Aseara, am vorbit cu o cunostinta din Brasov, omul un as in IT, i plac si lui Bucegii dar de la inaltime, adica din satelit, si mi-a trimis o captura cu o vale din Bucegi. I-am dat dreptate, pe acolo chiar nu am mers…mi-a trimis o descriere generala a zonei, si uite asa am avut motiv sa mai intocmesc o situatie cu ce mai este prin Bucegi ca sa ajunga unde trebuie…

Dupa parerea lui, valea avea mari denivelari, iar urcusul aproxima ca ne va lua circa 3 ore. In sfarsit mai erau si alte coordonate care motivau o deplasare pe acolo, si am stablit cu un prieten daca este vremea buna, sa plecam a doua zi.

Dimineata parea promitatoare…

La ora 9 am intrat in padure. Mai jos Cariera din Piatra Arsa

Aici, acum vreo 30 de ani se aducea mancare la ursi. Mai era sub niste frunze o cratita mare ruginita

Pe langa Telegondola Sinaia, cei de la Ocolul Silvic au montat si apoi au vopsit niste bariere

Urme ale vremurilor apuse din turism…au rezistat cateva decenii, azi nu mai repara nimeni…

Si am vazut-o si pe asta, bureti pastravi pe ulm. Eu zic ca e ulm, daca nu e, am norocul cu cel mai bun cunoscator al florei si faunei din Parcul Natural Bucegi, si voi corecta. Doctor in domeniile astea, un baiat modest si serios, de bun simt, un profesionist adevarat. Oameni de tipul acesta nu au cum sa se integreze in mafia verde ce jumuleste Bucegii in detrimentul interesului general.

Si stancariile…

Intrarea in aceasta vale s-a facut de la marginea de sus a pozei, acolo este valea principala

Si una dintre cele mai mari denivelari intalnite in firul vaii…o mica cascada

Mai departe nu mai stanci…

Dupa ce am iesit intr-un traseu turistic, am intalnit pe drum cateva urme, o ursoaica cu un pui. In imagine urmele ursuletului

Si un copac pe care cresc bureti negrii…scandura este batuta de ani zile, mai sus sunt niste scoabe. „Proprietarul” se urca pe la 10-15 metri dupa ciuperci 🙂

Seamana cu Poiana Leurdei de la Poiana Stanii, dar nu este 🙂

Am pus cateva poze, de obicei intr-o zi fac vreo 150 de poze, azi am trecut de 200. Cu buretii, ar fi multe de spus, am o ruda  care cunoaste niste copaci pe care cresc pastravi, maine se duce la ei. Azi in drumul nostru, am trecut pe langa un rest lemnos plin cu pastravi mici…i l-am dus putin mai departe ca nu era prea greu :)) Ce surpriza va avea maine cand nu va mai gasi lemnul. Mai merge cineva cu el, si am stabilit, ca atunci cand vor ajunge in acea zona sa ma sune pentru a auzi cum  zbiara dupa acel lemn, lemnul lui…dupa care o sa le dau detalii cum sa-l gaseasca :))

Uimirea va fi mare…intre culegatorii de ciuperci, pasionati, mai au loc certuri ca unul a luat ciupercile altuia. De data asta va fi ceva nou…nu i-au luat ciupercile, ci copacul cu totul :)))

Sunt oameni si oameni…unii nu inteleg anumite lucruri oricat de mult le-ai explica. Asa si cu prietenul de azi, i-am aratat de cateva ori care este castravanul, o planta comestibila, din care se face anumite feluri de mancare. Stiu cum arata, la gatit si mod de preparare nu ma pricep, ca nu imi place cum arata planta…este un fel de spanac salbatic.

Si prietenul strangea altceva, o planta asemanatoare care se fierbe si se da la porci :)) . L–am lasat sa stranga o sacosa, probabil azi, maine o gateste, i-am zis cand este aproape gata sa ma sune ca sa-i spun un ingredient surpriza auzit de la un bucatar :))) …ca mancarea este buna pentru animale. Asa, niciodata nu va mai confunda castravanul 🙂 . Daca era un necunoscator in ale muntelui il verificam cu atentie, nu-l lasam sa culeaga, asa trebuie sa invete si el ceva.

Acum cativa ani culegeam afine, un amic care era cu noi pe munte a vrut sa stranga nu doar afine ci si crengute cu afine pe ele. Toate bune si frumoase, daca vezi afinisuri nu ai cum sa le confunzi. Totusi se pare ca se poate, amicul, om in toata firea pe la 35 de ani si-a umplut rucsacul cu crengute de rododendron. Aproape de casa i-am dat eu o sacosa cu crengute de afin, el a refuzat ca doar avea un rucsac plin :))) Am insistat…acasa i-au aruncat tot ce avea in rucsac, si a ramas cu aceea sacosa.

Asadar, sunt oameni care nu cred pana nu vad, care nu asculta oricat de multe argumente ai avea, care fac doar cele trece prin cap…si pe acestia nu ai cum sa-i inveti decat prin astfel de „lectii”.