Primii bureti negri gasiti in Parcul Natural Bucegi…in 2011

Primii bureti negri gasiti de mine anul acesta, evident…ca poate au mai gasit si altii 🙂

Azi trebuia sa ma intalnesc cu cineva important sa discutam niste proiecte turistice, insa din experienta stiu ca inainte trebuie ca si celalalt sa detina aceiasi informatie, ca sa discutam ceva ce cunoastem amandoi.

Asa ca intai au ajuns proiectele si cu acordul lui am stabilit o alta data de intalnire…totusi eram prin zona, asa ca daca ar fi aparut ceva nou as fi ajuns destul de repede in oras.

Si umblam azi sa fac niste poze…am un fir catre o smecherie si astept momentul sa-i prind pe tampiti 🙂 . Cu astfel de ganduri am urmat un traseu turistic.

Privind de colo-colo vad niste fagi mai batrani intr-o vale. Mi-am spus sa cobor pana acolo, sa nu cobor, pana la urma curiozitatea a invins…mai ales ca gasisem un argument solid, mi se parea de rasul lumii sa gasesti ciuperci la 300 metri de marginea padurii.

Nu se vedea nimic pe partea estica, sau sudica…cand m-am uitat dupa copac, pe fata vestica a acestuia cresteau destui bureti negrii. Cum nu ajungeam la ei, m-am urcat pe un alt copac si i-am strans…nu pe toti, am mai lasat 5-6 buchete ca erau prea mici.

Pentru localnici cautarea si gasirea unor astfel de ciuperci este o traditie, un hobby practicat pana la adanci batraneti. Pe mine ma pasioneaza sa-i gasesc, sa-i pozez 🙂

In cautare de bureti negri, bureti pastravi, multi localnici strabat paduri intregi, merg ore bune. Este ca la o vanatoare, fiecare isi stie copacul care „rodeste” an de an. Am fost cu multi localnici dupa astfel de ciuperci, de-a lungul anilor…le stiu locurile, dar nu m-am dus niciodata sa le culeg. Este o lege nescrisa…te duci la acel copac doar cu cel care ti l-a aratat.

Oameni cu experienta, „buretarii de profesie” cum sunt cunoscuti, nu sunt foarte multi. M-au impresionat un director de scoala din Sinaia si un revolutionar din ’89, asa de multi copaci cunosteau incat nu ai cum sa-i tii minte pe toti 🙂

Si cateva poze:

Am stat ceva vreme pe la acel copac, pana am facut poze care sa-mi placa, pana m-am suit, pana am coborat…cam 30 de minute.

Dupa care…le-am dus unui bun prieten, omul este un impatimit al ciupercilor, culege si mananca 17 feluri de ciuperci din Bucegi. Pentru el, ce am gasit nu are echivalent, este una dintre cele mai mari bucurii pe care i le poate face cineva…

Pentru mine sunt doar niste ciuperci, pentru el si altii, este ceva nepretuit, sa-i vedeti ce striga prin padure cand i gasesc :)))) . Eu atunci le fac poze :))) Fiecare cu ale lui…acum i-am promis ca-l duc sa-i culeaga in week-end pe cei ramasi.

….

Mi-amintesc ca pe la 14 ani, sub pretextul ca merg la fotbal plecam cu varul meu sa castigam primii nostri bani, imediat ce veneam de la scoala. Si la o vila, proprietarul ne punea sa daramam un mal de pamant cu tarnacopul si apoi cu lopetile il incarcam si il transportam 70 metri. Noi veneam la ora 13 si trebuia sa lucram pana la ora 17. Amandoi trebuia sa caram 2 metri cubi de pamant in acel interval…evident nu reuseam niciodata 🙂 Vinerea ne dadea banii proprietarul, daca norma era facuta ne dadea cate 5000 lei, o hartie portocalie, la fiecare patru ore lucrate. Doar ca in patru zile noi faceam norma doar pentru doua zile 🙂 Norocul nostru era ca aveam un vecin vanjos, care suplinea munca noastra si ducea din proprie initiativa roabele pline cu pamant, astfel ca vinerea noi luam toti banii. El nu vroia niciun ban, intr-o ora el facea treaba cat faceam noi in patru. De multi ani, omul acesta este doar o umbra a ceea ce era acum 16 ani, nu se mai poate deplasa cum trebuie…intotdeauna ma opresc cu el in parc cand il vad, stiu ce-i place, si cum cutreiera el Bucegii odinioara. Asa ca urmatoarea „descoperire” de bureti se vor duce la el.

Iasca de fag…tot o ciuperca dar necomestibila

O ciudatenie feroasa, (pare o roata dar axul ar fi prea mic) intr-un loc unde nimeni nu arunca gunoaie, etc. De la ce este sau ce este pe viitor…cand mai trec pe acolo 🙂 Sunt foarte circumspect cu astfel de fieratanii, de cand pe la 17 ani i-am dat un sut unei grenade defensive si aia de prin jur, oameni in toata firea nu mai stiau unde sa se ascunda :))) Norocul a fost ca mai era doar invelisul…acum nu stiu cine a avut noroc mai mult 🙂

Si pe aleile de la Peles se lucra…adica un lucru foarte bun:

19 răspunsuri

  1. Multe chestii maninc eu din padure,dar ciupercile nu ma tenteaza.Cunosc bine vreo trei,dar tot nu-s tentat .Imi place sa le vad,mai ales cele care cresc in buchete.Astea de care zici tu chiar ca-s faine (de vazut).

    Apreciază

  2. Roata aia e ori de la ceva funicular,ori de macara,excavator…

    Apreciază

  3. 😀 Cristi al meu cand a vazut buretii tai negri m-a intrebat daca sunt comestibili, cand mergem sa ii culegem si sa ii gatim. Ii plac foarte mult ciupercile.
    Frumoase amintiri ai! 🙂

    Apreciază

    • Pai atunci mai spre toamna, o sa fie nevoie sa apelam la Posta Romana sa-ti trimit niste ciuperci la otet…acum primavara nu apar foarte multe :). altfel trimisi nu rezista 🙂 Fiecare zona cu specificul ei…

      Apreciază

      • Pai ne rugam la Doamne Doamne de sanatate si bani de benzina si venim sa ii luam. 🙂 Nu de alta, dar daca sparge Posta Romana borcanul cu bureti? 🙂

        Apreciază

        • Bine Oana, atunci daca sunt toate acestea, o sa ne vedem prin vara. Sa vezi ce va fi, baietii tai, cu al meu, alt neastamparat :))) Iar cu buretii pregatesc cantitati industriale in fiecare an, pentru multi, asa ca e floare la ureche 🙂

          Apreciază

  4. Imi imaginez ce joaca ar fi pe ei. 🙂

    Apreciază

    • Al meu ieri a cazut cu bicicleta prin parc e julit pe la ochi 🙂 un moment daca il lasi de capul lui…o sa-l mai iau la plimbari prin padure ca are multa energie.
      Copiii se indeamna dar aici prin Busteni sunt destule parcuri, padurea este aproape :)) au loc de joaca suficient.

      Apreciază

      • 🙂 Se mai intampla. Cristi a venit acum vreo 2 saptamani julit in sub nas. A cazut cand alerga prin curtea scolii. A ras in hohote cand i-am spus ca are mustata ca Hitler.
        Stiu parcul din Busteni situat undeva pe langa Primarie. Acum 2-3 ani am fost in tabara, si am stat la o cabana undeva in spatele garii. Calea ferata era in lucru.

        Apreciază

        • Azi era iar pe bicicleta, seamana cu tatal lui, prinde greu si uita repede :))))
          Intre timp Primaria a mai facut cateva parcuri poate chiar mai frumoase decat cel din centru, iar calea ferata este si acum in lucru 🙂 Cine mai stie cat vor mai lucra…

          Apreciază

  5. Foarte frumos in padurea aia,ba mai are si bureti…cat despre omul tau,ca sa intelegem cum ,ce suntem azi nu mai suntem maine…viata care isi pune amprenta pe noi toti…

    Apreciază

    • Ai dreptate, de la o zi la alta evoluam, pe mine ma preocupa foarte mult sa las ceva in urma, care sa arate ca nu am trait degeaba, uite de exemplu blogul asta…cat o fi el blog, pana la urma cam toti cei care traiesc prin imprejurimile Bucegilor, au auzit de el, unii intra, comenteaza, altii doar citesc. Sunt destul de putini cei care mai cred ca dincolo de ce scriu pe aici stateau niste motivatii politice. Se spunea acum vreun an ca ba iau partea unui partid, ba nedreptatesc pe nu stiu cine, ba imi spune cineva ce sa scriu…
      Oricine ma cunoaste stie ca asa ceva nu este posibil, categoric ca am anumite simpatii, dar nu ma feresc sa le spun, de obicei spun ce cred. Si aici va ramane cea mai vasta baza informativa despre Parcul Natural Bucegi. Probabil peste un timp, nu stiu cand exact, voi upgrada ideea asta…atunci o sa pun si alte poze care de obicei nu le public, adica pe acelea care arata ce este in Bucegi. Fotografiile postate pe aici nu sunt si cele mai importante, dar nu este inca momentul pentru publicarea lor…daca as scrie tot ce am vazut sau facut astazi as da foarte multe informatii celor care au interese in Bucegi, interese negative.
      Nu vreau sa sune a lauda pentru ca nu e, dar ce pun pe blogul acesta reprezinta pe la 30-40% din ce cunosc despre Bucegi…

      Apreciază

  6. Un copac cu jabou de dantelă; emoţionantă surprindere; cea de a doua.
    Altundeva par nişte scoici uriaşe. Nu am văzut nicicând bureţi. Tu ai parte de minunăţii ale naturii. Aşa e că simţi stele în degete când declanşezi butonul aparatului foto?

    Apreciază

    • Da, este o stare ce nu poate fi descrisa :))) Sunt lucruri pe care altii le cauta zile in sir, ani, de exemplu fratele meu, cand a vazut imaginea cu buretii spunea ca niciodata nu a vazut atat de multi pe un singur copac…si el colinda cu altii padurea dupa ciuperci. Unii mai au si noroc 🙂

      Apreciază

  7. Arată minunat acest copac încărcat cu bureţi negri. Este o mare bucurie să găseşti în pădure aşa ceva, probabil şi pentru că nu găseşti oricând şi la tot pasul.
    E o bucurie numai să-i priveşti, nu trebuie neapărat să-i şi culegi.
    Chiar aşa, mai trebuie să mănânce şi locuitorii pădurii…

    Apreciază

    • Este acelasi copac despre care scriu acum in 2012 🙂 Acum, care ajunge primul la ei cand vor creste :)) Si pentru mine bucuria este mai mare sa-i gasesc, sa-i admir, pozez…apoi culesul si gandul la pregatirea lor 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: