Apicultura peste milenii si jurnalismul de calitate: interviu de exceptie cu d-l Ion Stanescu – „Stupul cu Blazoane”

Chiar nu aveam cum sa ratez asa ceva…

As mai putea completa cu niste notiuni istorice, de genul cand se mentioneaza apicultura la noi… sau cum au trecut atatia migratori si noi am tot ramas prin aceste locuri.

Cu siguranta, unul dintre cele mai mari mistere ale Istoriei va ramane Etnogeneza romaneasca si cum am reusit sa fim pana la urma intre niste granite. Este aproape miraculos 🙂 …in mod sigur, va fi teza de doctorat.

Articolul la care voi face referire este despre un om incredibil, pe care l-am si cunoscut alaturi de doamna sa. Oameni educati, oameni care fac diferenta imediat. Acum e vorba doar de ei, dar sa vezi cand se va ajunge cu un articol si la copiii lor 🙂

Revista „DOR” prin condeiele doamnelor Nicoleta Radacina si Larisa Balta, introduc cititorul… intr-o lume pe care nimeni mai bine ca ele nu ar fi putut sa o redea. Este acea scrupulozitate si atentie feminina, pe care o cunosc foarte bine pentru ca am intalnit-o si eu la unele din cartile mele 😉 🙂 Adevarul trebuie spus mereu, ca ne place, ca nu ne place 🙂

D-l Stanescu (foto: Revista DOR)

La mine acasa, treaba este destul de serioasa in ceea ce priveste subiectul cu pricina 🙂 Cel mic de ani buni nu vrea decat miere „Stupul cu Blazoane”… iar acum tinem de borcane pana la anul, la urmatoarea productie 🙂

Articolul integral, cu multe detalii, este o placere sa-l citesti, se gaseste mai jos:

Apicultura la pensie: din mijlocul stupilor direct pe YouTube

Din natura pentru oameni: Minunea conurilor rosii de molid

Parcul Natural Bucegi, acest colt de rai intins pe vreo 300 kmp, nu este doar ceea ce se vede la o prima vedere… o arie protejata si atat! Are ceva pentru fiecare, noi momente, noi ipostaze care, de fapt, sunt lectii mai vechi scrise mereu in alt mod. Nou dar totul foarte vechi.

As face, daca as avea timp, un sondaj printre cei care merg pe munte. Pentru a afla de ce merg. Cred ca nu am afla ceva nemaiauzit dar ne-am da seama ca in spate sta o chemare, o magie, ceva inexplicabil… ca o intoarcere la origini de care mintea si propria persoana par oarecum straine, in sensul ca nu avem cuvinte pentru a descrie cum trebuie ce simtim… ca un imbold genetic de parca acolo trebuie sa fii, evident fara a sti prea bine sa explici.

Dar, gata cu filozofia 🙂 Important este sa ne regasim cat mai multi in tot ceea ce inseamna Muntele.

Am facut duminica o excursie de 12 ore pe Bucegi, o sa revin ulterior cu imagini. In articolul de azi, ideea este de a vedea o minune a naturii in mai multe cadre… incercand gandul vesniciei unor momente 🙂

Un peisaj cu stanci si specii forestiere… Cu sageti rosii: molizi

Acestia

Si mai aproape

Acesta este subiectul central… acele chestii rosiatice sau rozalii… care nu sunt muguri, ci conuri de molid. Observati ca ele cresc preponderent pe la varful acestor arbori. Poate ca de aceea nu s-a prea vorbit despre ei. Ca sunt prea sus.

Multi se uitau si nu intelegeau de unde iese ceaţa intr-o zi asa senina, cand nu era un nor de ploaie 🙂 De fapt, ce se intampla? Valuri de polen erau puse in miscare la o simpla adiere a vantului. Daca erai prin preajma, ti se infundau narile, gura, se depunea pe haine. Oricum, si fara sa fii pe aproape, tot te ajungeau particulele galbene. Nu as zice ca mi-a displacut, o ploaie cu polen nu o vezi mereu.

Magnifici… Va imaginati ce putere au acele conuri orientate spre cer?

„Insira-te, margaritare” 🙂

Domnul a dat, omul a luat 🙂 Intai imagini…

Ce splendoare! Ce folos sa urc prin arbori, cand era logic ca gasim la anumite altitudini si conuri mai la indemana…

Nu ma mai saturam de privit, mirosit, pozat. Cum nu prea imi impartasea nimeni romantismul si privitul in nestire, la inceput m-am cam grabit. Plus ca mai aveam traseu de parcurs.

Ati recunoscut departe zona Babele-Sfinx. Pai te poti satura repede de asemenea daruri naturale? 🙂

Alt val de polen, frumusete la cel mai inalt nivel 🙂

Pana aici 🙂 Adica, hai ca am stat prea putin si la poze si la cules. Nu exista animal ca sa manance din acestea, nu sunt protejate si nici nu ar avea de ce, nu dau niciun exemplu negativ pentru ca putini s-ar urca dupa ele, iar ca sa gasesti asa, ca in imagini, trebuie sa bati ceva potecile. Daca pleci cu scopul sa aduni, umbli o zi intreaga…

Am ramas, evident, mai mult timp aici.

Imbietori si peste orice specie si parte din rasinoase. Peste muguri de brad, de jneapan, conuri de pin sau jneapan etc. Conurile de molid in aceasta forma frageda, pline de rasina, sunt un medicament natural. Cat de amator ai fi, culoarea este un indicator perfect 🙂

Am mai lasat, o creanga plina, una goala, una tie, trei mie 🙂

Vedeti? Fiecare specie are mijloacele ei de protectie 🙂 Cine s-ar sui pe acolo?

Pensiunea Cocora pe fundal. Nici pe acestea nu le-am cules, e clar, varful e prea subtire si se rupe daca te sui aproape de conuri. Apoi, daca incerci sa urci, te faci galben de la polen, este imposibil sa nu te atingi de crengi, sa nu le misti. Cum le misti, cum se scutura saculetii cu polen.

Minunea de la inceput de iunie

Chiar si dupa ce am cules si am facut peste 50 de poze la aceste conuri… tot am continuat sa le admir pana am iesit din zona lor.

Absolut superbe… nu doar conurile ci si peisajele aferente. Locuri cu poluare zero, locuri aproape de cer, locuri ca in Geneza. Doar ideea de a merge prin astfel de locuri, te vindeca 🙂  …Totul este sa nu te agati de problemele fizice: ca e mult de mers, comoditate, mancare, nu rezolv nimic etc.

Facusem planul din timpul culesului: o parte pentru sirop si alta in borcane cu miere peste conuri.

A fost ceva 🙂 Uneori nu ajunge pana nu ramane. Cum nu a ramas… 🙂

Cu miere

Din timpul pregatirii. Intai pui niste conuri, torni un strat de miere, si tot asa. Ii lasi la intuneric vreo saptamana sau 10 zile, apoi filtrat totul. O sa vedeti ca mierea este diluata de sucul conurilor. Din ce rezulta iei dimineata cate 2 linguri.

Acum vreo trei-patru ani mai facusem asa ceva, si stabilisem eu o cura de o luna de zile. Nu prea am avut rabdare si cura s-a redus la cateva zile. Pentru ca din ce luam de aceea mai voiam 🙂 Am mai exagerat eu in chestii din acestea. La un antrenament de alergare imi luam apa cu magneziu. Indicatiile erau… un plic la nu stiu cata apa. Eu puneam patru plicuri la un pic mai multa apa. Ce putea sa se intample? 🙂

Din alte conuri am facut un sirop… au iesit vreo 4 litri. Culoarea siropului, dupa ce se fierbe si se prepara cu miere sau zahar, este roza, fara impuritati. Pe sticla mai sunt resturi de ambalaj, ca este o sticla de suc Teddy… dar siropul este limpede, dulce, aromat. Mult peste mugurii de brad culesi de la marginea padurii.

Lumea in deriva

La orice post de stiri ne uitam sau pe orice site de news intram sunt tot felul de informatii, care mai de care mai senzationale. Asta se pare ca ne place: picanterii, barfe, politica, scandal, cancanuri… nimicuri. Ici-colo mai scapa cate o stire culturala, din domeniul cercetarii, educatiei… Parca se face totul pentru a se uita traditiile seculare, sunt promovate imoralitati, smecheria, pentru a se darama postamentul moral pe care parintii si bunicii nostri au ridicat societatea.

Am auzit ca azi la Busteni trebuia sa se opreasca lotul national de scrima, care a reprezentat cu succes Romania la Baku… asta este o stire interesanta, poate or fi scris cei de la Primarie ceva…

Ca si un articol oarecum stiintific in care se afirma ca de fapt noi traim intr-o holograma realizata de o civilizatie superioara. Si a plecat autorul teoriei la drum cu niste afirmatii de genul: calculatoarele NASA proceseaza de nu stiu cate ori mai repede decat creierul uman si, plecand de la legea lui Moore care spune ca la fiecare doi ani, computerele isi dubleaza puterea…. crede el ca intr-un deceniu, astfel de supercomputere vor putea calcula intreaga viata umana 🙂 Mda, dominati de materialism, de cifre si bani, uitam de vocile interioare cu care am reusi sa intelegem rostul nostru pe aceasta lume… zic eu! 🙂

O alta informatie pozitiva este ca ieri prin OUG s-au infiintat Garzile Forestiere, adica fostele Comisariate de Regim Silvic si Vanatoare se vor transforma in Garzi dorindu-se astfel intarirea masurilor de protectie a fondului forestier national. Personalul acestora va creste de la 457 la 617  persoane. Vor fi 9 garzi teritoriale si fiecarui angajat cu atributii de control ii va reveni… 12.000 de hectare de padure. Concluzionez eu ca nu prea are cum in decurs de un an sa treaca prin acelasi loc, acel angajat, de doua ori. Suprafata de padure mi se pare imensa pentru un singur om. Se mai estimeaza si ca o cantitate de peste 9 milioane de metri cubi de lemn a fost recoltata ilegal in perioada 2008-2014. Asta ca sa ne facem o imagine in ce tara de banditi traim… nestiind sa te ridici prin munca si inteligenta, te ridici prin tot felul de inselatorii, prin smecherie. Apoi se supara ca-i cauta legea… nu merg la infinit si golaniile acestea.

Joi sau vineri am un articol mai larg pe teme silvice. Pana atunci insa sa spun ca am vazut si eu un cuib de albine salbatice. Bine, nu prin Bucegi ci undeva in zona de deal, in Dambovita. Era intr-un copac batran, la vreo 5 metri de sol… tot pe acolo am intalnit si cel mai mare cires vazut vreodata, avea 1 metru un diametru si cred ca 20 de metri inaltime. Se pare ca am atat darul de a enerva oamenii cat si darul de a-i convinge sa ne bagam in tot felul de aventuri. Am cules si miere si cirese, dar si multe sfaturi de la niste mosuleti cam simpatici dar, din pacate, destul de betivi… si trebuia aplicata deseori foarfeca realitatii. Multi de pe la sate cand nu muncesc beau de rup locul. Nu au alte activitati: munca si bautura.

Unul din mosuleti a fost in tinerete cioban prin muntii Leaota si mi-a dat o reteta pentru miere. Se tin diverse de prin natura in miere, timp de 10 zile apoi se scot… si mierea prinde un alt gust si mai multe proprietati. Zic eu sa fac cum spune el, insa totusi doar in 3 borcane de 400g, ca poate nu iese cum ne imaginam 🙂 Nuci am gasit in piata, „buzunare crude de polen” la fe dar nu in piata, „trandafirul care face macese lungi si miroase foarte frumos” am dat de el pe langa Valea Comorilor putin mai sus de Cascada Urlatoarea. Mai stiam cativa pe Valea Caraimanului dar era mai aproape prima vale. Florile chiar au un miros placut.

b„Buzunare crude de polen” sunt de fapt ceva la indemana pentru un om care merge pe munte, dar mai putin cunoscut. Si asta pentru ca toti copiaza unul de la altul, ce aude ca a facut vecinul, face si el… in fine!

Mai auzisem eu pe cineva ca aduna conuri, cat mai mici, desi conurile trebuie culese cand ating un anumit nivel de dezvoltare, cand se pot apasa, nu sunt foarte tari si, mai ales, au culoarea rosie… nu sunt nici mari, nici mici 🙂

cSa vedem ce iese… sau ce ramane 🙂 Ca din trei au ramas doua borcane, pentru ca azi miezul de nuca m-a atras si pana seara a ramas borcanul si fara miez si fara miere. Trebuie sa pun altul. Poate maine 🙂 🙂 Recordul este un borcan de 800 g cu miere, mancat intr-o zi, acum cativa ani. Nu stiu cum am reusit si nici nu au fost efecte secundare… poate doar de ordin psihic, dar cu acelea sunt obisnuit 🙂

Legat de mugurii coniferelor sau de conurile acestora amestecate cu miere… trebuie stiut ca dupa cateva zile se observa cum acestea dilueaza mierea. Stiu persoane care pun un strat de muguri sau conuri, apoi acopera cu miere si tot asa. Este intr-adevar un preparat naturist, fara tratament termic, zahar, etc. Apoi dupa vreo saptamana-doua filtreaza, insa siropul nu are o foarte mare consistenta si mi s-a parut mereu cu gust prea puternic de rasina. Prin urmare nu ma pasioneaza aceasta metoda.

Ciresele au avut o soarta mai simpla… au fost mancate, alte planuri de preparare cazand. Am incercat eu sa mai dau la 2 prieteni, nu chiar multe evident, 1 kg asa de fiecare 🙂 dar unul nu a raspuns la telefon, sms, altul vine sambata. S-au abonat baietii mei la ele… si eu, clar.

Am stat in racoarea ploii… cu castile la urechi, ascultand muzica psaltica si savurand cirese. Si ieri si azi mi-am facut timp cate o ora pentru aceasta activitate. Adica degeaba ai ceva bun daca nu este si atmosfera potrivita. Sa privesti ploaia, sa asculti muzica, sa mananci cirese… parca se leaga una de alta. Sa stai la masa ca sa mananci niste cirese pare plictisitor tare! 🙂

Mai am vreo 2 kilograme, trebuie sa fac o poza, sa raman cu amintirea 🙂 mari, negre si dulci. Poate nu ar fi rau sa sadesc samburii pe la marginea padurii. Cand aveam vreo 7 ani am plantat samburi de corcodus si pe la 18 ani aveam un copac frumos in curte. Mai este si acum, a fost primul meu copac plantat 🙂 Poate daca plantez samburii astia, cand ma voi scranti pe la batranete… am sa scutur crengile cu bastonul  :)) Deci ar fi un proiect de durata…

Intr-o zi, doua…

Dupa ce ati vazut modalitatea de a proteja Parcul Natural Bucegi, adica pana nu intervine Jandarmeria niciun reprezentant al mediului nu prea face treaba, ma refer mai ales la zona Babele-Costila-Monumentul Eroilor, astazi va prezint alt tip de imagini…un post mai linistit, in asteptarea unuia „mare” la fel ca precedentele 😉 . Tot mai multi turisti si oameni de munte se raliaza ideii de a nu se mai permite jeep-urilor sa tavaleasca situl Natura 2000.  Alte detalii importante foarte curand 🙂

Pana atunci sa urmarim niste imagini, unele si de prin Bucegi:

Drumeti prin Poiana Stanii Regale…in ziua aceasta un urs mare ne-a taiat calea, pe poteca turistica.  Cand ne-a vazut scotea niste sunete, era suparat si parea amenintator. Pana la urma s-a dus la treburile lui 🙂

Zade cu ace galbene in bataia soarelui…zada, singurul conifer ce isi pierde toamna acele.

Superb acest loc…Stana Regala

Probabil la primavara va trebui depusa munca serioasa ca sa fie scoasa o planta ce a acoperit poiana. Anul acesta au cosit-o dar este degeaba…

Creasta si Vf. Jepii Mari…frumos si pe acolo 🙂

Stanca Franz Josef, denumita astfel in amintirea imparatului Austro-Ungariei, care a venit pe la Stana Regala 🙂 Pe ea este montat si un telescop puternic, care functioneaza cu monede de 50 bani. Cu acesta ma uit eu pe domeniul d-lui Nastasia si pe la vila d-lui Contes, sa vad ce mai fac ei pe acolo si ce musafiri mai au :)) Se vede in detaliu 🙂 Cand vreau sa vad cu ce se mai ocupa, urc din Sinaia pe poteca regala…daca sunt in Busteni, efectuez o alergare pe drumul forestier ce urca in golul alpin al muntilor Baiu…vreo 45 de minute pana acolo.

Cartiere din Busteni si Sinaia

Sinaia, ascunsa in mare parte de padure

Padure sub stanca Franz Josef

Arbori de zada, specie protejata, la marginea padurii

In cateva zile isi vor pierde acele, deja galbene

O miere foarte buna, una dintre cele mai bune pe care le-am gustat in acest an. Bine, daca stau sa imi amintesc, intr-o zi am probat ca pot manca aproape un borcan intreg…deci borcanul contine 1000g de miere, si eu l-am redus la 100g. Bineinteles ca nu am avut nimic nici atunci, nici a doua zi 🙂

Producatorul este Manastirea Turnu din Prahova

Dar sa va arat ceva mai jos, in special unui prieten, care spunea ca actiunea cu Jandarmeria nu are impact pentru ca mai mult de 10 persoane nu citesc blogul. Daca urmarea statistica publicata la inceput de an, ar fi avut alta parere. Cred ca nu au fost 10 persoane nici macar in prima zi a blogului 🙂

Ieri dimineata, pentru veridicitate, am scos chestia asta 🙂 Cam asa arata o zi de luni, o zi medie, cei mai multi vizitatori se inregistreaza miercuri, joi, vineri, duminica.  Deci asta este, nu sunt 10 cititori. Si daca erau doar 100 tot era putin important…pentru ca atata timp cat angajatii Ministerului Mediului si altii din presa judeteana si nationala il citesc tot este un lucru bun.  Pentru stiinta unora, wordpress-ul nu contorizeaza vizitele mele. Deci eu pot sa citesc pagina cu pagina ca nu se contorizeaza. La aproape 1300 de vizite sunt lejer 1000 de vizitatori pe zi 😉 Asa spune Stat Counter-ul.

Dupa cum observati articolul cu actiunea Jandarmeriei arata 190 de vizualizari. Insa asta este doar ce se vede. Pentru ca, aceia ajunsi pe pagina principala pot citi doar articolul si atat. In momentul in care apasa sa vada comentariile abia atunci se contorizeaza vizita. Adica in tabelul de mai sus, vizita trece de la Home page la articolul respectiv. Deci, imi pare rau pentru aceia care isi fac sperante desarte :)) Si daca scapa unii factori de raspundere, vreun articol, am eu grija sa le trimit link-ul. 😉

V-am mai spus ca nu pot intelege decat oarecum pasiunea celor care colinda padurea dupa ciuperci. Mie imi place sa-i gasesc ca sa-i pozez. Cand ma chinuie talentul mai fac si cate o tocanita…adica de vreo doua ori pe an. Acestia erau foarte frumosi…bureti negri ce cresteau pe un ulm batran. Acum ce era sa fac…i-am luat, ca am un prieten care este pasionat si care m-a disperat cu ciupercile pe care nu le-am luat din muntii Baiului…in urma cu vreo 2-3 saptamani. Fiecare cu stolul lui :)) Important este ca i-am schimbat starea de spirit, ieri 🙂

Mereu mi-a placut sa urc sau sa cobor aceste trepte regale…parca pastreaza o urma din farmecul acelor vremuri trecute 😉

O clipa sau un moment, pe care eu o/il asteptam de mult. Eu pot astepta mult timp anumite momente si clipe :)) Sa vedeti ce imi trece prin minte 🙂 Primul aspect: asteptam sa bata soarele dintr-un anume unghi, sa fie si atmosfera putin incarcata ca sa pozez turnurile Pelesului. Al doilea: mi se pare interesant de ce a inclus arhitectul in constructie acel tip de turn rotund, de o cu totul alta inspiratie. Toate turnurile castelului sunt ascutite. Cu ocazia asta am remarcat ca Pelesul are mai multe ceasuri…cred ca pe toate cele 4 laturi ale turnului principal.

Frumoasa imagine…ma laud singur 🙂 Mie chiar imi place…imaginea originala are vreo 6 mega asa ca o voi printa undeva…sa fac un poster mare sa ma uit la el :))

Pe aici ieseau cu trasura regii Romaniei…de la Castelul Peles

Pelesul

In oras insa un prieten avea nevoie de ajutor in gradina, asa ca hai sa vedem :)) …daca stim a manui si altceva in afara de condei, tastatura 😉 La 13:12 pozam Pelesul, la 14:22 ii sapasem mai multe razoare :)) Apoi am mai stat de vorba, una-alta prin Sinaia…si mi-am adus aminte 😉

Aproape zilnic trec prin centrul Sinaiei, zona unde se reabiliteaza principala cale de acces. Fie merg pe langa gard, fie trec de el. Ma uit sa vad daca gasesc o urma istorica 🙂 Va dati seama ca pe aici a circulat multa lume, sute de ani. Sub stratul de asfalt era piatra cubica…nu stiu daca din perioada regala dar oricum nu de un an, doi. Pamantul acela scos este de la cel putin un metru adancime. Prima modernizare daca se poate spune asa a drumului spre Sinaia si din Sinaia, a fost realizata de domnitorul Gheorghe Bibescu…deci drumul vechi o fi fost undeva pe la circa un metru adancime. In timp soseaua s-a mai inaltat, asternute straturi de asfalt…

Si merg pe acolo, cu aparatul foto pregatit, mai imi zic uneori oamenii aceia ce lucreaza sa merg pe drum…dar am descoperit ca daca merg in sens invers, nu mai este nimeni care sa-mi spuna sa plec :)) Bietii oameni…i-am stresat si pe astia, cine mai stie ce cred…ca le urmaresc norma zilnica :))

Combinatie naturala…nemuritoare :) :) :)

Aproape am toate ingredientele, o sa scriu despre o reteta, ma refeream la catina.

Spunea un prieten pe aici ca m-am dus nepregatit la cules, eu eram insa nepregatit psihic, si de aceea m-am intepat prin spinii catinei catinelor. Nu am mai scris ca abia am reusit sa ies de pe acolo 🙂

Si m-am dus eu iar…pregatit, si m-am intepat din nou, nu la fel ca data trecuta, dar exact ca o baba tipatoare. Stiti cum arata si cum face o baba tipatoare? Sa va povestesc putin…cand stateam la casa, printre vecini era o baba…cand cineva dintre rudele ei o enerva iesea la poarta si tipa.

Cum tipa? Deschidea poarta si facea niste miscari din brate, in acelasi timp striga: „Ţiiipp! Ţiiippp!”. Si toata strada iesea sa vada spectacolul. Inutil sa spun ca mie imi placea cel mai mult, eu radeam pana obosea de tipat. De regula, nepotul ei cu care eram eu prieten, o imita si tipau amandoi. Daca vezi asa ceva, si esti bolnav, te faci bine instantaneu de la atata ras.

Bine, si eram prin zona catinei, pregatit 🙂 Strang un timp, dar apoi m-a preocupat privitul spre stanci, copaci, si nu am mai fost atent. M-am intepat de cateva ori si…? Am aruncat sacosa cu „cine o mai aduna vreodata catina”, la pachet cu niste injuraturi. Mai trebuia sa strang si pentru un prieten, i-am strans si lui intr-o mie de ani 🙂 La coborare am luat si sacosa mea…un lucru bun se face cu rabdare, intotdeauna. Asta a fost ieri.

Sunt un culegator foarte slab la catina, asta e concluzia…cred ca am strans putin peste un kg 🙂

Azi insa am adunat aproape toate componentele pentru a alcatui ceva interesant. Un prieten mi-a zis ca daca nu mor dupa ce o consum, nu mai mor niciodata 🙂 El nu stie ca este al doilea an, a doua oara…

Asadar,

Am catina, o parte, tinuta in miere, si trebuie lasata o saptamana. Mai am o parte care o tin in miere cat se poate…

Dar catina si cu mierea dupa o saptamana o sa o amestec cu sirop din 5 conifere, creatie proprie. Am fiert separat lunile trecute muguri de molid, muguri de brad, conuri de pin, conuri de zada, conuri de jneapan, apoi le-am amestecat in cantitati inegale. Mai mult sirop de conuri pentru ca este mai puternic. Produsul final este facut cu miere…asta e siropul din 5 conifere.

Rolul siropului este de a da alt gust mierii cu catina, si etc.

Tot azi am cumparat polen, va trebui presarat peste tot amestecul acesta…cu moderatie 😉

Mai trebuie cateva picaturi obtinute prin procesarea unor licheni de stanca. Lichenul de stanca are un rol important in intarirea sistemului imunitar. Dar nu orice lichen, daca vedeti unul verde si frumos, nu-l luati, este din soiul Vulpinii, adica periculos…creste pe copac asta periculosul.

Apoi acum in week-end voi merge sa aduc si ultimul ingredient…rasina albastra. Denumirea de rasina se potriveste si nu prea, intrucat nu este de la un conifer.

V-ati intrebat oare ce face un urs in 24 ore? Multi nu s-au intrebat, eu m-am intrebat 🙂 si intr-o zi, acum vreo 2 ani, cand neuronii jucau o miutza, am plecat dupa un urs…sa vad eu ce face…Winnetou in Valea Mortii fara sunet de fundal :)))

Stiti cum e cu neuronii la barbati…putini sau foarte rari. Este si un banc, nu prea iti vine sa razi cand analizezi ca e foarte real. Se spune ca umbla un neuron prin capul unui barbat. Orbecaia de colo-colo, era intuneric (Oare putea fi altfel?). Si a inceput sa strige: „uuuu! e cineva pe aici?”. Dupa vreo ora de strigat in zadar, nu avea cine sa-i raspunda, aude o voce din departare: „Vino ma jos, suntem toti aici!” 😉

Si ne-am dus dupa urs, intr-o zi nu l-am gasit, in alta ne uitam de la inaltime dupa el, pana la urma nu am aflat ce face exact un urs nici in cateva ore. Ceva tot am aflat, dar o sa spun ce intereseaza. Ursul asta trecea pe langa un copac, undeva pe la 1700 m altitudine. Nu trebuie sa va mirati, stiu peste 10 barloguri de urs care imi vin in minte imediat…dar ei nu trebuie deranjati, priviti de departe e cel mai bine.

Ursul avea ceva cu acel copac, se ridica pe el, il zgaria si apoi dadea cu limba. Mie mi s-a aprins beculetul ca de ce oare face asta. Cu alta ocazie m-am dus acolo, din locul unde el zgaria se vedea un lichid coagulat de culoarea albastruie. Cum animalul cunoaste mai bine natura decat noi si stie ce sa caute si unde, m-am suit mai sus, cu un cutit am facut o gaura…in sfarsit are un gust dulceag. Apoi am strans cateva bucati mai tari si le-am dus la o doamna ce avea un magazin de naturiste. Parerea ei a fost certificatul de garantie. Dar daca ne prindea ursul la copacul lui :)))

Toate astea catina, mierea, polen, sirop, lichen, rasina le combin…si iau din cand in cand…cred ca amestecul asta il voi numi „Nemuritorul” :)))

Mugurii de brad…culegere, retete, utilitati

Natura iti ofera nenumarate cai spre sanatatea de care toti avem nevoie, ne-am obisnuit insa sa mergem prin farmacii in cautare de leacuri miraculoase, sa cautam sfaturi de la tot felul de oameni pe net, si doar daca privim in jurul nostru vedem ca avem la dispozitie tot felul de lucruri ce ne pot influenta sanatatea.

Este de ajuns o carte, o documentare si ce prepari cu propriile maini iti va aduce si sanatate si satisfactie…esti tu si nu un alt cumparator dintr-o farmacie, etc.

Ma opresc azi la mugurii de brad ce au inceput sa creasca la poalele Bucegilor devenind tocmai buni pentru a fi culesi.

Pentru a-i culege este nevoie de rabdare ca singuri nu cad in sacosa. Se mai lipesc unii dintre ei si de maini, daca a plouat recent se aduna mai greu…

Mugurii de brad au efecte vitaminizante, ciobanii fac din ei sirop pe care il folosesc indeosebi pentru a combate racelile si tusea asociata.  Daca siropul este pregatit cu miere actioneaza ca dezinfectant, calmant, si ajuta in regenerarea tesuturilor afectate de infectii.

Pentru anemii se face o cura de trei saptamani, timp in care se iau cateva lingurite de sirop cu 5 minute inainte de masa.

Pentru a inlatura starile de voma se mesteca (nu se inghit!) cativa muguri culesi recent.

Se consuma 5 lingurite de sirop inainte de masa…persoanele care lucreaza in conditii de stres. Trebuie stiut ca glicemia revine la valori normale dupa ce se consuma cateva lingurite de sirop.

Mugurii de brad au efecte asupra intregului organism si pot fi folositi si altfel: 1 kg de muguri se fierb in 5-6 litri de apa, dupa care se strecoara si se toarna in cada alaturi de apa pregatita pentru imbaiere, in care se si dilueaza de altfel.

Siropul din muguri de brad se prepara dupa retete variate, eu o sa enumar doar doua pe care le-am intalnit mai des.

Prima: se pune 1 kg de muguri in 2,5 litri de apa, la fiert. Dupa ce au fiert mai multe minute, se lasa sa se raceasca. Apoi se filtreaza, se arunca mugurii, si se adauga 1,5 kg – 2kg zahar (depinde de cat au scazut la foc), se pune din nou la foc pana incepe sa fiarba…si cam asta ar fi. Zaharul inainte de a fi folosit este invertit, gasiti pe net ce inseamna si cum se face.

A doua: intr-un recipient de sticla se pun in straturi muguri de brad apoi miere, cate un rand pana se umple recipientul, dupa care se tine la intuneric, si la o temperatura de cel mult 10 grade Celsius, minim o luna de zile. Ulterior se filtreaza…

Siropul se foloseste si ca bautura racoritoare diluat cu apa minerala.

Evident ca se fac destule lucruri cu mugurii de brad, eu am insirat doar cateva 🙂