Fonduri pentru Crucea de pe Caraiman, Evenimente la Predeal… si pe munte la Poiana Stanei Regale

Venea Centenarul si nu se mai reabilita acest simbol national. Miercuri, s-a semnat in sfarsit, contractul de finantare pentru reabilitarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. Este un lucru foarte important reusit de administratia locala din Busteni si alti oameni dedicati acestui monument, care au incercat de vreo 10 ani sa gaseasca fonduri pentru reabilitare. Chiar daca MApN reabiliteaza acest monument si este la ei transferat, el ramane tot pe raza statiunii Busteni.

E mult mai bine ca reabiliteaza monumentul acest minister, poate asa se invata istoria locurilor. Nu va ganditi ca stiu prea multi ce lupte s-au dat pe aici in Primul Razboi Mondial 🙂 De altfel, si sper intr-o alta atitudine a MApN in 2018, an cu atatea conotatii. Pentru ca in 2016, au dat-o rau in bara cu „marsurile de noapte”, simulari ale trecerii frontierei din 1916. Ei s-au organizat in secret pentru treaba asta si au pornit noaptea cu faclii, iar lumea cand ii vedea nu stia ce se intampla 🙂 La 100 de ani distanta, ei tot treceau pe furis „frontiera” 🙂 Un gest mai mare de frica si teama nu mi-a fost dat sa vad. Noroc ca suntem in NATO si UE, asa ne mai asiguram existenta ca stat national prin aceste locuri. Daca la 100 de ani distanta de intrarea in Primul Razboi Mondial, tot cu o asemenea mentalitate abordezi problema, e limpede!

Sper insa ca actiunile de comemorare a eroilor care au facut Romania Mare, ce se vor desfasura in cursul anului 2018, vor fi in primul rand reale si curajoase, pe toata intinderea teritoriului national!

Iata poze de la semnarea contractului de finantare, un moment istoric, o victorie a administratiei locale din Busteni si a Rotary Club Valea Prahovei, primii initiatori ai reabilitarii acestui monument, o actiune normala pentru judetul Prahova si nu numai, care trebuia sa se intample demult.

Ministrul Apararii, d-l Tutuianu este un bun cunoscator al Parcului Natural Bucegi. Dansul i-a succedat lui Florin Popescu, fost sef al Consiliului Judetean Dambovita si artizanul distrugerii Bucegilor. Cam tot ce vedeti aiurea prin Bucegi, se datoreaza in primul rand acelui domn Popescu. Cand a venit la CJ Dambovita, d-l Tutuianu a mai indreptat din relele facute de predecesorul sau.

La acest moment istoric au participat si reprezentantii statiunii Busteni: in stanga, d-l Marian Ilie, city-manager si d-l primar Ghita Irinel. Nu ar trebui trecut sub tacere faptul ca de 10 ani, acest om care azi este city-managerul Busteniului, a urmarit neincetat reabilitarea monumentului prin tot felul de initiative. Si mai sunt si altii…

Pozele apartin presedintelui CJ Prahova, d-l Bogdan Toader.

Crucea de pe Caraiman, surprinsa de Cristian Laurentiu. Care a facut de curand o tiroliana intre Acele Morarului si a sarit lumea ca distruge muntele 🙂 Plus reclamatii la Administratia Parcului, Jandarmerie 🙂 Personal, nu inteleg ce a deranjat, pe cine sau ce a stricat 🙂 A avut o idee originala si a pus-o in practica. Cum nimeni nu a mai facut pana acum asa ceva, lumea s-a suparat… desi baiatul acesta dincolo de ce poate parea, face destule chestii faine.

Privind in cartea evenimentelor din zona Vaii Prahovei, trebuie sa aduc in atentie ce va fi la Predeal:

Tabara de pictura, zeci de pictori, un eveniment cultural de anvergura

Se apropie un festival cu felurite activitati intinse pe toata luna august.

Si drumetia pe la limita ploii… Asa cum spuneam, am inceput la cartea nr.4, penultima din cadrul proiectului „Pasi in Timp – un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Superioare a Prahovei si Parcului Natural Bucegi”. Inceput in 2014, proiectul se va incheia la 1 Decembrie 2018, cand vom cuprinde in 5 carti, tot ce au mai valoros aceste zone, un tezaur cultural mai mult sau deloc cunoscut, ce trebuie dus mai departe.

Turma de ovine pe pantele Vf. cu Dor

Iubire in lumea cailor 🙂 Isi sopteau, isi povesteau…

De la distanta parea mare… un corb batran.

Cladire surpata… a fostului funicular Busteni-Bratei

Sfinxul Pietrei Arse

Ploaie spre Cota 2000, la cativa pasi in urma noastra

Ploaie peste Sinaia

Auzeam cum ploua in apropiere de noi, se auzea sunetul specific mai jos, peste padure. Din fericire, excursia nu ne-a fost deranjata de ploaie. Nu ca era o problema dar uneori, nu se intampla pentru ca nu se intampla 🙂

Ceea ce a facut posibila traversarea Poienii Stanei Regale si atingerea acelui loc unde intr-un an, dintr-un gand ciudat, am zis in gluma: „ce ar fi, daca am fi aici peste 2000 de ani?!” 🙂 Cumva, intr-un an, tot ajungem de cateva ori… in locul in care speram ca vom fi peste… 1995 de ani 🙂 Ce mai, aproape cinci ani au zburat deja :))

Senin spre Cruce. Hai ca o vor reabilita…

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul vaii Cerbului – Mecetul Turcesc – Drumul Granicerilor – Refugiul Batrana – Vf. Batrana – Culmea muntelui Batrana – Valea si Canionul Horoabei – Manastirea Pestera Ialomitei – Padurea Cocora – Complexul sportiv Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stanei Regale – Busteni

Mai era putin si s-ar fi implinit un an de cand voiam sa ajung pe muntele Batrana… insa toate se fac la timpul lor. Pe 12 septembrie, anul trecut, am vrut sa ajung pe acel munte, pe un alt traseu decat acesta de fata. Aici imi propusesem sa merg: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/12/cand-te-cheama-poate-ca-trebuie-sa-mergi-muntele-doamnele-si-culmea-batrana/

Pe muntele Doamnele am mai fost de cateva ori in ultimul an, deci nu mai avea rost, asa ca am schimbat traseul. Sa continui tot cu primii pasi 🙂 Nu aveam de gand sa merg, de fapt, pe muntele Batrana. Cel putin nu ma gandeam la asta vineri. Insa vineri am primit un minunat cadou de la dl. Panac, directorul de la Telecabina Busteni, o carte din 2014 despre toata istoria vanatorilor de munte, dumnealui activand in aceasta arma ani de zile, avand gradul de colonel. Cartea a fost scrisa de un alt colonel, dl. Gheorghe Suman, si este exceptionala si de real folos pentru mine, aflat intr-o mare munca de documentare… stiti, ghidul! 😉 Ei bine, aceasta carte, „Glorie, Speranta si Onoare”, trebuia sa ajunga la una dintre cele mai indreptatite persoane sa o citeasca… si nu stiam de unde sa o cumparam. Daca are cineva un telefon valabil de la editura Univers Stiintific si la care sa se si raspunda, este rugat sa-l posteze.  Si tineam acea carte ca pe o relicva, ceva de mare valoare, si abia asteptam sa o dau… pentru ca tot datorita d-lui Panac mai aveam inca una.

Vineri, cartea parca ma ardea in rucsac, pentru ca stiam ce inseamna aceasta carte pentru cineva… cum aveam treaba la serviciu, nu as vrea sa-mi amintesc cat de repede am lucrat, cat de repede am alergat si cu ce febra musculara m-am ales. Sambata, oricum umblasem mult, iar dupa lasarea intunericului, abia mai mergeam 🙂 Dar am zis eu ca remediul nu poate fi altul decat un traseu lung pe Bucegi… adica la Vf. Batrana. Nu stiu ce mi-a venit, dar nu i-am zis decat lui Matrix unde vreau sa merg… apoi l-am stresat si pe el, in ideea de a-l face sa renunte, ma gandeam ca imi sta mai bine fugind pe coclauri, decat mergand. O idee ratacita, clar 😉

… si ajung cu el la telecabina din Busteni, iar la 9:30 eram pe la Sfinx, dupa ce coborasem din telecabina la statia de la Babele. Eu, imbufnat, iar plecasera boii de acasa si ma straduiam sa-i adun de pe pasunile altora.

SAMSUNGImi place foarte mult acea cupola ce alcatuieste varful muntelui Batrana. Fiecare dintre noi vedem lucrurile prin prisma a ceea ce stim, citim, etc… fiecare vedem cu proprii ochi. Ar trebui insa sa incercam sa deschidem ochii, mai degraba la nou, decat la sf-uri. Urmaream de curand alaturi de cateva sute de internauti, expeditia unui domn prin Bucegi care voia sa ajunga… in grota uriasilor dintre Sfinx si Babele, inchisa de americani si de alti nenorociti care vor sa ne foloseasca, stiti, chestii din acestea 🙂 Nu vreau sa spun prin asta ca nu am fi manipulati si folositi… apoi postase o poza cu „expeditionarii” fata de care americanii nu aveau cum sa mai ascunda secretul,  cu ei printr-o pestera din zona Cimitirul Elefantilor, mai jos de Babele 🙂 Si unii credeau ca au intrat in grota aceea, secret mondial.

Am si eu doi prieteni, un barbat si o femeie, cam pe aceeasi linie… pe unul l-am dus periodic pe munte, a invatat o multime de chestii si acum spune ca el le stia de mult, de mult timp, si de fapt, nu stia nici macar ce lemne sa foloseasca pentru foc sau ce semnificau unele marcaje turistice… iar celalalt, ar crede mai degraba ce scrie cineva pe net sau intr-o carte, decat pe mine, chiar daca realitatea arata ca eu am dreptate. Cand ii spun ca nu exista ce se spune, imi spune de unde stiu, ca-i cred idioti pe nu stiu cati, ca eu le stiu pe toate… desi s-a convins de zeci de ori ca nu se sustine ceea ce se vehiculeaza de cate unii.  Categoric ca nu le stiu pe toate, nimeni nu ar putea, dar in materie de Bucegi, sa-mi vii mie cu poze din Avenul Babelor si sa zici ca ai intrat in grota descrisa intr-o fabulatie, este peste putinta de acceptat. Astia care umbla prin Bucegi cu tot felul de idei ca elibereaza lumea de povara minciunii, ca dacii, ca sa murim ca unul pentru nu stiu ce, astia sunt doar pacienti care umbla in libertate. Noi avem nevoie de o mana de fier care sa ne conduca, sa ne ridicam prin munca si sa ne remarcam prin educatie, civilizatie, alt tip de rezultate…

SAMSUNGSpuneam anul trecut, tot in septembrie, despre eroziunea de la Sfinx… priviti acum, la un an distanta… Pentru ca nu costa cine stie ce, ideea nu este atractiva. Am inteles ca aceia de la Consiliul Judetean Dambovita au preluat ideea intr-un proiect si o vor aplica… mai incolo, mai tarziu 🙂  Sper sa se faca intr-o zi la Sfinx o amenajare, suntem prea needucati ca sa pastram ce avem. Aici scriam anul trecut o poveste despre acest monument realizat de om: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/15/renaturare-la-sfinx-oare-ar-fi-bine/

SAMSUNG

SAMSUNGUn monument foarte frumos, doar ca el nu vine din perioada geto-daca, cu Zamolxe, stramosii… ci de prin 1935. L-a cioplit cineva de nici o suta de ani, retineti: DACA ACEST CHIP AR FI EXISTAT, ISTORIA AR FI PASTRAT IN DIFERITE DOCUMENTE DESCRIEREA SA. PRIMII BUCEGISTI, ACEIA CARE AU PUS BAZELE TURISMULUI IN BUCEGI, NU SCRIU NIMIC DESPRE EL. REGINA ELISABETA, CU POVESTILE EI FASCINANTE DESPRE BUCEGI, NU FACE REFERIRE, CAROL I, REGINA MARIA, NESTOR URECHIA, FRATII SCHIEL, MIHAI HARET, STARETUL NIFON -CEL CARE CONDUCEA PRIMA ASOCIATIE TURISTICA DIN ISTORIA BUCEGILOR, ASOCIATIA „SINAIA”, DENSUSIANU IN „DACIA PREISTORICA”, BADEA CARTAN CARE TRECEA BUCEGII… NICIUNUL NU SCRIE DESPRE ACEST CHIP CARUIA NOI II SPUNEM SFINX. ASTAZI ESTE UN SIMBOL NATIONAL PENTRU CA-L ALATURAM STRAMOSILOR NOSTRI GETO-DACI, DAR EL NU VINE DE ACUM 2000 DE ANI. TOTUSI, ESTE O FIGURA SUPERBA, CE TREBUIE PROTEJATA, FIIND UN OBIECTIV TURISTIC.

SAMSUNGUn ambalaj 🙂 ce vine sa spuna mult despre educatia noastra. Nu mai avem unde sa solutionam probleme hormonale decat pe iarba, pe langa Sfinx 🙂 Dragi cititori, observati ca aici s-au iubit o Geta si un Dac 🙂 Probabil, noaptea, au venit la Sfinx sa li se arate vreun spirit si de frig, ce sa faca si ei… au pornit centralele. Cine stie cate a mai vazut si stanca asta…

Am pornit pe traseul marcat cu banda galbena ce suie la Vf. Omu, dorind sa mergem pe poteca de la baza Cerdacului si sa ajungem la intersectia cu traseul ce vine din Valea Ialomitei spre Omu.

SAMSUNG„Bolovanul lui Radu” – asa ii va ramane numele 🙂 Ajuns in acest loc, un prieten face mereu un popas

SAMSUNGCe imi plac astfel de peisaje… bine, am facut multe-multe poze pana mi-a placut una

SAMSUNGO privire spre Vf. Omu, inainte de a intra pe poteca de sub Cerdacul vaii Cerbului, dar noi nu aveam vreo treaba cu Omu

SAMSUNGIzvorul de la Cerdac, uneori curge, alteori nu… ieri i-am ascultat doar eu murmurul

SAMSUNGStanca uriasa denumita Mecetul Turcesc… un idiot, ca sa merg pe linia spusa de un prieten… a scornit o poveste cum ca de aici aruncau dacii copiii nascuti cu handicap. In conditiile in care noua nu ne-au ramas mai mult de 150 de cuvinte dacice si cateva inscriptii, vine un prost sa spuna asa ceva. Si multi cred ca asa au si stat lucrurile…  Unde este sageata galbena, trebuia sa ajungem, de acolo incepe Drumul Granicerilor, vechea poteca de granita dintre Vechiul Regat si Transilvania.

SAMSUNGIn drum spre Mecet, trecem si pe langa o alta stanca, denumita Saturn, tatal zeilor 🙂 Ca stanca si ca obiectiv, este interesanta, dar nu are vreo treaba cu vreo legenda, cu zeii, cum se mai crede… daca as sta sa ma ocup de asemenea prostii, as veni cu vreo 200 de stanci de prin Bucegi ce merita o denumire.

SAMSUNGLasam traseul din Valea Ialomitei, se vad stalpii, si mergem deasupra Mecetului. „Montaniarzii” scoliti pe site-uri de inchipuiri spun ca este o pestera in aceasta stanca, de fapt, este o grota mica, in panta, fara nimic interesant… dar deja are tot felul de povesti, evident, toate sunt adevarate 🙂 🙂

SAMSUNGPrivim prin Valea Ialomitei pana la acea mica pata din zare: Lacul Bolboci

SAMSUNG

SAMSUNGPestera celebra care ar comunica subteran pana sub Vf. Omu. Va dati seama ca are doar cativa metri si ca totul este o poveste… sa precizez ca nu este aceea din Mecet, este alta 🙂

SAMSUNGValea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi

SAMSUNGNu-i asa ca sunt superbe? Am mai stat pe aici, o vreme, sa ma uit, Matrix, care intotdeauna merge inainte, nu a venit 🙂

SAMSUNGEu mai pierd timpul, abatandu-ma constant de la traseu… cand vad doar poteca, ma plictisesc, si imi fac de lucru unde vad cu ochii. Putini au rabdarea lui Matrix 🙂

SAMSUNGO privire inapoi, cu galben, Vf. Omu, cu rosu, stanca Saturn, si in dreapta Mecetul Turcesc… vedeti in dreapta si stancile albe, calcarele in care se afla acea pestera… in spatele stancilor este Valea Gaura. Grota, daca ar merge mai departe de cativa metri, ar da in peretele acelei vai, in niciun caz nu ar ajunge spre Omu

SAMSUNGSi inainte, Drumul Granicerilor… ce mai fugeam pe aici pe 14 iunie, la ultramaratonul Bucegi-Leaota.

SAMSUNGCupola Batranei 🙂 hai ca mai avem putin…

SAMSUNGSi s-a gasit un turist normal care sa lege acest indicator abandonat pe sol. Niciodata nu l-au montat realizatorii traseului turistic pe stalp. Punctul rosu este marcajul ce traverseaza culmea muntelui Doamnele…

SAMSUNGTot  pe langa traseul turistic… vazusem eu candva ceva ce trebuia pozat acum mai in detaliu

SAMSUNGAceasta punte suspendata… foarte frumoasa!!! 🙂

SAMSUNGPutin inclinata spre stanga

SAMSUNGCativa pasi, nu mai multi… ca nu stau bine cu echilibrul in general, iar atunci, in mod special

SAMSUNGDesi nu s-ar zice

SAMSUNGDin nou Valea Gaura, poate o sa mai merg pe aici, luna aceasta sau cealalta, sa coboram in Simon de data asta… pe triunghi galben…

SAMSUNGAcum sa revin la muntele Batrana, ne apropiam… prin acest jnepenis am mers 8 minute si au fost facuti 1207 pasi, fiind consumate 38 de calorii… asa spunea o jucarie de-a lui Matrix. Varful acesta, Batrana, situat la 2181 m altitudine, este considerat de unii mistici, un loc al energiilor negative, aflat in antiteza cu Gura de Rai. Oricum, cu energia mea negativa din acea zi, bateam orice 🙂 …are unul din Busteni un taxi si pe masina scrie „ma invidiaza concurenta” :)… asa si cu mine 😉 Il invidiaza concurenta, auzi…

SAMSUNGRefugiul Batrana

SAMSUNGSpre dreapta continua Drumul Granicerilor, pe directia aratata de sagetile rosii intalnim traseul turistic ce coboara prin Valea Doamnei pana aproape de pensiunea Cocora, marcat cu triunghi rosu. Pe indicatorul din fata scrie 2 ore si jumatate, eu zic ca daca ati ajuns pana aici, nu aveti cum sa nu ajungeti la acea pensiune situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera, in cel mult 2 ore. Pe directia aratata de sagetile galbene este limpede ca ne indreptam spre polul răului 🙂 Am intalnit si o turma de ovine, deci le place si lor raul 😉 se spune ca vietatile ocolesc astfel de locuri, ca ele simt mai bine decat omul… dar cate nu se spun, si daca nu le asezi pe un fundament, o iei asa, pe campii, sau pe culmea muntelui Batrana…

SAMSUNGJnepeni „colorati”

SAMSUNGFoarte frumos 🙂 un covor de licheni albi… este clar ca eram prin zona varfului Batrana

SAMSUNGPoluare zero

SAMSUNGPe varf 🙂 Aici am facut un popas sa mancam, sa privim, eu m-am simtit bine 🙂 pe aceasta cupola… se mai spune ca o cupola este cea mai buna constructie de sustinere a vietii 🙂 Odata, mi-a zis cineva sa nu ma duc intr-un loc, ca ma prind niste reptilieni si nu am cum sa ma apar de ei… Oooo! dar mi-a fost asa de teama, incat a doua zi am ajuns acolo… dar fiind de-al casei, ne-am strans doar mainile, am facut schimb de telefoane si de like-uri pe facebook 🙂 Restul va povestesc intr-o alta viata… nici fata in fata nu am cum sa va spun, ca ar trebui sa plece doar unul, nu-nu, secretul este secret 🙂 🙂 Ati fi foarte suprinsi daca ati afla cate sute de persoane cred cu tarie astfel de scenarii…

SAMSUNGCe peisaj! Pe acolo este traseul „Drumul Granicerilor”

SAMSUNGVarful Batrana, de acolo venim, o privire inapoi… foarte frumos, mai vin pe aici, cat de des am sa pot…

SAMSUNGAcolo, jos, sunt traseele spre Babele, Valea Ialomitei-Omu, culmea Doamnele, Valea Doamnei. Il zapacisem pe Matrix. Razvan, la telefon, imi spunea sa fac o diversiune si sa-l las pe acolo 🙂 Venea el acasa singur… 🙂 El nu mai avea chef tot stanga, tot dreapta, iar eu aveam tot timpul din lume 🙂

SAMSUNGPe acolo urma sa coboram, intersectam un drum, faceam dreapta si ajungeam la stana din valea Horoabei

SAMSUNGAdica aici

SAMSUNGAm inceput sa coboram prin pitoreasca vale a Horoabei

SAMSUNGPeisajele sunt extraordinare, acest traseu este unic in Bucegi si nu este deloc usor, asa cum spun cate unii pe diverse forumuri… veti vedea in imagini

SAMSUNGSe merge drept inainte… ei bine, pe acest traseu pitoresc l-am intalnit pe dl. Claudiu si pe sotia dansului. Dansii mai citesc pe aici si le multumesc pentru ca am reusit sa ne cunoastem. Marturisesc ca am fost foarte surprins si nu mai stiam ce sa spun 🙂 Pe acolo nu ma mai intalneam cu oameni de pe acest blog, dar este posibil orice. De-a lungul timpului, am intalnit multi oameni de munte datorita acestui blog… si cand merg prin oras, sunt tot felul de oameni cu care ma salut, vorbesc… am o mica multumire, am facut cate ceva, unii ma cunosc asa cum sunt, exista ceva familiar care ne leaga.

SAMSUNGCand vedeti apa izvorand din stanca, sa nu aveti niciun dubiu… este cea mai buna. Cand o vedeti curgand prin albii, ar trebui sa va puneti intrebari. Un astfel de perete cu izvoare nu are cum sa aiba decat o apa curata

SAMSUNGPe sub acea stanca trebuie coborat, nu se trece pe deasupra 🙂

SAMSUNGCam asa ceva

SAMSUNG

SAMSUNGPe acolo am coborat, ii lipseste o treapta, dar cand ai picioarele lungi, nu este vreo problema

SAMSUNGMai mergem putin si intalnim o alta scara, mai mare, metalica, mult mai sigura

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGIata cine a facut uriasul efort de a transporta pe bucati, prima scara metalica in acest loc. Din pacate, a fost luata de o viitura, iar aceasta recenta a fost amplasata de salvamontistii damboviteni

SAMSUNGSplendid!

SAMSUNGMai multi tineri coordonati de salvamontisti invatau tehnici de escalada si de salvare

SAMSUNGI-am privit putin, apoi am continuat sa coboram

SAMSUNGPe acolo trece traseul 🙂

SAMSUNGDin dreapta, de la nici 20 metri, iese acel suvoi de apa

SAMSUNGSa intram, asadar

SAMSUNGDupa ce trecem prin acel tunel, vine iar o coborare accentuata. Va spuneam ca nu este un traseu usor, multi asa il lauda. Pentru un om de munte, obisnuit cu tot felul de trasee, poate fi unul usor. Atat timp cat pe aici exista riscul sa te accidentezi grav, nu recomand acest traseu pentru incepatori… asa, cu mai multi, asigurati in coarda, unii incepatori pot merge

SAMSUNGPoteca vine de undeva mult deasupra cascadei… si este foarte stramta

SAMSUNGAcesta a fost primul marcaj al traseului… trebuie sa stiti ca acest traseu nu este unul turistic. Ca sa devina turistic, deci omologat, trebuie sa indeplineasca niste conditii… cam greu de amenajat pentru a indeplini toate criteriile. Altfel, pentru cei cu experienta montana, este un traseu spectaculos.

SAMSUNGIn poiana Horoabei

SAMSUNGNoua cabana Horoabele, noua, pentru ca i s-au mai facut niste imbunatatiri, modificari vizibile

SAMSUNGAcces spre zona curtilor manastirii Pestera Ialomitei… vedeti si un mic izvor, sper sa nu aveti vreodata intentia sa beti apa din el. Mirosul, desi persistent, nu le spune unora nimic… pe ideea batraneasca si imbecila ca „apa, daca trece de 7 pietre, este buna de baut”.

SAMSUNGAsta ca sa stiti sa nu bateti drumul de pomana 🙂 Probabil se fac ca lucreaza si inventeaza pretexte sa cheltuie banii, zic si eu, parerea mea 🙂 neavand incredere in astfel de „proiecte”… adica trecutul nu-i recomanda. Au mai incercat ei sa dezvolte turismul in Bucegi, cheltuind milioane de euro, nerealizand, insa, nimic

SAMSUNGCurtile manastirii si biserica veche

SAMSUNGBiserica noua cu hramul Sf. Nifon

SAMSUNG

SAMSUNGAproape de padurea Cocora sta aceasta podoaba de toamna

SAMSUNGIn trecut, acest traseu se numea „Drumul lui Butmaloiu”. Pe acest marcaj am venit de la hotelul Pestera si ne indreptam spre Complexul de la Piatra Arsa. Daca primul este in Valea Ialomitei, ultimul se afla pe Platoul Bucegilor

SAMSUNGSe vede Complexul, de unde noi trebuia sa facem dreapta. Continuand pe marcaj banda albastra, se ajunge pana in Poiana Stanei Regale.

Dar sa nu plecam asa repede 🙂 Nu inainte de a vedea cate masini platesc taxa de parcare la bariera de la Piatra Arsa:

SAMSUNGTot ce se afla intre acele panouri sunt platitori de „taxa”

SAMSUNGPe stanga drumului spre complex sunt niste adaposturi pentru cai

SAMSUNGBun, si ajungem si la complex. Spuneam acum cateva luni ca administratorii au demolat cabana veche, in loc sa o repare, sa o conserve cumva, ei au daramat-o. Ca si cum iti duci la maculatura albumul de familie cu pozele bunicilor. Fraierii si-au dus la gunoi istoria si au ramas cu o constructie inestetica din beton. Spuneau ca ridica altceva mai frumos, stiti, vechea poveste, dar vad ca au turnat o fundatie departe de fostul loc al cabanei.

SAMSUNG

SAMSUNGAcesta este locul denumit „stadionul de la Piatra Arsa”… pe aici se antreneaza, adica dau niste ture de teren, sportivi din diferite loturi. Ierburile acelea nu au fost taiate in vreun an, noroc ca mai cade bruma, mai intra vacile 🙂 Pana la urma, este senzatia aceea ca te antrenezi in mediu ostil :)) Sigur despre asta este vorba…

SAMSUNGSi am ajuns si pe Piciorul Pietrei Arse, apropiindu-ne de intrarea in padure. La 16:45 eram in fata complexului, 30 de minute mai tarziu eram pe poteca de pe Piciorul P.A.

SAMSUNGS-a dus si banca asta, invinsa de timp

SAMSUNGInchei cu o observatie facuta anul trecut, tot in acest loc… dar mai bine sa pun link spre acel articol: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/07/intoarcerea-la-inocenta-poiana-stanii-regale/

Pe la 18:30 am ajuns acasa, nu eram obosit, contrar asteptarilor proprii, ci eram asa, impacat cu soarta 🙂 Febra musculara imi disparuse si nu simt nimic nici azi, luni. Dupa cateva nopti in care am dormit foarte putin, ma asteptam sa fiu praf. Pe la 1 noaptea faceam baie 🙂 pe la 3 am reusit sa adorm, pe la 8 am plecat cu treburi de serviciu. Am avut energie de la polul răului :)) Am si baut 2 cani de ceai din flori de rododendron, imi spusese mie parintele Ioanichie de la schitul Sf. Ana, acum cativa ani, niste chestii despre acest ceai. Apoi, eu daca mai dau si la altii, mai imi spun si ei… despre efecte.

As mai adauga si ca pe abrupturile muntelui Moraru am vazut prin binoclu multe capre negre, ca imi place sa gasesc anumite pietre albastre, destul de rare, si ca, bineinteles ca am gasit una, ca erau multi turisti pe trasee, in special pe Drumul Granicerilor, ca am luat cazaturi cat pentru tot anul, nefiind atent… si m-am ales cu mai multe semne de buna purtare, stiam eu ce stiam de nu am mers pe acea punte suspendata, poate cadeam de pe acolo :)… ne-am incurcat cateva minute bune prin niste jnepeni, dar mi-a placut sa aud cum il cuprindea disperarea pe Matrix 🙂 … mai era ciobanul de la iesirea din padurea Cocora ce striga: „Uuu!” asa, in nestire. Nu era nici macar ecoul ca sa-i raspunda, dar el striga intruna, ii placea sa se auda si cred ca si radea 🙂

Treaba este ca daca ai ceva conditie fizica si iti place muntele, retii o gramada de aspecte!

Lanul de urzici din Bucegi, intalnirea, puietii lui Nae Contes, panou informativ in Poiana Stanii Regale

Acum intr-o zi, am trecut prin cea mai mare intindere de urzici din Parcul Natural Bucegi. Poate or mai fi si in alte parti, dar nu am vazut mai multe ca aici:

2Diferite insecte pe aceste plante, cine stie ce mai era si pe dedesubt, poate soareci, serpi 🙂 Chiar o sa mai trec, pentru ca aici am intalnit o specie de cosasi, neintalnita in alta parte in Bucegi. Bine, nici nu am urmarit cu atentie, dar aici sareau in toate directiile, erau cu portocaliu pe ei.

3Imparatia urzicilor 🙂 Bine  ca aveam pantaloni lungi

4Aceasta este introducerea potrivita pentru acest articol 😉

Mai departe,

Unii soferi de jeepuri doresc sa se intalneasca la o discutie, cu mine! Acum eu ce sa spun? Nu doresc sa ma intalnesc cu nimeni! Iata de ce:

1. Nu sunt adeptul conservationismului absurd ci sunt pentru exploatarea rationala a resurselor naturale, de cam orice fel. Nu am vazut ceva rational pana acum din partea soferilor de 4X4, i-a interesat sa iasa doar banul.

2. Nu doresc sa ajut pe nimeni acum, nici pe soferii buni, nici pe soferii golani, pentru ca ma asteptau unii dintre ei printre jnepenii de la Piatra Arsa. Si nu am auzit sa le para rau de aceasta actiune, ci doar regrete ca nu le-a iesit treaba.

3. Mi-am propus sa protejez mediul si nu sa contribui la degradarea acestuia.

4. Pentru ca mi s-au propus deseori diferite avantaje, „ai si tu partea ta”, iar eu nu vreau partea mea, nu vreau nicio parte. Nu pentru ca sunt acela bogat, arogant, ci pentru ca nu vreau, nu asa se rezolva aceasta activitate in Bucegi.

5. Nu doresc sa ofer solutii, sprijin sau vreun ajutor niciunui sofer de 4X4. Pe multi, pe care-i stiam oameni la locul lor, nu le-am zis niciodata ceva, nici nu le voi zice. Dar nu ajut pe nimeni, si din punct de vedere exclusiv personal, nu le iert discutiile si actiunile planuite, nici lor, nici unor oameni ai legii. Nu amenint, nu promit, nu am sa le iert acele initiative!

6. Nu pot sta la discutii pe tema accesului motorizat pentru ca din start se pleaca de la premise ilegale, nu vor sa castige bani corect. Iar mie imi place sa respect legea, a nu se confunda cu a fi absurd si a nu intelege problemele oamenilor. Exista o cale de mijloc!

7. Consider ca s-au depasit niste limite, si ca acum nu este momentul discutiilor. Mi se pare aiurea sa incepem sa vorbim fara rezultat. Pe acest subiect, nu se poate intelege nimeni cu mine. Sunt lucruri asupra carora nu fac intelegeri, si deocamdata nici nu vreau sa ajut. In spatele acestui „nu vreau” stau o sumedenie de motive strict personale. Sa nu-mi ceara nimeni ajutor, idei, echilibru, dialog, sau mai stiu eu ce.  Au planuit sa ma arunce intr-o prapastie, sa ma „ascunda” printre jnepeni, sa faca o multime de chestii, deci nu au ce gasi la mine.

Nu vreau sa jignesc sau sa desconsider pe niciunul dintre ei, cu aceste randuri scrise, le multumesc pentru invitatie, initiativa, dar drumurile noastre desi merg in aceeasi directie, nu pot fi comune, avand in vedere ilegalitatile si amenintarile din trecut.

9

8

Va mai aduceti aminte de subiectul cu puietii distrusi de dl. Nae Contes, cunoscut exploatator de padure din Busteni, in zona Valea Cerbului? Cum omul taia padurea si a tras lemnele peste zona impadurita de Primarie? Eu nu i-am gasit vina mare lui, ci acelora care nu au supravegheat zona ca acest fapt sa nu se intample. Nu le-a pasat, deoarece se intalnesc cu totii la pensiunea d-lui Contes. Voi merge zilele urmatoare in locurile unde exploateaza acest domn padurea, sa vedem ce face pe acolo…

L-am vazut de cateva ori pana acum, este foarte suparat pe mine, va dati seama ca el nu a fost niciodata tras la raspundere pentru ceva. A taiat padure de cand se stie, a fost prieten cu toti padurarii. Acum este suparat si pe padurari. Pe buna dreptate zic eu! Dl. Contes a distrus 70 de puieti de pin plantati in 2011. Ca urmare a cererii trimise Primariei din localitate si Ocolului Silvic Azuga, respectivul domn a fost obligat sa planteze in alta zona, peste 200 de puieti, pe cheltuiala proprie.

Mare paguba nu a suferit dumnealui, insa pentru astfel de oameni invatati doar sa ia, chestia asta li se pare o jignire maxima, de neacceptat sa dea statului sau cuiva, ceva. La averea d-lui Contes, la nr. de masini de lemne scoase saptamanal din padure, acest gest de a planta 200 de puieti este nesemnificativ. Pe el -si pe altii ca dansul- ii macina insa chestii din acestea, sa fii obligat sa platesti din buzunar, in buzunarul in care esti obisnuit doar sa indesi…si sa-l citez: „am sa-l prind intr-o zi si o sa-l spanzur pe undeva”. Vom vedea si daca va veni acea zi! 😉

Va reamintesc ca in urma cu doi ani, primarul Savin a intentionat la o petrecere, sa acopere datoriile unor persoane cu dizabilitati, varstnici sau care traiau din ajutorul social. Suma totala era undeva la 6000 lei, iar primarul a pus pe masa 3000 lei. Actiunea nu a avut succes, pentru ca dl. Contes a spus ca el munceste pentru bani si s-a exprimat astfel „sa se duca la munca”, nedorind sa dea macar un leu. Cunosc acele persoane aduse in discutie, nu stiu ca vreuna dintre ele sa fie capabila de a presta anumite activitati. In schimb, la chefurile de la vila sa, sau de la Gura Diham, arunca sume uriase, cum a vazut el ca fac manelistii la nunti. Bani munciti, bani din lemne!

De aceea, se uita urat din masina cand trece pe langa mine! 🙂 Totusi eu il felicit pentru actiunea de plantare a peste 200 de puieti. A facut si el un lucru bun! Poate va mai face si din proprie initiativa.  Nu ma refer evident la calul de 5000 euro dat cadou lui Lucian Bute, pentru ca a batut pe nu stiu cine in ringul de box!

Ca o comparatie, eu dintr-o cerere am salvat in zona muntelui Dichiu, cateva mii de puieti de molizi, adica mie mi-ar fi rusine in locul dumnealui, sa am atatia bani si sa plantez o mana de puieti, vreo 200. Dar bine ca i-a plantat si pe aceia, se va cai probabil toata viata.

Si panoul amplasat de Administratia Parcului Natural Bucegi in rezervatia Poiana Stanii Regale. Se mai intampla si lucruri bune.

5

6

VOR URMA IN ACESTE ZILE MAI MULTE ARTICOLE INTERESANTE PE BLOGUL COMUNITATEA BUCEGILOR!

Este duminica, haideti la plimbare! Pana la al doilea si cel mai mare Sfinx de pe muntele Piatra Arsa!

Desi plimbarea a fost ieri, va invit astazi sa o urmariti in imagini si filmari. Ca tot am adus vorba, numai plimbare nu a fost. A durat intre 5 si 6 ore, cat un maraton montan. De altfel, asa m-am si simtit 🙂 Ca si cum am parcurs un traseu de maraton.

Este bun un astfel de traseu, dupa o iarna asa lunga… a scos tot ce aveam rau in mine :)) Am transpirat ca la sauna pe versantii muntilor Jepii Mari si Piatra Arsa.

1Traseul 🙂 Ora este de fapt 8:49, nici acum nu am modificat

2Mergem asadar la al doilea Sfinx al Pietrei Arse si cel mai mare dintre cei doi. Se vad doua vai, una urca pana la Sfinx, a doua trece la mica distanta. Valea principala nu se vede in imagine. Ea se numeste Valea Babei si este ascunsa de padure, undeva in dreapta. In cele din urma, nu am ales niciuna dintre cele doua vai secundare 🙂

3Intrasem in padure, si nu am scapat prilejul de a fotografia valea pe care credeam ca o vom urma

4Ciuperci, nu erau doar acestea, erau mai multe, dar nu stiu daca sunt comestibile. S-ar putea sa nu fie. Eu nu le cunosc pe acestea 🙂 De fapt, nici nu prea culeg ciuperci. Totusi imi par necomestibile: au piciorul subtire si nu aveau mirosul specific

5O pasare ce se ascundea printre crengile unui brad cazut. Era foarte mica, s-ar putea sa fie Ausel, o specie de pasare despre care se spune ca nu coboara pe pamant. Eu insa nu cred acest lucru. Trebuie sa coboare si ea :)) Marimea ei? Cat o cutie de chibrituri, putin poate mai mare, foarte putin.

Mai bine, ascultati putina muzica, un concert natural. Auziti cum isi vorbesc pasarelele. Putine lucruri sunt la fel de frumoase 🙂

Insa filmarea, dupa cum ati observat are si o surpriza. Va vine sa credeti? Ei bine, asa se alimenteaza cu apa un cartier intreg. De mai bine de 10 ani de zile exista acea spartura in conducta…si cei de la Apa nu o repara 🙂 Nu le pasa. Ar trebui ajutati putin 😉

7

8

9Traversand Valea Babei I, se observa ca abia aici am gasit zapada

Sa urmarim insa si o filmare pana la sosirea in aceasta vale:

Suntem deja in Valea Babei II. De aici se alimenteaza alta localitate din Valea Prahovei. Priviti cum!

12Oamenii platesc apa degeaba…hotii nu fac nimic prin paduri, prin orase peticesc ici-colo. I-am denumit hoti, pentru ca nu te poti numi om cinstit cand doar incasezi bani si nu faci nimic! Nici nu pot sa postez tot; ce am vazut ar ingrozi pe oricine.

13O cascada…acum depinde la ce se uita fiecare 🙂

15Cat de frumos poate sa iasa un izvor din stanca…aici iese el la zi

16In urcus

17Dar atenti prin imprejurimi…, pana la urma il zarim. Barlogul de care spuneam acum cativa ani.

18Aici suntem la o intersectie. Firul principal este in dreapta, cel secundar ce iese la Sfinxul Pietrei Arse sau Sfinxul Unicorn, este inainte. Pe unde se vede urcand un prieten. El urcase dupa cum stabilisem. Numai ca mi s-a parut mie ca la o apreciere rapida imi da cu eroare 🙂

Zapada era mai groasa la baza firului secundar decat aceea de la firul principal. Din ce vazusem la plecare, mai era inca zapada suficienta pe firele secundare, pentru a se produce o avalansa. Firul secundar avea aspect de culoar si o avalansa ne-ar fi maturat rapid, fara vreo sansa de scapare. Pe firul principal stiam ca sunt multe curbe in care se mai poate opri avalansa, este si spatiul mai larg, sunt mai multe sanse. Noi nu aveam cum sa stim daca undeva mai sus cu un kilometru, sa presupunem, ar fi plecat o avalansa. Fiind pe firul secundar, ingust, totul este la noroc, daca pleaca sau nu pleaca avalansa, tocmai cand suntem noi pe acolo. O avalansa, acum primavara, poarta numele de lavina. Zapada este mult mai grea, sunt sanse minime sa scapi cu viata. Pe firul principal, o avalansa nu ar fi avut panta prea inclinata pe care sa prinda viteza. Oricum ar fi fost, existau cai de scapare in lateral. Asa ca am urmat firul principal, schimband traseul. Ocolind cu o ora mai mult.

19O privire inapoi m-a convins ca este mult mai bine pe firul principal, unde exista un amfiteatru natural ce opreste zapada sa curga, curbe multe, o saritoare uriasa la baza careia se poate opri o avalansa

20Pe firul principal. Oricand din cativa pasi am fi ajuns in lateral, la multi metri inaltime. De altfel, iti si spune instinctul  pe munte, unde este pericol si unde este in regula. Trebuie sa privesti cu atentie. Apoi o lavina cand pleaca este insotita in deplasarea ei de un zgomot. Este un suier, cum sufla vantul prin crengile bradului, jneapanului. Nu prea vine in tacere…

21Inainte este saritoarea de care spuneam, un perete vertical de zeci de metri. Nu ne-am dus pana la baza ei, sa vedeti de ce. Intr-o primavara, urcam pe aici. Cand am ajuns la baza acelui perete am avut o surpriza. Eu eram pe zapada, la un metru de perete. Intre mine si perete era o adancitura de vreo 20 metri facuta in stratul de zapada de catre apa scursa de pe perete. Deci peretele este mai inalt decat ce vedeti in imagine. Insa avalansele in cadere depun aici multa zapada. Nu avea rost sa mergem pana langa perete, se auzea apa curgand pe acesta…, cine stie, se mai rupea si marginea cu noi. Asumarea de riscuri inutile nu face casa buna cu…mine.

Am preferat sa urcam undeva in dreapta locului de unde am pozat. Langa aceasta saritoare, cea mai mare denivelare existenta in firul Vaii Babei, am ajuns la circa 2 ore de la plecarea in drumetie.

22Urcam fara griji mari, bucurandu-ne si de vreme si de peisaj. Ne-a luat 20 minute sa urcam niste pante mai problematice, unde am si intins de doua ori o coarda, ca sa nu alunecam, fiind umezeala cat si gradul de inclinare destul de mare. Acest segment, de la saritoare si pana aici, la reintoarcerea in firul vaii, face diferenta intre drumetie si ascensiune. Fara o coarda iti asumi niste riscuri…

23Am ajuns in amfiteatrul de care va spuneam…este locul aproape drept, mai multe poieni

24Vara pe aici este superb, am iesit din vale si am urcat pe versant pentru a vedea peisajul

25La scurt timp vedem si tinta excursiei: Al doilea si cel mai mare Sfinx de pe muntele Piatra Arsa. Insa mai era pana acolo 🙂

27Un paianjen…urat. O fi si el o vietate, dar era urat. Statea contorsionat ciudat, probabil isi revenea la soare. Vara l-am vazut pe diferiti arbusti.

28„Coltul din Jurasic” – asa i-am spus acestui loc, cand l-am vazut pentru prima oara, in anul 2001. Tot la fel a ramas.

Desi zapada era mare, nu te afundai prea mult in ea.

30Umblet de urs

31La cat de tare era zapada si la cat de impadurite erau pantele din apropiere, greu s-ar fi produs o cadere mare de zapada

32Urmele Martinului care traversase valea

33Molidul din dreapta se inclinase la presiunea stratului de zapada

34Asa ca mai bine sa iesim definitiv din firul vaii 🙂

35Privire spre Valea Prahovei. Sageata rosie semnifica locul de unde am facut prima imagine…in urma cu circa 3 ore

36Varful si Creasta Jepilor Mari, in dreapta

38Inainte, printre jnepeni…, am mai vazut urmele unui urs mare

39Ne apropiem de un obiectiv ce nu apare nicaieri ca fiind pozat de aproape. Vara nimeni nu poate ajunge la el. O jungla de jnepenis impiedica accesul. Asa ca fiecare il pozeaza dupa diferite inaltimi.

Vreti sa va spun ceva? Stiti de cate ori m-am oprit? Nici eu nu mai stiu 🙂 Am avut un hanorac subtire, un tricou profesional si tot am transpirat ca intr-o zi caniculara. V-ati oprit odata pe un versant montan si v-ati pus intrebarea cum mai ies de aici? Eu mi-am spus: cum naiba am ajuns si pe aici? 🙂 Oricum, aveam in minte sa ajung la acel Sfinx, si desi inaintam cam greu prin jnepeni, nu aveam cum sa renunt. Eu voiam la acel Sfinx 🙂

40Inca putin 😉

41Si am ajuns in sfarsit…dupa cam trei ore si jumatate de acasa. Imi place acest urias din piatra. Il pozasem din diferite locuri, acum am ajuns si la el. Sa pun mana pe el 🙂

Momentul trebuia imortalizat asa ca:

42Bine ca i-am spus sa mai imi faca o poza…parca stiam ca in poza aceasta ma prinsese somnul. „La somn langa Sfinxul Unicorn”

43Dar nici poza asta nu este cine stie ce, sa dau putin vina pe aparat si pe prietenul care a facut pozele. Am vrut poze, imortalizarea momentului, dar cred ca nu imi ardea de asa ceva :)) Eram cu gandurile plecate 😉

44Nu-i asa ca este frumos, expresiv? I-am facut vreo 50 de poze va dati seama!

45„Periscop”

46Am plecat spre Piciorul Pietrei Arse, sa coboram pe traseul turistic. O urma??? Nu stiu de ce poate fi :)) Pare de vulpe.

48Urmele mergeau dupa o culme, cred ca de vulpe erau…

49In traseul turistic am facut un popas de 15 minute

50

51Cu sageata rosie Poiana Stanei Regale…mai aveam pana acolo circa o ora. Am stat eu si m-am gandit ca noi suntem oameni de munte, participanti la maratoane montane si ca poate fi si o alta cale mai rapida de a cobori 🙂 Ideea daca a venit, am pus-o evident in aplicare.

52Astfel ca am intrat pe Valea Piatra Arsa, sa vedeti unde eram peste o ora si ceva 🙂 Fiind zapada multa si destul de stabila, am ales sa coboram alunecand 🙂

O filmare cu un astfel de moment superb:

53Procedand asa, am ajuns in padurea de foioase de langa Stana Regala…in 23 minute :)) Mai aveam treburi fiecare si pe acasa…, si asa ma furase somnul la Sfinxul acela urias 🙂

54La tot pasul fiind puzderie de ghiocei, m-am gandit sa adun si eu un buchet, ca ecologistu’ 😉 Dar nu pentru mine…am adunat nici mai mult dar nici mai putin decat 101 ghiocei. Am si eu fixurile mele 😉 Tot mergeam asa cu buchetul in mana ezitand sa-l asez intr-o punga, si apoi in rucsac. Mergeam ce mergeam, ma mai uitam la el. Ii mai trebuia ceva. I-am facut repede un vesmant din muschi si gata, mi-a placut. Avea ceva estetic, nu era doar o floare simpla 🙂

Dupa care, fiindca imi placea cum arata, l-am mai tinut putin in mana, sa ma mai holbez la el 🙂 Am constatat eu ca mai avea nevoie si de un dram de romantism. Deci priviti cum se odihnea bietul buchetel langa tulpina unui falnic copac 🙂 Glumesc eu dar chiar mi-a placut buchetul :))

55Inca il mai tineam in mana cand am ajuns in traseul turistic Poiana Tapului-Poiana Stanii. Deci din Piciorul Pietrei Arse si pana in acest traseu, am facut exact 50 de minute…am mai cules si ghiocei, am si filmat, si pozat, si privit 🙂

56Intr-o ora si ceva, din golul alpin eram aproape in oras, fara sa fi alergat…ne-am dat pe picioare :))

57Acesta a fost traseul, poza de pe acelasi drum ca la plecare.

Sper ca v-a placut plimbarea aceasta, virtuala pentru dvs, reala pentru mine. Am ajuns acasa, o baie repede, 1 litru de limonada, 2 ceaiuri si gata. Acum mi-am revenit la forma fizica obisnuita. Aveam nevoie de un traseu asa mai dur, sa-mi revin dupa o iarna groaznic de lunga 🙂

Ma trezesc eu azi pe la 4 dimineata cu o idee, cate luni de zile am? :)) Mi-au iesit ca azi am 400 de luni de viata, iar Rares 15 luni :)) Radeam pe la 4 dimineata 🙂

Sa aveti o duminica placuta si o saptamana cat mai buna!

Traim in diversitate!

Adica nu pot posta un copac si sa ne uitam la el. Sau sa scriu o stire si atat…trebuie mai multe lucruri aduse in discutie 🙂

Mai intai ca a nins pe munte si pare consistent…deci incepe sa se astearna stratul de baza.

1Muntele Caraiman, azi dimineata

Am citit si o stire interesanta acum circa o luna de zile dar am tot amanat sa o prezint…

„Ministrul Mediului şi Pădurilor, Rovana Plumb, împreună cu primul ministru, Victor Ponta, au demarat luni, 12 noiembrie 2012, proiectul „pentru îmbunătăţirea colectării şi reciclării deşeurilor de ambalaje PET şi a dozelor de aluminiu de la populaţie “.

Acest proiect se realizează prin instalarea unor automate pentru preluarea dozelor de PET şi aluminiu în marile centre comerciale, consumatorul primind în schimb un voucher cu o valoare nominală de 0,5 bani/ PET sau doză de aluminiu. Practic, cu 20 de sticle PET sau doze de aluminiu cetăţeanul îşi poate cumpăra o pâine (voucherul rezultat poate fi folosit ca discount la cumpărăturile efectuate în magazine).” -stire preluata de pe site-ul Ministerului Mediului.

Cred ca daca proiectul este implementat prin toata tara, scapam de foarte multe deseuri.

pet-reciclare-octav-ganea Imagine preluata de pe site-ul mediafax.ro, autor Octav Ganea

Mergand pe fir, am ajuns la un articol detaliat si la producatorul acestor automate. Mai multe detalii:

http://semnal.eu/2012/buzau-greentech-sa-buzau-lanseaza-sigurec-sistemul-inteligent-de-colectare-a-pet-urilor-si-a-dozelor-de-aluminiu-30651.html

Revin la Valea Prahovei, mai exact la Sinaia. S-a lucrat intens la refacerea asfaltului in zona Parcului Dimitrie Ghica si Casino, astfel ca in prezent se poate circula si pe aceasta ruta.

2Intai a fost pregatit terenul… peste pamant, a fost asternut pietris, apoi un strat de smoala…au fost inlocuite si conductele de apa

3Si asfaltul, primul strat…in primavara se mai toarna urmatorul strat. Lucrarile pe acest tronson au durat circa 2 saptamani.

Acum, un subiect comun…poate prea comun: chipuri in stanci:

5aStanca in soare

5Aceeasi stanca vazuta peste cateva secunde, din alt unghi 🙂

A trecut 1 Decembrie, amintirea acestuia ramane pana la anul, au impresionat defilarile, oamenii simpli, autoritati…sa vedem insa si la altii…cum arata un perfect pas de defilare 🙂

Dupa ce ati vazut acea defilare, sa va invit putin pe Vf. Nucet din Bucegi, prin zona unde se prognozeaza a se ridica o statiune intinsa…pe circa 200 de hectare.

6Vedere de pe varful Nucet spre Platoul Nucet

7De fapt, Platoul Nucet este mult mai intins

Din postare nu putea lipsi un bolovan…sau un conglomerat, adica mai multi stransi la un loc 🙂

9

Nu imi amintesc sa fii postat pana acum imagini cu Parcul din Poiana Tapului, cartier al orasului Busteni

8Dincolo de parc este scoala generala…”Regina Elisabeta”

Si sa inchei cu un nor prezent pe cerul Bucegilor:

4Surprins de mine deasupra rezervatiei Poiana Stanii Regale

4aAcelasi nor surprins  ceva mai devreme si in aceeasi zi de Carmen Ciocolata, o cunoscuta interpreta de cantece montane, deasupra Vf. Jepii Mici. Fotografia a fost postata pe contul ei de Facebook.

Norul s-a deplasat mai multi kilometri, fara a fi „dezmembrat” de catre curenti!

Post de week-end cu aproape de toate…

Mai intai sa incep cu vremea…va dati seama ca si in acest week-end vremea va fi superba pe munte. Ca sa nu va pacaliti, uitati-va pe camera live de pe site-ul Jurnalului National, aceea de la Cota 2000. Si veti vedea cum plafonul noros este imens iar pe munte soare.

De altfel, acum 2 zile, pe la ora 17, ma uitam pe respectiva camera…si pe munte era soare, pe cand in Valea Prahovei era aprins iluminatul public. Plafonul asta ce sta de vreo saptamana pe aici face sa vina intunericul mai repede 🙂

Sa va arat si imagini de prin Busteni, unde si aici se reabiliteaza centrul orasului. Oricum arăta bine si inainte…iar modificarile, „noutatile” nu reprezinta ceva iesit din comun. Adica si fara ele si cu ele, acelasi lucru. Nu este ceva sa iasa in evidenta.

Sunt doua lucruri care nu-mi plac…mai nou 🙂 Primul ca se reface pavajul, adica el era in stare buna anterior, acum se pune piatra cubica. O fi ea, piatra noua, dar arata urat…si al doilea, vad ca au plantat copaci, arbusti. Pai s-or prinde pe frigul asta? Nu orice specie se planteaza in noiembrie, mai ales la munte…unde de obicei nu plantezi ceva in noiembrie.

Te duci cu tot nisipul acela pe incaltaminte prin Primarie…trotuarul are un tip de pavaj, in jurul Primariei este altul.

La Sinaia…tot reabilitarea centrului. In timp ce ei scot piatra cubica si o arunca, la Busteni se cumpara piatra cubica. Macar daca o luau pe aceea de la Sinaia…o luau probabil pe degeaba. Nepotrivita decizie sa pui…piatra cubica, asta se pune prin comune, pe langa cetati medievale…in Busteni, nu gasesti piatra cubica in alta parte. Ideea nu are continuitate…daca trotuarele orasului erau cu un astfel de pavaj mai ziceam… O fi vreo smecherie la mijloc…in urma cu cativa ani se scotea de zor piatra cubica comunista ca sa se puna pavele noi. Acum ne place iar piatra cubica 🙂

Asta este o poza antologica, ce va ramane in istoria orasului. Cum o fi sa te cheme USL si sa ai ditamai balonul electoral in fata Primariei unui oras unde circa 70% din cetateni sunt PDL? In fata Primariei PDL sa ai un urias balon USL…Este geniala ideea 🙂 De aceea, nici nu am scris de actualul deputat Cristian Burlacu, candidat si dansul la alegerile parlamentare. Pai daca primariile PDL care trebuie sa-l sustina ii fac campanie candidatului USL, invingatorul se cunoaste de dinainte. Ma gandeam ca va fi o lupta echilibrata, deocamdata am vazut ca este o campanie decenta…dar desi eu simpatizez cu USL si nu as dori sa mai vad vreodata PDL la guvernare, mi se pare deosebit de josnic sa-ti tradezi prietenii la nevoie. Primarii din Busteni si Comarnic, ambii PDL, ii fac mai degraba campanie candidatului USL decat lui Cristian Burlacu. Mai poate fi spus altceva decat invingatorul? Zi de zi, candidatul USL este pe teren, in diferite orase, cu primari dupa dumnealui…

Era de asteptat sa fie favorit candidatul USL, pentru ca lumea nu mai vrea sa auda de portocalii, indiferent cum s-ar cosmetiza acest partid anti-national. Sper ca acesti primari PDL, promotori ai unor lozinci mincinoase, ca de exemplu „la bine si la greu”, sa fie mereu folositi de actuala si de viitoarea guvernare. Este normal ca Mircea Rosca sa castige un mandat de deputat, acesta este trend-ul, vointa oamenilor, dupa cum normal era ca primarii PDL sa-si sustina colegul. Se confirma ca in politica nu esti prieten cu nimeni cu adevarat, ci doar pe moment.

Recent, Consiliul Judetean Prahova a acordat oraselor Comarnic, Sinaia, Busteni, Azuga sume de bani pentru plata arieratelor, exclusiv destinate platilor catre furnizorii de servicii, bunuri, lucrari, astfel: Comarnic=100.24 mii lei, Sinaia=568.29, Busteni=122.06, Azuga=30.19 mii lei.

Indicator din lemn, de acum peste 20 ani…spre Economat, Peles

Alt tip de directii, apolitice

Ace de zada

Ciocanitoarea verde (Picus viridis) sau ghionoaia verde. Desi destul de raspandita in fauna tarii, este foarte rara in zona de munte. Nu am mai vazut-o din 2010. Figureaza in Directiva 2009/147/CE a Parlamentului si Consiliului European, in Anexa II, fiind o specie protejata de interes comunitar…ieri dimineata am fotografiat-o.

Daca mergi asa un timp prin ceata aceasta, pe haina se vor depune picaturi de apa

In Poiana Stanii Regale

Fantana de la Castelul Peles…nu stiu inca daca este cuprinsa in programul de reabilitare al fantanilor de pe raza orasului, desfasurat de Primaria Sinaia si Clubul Rotary Valea Prahovei, arhitecti…

Un week-end placut! Aveti grija insa la intersectia DJ 713 cu drumul inchis spre Babele 😉 …accesul auto este interzis, si in week-end iar va fi monitorizata zona. Pe langa jandarmi ar trebui sa apara si Administratia Parcului sau Garda Nationala de Mediu.

Intr-o zi, doua…

Dupa ce ati vazut modalitatea de a proteja Parcul Natural Bucegi, adica pana nu intervine Jandarmeria niciun reprezentant al mediului nu prea face treaba, ma refer mai ales la zona Babele-Costila-Monumentul Eroilor, astazi va prezint alt tip de imagini…un post mai linistit, in asteptarea unuia „mare” la fel ca precedentele 😉 . Tot mai multi turisti si oameni de munte se raliaza ideii de a nu se mai permite jeep-urilor sa tavaleasca situl Natura 2000.  Alte detalii importante foarte curand 🙂

Pana atunci sa urmarim niste imagini, unele si de prin Bucegi:

Drumeti prin Poiana Stanii Regale…in ziua aceasta un urs mare ne-a taiat calea, pe poteca turistica.  Cand ne-a vazut scotea niste sunete, era suparat si parea amenintator. Pana la urma s-a dus la treburile lui 🙂

Zade cu ace galbene in bataia soarelui…zada, singurul conifer ce isi pierde toamna acele.

Superb acest loc…Stana Regala

Probabil la primavara va trebui depusa munca serioasa ca sa fie scoasa o planta ce a acoperit poiana. Anul acesta au cosit-o dar este degeaba…

Creasta si Vf. Jepii Mari…frumos si pe acolo 🙂

Stanca Franz Josef, denumita astfel in amintirea imparatului Austro-Ungariei, care a venit pe la Stana Regala 🙂 Pe ea este montat si un telescop puternic, care functioneaza cu monede de 50 bani. Cu acesta ma uit eu pe domeniul d-lui Nastasia si pe la vila d-lui Contes, sa vad ce mai fac ei pe acolo si ce musafiri mai au :)) Se vede in detaliu 🙂 Cand vreau sa vad cu ce se mai ocupa, urc din Sinaia pe poteca regala…daca sunt in Busteni, efectuez o alergare pe drumul forestier ce urca in golul alpin al muntilor Baiu…vreo 45 de minute pana acolo.

Cartiere din Busteni si Sinaia

Sinaia, ascunsa in mare parte de padure

Padure sub stanca Franz Josef

Arbori de zada, specie protejata, la marginea padurii

In cateva zile isi vor pierde acele, deja galbene

O miere foarte buna, una dintre cele mai bune pe care le-am gustat in acest an. Bine, daca stau sa imi amintesc, intr-o zi am probat ca pot manca aproape un borcan intreg…deci borcanul contine 1000g de miere, si eu l-am redus la 100g. Bineinteles ca nu am avut nimic nici atunci, nici a doua zi 🙂

Producatorul este Manastirea Turnu din Prahova

Dar sa va arat ceva mai jos, in special unui prieten, care spunea ca actiunea cu Jandarmeria nu are impact pentru ca mai mult de 10 persoane nu citesc blogul. Daca urmarea statistica publicata la inceput de an, ar fi avut alta parere. Cred ca nu au fost 10 persoane nici macar in prima zi a blogului 🙂

Ieri dimineata, pentru veridicitate, am scos chestia asta 🙂 Cam asa arata o zi de luni, o zi medie, cei mai multi vizitatori se inregistreaza miercuri, joi, vineri, duminica.  Deci asta este, nu sunt 10 cititori. Si daca erau doar 100 tot era putin important…pentru ca atata timp cat angajatii Ministerului Mediului si altii din presa judeteana si nationala il citesc tot este un lucru bun.  Pentru stiinta unora, wordpress-ul nu contorizeaza vizitele mele. Deci eu pot sa citesc pagina cu pagina ca nu se contorizeaza. La aproape 1300 de vizite sunt lejer 1000 de vizitatori pe zi 😉 Asa spune Stat Counter-ul.

Dupa cum observati articolul cu actiunea Jandarmeriei arata 190 de vizualizari. Insa asta este doar ce se vede. Pentru ca, aceia ajunsi pe pagina principala pot citi doar articolul si atat. In momentul in care apasa sa vada comentariile abia atunci se contorizeaza vizita. Adica in tabelul de mai sus, vizita trece de la Home page la articolul respectiv. Deci, imi pare rau pentru aceia care isi fac sperante desarte :)) Si daca scapa unii factori de raspundere, vreun articol, am eu grija sa le trimit link-ul. 😉

V-am mai spus ca nu pot intelege decat oarecum pasiunea celor care colinda padurea dupa ciuperci. Mie imi place sa-i gasesc ca sa-i pozez. Cand ma chinuie talentul mai fac si cate o tocanita…adica de vreo doua ori pe an. Acestia erau foarte frumosi…bureti negri ce cresteau pe un ulm batran. Acum ce era sa fac…i-am luat, ca am un prieten care este pasionat si care m-a disperat cu ciupercile pe care nu le-am luat din muntii Baiului…in urma cu vreo 2-3 saptamani. Fiecare cu stolul lui :)) Important este ca i-am schimbat starea de spirit, ieri 🙂

Mereu mi-a placut sa urc sau sa cobor aceste trepte regale…parca pastreaza o urma din farmecul acelor vremuri trecute 😉

O clipa sau un moment, pe care eu o/il asteptam de mult. Eu pot astepta mult timp anumite momente si clipe :)) Sa vedeti ce imi trece prin minte 🙂 Primul aspect: asteptam sa bata soarele dintr-un anume unghi, sa fie si atmosfera putin incarcata ca sa pozez turnurile Pelesului. Al doilea: mi se pare interesant de ce a inclus arhitectul in constructie acel tip de turn rotund, de o cu totul alta inspiratie. Toate turnurile castelului sunt ascutite. Cu ocazia asta am remarcat ca Pelesul are mai multe ceasuri…cred ca pe toate cele 4 laturi ale turnului principal.

Frumoasa imagine…ma laud singur 🙂 Mie chiar imi place…imaginea originala are vreo 6 mega asa ca o voi printa undeva…sa fac un poster mare sa ma uit la el :))

Pe aici ieseau cu trasura regii Romaniei…de la Castelul Peles

Pelesul

In oras insa un prieten avea nevoie de ajutor in gradina, asa ca hai sa vedem :)) …daca stim a manui si altceva in afara de condei, tastatura 😉 La 13:12 pozam Pelesul, la 14:22 ii sapasem mai multe razoare :)) Apoi am mai stat de vorba, una-alta prin Sinaia…si mi-am adus aminte 😉

Aproape zilnic trec prin centrul Sinaiei, zona unde se reabiliteaza principala cale de acces. Fie merg pe langa gard, fie trec de el. Ma uit sa vad daca gasesc o urma istorica 🙂 Va dati seama ca pe aici a circulat multa lume, sute de ani. Sub stratul de asfalt era piatra cubica…nu stiu daca din perioada regala dar oricum nu de un an, doi. Pamantul acela scos este de la cel putin un metru adancime. Prima modernizare daca se poate spune asa a drumului spre Sinaia si din Sinaia, a fost realizata de domnitorul Gheorghe Bibescu…deci drumul vechi o fi fost undeva pe la circa un metru adancime. In timp soseaua s-a mai inaltat, asternute straturi de asfalt…

Si merg pe acolo, cu aparatul foto pregatit, mai imi zic uneori oamenii aceia ce lucreaza sa merg pe drum…dar am descoperit ca daca merg in sens invers, nu mai este nimeni care sa-mi spuna sa plec :)) Bietii oameni…i-am stresat si pe astia, cine mai stie ce cred…ca le urmaresc norma zilnica :))