Traseul turistic: Busteni – Gura Diham – Diham militar – cabana Steaua – muntele Fitifoi – Trei Brazi – Predeal

Zi de week-end, traseu simplu, din Busteni la Predeal pe trasee turistice.

Vreo 4 ore de mers lejer.

O ora din Busteni pana la Gura Diham. O ora pana la releele de la Dihamul militar. Alta ora pana in traseul spre Trei Brazi. Si inca una pana la Trei Brazi.

Iar de la Trei Brazi mai faci o ora pana in Predeal, asta daca o iei pe jos.

Prima ora 🙂

Vedere spre Costila

Vedere spre Bucsoiu

Vedere spre Caraiman

In padurea de pe Diham

Traseul spre Dihamul militar

Stana din Saua Baiului… ce a mai ramas din ea.

Tot stana

Pe langa drum

Cabana Diham Phoenix

Cabana Steaua si mai departe: Postavarul si Piatra Mare

Ici-colo cate un turist sau un grup…

Marcajele turistice refacute in vara…

In traseul spre Trei Brazi, dupa ce am traversat drumul national ce leaga Rasnovul de Predeal. Sau „Soseaua Reginei” cum i s-a spus initial.

De la DN 73A mergi vreo 10 minute dupa care vine un urcus sanatos pe pantele Fitifoiului… de vreo 15-20 minute.

Cand traseul devine si mai lejer.

GEST Predeal

Biserica Fratilor Conventuali

Cabana noua si cabana veche de la Trei Brazi….

O fi murit de frig.

Si cam atat 🙂

Releul Costila vazut de la Gara Predeal; Iarna la Varful Omu, vazuta de deasupra Canionului Tamina!

In special partea nordica a Bucegilor se afla inca sub mantia alba a iernii…

O privire de la gara Predeal spre muntele Costila:

aMai intai directia…

Apoi din ce in ce mai aproape:

b

c

d

Din belvederea de deasupra canionului de la Tamina, privind Bucegii, in special cel mai inalt varf al acestora:

ePare o mica furtuna pe acolo… 🙂

Dezbaterea no.10: Ziduri pe Bucegi, atitudini la Manastirea Prislop si Marathon 7500

In pozele de mai jos veti vedea niste ziduri din piatra existente pe muntele Costila. Intrebarea este: Oare au fost dinainte de ridicarea releului sau au fost ridicate in acelasi timp sau ulterior acestuia? Oricum, ele se gasesc in afara gardului ce imprejmuieste releul.

SAMSUNGAu totusi un aspect impunator

SAMSUNGLicheni pe faţa sudica

SAMSUNGParerea mea… nu exista deocamdata 🙂 tind sa cred ca zidul este mai vechi decat releul

Despre parintele Arsenie Boca am mai scris pe aici, cat si despre felul cum am luat contact cu personalul monahal de la manastirea Prislop. Am fost profund scarbit de atitudinea maicilor de acolo si, an de an, au fost persoane care si-au exprimat aici parerile de acolo. Iat-o pe aceea de astazi, impresionanta, reala si ingrozitoare, a d-nei Melania:

„De 6 ani tot mergem al Prislop , la mormantul parintelui Arsenie Boca si in fiecare an sufletul mi-a fost ranit de rautatea fetelor bisericesti de acolo. Pe cat e de frumoasa zona, pe atat sunt de rele maicutele. Anul acesta 18.07.2014, a culminat cu faptul ca nu au primit florile care se aduceau iar pe mine personal o maicuta ”plina de zel sfant” nu ma lasat sa m-a apropii de cruce pe motiv ca aveam ruj pe buze… desi I-am explicat ca nu se ia nimic de buzele mele ca nu am ce sa sterg, eram imbracata decent, cu fusta si o persoana matura si prezentabila de felul meu ( am 47 de ani) cu multa evlavie si credinta in suflet chiar daca nu ma imbrac in negru si nu imi pun basma. Degeaba am plans si am rugat-o, degeaba am venit 400 de km pentru a spune o rugaciune la mormantul parintelui, nu a fost chip sa o imblanzesc, se tinea in fata mea cu mainile fluturand in aer ca la o haita de caini sa nu cumva sa ma apropii de cruce de parca era Sa ma iertati posedata… Unde e oameni buni evlavia? Unde e credinta? Chiar daca un vizitator a gresit fara sa-si dea seama trebuie indrumat cu bunatate nu sa zbieri la el si sa te rastesti sa-si ia florile acasa caci ”parintele stie ca le-ai adus chiar daca le pui in padure sau le iei acasa”. Nu cumva e mai bine sa stai tu cu totul acasa ca si credincios, ca parintele “stie”ca te gandesti la el… sa nu mai deranjam maicutele . Oare nu se gandesc ca daca nu ar mai veni “pacatosi” din acestia cu flori sau incorect imbracati dar cu inima plina de iubire si iertare nu ar mai avea cu ce sa-si ridice constructii, sa plateasca jandarmi ca sa pazeasca credinciosii care pupa crucea (ca de spus vreo rugaciune la capataiul parintelui oricum nu ai timp), nici o candela sa aprinzi langa cruce nu mai ai voie, doar lumanari cumparate de acolo… . Acum doi ani am ajuns la slujba de sfintire a apei (aghiasma mica) si la finalul slujbei preotul pe acelasi ton poruncitor si certaret ne-a strigat de la obraz sa nu care cumva sa umplem sticlele cu apa sfintita ci sa punem un pic si sa completam de la izvor ca doar ” nu o sa slujesc apa in fiecare zi ”. Oare ce alte treburi presante o fi avut de facut . Si chiar asa sa fie, conteaza foarte mult felul in care vorbesti cu oamenii mai ales acolo, intr-o manastire la care cred eu , vin doar cei care au ceva credinta in sufletul lor. Eu am fost profund dezamagita, m-a afectat foarte mult intamplarea relatata mai sus pt ca consider ca nu meritam un astfel de tratament si sincer nu voi reveni prea curand in acel loc. Am vazut prea multa rautate si lipsa de bun simt de la aceste ” fete bisericesti” incat deocamdata mi-a ajuns. Cu astfel de atitudine in nici un caz nu poti convinge niste tineri care din start au o alta conceptie despre viata si lume sa-si faca loc in suflet si pentru credinta caci o vor confunda cu practicile bisericesti absurd si rauvoitoare. Prefer sa ma rog parintelui de la mine de acasa caci nu suport sa vad obraznicie si rautate in locuri pe care eu le consider sfinte.”

Asa se intampla in acel loc de ani de zile… dupa mine, toate maicile de acolo ar trebui duse la un control prelungit.

Priveste-le atent in ochi cand ajungi la manastire  si-ti vei da seama cine le locuieste…

Prea mici si prea de nimic sunt unii care pretind ca-L slujesc pe Dumnezeu. Mai este unul pe la manastirea Caraiman, care arunca rugaciunile puse pe la icoane la cosul de gunoi, acum a urcat in ierarhie, de la angajat civil, a devenit fratele nu stiu care… un maimutoi.  Astfel de persoane fac de rusine Biserica si iau numele lui Dumnezeu in desert.

Nici la Sinaia, unde este metocul acestei manastiri, lucrurile nu stau foarte bine… dar este alta poveste. Si-au uitat rostul si s-au ridicat prea sus, in loc sa coboare.

Si o poza cu tricoul, diploma de la Marathon 7500, mi-a zis Iulica sa fac una, sa ramana… am uitat un accesoriu, un buff…

SAMSUNGFisa de concurs arata ca dupa un razboi… cu ploile, evident.

Aici gasiti si experienta traita de colegul meu de echipa, Iulian:

http://lulianintaraminunilor.blogspot.ro/2014/07/marathon-7500.html

Traseul turistic „Bucla Dihamului”, Padurea de basm si despre „calitatea” serviciilor la cabana Gura Diham

Clar ca m-am reintors prin padurea de basm de pe muntele Diham – Parcul Natural Bucegi 😉 Am revenit pentru un traseu de duminica, asa, usurel, fara graba, sa privim in voie, sa ne miscam, sa mancam in natura si pe la cabane, sa nu mai imbatranim niciodata 😉

Muntele ne-a oferit diverse peisaje, dar ne-a prezentat si cateva din caracteristicile sale: brazi imbracati in alb, dar si nameti pana la ei, poteci batatorite, dar si urcus, privelisti minunate, dar si vant rece… a fost o splendoare pe taramul „Catedralei Albe”.

Vorba cuiva: „de acasa, cand vezi muntii plini de zapada, pare ca nu poti ajunge nicaieri, nici nu te incumeti sa gandesti ca ai putea urca”. Si totusi, se poate, dupa ce ai un plan de drumetie, din care inlaturi, sa zicem, „eroarea umana”. Adica, nu pleci in adidasi, nu mergi doar cu mainile in buzunar, stii destinatia si cam cat ai face de la o cabana la alta, sunt destule aspecte ce trebuie luate in seama. Evident ca poti pleca cu mainile in buzunar si adidasi doar daca pleci la o alergare… trebuie sa te tina insa  fizicul, picioarele, inima, plamanii…

Deocamdata, nu m-am ingrasat si nu debordez de super-energie, ca sa simt ca trebuie sa fug pe traseele turistice de pe muntele Diham… in doua ore, cel mult parcurgi aceasta bucla. Este interesant, dar pentru alta data.

Din Busteni, in circa o ora eram la cabana Gura Diham, de aici incepe traseul „Bucla Dihamului”. Dar pana acolo, am dat mana cu mediul inconjurator in vederea unor fotografii:

1Astfel, am inceput excursia. Ca sa iasa bine o drumetie, trebuie sa stii ce vrei sa vezi si daca poti sa ajungi sa vezi ceea ce doresti 🙂

2Paraul Valea Cerbului

3Muntele Costila… debutul zilei era multumitor, vremea era buna

4Muntele Caraiman si Monumentul Eroilor… in dreapta se observa cum zapada este spulberata de vant, acolo sus, la altitudine

De la Gura Diham am inceput sa urcam pe traseul marcat cu banda rosie, spre cabana Poiana Izvoarelor. Nu inainte de…

5… a ne opri pentru a scoate o lumanare de prin rucsac si a o aprinde in acest loc… in memoria unui mare om al muntelui, Petre Petrescu

Apoi am abordat urcusul mai accentuat de pe acest traseu, pentru circa 20 minute:

6

7A fost coplesit

8Eram pe loc acceptabil, aici scapasem de urcus… chiar am facut si un mic popas, pe un bustean cazut. Am dat zapada de pe acesta, am pus ceva pe care sa ne asezam si am stat la o cafea fierbinte, la povesti…  cafeaua fierbinte era in termos. Lucrurile pe munte trebuie realizate calculat, gradual, adecvat imprejurarilor. Nu mergem asa, la intamplare si vedem noi pe acolo ce si cum.

9Si gata, am ajuns in padurea de basm

10Sunt atat de frumosi… am zis sa vedem si cabana Poiana Izvoarelor, aflata in apropiere… Nu ca sa intram, ca, de regula, oamenii de munte care stiu ce este pe acolo, o evita.

11Cabanierul de aici este unul dintre cei mai slabi oameni ce activeaza in turismul montan. Nu stie sa exploateze cadrul natural, nu are viziune, nimic… nici macar simple idei nu are… sta asa. Logic, nefacand nimic, nu pica de undeva incasari. Cand stie lumea ca esti si ghiolban, cine sa vina pe la tine? Sa-i dau cateva idei, poate nu mai plimba prin Busteni masina aia inutil si face si el ceva serios. Mai intai, sa mai mananc o bomboana de ciocolata, m-am intors cu o pofta teribila de pe munte 🙂 Deci:

„- chemi pe unul din baietii aceia care au sanii trase de cai si fac curse intre Busteni si Gura Diham. Il platesti sa urce cu un cal pana la cabana. Tu, la cabana, pregatesti o chestie solida, eventual trei busteni de fag, la 1,5 metri lungime fiecare, ii prinzi in triunghi cu scoabe si-l pui pe acela cu calul sa-ti faca poteca. Nu pe la tine, ci de la tine pe traseul turistic. Coboara si trage dupa el chestia aceea, si ai o poteca lata pe care sa vina lumea la tine. Unii vor sa vina, dar stiu ca niciodata nu ai facut nimic.

– nu deszapezesti pana la Gura Diham, ci pana la intersectia cu traseul spre cabana Diham Phoenix, astfel incat cine urca de la Gura Diham sa vada ca la tine se ajunge mai repede 😉 Suplimentar, montezi si tu un panou ca traseul spre tine este deszapezit de cate ori ninge, mai scrii ca turistii ajunsi la tine, nu platesc ceaiul. Nici pentru tine si nici pentru ei nu inseamna mare lucru, dar este un gest de bun simt.

– iti faci si tu un site, blog, ceva serios, nu mai stai tu ca fraierul, sau altul,  sa vedeti ce scriu altii despre voi, ca deja lumea are parerea formata. Scrie tu despre tine. Pe prima pagina, trebuie neaparat sa scrii ca ai fost nepasator, etc., si nu ai inteles ca tu traiesti datorita turistilor, scrii ca le ceri scuze pentru comportamentul tau deficitar. A, si nu te ocupi tu, le lasi pe doamnele acelea de la cabana Omu, acolo oricum este inchisa cabana acum.  Daca nu reusesti sa iei din „traficul” spre cabana Diham si din cei sositi la Gura Diham, esti condamnat 🙂 Tu nu ai avut in acest week-end 30 de turisti, cei de la cabana Diham, au avut 30 pe ora 🙂 „

12Vedere de la Poiana Izvoarelor

13

14Una dintre anexele vechi ale cabanei… ce este vechi nu inseamna ca trebuie neaparat demolat

15Releul de pe muntele Costila… se pare ca exista cineva care l-a pozat de la aproape 200 km, adica de pe muntele Ceahlau. O sa revin cu acest subiect, pe larg, intr-un articol, am si poza, nu stiu, poate este posibil, pare posibil

16Un ocean de nori se pregatea sa vina peste Valea Prahovei

17Coltii Morarului

18Muntele Bucsoiu, vazut din poienile padurii albe

19Zbuciumul naturii

20Coborarea pe traseul turistic ce ajunge la cabana Diham Phoenix

21Asa cum ma asteptam, era poteca foarte buna

22Pe aici, sa tot stai si sa privesti

23Ce sa mai spunem? Daca nu pot cei responsabili sa se ocupe de doua indicatoare, oare ce pot sa faca, daca asta nu pot?

24Cu sageata verde, Magura Codlei… deja privim spre Transilvania, am lasat in spate Muntenia.

25Cat de frumos este sa ai o asa casa, prin astfel de locuri. Mi-ar placea 🙂 Sa ma uit de la fereastra, dintr-un fotoliu, spre zarile acelea, ale depresiunii Brasovului… sa fie un semineu in camera, arzand cu lemne ce trosnesc. Nu mai plec, acolo m-as pensiona 🙂

Si gata, s-a rupt filmul dupa atatea privelisti minunate si dupa atata drum 🙂 Repede, focul, ca ne este foame… si nimic nu se compara cu a manca in natura. Mai ales sa mananci ce vrei, cand vrei… pentru mine conteaza mult sa mananc ce am pofta, cand am pofta.

27Am facut o „vraja” si gata lemnele, focul 🙂

28In 15 minute de la aprinderea focului faceam gratarul 🙂 Sa va explic: cand este iarna, mai este si ger, focul nu are aceeasi putere. Pana ard toate lemnele si astepti sa ramana doar jarul, te ia frigul. Trebuie sa fii rapid, eficient. Poti face focul, dupa ce gasesti un loc drept si-l eliberezi de zapada. Chiar si asa, jarul in contact cu solul inghetat nu rezista mult. Deci, nu mai bine dau eu lemnele aprinse intr-o parte si ma folosesc de jar? Pana cand consum puterea calorica a jarului, gasesc un altul in stanga, doar ard lemnele intre timp. Pe o astfel de vreme, sa te apuci sa faci gratare cu focuri mari este prostie curata.

29Mai este timp si sa privesti cum arde un lemn in zapada

30Ma abonasem bine cand a trebuit sa ma gandesc si sa fac o poza

31Si cum focul nu prea mai avea flacara, am mai tras jar pentru un nou gratar. Vedeti, avem si o tabla, ca sa izolam putin jarul de pamantul inghetat, sa tina jarul mai mult. Au mai trecut cativa turisti pe langa noi, dar asta este, cand ti-e foame, mananci. Se cam uitau ei asa, de la distanta, cam ciudat 😉 dar nu este cine stie ce, nimica toata… sunt altele si mai si… Bine, ce mai incoace si incolo, va dati seama ce gandeau 🙂 Romanica este tara surprizelor 🙂

32Muntele Postavaru

33Cabana Diham Phoenix. In sfarsit, am ajuns si noi. Am retinut ca o portie de piept de pui costa 17 lei. Pai, noi acolo, la foc, am facut cateva portii…

34Cand sa intram in cabana, vedem si o ceata de snowmobile, interesant sa te plimbi si asa, dar cat sa te plimbi?

35Am nimerit bine, aici este un loc cu bun simt, unde lucreaza oameni din bransa muntelui

36Holul cabanei

37

38

39V-am introdus putin in atmosfera unei cabane

Am intrat sa bem ceai si ciocolata calda. Ceaiul avea, ca de obicei, gust de esenta de rom, asa il fac ei. Unora le place, altora nu.

Nu am stat mult si la 14:50 am plecat spre cabana Gura Diham, sa incheiem acest traseu „Bucla Dihamului”. Afara insa, am nimerit in plina agitatie… vantul venea in rafale puternice. Cat putea insa sa ne „sufle”? Cel mult 10 minute, pana urcam o panta si intram in padure.  Asa ca, privirea in fata dar capul in piept si directia: Inainte!

40Dar si vantul isi are partea lui de frumusete… nu trebuie sa ne speriem acum ca sufla si el 🙂

41Cadoul de la ora 15 fix, ca putin vant nu strica niciodata. Sa vedem si „faţa” aceasta a muntelui

Dar mai bine, o mica filmare, cat de cat, sa va faceti o imagine. Vedeti ca incepe filmarea cu un bubuit 🙂

Mie imi placea cum spulbera zapada, in rest nu aveai la ce te uita 🙂

Am ajuns si in padure… pe acolo, vantul abandonase, nu reusise sa se strecoare printre arbori:

42

43Iarna la ea acasa

44

45O veche stana, mereu imi place sa o pozez… este un reper vizual de peste 10 ani. Stana nu mai este locuita…

46

47Traseul turistic marcat cu triunghi albastru, asigura legatura intre cabanele Diham Phoenix si Gura Diham

Si ce credeti? Parca imi era iar foame, cabana Gura Diham fiind aproape, ne-am oprit si aici:

48Prin interior, destul de primitor, rustic…

Ne asezam la o masa si asteptam. Ospatarii coborau cu privirea in pamant, stresati, pe scara din imagine, traversau sala, apoi urcau alta scara si se intorceau la punctul de plecare, la bucatarie.

Bun, stam o vreme, nu venea nimeni cu un meniu sau sa ne intrebe ceva. Ma uit la celelalte mese, nimeni nu avea vreun meniu. Au intrat si altii si s-au asezat la o masa. Nici pe ei nu-i vedea nimeni. Incepem sa cotrobaim prin sala cu privirile, doar-doar vom vedea vreun meniu. Nimic!

Il vad pe un ospatar, intr-o secunda de neatentie a lui, si-l intreb de un meniu. El zice ca „Doamna!” si imi arata o tanti care probabil indeplinea functia de sef de sala si umbla pe acolo, cu o atitudine de robot. Baiatul nu avea nicio putere, ierarhia la romani, de…

Pana vine doamna, ma hotarasc eu sa dau o fuga pana unde se vedea un fel de bar. Intreb acolo, se serveste la masa sau dam comanda la bar… ca sa stiu o treaba. Nu imi place sa stau asa… Baiatul de acolo imi spune ca vine cineva la masa.

Ajung la masa, trece tanti, dar nu cu gand sa ne intrebe ceva, eu repede, politicos, ea nu stiu ce a bolborosit acolo si a plecat mai departe. Altii poate ar fi plecat, dar nu eu. Hai sa vedem ce pot face ei! De ce sa ma enervez eu, clientul? Eu stau bine cu nervii in astfel de situatii. Zaresc intr-un colt, pe un scaun, un meniu. Pentru o sala, ei aveau un singur meniu si nici de acela nu stiau pe unde l-au pus. Ma ridic si ma duc sa-l adjudec. Ce pretentii sa ai de la un asemenea personal? Vin la masa, constient ca o sa dureze o mie de ani pana ne va lua cineva comanda. Ne hotaram, alegem, inchid meniul si asteptam. Scot telefonul, ca romanul, sa sun pe unul, pe altul, sa-i bage putin in priza pe simulanti. Ma gandeam pe cine este mai de bun simt sa sun, pe patron sau pe prietenul patronului… dar numai bine ca la vreo 2-3 minute, ne trezim cu un ospatar cu un carnetel, langa noi.

Dam comanda, eu tot sceptic. Ma gandeam ca le va lua ceva timp sa proceseze informatia. Probabil patronul nu le da bani suficienti, de erau toti asa de deprimati, lipsiti de ospitalitate fata de orice nou sosit. Sau cucoana aceea ii stresa la maximum. Ori, si una si alta. Unii turisti au si plecat, dar de ce sa plecam? 🙂 Este drept ca atunci cand vezi ca tot trec ospatari pe langa masa ta, ce privesc doar in jos, te cam ridici si pleci.

Nu a durat mult, poate 10 minute, si a sosit baiatul cu ceea ce comandasem. La final, ca sa platim, cerem nota. Vine ospatarul cu o cartulie in care era nota. Aceasta: 🙂

49O foaie lipsita de valoare 🙂 Evaziune pe fata 🙂 Nici macar nu stiu sa ia banii clientilor. Dupa ce ca nu le dai bon fiscal, nu stii nici sa fii amabil. Pai, cam oriunde mergi prin Bucegi, vine cineva imediat si te intreaba ce doresti. La o astfel de cabana cu pretentii, aflata la doar 4 km distanta de oras, accesibila cu orice masina, nu sunt in stare sa ofere servicii simple, de bun simt. Daca esti tratat civilizat, mancarea este buna, nu prea te mai gandesti ca in fata ta ai un bon fiscal sau o chestie ce nu se mai foloseste, o foaie lipsita de valoare.  Trebuie sa stii sa iei banul clientului…

Nestiind ei ce sa faca, m-am si gandit sa iau legatura cu niste prieteni ziaristi din Bucuresti, sa le faca o filmare cu camera ascunsa 🙂 Ma gandesc ca nici celor de la Fisc nu le-ar strica o excursie pe la munte… in interes de serviciu. Cei de la Centru, nu cei de pe aici. Nu trebuie sa facem scandal, statul are destule institutii, mai bine sa privim putin ce se intampla 😉

Eh, ne-am obisnuit asa. Dar invatul are si dezvat…

Pe altii, i-ar fi enervat, pe mine, nu… imi place! Este tot o „faţă” a muntelui ce se impune corectata. Nu vad de ce sa lasi capul in piept si sa pleci ca fraierul 🙂

Concluzia: mancarea este buna la cabana Gura Diham, insa personalul este foarte slab pregatit…! Erau crispati, zici ca-i astepta cineva in bucatarie si cum intrau, le dadea la fiecare cate doua palme si-i trimitea inapoi. Ei umblau zapaciti prin sala, se intorceau si iar pac-pac 🙂 🙂

Am pornit spre Busteni, observand luna 😉

50„Crai Nou”

51Eram curios cand „dispare” dupa munte… undeva pe la 19 si ceva

A fost o zi superba, plina, asa este frumos, sa aiba de toate. Cu cat sunt mai diverse aspectele, cu atat mai mult iti vei aminti cu placere de o drumetie. Evident ca acum voi merge de cate ori voi avea ocazia la acea cabana 🙂 Super nota lor de plata, pe cuvant ca o pastrez 🙂

Acasa, banuiti ca primul lucru a fost sa caut ceva de mancare… ma gandeam la orez cu lapte, dar nu aveam rabdare pana se pregateste. Am ales altceva, apoi o cafea, niste bomboane… Nimic insa nu echivaleaza cu gratarul acela 🙂

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – Valea Gaura – Bran

Motto : „Dar cine a avut pretentia ca este om de munte…?!”

Categoric ca nu veti gasi astfel de descrieri peste tot, eu le fac mai mult la modul subiectiv 😉 Sunt cateva prezentari de trasee pe acest blog, se mai aduna…in timp si altele.

Nu doresc sa fac vreo lucrare profi, prezint un traseu turistic in care presar generalitati, anumite pareri, precum si starile mele de spirit de atunci. Nu consider necesar sa scriu telegrafic, nu vreau sa prezint informatii, detalii nenumarate…am mers sa ma plimb, nu sa fac cine stie ce…stiintific. Apoi, cine mai stie de cate ori am fost pe Valea Gaura??? De multe, multe ori…

In primul rand, parcurg un traseu turistic pentru ca imi place, pentru ca ma simt in putere, ma simt bine si as fugi continuu pe unde vad cu ochii :)) …aceasta fiind o paralela, cam asa este cand ajungi pe varfurile muntelui.

1Dimineata privind spre Bucegi

Intai, ca sa castigi timp, mergi cu telecabina. Daca o prinzi pe prima, este si mai bine. La 8:45 esti sus pe Platoul Bucegilor. Oricum, nu mai sunt cozile de altadata la telecabina. Pe Valea Jepilor nici urma de turisti. Imediat ce am iesit din statia de la Babele, am fost foarte sigur ca vremea nu mai avea cum sa se schimbe. Ma mai gandeam eu ca daca sufla vantul, mai vin norii…dar era perfect!

Motiv pentru care am intrat la o cafea/suc/ceva…in cabana Babele, ocazie cu care am pozat si preturile la cazare:

2

Pornim mai departe spre baza salvamont de la Baba Mare, trecem si ne oprim putin la bolovanul lui UnBolovan. Ne-a zis el ca aici fumeaza o tigara. UnBolovan, adica Radu, este un om deosebit, ca multi altii ce scriu pe aici, dar nu asta ii face deosebiti, ci altceva…ne leaga acesti fascinanti Bucegi 🙂

3

Curand mai gasim un bolovan, tocmai bun de inventariat 🙂

4Are deja nume, o sa vorbesc cu Radu sa-l noteze

Uite asa, am ajuns la Cerdac, locul de unde se vad foarte bine Acele Morarului si Creasta acestui munte:

5

Dar nu v-am zis ceva. Bine, sa scriu repede, pana la Omu marcajul este banda galbena, se fac cam 2 ore, mai mult sau mai putin, depinde cum mergi. Ei bine, ce voiam sa zic este ca eu cand merg uneori pe munte, mi se pare ceva simplu. Astfel ca, m-am gandit eu asa: „Unde merg, pana la Bran?”, „A, nu-i mare lucru!”. Cunosteam traseul ca strazile din Busteni :), deci nu era nimic la care sa nu am o solutie. Mi-am luat un rucsac mai mare, cu diverse, deoarece o excursie trebuie sa fie in primul rand sigura pentru participanti. Si m-am imbracat foarte lejer, adidasi si blugi, un tricou si un hanorac…mergeam parca la un chef la Bran :)) Dintre cunoscuti nu mi-a zis nimeni nimic, fiecare si-o fi spus in gand: „cand il doare capul, se cheama ca il doare capul si atat!”.

6Varful Costila si releul de pe acesta

7Poteca de sub Cerdac, pe aici nu se merge iarna. Dar oare era iarna? Cu siguranta, nu! Totusi, recomand sa ocoliti pe deasupra Cerdacului, pe traseul de vara…chiar daca si acolo este ceva zapada.

Dupa cum vedeti mai jos, am ales sa mergem mai departe… 🙂 Dupa poze, chiar am pornit pe acea poteca, pe care se vedeau urme…deci, nu am fost noi deschizatorii

8Daca esti atent, se poate…dar daca ti-e teama si nu esti echipat, nu ai ce cauta pe acolo. Bine, eu am ce cauta, ca sunt pe la mine pe acasa…mai in gluma, mai in serios. Important este sa cunosti ceea ce poti, sa nu risti inutil…din punctul meu de vedere, nu era un risc pentru noi, cei prezenti

9Ultima portiune spre cabana si varful Omu, era zapada si pe acolo 🙂

10Iar am trecut pe langa stanca denumita Saturn

11Tineri coborand de la Omu spre Pestera…au dormit la cabana Omu. Ora de pe poze este de fapt cea veche. Normal era 10:48.

12

Si daca doriti sa vedeti cum am fost eu echipat 🙂

14Aici ma uitam la rucsac, oare de ce l-am mai luat dupa mine 🙂 Nu mai bine il las acolo? Initial am vrut sa scriu ca l-am gasit pe acolo, ca gluma, dar poate se trezeste vreunul si zice ca era al lui :)) Deci am plecat pe munte ca prin oras. Nu mi s-a parut mie ca este ceva dificil…mare lucru nu este, treci din Busteni muntele si ajungi la Bran.

13Si uitasem ceva pentru poza, pet-ul de cola, ca sa indemn si mai mult la o viata nesanatoasa 🙂 De regula, prefer Pepsi, pentru ca atunci cand eram mic, tata urca la Stana Regala si cumpara de acolo…

Dar este mai rar si cu sucurile carbogazoase, nu fac abuz. In aceasta imagine trebuia insa sa fie tabloul perfect, un orasean nimerit prin Bucegi cu cola dupa el…am mai dat si 6 lei pe 0,5 litri. In oras am uitat sa cumpar, asa ca la Babele, platesti ca la Babele. Mai conteaza insa pretul? Important este ca esti acolo…

15Si cate o floricica ici-colo

16Trecem pe sub Varful Bucura

17Varful Bucura, mereu imi amintesc momentul de anul trecut, il am in minte proaspat…deseori, ce se vede nu este si ceea ce pare a fi

18Cabana de la Vf. Omu

19Aici parleau gunoaiele 🙂 Ilegal, evident, in Parc nu ai voie sa aprinzi focul decat in locuri speciale…dar unde sa duca si omul asta gunoaiele, bine ca macar nu le arunca pe vreo panta

20Valea Gaura…cea mai lunga vale din Bucegi si cea mai pitoreasca

21Vedeti cum se coboara de la Omu pe traseele spre Bran…sa va fac o scurta descriere. Am ales traseul spre Bran prin Valea Gaura, pentru ca acum este perioada cea mai buna, din multe puncte de vedere…ceea ce explica si lejeritatea mea. Deci, vremea nu se schimba atat de repede toamna, turmele de animale sunt coborate, astfel ca nu ai probleme cu cainii, ciobanii sau cu animalele salbatice ce stau prin apropierea stanelor. Toamna este lunga, bogata in jir, si ursii au coborat altitudinal, in padurile de fag. Zapada nu avea cum sa se pastreze pe terasele glaciare si pantele expuse din aceasta vale…asadar din start nu te mai gandesti la unele lucruri, si doar te plimbi!

In schimb, este periculos sa coborati pe traseul de pe Clincea, in horn, imediat de la Vf. Scara, este gheata, zapada, acolo nu bate soarele, cablul este sub zapada, de asemenea si pe Hornul Mare al Malaiestilor sau pe poteca de vara spre Malaiesti.

22Valea Gaura, mai aproape

23Cum nu mi-am pozat umbra, am zis sa o fac si pe aceasta…vazusem eu undeva un trucaj cum ca umbra lui Obama nu aducea a om :))

24Uitati cum a cazut…”si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu”, ceva de genul acesta descria un cronicar moartea unui voievod pe la 1601 😉

25Mai sunt doar 3 indicatoare, a disparut al 4-lea. Cel spre Bran prin Valea Ciubotea, marcaj triunghi galben. Nicio paguba, oricum avea pe el timpi eronati. Adica, dupa ce coborai 1 ora, intalneai un alt indicator pe care scria acelasi timp ca la Omu 🙂 Bine ca l-a aruncat cineva, acum poate se va monta unul corect.

26Baza salvamont de la Omu…bati 5 scanduri, 10 cuie, pui o usa si iei un sac de bani. Sau mai bine zis, luai, ca pe timpurile acestea nu mai poti trage astfel de tunuri

27Lacul Tiganesti

28Pe acolo este traseul marcat cu banda rosie pe muntele Clincea. In umbra este hornul cu gheata

29Valea Malaiesti si cabana cu acoperis verde

30Am ajuns coborand pe marcaj cruce rosie in Valea Gaura

31Privire inapoi spre Vf. Omu…ziua era perfecta

32Si inca una de mai departe

33Anotimpul toamna-iarna

Pana in acest loc, mai faceam poze la un nivel acceptabil. De aici, aparatul s-a indragostit de peisaj, incat a facut sute de poze…

34

35

36

37Jos de tot este poiana de langa stana Gaura

38

39In aceasta coborare consta problematica acestui traseu, in rest mi se pare extrem de accesibil…celor care au mai fost pe munte

40Deja am si vazut locul unde sa facem popas 🙂 Sa vedeti ce popas am facut…

41Nu ai cum sa mai pui gand rau Bucegilor dupa ce vezi asa ceva…

42

43Poteca pe aceasta portiune are destule lanturi

Locul de mai jos l-am denumit Patul lui Procust din Valea Gaura. Mereu aici unii au probleme, trebuie sa te faci mai subtirel, sa te aduni putin, sa te sucesti pe o parte. Exact la timp ne-am intersectat cu o doamna si sotul sau ce urcau. Noi am coborat, apoi am pozat cum treceau printre cei doi pereti de stanca:

44

45Trebuie putin efort

46Ne apropiam din ce in ce mai repede de poiana aceasta superba, unde timpul imparateste parca mai mult

47Pe acolo se mai coboara…dar sunt multe lanturi

48In acel loc se termina portiunile mai problematice

49

50Nu am mai mers de vreo 4-5 ani pe acea vale…poate intr-o zi o sa alerg de la Babele spre Omu, apoi in 40 de minute ajung la baza acestui fir si urc linistit, ma incadrez in timp :)) Urc inapoi, dar dupa un mic ocol…

51Ce a fost inainte? Copacul, stanca sau marcajul? :))

52Superb asortat acest costum al muntelui

In sfarsit, am ajuns si la un subiect la fel de frumos, popasul pentru mancare in natura:

53Mancam cu servetele, ca acasa :)) In acea zi, aveam in meniu printre branzeturi, deserturi, fructe, etc, si „Sandwich la firul ierbii” 😉  Cu cascaval si sunca taraneasca…

54Nu mai esti sigur de nimic pe lumea aceasta :)) Traficantii astia de ciocolata au masluit ambalajele. Chestiile acelea nu sunt deloc razuibile…cat ai incerca de usor, nu reusesti decat sa rupi ambalajul…e bine, este si asta o cale de a ajunge la ciocolata. La prima ciocolata am zis ca sunt eu mai de prin Bucegi 😉 , dar la a doua? Singura explicatie, dupa toate calculele mele, a fost ca este o inselatorie…

55Corbii, din nou

56Cum se cheama corbii la mancare? In mintea mea era ceva cu „Gâri-gâri” …rad si acum, ce are?

57:)) In week-end era alarma pe munte, ca vin unii sa impuste…intamplarea a facut sa ne intersectam. Chiar ghinion, sa nu gasesti pe 300 kmp un loc in care sa nu te vad eu…

58Mic defileu spre cascada Moara Dracului

59

60Cascada

61

62Si poiana din preajma stanei Gaura, intersectia cea mai importanta din zona Branului

63

64Iarba de un verde intens, la circa 200 metri de stana amintita

65

66Intersectia de care spuneam, pe aici este si postul de control la Marathon 7500. Logic ca dupa 3 editii incheiate de Marathon 7500, mi se par unele trasee destul de accesibile.

67Evident, indicatorul spre Bran are timpi eronati. Nu ai cum sa faci 4 ore, faci vreo 2 ore, fara graba…

68

69In Saua La Polite…de aici se face cam o ora si 20 minute pana la marginea Branului

70Intunericul se lasa destul de repede…inca nu era deplin cand noi ne urcam intr-un taxi. Ca sa nu mai traversezi tot cartierul Poarta al Branului, lung de vreo 4 km cel putin, mai bine suni dupa un taxi. L-am gasit pe Facebook, eu plec mereu pregatit. Am sunat la KimTaxi-0745.104.735, a venit si pana in centru am platit 10 lei.

In centrul Branului, am aflat ca soferul cursei de ora 19, Moeciu-Bran-Brasov,  i s-a spus sau a luat el initiativa de a nu mai efectua cursa conform programului. Si toata lumea din statie s-a urcat intr-un autobuz pentru orasul Zarnesti, care avea statie si la gara orasului. Asa ca in loc sa plecam la ora 19 spre Brasov din Bran, plecam cu trenul de ora 19 spre Brasov, dar din Zarnesti 🙂

Pretul unui bilet Bran-Zarnesti este de 3 lei si la trenul  Zarnesti-Brasov este de 4,5 lei. Trenul a facut…50 minute 🙂 A parcurs 27 km in 50 minute…

71Mersul trenurilor din Zarnesti, cine stie cand voi mai ajunge pe aici 🙂

Din Brasov ne-am intors cu un microbuz, o cursa pana in Bucuresti. Pana in Busteni, un bilet este 10 lei, pana in Bucuresti costa 41 lei. Am venit eu recent din Bucuresti pana in Busteni cu un Interregio si a costat 41 lei…pare mai bine cu masina, dar raman la gusturile mele: cu trenul este mai frumos si mai sigur!

Cam asa a aratat excursia, eu m-am integrat la intoarcere rapid in peisajul urban, avand in vedere costumatia de „montaniard”. Era o ocazie sa incerc bocancii cei noi, dar o sa-i port toata iarna, si am timp sa ma vait atunci, imi place sa umblu lejer, sa ma misc repede…oricum era un traseu safe…

Superba vremea, superb traseul…dar trebuie analizat bine inainte, nu pleci asa, ca vedem la fata locului ce va fi 🙂

Pe traseu am mai intalnit si alti turisti, unii se uitau cam mirati la mine, cu adidasi albi, tricou alb si blugi…eram o aparitie, bine ca nu am mers in costum national, ca nu aveam sandale, opinci. Imi si place sa vad cum ma sfatuiesc turistii sa nu abordez unele trasee, multi dintre ei erau oameni care nu aveau ce face acasa si daca merg pana la marginea padurii, isi iau bocancii de munte sau tot echipamentul…cand umbli asa speriat, iti scapa multe lucruri. Bine, nici nu poti suplini niste chestii, cand te nasti si cresti pe aici, esti putin mai adaptat 🙂

Daca aveti ocazia sa parcurgeti acest traseu, cea mai buna varianta este sa coborati de la Vf. Omu, nu sa urcati Valea Gaura 🙂 Eu am mai scris intr-un anume fel si m-am prezentat cu haine de oras, doar-doar mai ofensez pe cate un om experimentat de munte…cum au fost aceia care iubeau natura pe moment si plangeau dupa bietul ursulet. Fiecare face ce poate, unii merg inconstienti pe munte, altii plang din taste dupa te miri ce…aleg sa merg asa, inconstient! Nu sunt niciun exemplu, eu merg sa ma simt in largul meu, si duminica m-am simtit bine asa; data viitoare, adica peste cateva ore…ca la 5 dimineata plec la evaluare de capre negre, ma imbrac altfel…vad eu cum, important este sa raman eu!

Sinteza din Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi

La Cupa Telefericului nu am ajuns…ca sunt putin racit si am vazut pe camera de la Cota 2000 ca este ceata, si deci destul de frig. A fost mai bine, ca mai trebuie sa mai si lucram…,apoi povestea un concurent ca nu stia cand a trecut linia de sosire din cauza cetii. El poate mergea asa si nu avea cine sa-i spuna ca gata, proba s-a incheiat :))

Am avut ocazia astazi sa vad o icoana veche de 200 ani…inca nu am ajuns la manastirea Sinaia sa pozez tablitele de la Sinaia, pentru ca de cate ori am fost, nu se deschidea muzeul pentru o singura persoana. Merg eu de Pasti sau in vacanta.

….

Am o cunostinta ce ma tot agaseaza cu mesaje si telefoane…mi-am pierdut eu vremea explicand ce si cum, dar nu ai cu cine.  Voia sa iesim la o cafea la Busteni :)) Na, unii nu inteleg…eu sunt campion la schimbat scutece si la dat mancare la bebelusi, nu la cafele :)) Dar asta-i viata, uneori ne alegem cum sa fim…, unii raman cu cafelele, altii cu copiii…, cum ni se pare fiecaruia 🙂

Pe Facebook, unde sunt indeosebi doar asistent cu privitul, am gasit niste imagini de pe Bucegi. Apartin utilizatorului Aldea Ion din Busteni, probabil ruda cu salvamontistul Ciprian Aldea 🙂

aUna dintre cele mai reusite poze pe care le-am vazut…facute spre Coltii Morarului

bCum o arata o avalansa pornita de langa Releul Costila? Cat de mare poate fi si cat de rapid se duce pe Valea Malinului…Sa fii aici, in punctul de unde a fost facuta poza, sa observi cand pleaca o astfel de avalansa…

Revin asupra subiectului cu clorinarea apei la Busteni, au fost publicate doua articole noi pe doua site-uri diferite. Concluzia este una singura, indiferent de opinii, eu cred ca…clorinarea apei se realizeaza nu pentru ca este in acord cu legislatia, ci pentru ca trebuia gasit un pretext ca sa se puna mana pe niste bani. Cand tintesti sume mari, te orientezi pe astfel de proiecte…vin banii, nu trebuie inapoiati de tine personal, se cheltuiesc cum trebuie…, nu mai conteaza rezultatul, la atatea milioane de euro strivesti orice, faci orice. Dar sa ma opresc…, uite ce minunat lucru se face pentru sanatatea si siguranta cetatenilor si unii, nebuni, nu inteleg.

In schimb, dupa cum veti citi in articolele de mai jos, s-a intamplat un eveniment major in istoria orasului…, se dezbate public bugetul orasului, se stie si data si locul. Cine aude se inchina, nu poate fi adevarat 🙂 Hai ca este! :)) Incet-incet, se mai schimba lucrurile. Cred ca din cauza city-managerului, dl. Marian Ilie. Eu am zis ca va face atat cat este lasat sa faca. Este o mare realizare acest lucru la noi in oras, stie toata lumea de o dezbatere publica…, se face o dezbatere publica 🙂 Incredibil! Cum o fi reusit, nu pot sa-mi dau seama!

http://ziardebusteni.ro/2013/03/25/sedinta-publica-pentru-aprobarea-bugetului-pe-anul-2013-la-busteni/

https://mamsaturat.wordpress.com/2013/03/25/clorinare-edili-oras-busteni-nesimtiti/

….

Sa revin la acea icoana, trecuta prin mainile a mai multor generatii. Mi-a atras atentia bogatia de semnficatii din aceasta. Am sa postez cateva imagini:

1Priviti scena din stanga…este inspirat de o fiinta inaripata

2La fel, in coltul din stanga sus, de data aceasta asista un inger

3Acum in coltul din dreapta-sus…pare miel, dar eu nu am vazut astfel de coarne la un miel 🙂 Poate era un miel din alta specie… 🙂

4Si in coltul din dreapta jos…un alt evanghelist probabil

5O reprezentare de acum peste 200 ani ce abunda de detalii, scene, momente interesante…, am privit-o indelung circa 30 minute, fara sa ma plictisesc. Poate am sa revin eu cu niste comentarii…intr-un alt articol.

Actiunea Jandarmeriei si Animale in Parcul Natural Bucegi…actiuni si victime!

Este o postare si despre animale, nu are subinteles, nu este vorba nici despre cei doi magari salvamontisti 🙂 Cu al lor „Busteni 4X4 No Limits”. Totusi, de un grup „Busteni Munca&Educatie No Limits” nu ar fi fost capabili.

Vreau sa va arat doua intamplari din doua zile diferite.  De sambata si de duminica.

Trebuie mai intai insa sa multumesc Jandarmeriei Montane ca a oprit ilegalitatile din situl Natura 2000 si ca au grija ca evenimente nedorite sa nu se mai repete.

Priviti jandarmii la datorie…drumul este blocat spre zona inalta a Parcului Natural Bucegi. Nimeni, de cand am intrat in U.E. nu a reusit sa faca acest lucru, pe care ei il fac. Nu stiu cati oameni inteleg ce inseamna si ce implica…dar chiar avem in Bucegi o zona ce poate fi considerata Parc Natural cu adevarat.

Pana sa intervina Jandarmeria si sa opreasca distrugerea mediului in zona Babele-Sfinx-Releu Costila-Crucea de pe Caraiman, nicio alta autoritate a statului nu a dorit sa ia vreo masura. Va dati seama ca aceasta arie protejata nu este de fapt protejata si ca institutiile de mediu sunt inutile in Bucegi? Ele s-au transformat in elemente de decor.

In cele trei poze aflate una sub cealalta, veti observa cum un jandarm suplineste munca unui om al mediului. Un Logan este scos de pe pajistea alpina si indrumat sa parcheze la drum. Afluxul de masini este prea mare ca sa le spui tuturor sa nu parcheze pe iarba…unii vin la prima ora si pleaca spre Vf. Omu pe jos si parcheaza fara sa stie, in diferite puncte. In alta poza, o patrula de jandarmi.

Ideea este ca jandarmii sunt la post si isi fac treaba. Dupa cum ati vazut, sunt fel si fel de reactii…cu greu le vine turistilor de bun-simt sa creada ca accesul ilegal auto a fost stopat…ca golanul cu jeep nu mai poate da vina pe „bucuresteanul nesimtit” ca distruge muntele si lasa gunoaie. S-a impamantenit prostia asta prin unele locuri…

Si acum despre animale:

Eram pe varful Blana…ca sa vad portiuni din drumul Bolboci Mal Stang. Din alta parte nu vezi atat de bine, acest drum ascuns de padure. Vroiam sa vad daca au trecut cu asfaltul de zona muntelui Nucet…stiti, zona aceea unde vin „israelienii” sa investeasca 😉 Cat pot sa minta unii oameni…de necrezut asa ceva. Cei din primaria Moroeni habar nu au cine sunt investitorii, nici nu i-au vazut la fata 🙂 Si cum sa dai autorizatii cuiva care nu depune nimic? Lovitura imobiliara cu cele 188 hectare a fost pregatita temeinic. Au cumparat terenul la pret derizoriu, in urma cu vreo 2-3 ani…de nu o fi mana lui Florin Popescu si aici :))

Si cum pozam eu, vad jos in stanga o stana. Banal pana aici. Numai ca stana avea distrugeri, nu aducea a stana normala. Asa ca hai sa cobor pana acolo. Cobor jumatate de versant si imi dau seama ca am coborat gresit. Stana parea pradata…

Dar daca priveai mai atent, nu prea parea a fi fost atacata de oameni…ci de urs sau ursi. Si nu o data am gasit urme de urs ce a dormit o vreme si prin stane. Si eu eram in camp deschis…pana la urma apropii cu aparatul foto stana si examinez imaginea…nu se zarea niciun animal.

Asa arata o stana devastata de ursi:

Stana

Era prea mult 🙂 Chiar vroiam sa vad ce s-a intamplat.

Partea vestica

Partea estica

Aceasta a fost stana de sub varful Blana…ce ursi infometati or fi prin padurile dinspre Valea Ialomitei se intuieste…poate ca au stricat si oameni, dar dupa forma si dupa gheare, ursul a fost actorul principal. Cine stie ce au facut acei ciobani in cursul verii de s-a razbunat ursul in asemenea mod.

Iar duminica am zarit altceva de care mi-a parut rau!

Undeva, in padure, la o oarecare distanta, un corb manca ceva

Era un animal mort…un bursuc. Mie mi se par unele dintre cele mai dragalase animale, bursucii si aricii. Acesta din imagine, a fost cel mai probabil ucis de cainii vagabonzi, cu zecile prin padurile Sinaiei.

Bietul de el, a murit!