Plimbare prin bazinul Vaii Largi

Am reusit sa ma surprind singur! Bine, nu pe moment, pentru ca pe moment nu am realizat 🙂 Imi venise asa, o idee, si de la un fir de ata am ajuns la un ghem. Nu de alta, dar am realizat ca torc bine :))  Cand e vorba de un subiect anume, apoi nu stiu daca imi scapa prea multe variante de abordare. Le bag asa pe toate in oala cu ciorba.

Uite asa m-am trezit azi in bazinul Vaii Largi de mai jos de Sinaia. As fi pariat cu o zi inainte ca nu am ce cauta pe acolo, prea curand. Numai ca nu stii niciodata ce iti poate aduce viitorul…

Ma intreaba de curand un prieten: „ba’ tu esti cu cercetarile, iti bagi nasul peste tot, ce crezi, pe unde ar fi ascuns Sebastian Ghita? In ce tara?”. Si imi vine si mie raspunsul, ca nu a iesit din tara, ca este ascuns la vreo ambasada. A scapat prea profi ca sa o faca el singur! Nu se agita nimeni sa-l caute pentru ca stiu ca este tot in Bucuresti, zic eu! Sau de ce sa fugi la capatul lumii, cand poti sta sub nasul lor?

Bun, si hai sa mergem la Valea Larga. Noroc ca nu mai intreaba nimeni de ce. Am zis eu ca facem o bucla pe acolo, pe drumuri forestiere. Nu era chiar simplu, pentru ca este cam mare salbaticia pe acolo, ma gandeam ca pe drum o sa fie si zapada cam mare dar nu am mai zis nimic 🙂

maineAcesta era traseul propus dar si realizat pana la urma.

Urma sa ajungem pe Platou Izvor in Sinaia, sa urmam strada cu acelasi nume si sa intram in padure. E un forestier ce trece mai sus de hotelul Mara, apoi o ia prin padure niste kilometri. Pe acolo am zis. Inainte de asta, propun sa coboram pe Malul Spitalului, alt cartier din Sinaia, sa ne oprim la o brutarie, unde fac aia pe acolo, niste cornuri bune. Nu am mai coborat! 🙂 Deoarece, pentru ca…

Cum stateam asa in maxi-taxi, vad ca se pregateste sa coboare cineva. Priveam ganditor podeaua si vad in fata doua tocuri 🙂 Imi ridic privirea si imi zic „e din filme”. Ma uit prin preajma, toti se uitau, nu doar eu :)) Imi propun sa tac, sa nu ma trezesc vorbind. Mai bine sa privesc 🙂 O data cand am vorbit, a iesit bine. Altadata, cand am zis nu stiu ce naiba, parca… „ce peisaj”, am fost intrebat daca mi-e rau. Ceea ce am si confirmat! Era atat de dezarmant adevarul ca eram la un pas sa ma faca bine cu una lovitura. „Una iti dau si popa-ti canta!”. „Una doar?” sunase intrebarea mea. Na, fiecare cu gandurile lui crestinesti 🙂 Dupa faza asta mi-a „cantat” nevasta-mea o saptamana cu nu mi-e rusine si tralala.

Acum, zic eu, crezandu-ma intre prieteni 🙂 …”cu una din asta, vii dupa trei zile acasa”. Na, Chirila a avut la dispozitie o vara intreaga sa-i spele careva blugii in mare, dar el e Tudor Chirila… trei zile nu-s chiar multe. Acasa, mai tarziu, mi-a si parvenit raspunsul ca „ha, du-te, ca dus esti!” Prietenia e o vorba, ce mai! 😉

Cu gandul la ce vazusem, am ratat statia pentru Malul Spitalului. „Ce faci, ma’? N-ai zis ca o sa coboram pe Mal?” Ma trezesc eu si ma uit pe geam. Eram pe la stadion, unde sa mai coboram… 🙂  Noroc ca am gasit un chec bun pe Platou si nu am plans prea mult dupa cornurile de pe Mal.

Pana sa intram in padure, ma trezesc vorbind intruna. La scurt timp, ies de pe langa vilele de pe acolo, niste caini care ne tot petrec latrand. Mie imi plac cainii dar nu pe la picioarele mele sau prin arii protejate. Ma fac la ei zicandu-le „valea, ca imi fac mocasini din blana voastra!”… si ma umfla rasul de prostiile debitate… :)))

Hai ca am ajuns si pe forestier, vad ca nici pe blog nu termin cu vorbaria…

dscf8313Pe drum o multime de urme, in special de caini, mistreti si caprioare.

La un moment dat, mult mai departe la vreo 4 km, vazusem urmele unui cerb mare care mersese fix pe mijlocul drumului.

dscf8315Pe sub linia de inalta tensiune, aceea care vede de pe DN1 cand te uiti spre Valea Larga. Pana aici, am vazut o haita de caini ce latra pe o panta. Alergau ceva ca asa suna latratul… era un taraboi total.

dscf8319Ma indoiesc ca stie cineva sau prea multi, ce este in poza aceasta. Poate daca s-au uitat in cartea „100 de pasi…”.

Continuam, ziua parea frumoasa, calda… O multime de urme de animale tot traversau drumul sau mergeau pe el.

dscf8320Si a inceput sa apara cate un peisaj 🙂 Mai departe venea drumul nostru inzapezit. Dar nu a fost cine stie ce, cand putine ti se par grele 🙂

dscf8321Ne mai aruncam privirile si spre cate o vagauna…

Intrasem pe drumul forestier la 9:50.

dscf8322

dscf8325Si constatarea dupa vreo 5 km: niciun urs nu sta prin barloguri! Numaram 3 ursi care trecusera drumul… venind din deal spre vale. Oare unde se duceau de coborau de la altitudine spre firul vaii?! Dupa mancare.

dscf8328Anaconda

dscf8329Pe asta nu o mai vazusem

dscf8334Un alt cerb sau un mistret mare? As zice ca mistret.

dscf8335Pe acolo au coborat mistretii.

dscf8337Pur

dscf8339Ce mi-a placut mai mult, am inramat.

dscf8341Un batalion de soareci executasera un asalt asupra lemnelor stivuite de pe marginea drumului. Cine stie cat popor soricesc se afla bagat acolo…

dscf8344

Si ajungem la o organizare de exploatare forestiera:

dscf8351Nimeni, evident.

Hai ca pana aici, am mai mers prin zapada de circa 30 cm, mai o urma, mai o poza… dar, mai departe venea o padure deasa de molid. Dupa calculele mele, pe aici le place ursilor 🙂

dscf8355Molidis din cel mai pur, imparatia ursilor 🙂

dscf8357

dscf8358Vad o gheata, fac o poza si zic „uite ce a mai ramas din el”.

Urmele de animale aproape ca disparusera, exceptand rar cate o urma de urs. Asa ca am dat mai departe drumul la poze:

dscf8361

dscf8365Ma opresc… „Se vede releul Costila tocmai din Valea Larga”. De fapt, se vedea si Crucea.

dscf8367De aici vedem bine de ce nu se schiaza pe versantul estic al Furnicii. La Sinaia tocmai s-au redeschis partiile din Valea Soarelui.

dscf8369Vanturisul, Coltii lui Barbes, Vf. cu Dor

O luam asa pe drumul ce incepuse sa coboare si ma opresc. Urmeaza o faza foarte tare 🙂 Eu: „urmele acestea de urs sunt foarte proaspete”! Si aud imediat: „Uite-l acolo in fata!” La curba drumului era un urs care se uita la noi. Scot repede aparatul si din spatele ursului iese unul si mai mare… care ne priveste si el si in secunda doi au rupt-o la fuga la deal, in padure. Na, mai fa poze! Cine e atat de nebun sa se bage dupa ursi in padure de molid? 🙂

dscf8370Aici ne uitam in spate sa vedem daca mai ies la drum. E clar ca pe aici nu trece nimeni cu lunile. De altfel, la acea amenajare de exploatare se vine dinspre Sinaia, pentru ca pe partea aceasta, unde iese drumul, in Valea Larga, sunt multe portiuni de drum surpat.

dscf8373Urmele la inca un urs 🙂

In total: 6 urme de ursi singuri, o ursoaica si cu un pui, o ursoaica si doi pui. Foarte greu as lua in calcul ca am vazut si numarat de doua ori urmele unui urs. Sa zicem 5, dar cu mare greutate.

dscf8374Mergeau paralel, isi spuneau cate ceva 🙂

dscf8375Deci cum veneau ei pe cate un rand, cei trei s-au intalnit chiar aici, in fata, unde am pozat.

dscf8376„Ne prindeau astia pe aici, sa vezi mocasini ce ieseau din noi” :))

Ideea care este? Intreaga zona era plina de ursi 🙂 Ar fi cam la 7,5 km distanta de intrarea in drumul forestier dinspre Sinaia.

dscf8377

dscf8378Un pic mai jos de aici, am vazut ca mai aveam 1,8 km pana la iesirea din padure. Ca scria pe un arbore cifra 18. Deci astia de la padure nu considera ca este un singur drum. Mai departe, in spate, ramane padurea de molid. Mai jos de aceasta, nu am mai vazut o urma de urs. Astia acolo stau… se plimba, se viziteaza, merg mai mult pe drum. Inteligenti!

dscf8383

dscf8384

dscf8386La jir! 🙂

dscf8389Mirosea puternic a sulf dar nu am vazut vreun izvor.

dscf8390

dscf8394Tablou

dscf8398Podul de la Valea lui Bogdan

dscf8399Trecem pe langa o constructie, la vreo 200 metri de intrare pe acest asa-zis drum… pentru ca a fost luat de ape.

dscf8401Gata am iesit de pe drum, aproape de halta C.F.R. Valea Larga. Ma uit la ceas… era 13:20. Bucla asta a avut vreo 14 km. Pana la tren mai erau 35 de minute. Zic sa urcam un pic si pe dealul ce se vede din halta. Sunt acolo niste constructii si mereu imi zic sa ajung pana acolo si mereu uit.

dscf8414Acolo

dscf8410Paragina totala

dscf8406

Mai era o casa mai incolo, locuita… si o droaie de caini pe langa ea. Nu stiu cum or sta oamenii pe aici, asa izolati. Este interesant pentru o vreme, apoi nu mai stiu…

De ce m-am dus prin bazinul Vaii Largi? Asa! Sa beau ceai din termos 🙂 E, nu m-am dus chiar asa, dar nici ceva ce ma preocupa nu am observat.

„Ne-a infundat prin coclauri, pe unde era ursarie la greu!” 🙂

Dimineata la Busteni, la pranz pe Vf. Moldoveanu, seara pe acasa

Trebuie sa notez si ziua aceasta undeva. Aici 🙂 Pe 12 noiembrie am plecat in muntii Fagaras, sa urc pe Vf. Moldoveanu si sa ma intorc seara acasa. Cum a fost? Cam asa…

Intai am stabilit cu Razvan, prietenul meu de alergat pe munte, ca e timpul sa mai ajungem si noi pe Vf. Moldoveanu. Eu nu am mai fost de prin 2007… Traseul? Pe la Sambata de Sus. Intrebam pe unul, pe altul, ne uitam pe net si concluzia a fost ca ne descurcam noi, totul este sa fie timp frumos.

Mai vorbim in cursul zilei de 11 despre prognoza meteo si asta a fost. A ramas sa ne vedem intr-o parcare la gara din Brasov, la 7:15. Urmand sa lipsesc toata ziua de joi, a trebuit sa lucrez pana pe la 1 noaptea si in final sa adorm pe la 2. Pun ceasul la 5 sa sune, ca sa-mi pregatesc un pic rucsacul… si ce sa vezi? Ceasul nu suna, dar cumva ma trezesc si vad ca este 5:43. Ma imbrac cu viteza supersonica, indes in rucsac mancare, haine, aparat foto si fuga la gara. Imi iau si bilet, prind si trenul de 6:05 si iata-ma la drum.

Pana la Brasov imi dau seama ca am uitat o gramada de lucruri, trusa de ajutor/supravietuire, paine, bonul cu codul de reincarcare a cartelei telefonice, ceva de aprins focul, servetele nazale… Stateam si ma gandeam asa: uite cum plecam in teren necunoscut, fara sa stim traseul, fara tot ce aveam de obicei in rucsac, doar bazandu-ne pe noi. Noroc ca m-a sunat Razvan, ca altfel ar mai fi asteptat putin pana imi luam eu alta cartela. In gara Brasov iau repede bricheta, servetele, paine, alta cartela si purced in parcare. Ne suim in masina si plecam spre cartierul Bartolomeu, de unde trebuia sa mai luam pe cineva… pe Teo Spiru de la CPNT. Pana la locul de intalnire, il vedem pe Cornelus de la CPNT intr-o statie, ii facem semn, claxonam, dar cu masini pe benzile din preajma noastra, nu ne vede.

Oprim in alta parcare, apare Teo, ies repede sa iau ceva de la o patiserie. Ma asez la rand si ma hotarasc ce sa iau atunci cand sunt aproape de vanzatoare. Numai ce aud ca tipul din fata mea cere strudele cu mere, si vanzatoarea il intreaba daca le incalzeste, ca o si intind de acolo. Pai daca la 7 dimineata nu ai strudele proaspete inseamna ca le ai de cine stie cand. Mai era o patiseria acolo, la gara Bartolomeu. Ma duc si la aceea, ma asez la alta coada. Imi dau seama ca deja le scot peri albi celor care ma asteapta in masina, dar na, ce sa fac… Stau la rand fara sa stiu ce sa iau… cand o vad pe o tanti ca arata spre niste placinte cu branza dulce si stafide. Cum le vad, gata, vreau si eu. Pana i le da d-nei dinaintea mea, eu ma uit… si constat ca vanzatoarea ii pune fiecare placinta intr-o punga mica de hartie. Daca ar fi comandat 20 de placinte, iar fi trebuit 20 de pungi 🙂 Jale mare, o mie de ani!

Ii cer 3 placinte vanzatoarei, ea se uita la mine si ma intreaba: „Impreuna?” Ma uit si eu la ea si o intreb: „Impreuna cu ce?” Ma lamureste ca este vorba de placinte. Ii spun ca da, si ea incearca sa bage 2 intr-o punga mica, ii iese treaba si uite-ma cu 2 placinte intr-o punga mica si cu inca una intr-o punga la fel de mica. Noroc ca au fost foarte bune placintele si ca am un reper cand mai trec pe acolo.

Plecam si noi in final din Brasov. Pe drum, pentru ca doar mergeam pe Moldoveanu, am dat drumul la muzica. De-astea:

Nu mai ajungem la nicio Sambata de Sus, pentru ca tatal Teodorei ii spusese acesteia de un traseu direct spre varf. Mie nu-mi suna bine, pentru ca un urcus direct inseamna o panta foarte inclinata. Dar pana la urma, toti fiind destul de priceputi in a merge pe munte, am luat-o in alta directie, ca sa abordam acel traseu. Ce mai conta pe unde urma sa ajungem pe varf? Este munte, este perfect. O luam spre orasul Victoria, apoi spre satul Vistisoara. Drumul dintre cele doua localitati este praf. Ajungem pana la marginea padurii si lasam masina. Marcajul nostru il zarisem pe un copac… triunghi rosu. La 9:35 plecam, dupa ce imi iau in rucsac haina cea mai groasa. Mai bine sa o car dupa mine decat sa-mi fie frig si haina sa stea in masina. Cred ca as fi aruncat-o ulterior 🙂

1Parcam si plecam

Deci urcam pe valea Vistea Mare, urmam un forestier, nu dam de niciun marcaj la inceput, dar cum curgea apa pe langa noi, deducem ca acela este paraul Vistea, care nu avea de unde sa izvorasca decat din muntele Vistea…

2

3

4

5Un alt indicator

Pana la urma descoperim un reper si apoi marcaje mai dese. Ma gandeam asa: „sa vezi vale, sa vezi drum fara sfarsit”. Intalnim un indicator care ne linisteste… pana la Moldoveanu: 6 ore si jumatate 🙂 Clar ca noi aveam sa facem 4 ore. Incepem sa mergem sustinut, intr-un ritm cam alert, dupa cum mi se pare mie, asa ca raman in urma, ocazie cu care mai fac si niste poze. Se termina forestierul chiar la indicatoarele din imaginea de mai sus, cred ca are vreo 4-5 kilometri si poteca urca pe langa parau, pe care il traverseaza de 3 ori pana la iesirea din padure. Evident, pe niste podete tare alunecoase.

6Tot felul de urme pe o suprafata mica

7

8

9

10

12Splendid!

13Dupa o ora si 30 de minute de la intrarea in traseu, iesim din padure, nu inainte de a trece pe langa un refugiu:

14Refugiul Izvorul Vistei

15La traversarea unui podet, pozez pleiada de picaturi de apa si iata-ne pe pajistile vaii…

16

17Trecem si pe langa un adapost improvizat

18Un fel de bordei, pe la care am vazut ca nu trece ursul sau vreun animal. Erau urme de animale la vreo 300 metri, dar niciunul nu s-a apropiat de adapostul acesta… Concluzie desprinsa, pentru ca era mancare mai veche risipita pe jos, in fata intrarii si in interior.

19

20

21Vanatori, cel mai probabil, pe un versant

22Si cam de pe aici, incepe un urcus accentuat spre creasta, iesind in aceasta prin Portita Vistei.

23

24Acolo este Portita si langa ea varful Vistea Mare

26Aici eram in creasta… am facut 2 ore de la iesirea din padure

27Un refugiu alpin se afla la 10 minute de Portita, pe creasta, pe traseul cu banda rosie… daca veneam de la Sambata, am fi trecut pe langa acesta.

28Urcare pe varful Vistea Mare… aici ne-am intersectat cu 4 polonezi

29Varful Moldoveanu… ne-am dat seama imediat ca va fi greu de ajuns, din cauza mantiei albe

30Varful Vistea Mare, aflat la 2527 m altitudine… am ajuns destul de repede si pe el. Al treilea varf din tara.

31Segmentul dintre cele doua varfuri, aveam sa constatam ca are mai multe portiuni periculoase. Vazand zapada, m-a luat frigul si mi-am luat geaca pe mine. Pana atunci mersesem atat de bine intr-o bluza cu maneci lungi…

32Peisaje superbe… ne-am uitat si noi, dar in afara de Moldoveanu, niciun munte/varf nu mai prezenta gheata/zapada 🙂

33Se poate spune ca era mortal de frumos. Precum caprele, am mers din piatra in piatra, evitand sa calcam gheata. Cine vrea sa mearga pe acest varf in aceasta perioada… ii trebuie neaparat o coarda/cordelina si coltari. Ne-a dat cateva emotii si varful asta 🙂 Vara este mult mai usor.

Si am ajuns pe varf pe vreme buna. In 2007, cand am fost ultima oara, era ceata:

34M-am uitat la ceas, era 13:43… am urcat in 4 ore si 8 minute de la marginea padurii.

35Aici gasim cartea varfului Moldoveanu. O idee exceptionala… cineva a carat o cutie metalica si o carte groasa, unde sa-ti treci gandurile/impresiile. Pe cutie mai scrie „cine a ajuns aici, este un invingator”… dar intr-un elan de modestie, am zis ca probabil se refera si la altii, noi am fost mereu asa ceva :))

36Vanatorii de munte au fost pe 3 noiembrie a.c., chiar de ziua lor 🙂

37Ne uitam la plafonul de nori, parca venea cam repede spre munte

38Cartea este cat Evanghelia de la biserica, am scris si noi in ea, pentru ca se impunea si am pus-o la loc intr-o punga si in cutie.

39

40Teo si Razvan

41

42Ce repede au sosit norii 🙂 Bine, plafonul era sub noi.

43Dupa sedinta foto am plecat… pozand un pic si zona din apropiere, ca sa se vada ca este periculos in aceasta perioada. Ai alunecat, ai zburat in vale… Oricum, in poza pare mai plat decat este in realitate, dar nu este asa. Noi am mers din piatra in piatra, a fost si fain, dar ne-au mai tremurat si „stiksurile” 🙂

44Inca o privire spre „Acoperisul Romaniei”, care in acest an ne-a asteptat cu un covor alb, nu cu unul rosu 🙂

45

4647Lacul de sub varful Moldoveanu, mai exact din Valea Rea, pe acolo continua traseul nostru initial, marcat cu triunghi rosu. Poza aceasta am facut-o cand ne-am intors iar la Portita Vistei. Am mers pe 3 marcaje: din marginea padurii si pana in creasta Fagarasilor pe triunghi rosu, din creasta si pana la varful Vistea Mare pe banda rosie, de la acest varf si pana pe Moldoveanu pe marcaj punct rosu.

La 14:47 am inceput coborarea tot pe unde venisem.

48

49Privire inapoi spre podetul de la marginea padurii, situat la cateva minute de refugiul Izvorul Vistei.

Pe un astfel de traseu, pe care nu ai mai fost, trebuie sa-ti iei niste repere, sa te poti orienta… niciodata nu stii cand poate aparea ceva neprevazut. Cum pleci din marginea padurii, dupa vreo 2 km cel mult, este o captare de apa si sunt cateva cladiri, drumul forestier este marginit si de o padure de amestec, in care gasesti mult fag uscat pentru foc, apa curge pe langa drum si pe langa poteca. Sunt trei podete in padure si unul la iesire. Exista un refugiu bun aproape de limita superioara a padurii. Un bordei situat la circa 35 de minute (in urcare) de refugiu, un refugiu situat la 10 minute de Portita Vistei. Important este sa stapanesti asezarea in teren 🙂 Deci… repere cate vrei!

La 15:45 intram in padure, depasindu-i pe polonezi, mai inainte de bordeiul cu acoperis albastru, si gasindu-i pe vanatori la refugiul Izvorul Vistei, acestia din urma destul de surprinsi, spunand ca am mers foarte bine… Desi masinile lor, si ale polonezilor si ale vanatorilor, erau la capatul drumului forestier, nu ne-au mai ajuns din urma…

50De aici incepe drumul forestier. Pentru cei obositi, daca sunt atenti, vor observa pe marginea drumului o scandura pe care este scris un nr. de taxi. Ca atare, poate veni cineva sa-i ia de acolo, ca sa nu mai mearga si pe acel drum forestier.

51Pe la 17:08 eram pe la masina, deci nu se lasase intunericul, „facand” Moldoveanu intr-o zi scurta de toamna, pe lumina.

Ne-am urcat in masina, tot cu muzica data tare, era ceva cu „return to inocence”, tot o piesa mai veche. Teodora ne povestise ca prin Victoria este un restaurant cu o ciorba sau supa excelenta din ciuperci. Trecem prin Victoria, nu prea hotarati sa oprim, in principal cred ca din cauza mea, ca eu nu mananc ciorbe si supe si continuam spre Brasov. De altfel, pe tot traseul din Fagaras, am mancat 2 placinte cu branza dulce si am baut 0,5 litri de Pepsi 🙂 Nu mi-a fost foame 🙂

Din Victoria si pana in Brasov sunt 92 km, mai punem si distanta de la Vistisoara si cred ca sunt 100 km. Asa ca fara graba, ajungem la gara Brasov la 19:20, ma sui in trenul ce pleca la 19:35 spre Busteni si pana in ora 21 eram acasa… La ora 6 plecasem, la ora 21 eram inapoi, am fost asadar un pic pana pe Moldoveanu 🙂

Pe urmele lui Salvador Dali la Castelul Cantacuzino din Busteni

Cand am ajuns prin apropiere de acest obiectiv turistic al Busteniului, mi s-a parut ca am ajuns pe la portile Pelesului sau pe la cetatea de la Rasnov, atat de multa lume era.

Masinile nu mai aveau unde parca 🙂

castel 1Vedere din curtea castelului cu masinile parcate… sirul era mult mai mare decat in poza

castel 2Despre asta este vorba… biletele costa 35 lei tur castel+expozitia Salvador Dali sau 30 lei-numai expozitia.

Imagini de prin curtea castelului:

castel 3

castel 4Castelul Cantacuzino, unul dintre principalele obiective turistice din Busteni. Pe primul loc, fara doar si poate, se afla Manastirea Caraiman.

castel 5

castel 6

castel 7

castel 8Nu stiu de ce am facut poze cu el, fiindca suntem incompatibili 😉 Am auzit ca umbla cu un clopotel dupa el pe strada… si zdranganea intruna, ca sa atraga atentia asupra sa, fiindca se simtea nebagat in seama.

Trebuia sa-mi fac si eu niste mustati asa lungi, dar nu am vrut prea mult sa semanam… el cu mine 😉 🙂

Dar sa ma dau si eu doct in acest domeniu al lui Dali… pentru ca observ ca peste noapte toata lumea il are pe Dali la degetul mic 🙂 Pe mine, sincer, ma lasa rece ce a creat el, nu-mi place nimic, dar, am rasfoit de vreo luna o carte a lui Adrian Cioroianu – „Cea mai frumoasa poveste – cateva adevaruri simple despre istoria romanilor” si zic sa ma dau si eu cunoscator. In aceasta carte gasisem o poveste cu trimitere la Salvador Dali. Omul acesta, Dali, era atras de tot felul de ciudatenii 🙂 Si a auzit el prin martie 1974 ca presedintele nostru, Ceausescu, se afisa la evenimente cu un sceptru, vazuse poza in presa internationala. Pentru ca lumea se intreba cum de un presedinte poate avea un sceptru. Buuun! Si Dali, pictorul suprarealist, ii trimite o telegrama prin care il felicita. Un moment sa caut cartea, sa redau citatul exact 🙂 Deci la pagina 223 scrie asa: „Excelentei Sale Nicolae Ceausescu, Presedintele Republicii Socialiste Romania: Apreciez in mod profund actul dumneavoastra istoric de intronizare a sceptrului prezidential. Al dumneavoastra respectuos, Salvador Dali”. Aceasta telegrama a publicat-o ziarul Scanteia o luna mai tarziu.

Autorul cartii, dl. Cioroianu, crede ca Salvador Dali a vrut sa faca o ironie trimitand acea telegrama. In opinia mea, cred ca autorul greseste… si astfel de greseli li se intampla des unor intelectuali, pentru ca ei citesc foarte mult si nu se mai pot cobori de la o anumita inaltime pentru a intelege exercitiul gandirii unor persoane bizare, ciudate, precum Dali. Cred ca Dali, statea el asa, nestiind ce sa mai faca, si cand a vazut poza cu Ceausescu, i s-a parut ceva foarte tare. Un presedinte si un sceptru nu prea merg alaturate, dar lui i-a placut ideea si i-a trimis o telegrama de felicitare. A fost o actiune de moment, ca de la glumet la glumet, ceva de genul: „ce nebun este ala, bravo lui” :))

castel 8a

castel 9

Cateva din replicile operelor lui Dali:

castel 10

castel 11

castel 12

castel 12aExpozitia este insa in interiorul castelului, in sali, structurata pe diferite teme, se intra cu ghizi foarte amabili, ai pe bilet ora la care intri, am asteptat vreo ora si jumatate, la cata lume era…

Sa mai vedem insa niste imagini tot de pe la castel:

castel 14O bisericuta se afla in parcul castelului… am aprins niste lumanari, adica iei lumanari, este un pret afisat si lasi banii intr-o cutie. Am vrut sa iau si 2 magneti cu imaginea bisericii, dar nu aveau pret si cum nu era nimeni de-al locului… evident ca nu am luat 🙂 M-am uitat la ei si i-am pus la loc, na, altadata.

castel 15Este ridicata recent

castel 16

castel 16a

castel 17Piatra peste piatra, asa este construit castelul

castel 18aCa o fortareata

castel 19Stand pe o banca, mi s-a parut ca ar fi cineva pe la acel perete stancos 🙂 Clar, am luat-o pe urma lui Dali, m-a patruns spiritul lui creator. Atentie, cred ca asa se manifesta dililismul 🙂 Acum inteleg eu mai bine de ce ma uitam cu atentie la cele 2 clopote mici de langa bisericuta 🙂 Aveau si franghie :))

castel 20Pastravi

castel 21Luna viitoare se anunta un alt eveniment la castel

castel 22Si o imagine de incheiere… chiar sunt curios cand vor anunta cifrele. Este interesant de aflat cati turisti au vizitat castelul in aceasta vara… sau cati au vizitat expozitia Salvador Dali. Una peste alta, merita vizita la acest castel, ai ce vedea pe termen mai lung.

Traversarea muntilor Bucegi si Leaota; Din Busteni – jud. Prahova, la Cetateni – jud. Arges (Ultima parte)

Azi: Manastirea Cetatuia Negru Voda si intoarcerea la Busteni. Daca ati avut rabdare pana acum, atunci merita sa vedeti si aceasta ultima parte. Multumesc! 🙂

In jurul orei 8 a.m. am parasit locul de campare indreptandu-ne spre manastirea care constituia punctul final al excursiei noastre.

1Se anunta o zi frumoasa. Dupa un indicator pe care scria Schitul Negru Voda, am facut stanga.

2Prin zona aceasta trebuie sa fie o comunitate de rudari, nu stiu daca aceste case le apartineau, dar in niciun caz nu sunt bordeie si ce mai auzisem. Studiasem traseul in detaliu, stiam pe unde trebuia sa trecem, citisem comentarii diverse, ca fura astia tot ce le cade in mana, ca nu trebuie sa lasi masina prin apropiere, sa nu le dai nimic…

Ei bine, nu am avut nicio problema cu ei, dimpotriva chiar am vorbit de mai multe ori, ne spuneau ca au o viata grea si ca acum ca s-a facut zmeura mai scot niste bani. De altfel, stateau insirati pe marginea soselei pana la Cetateni. Surpriza a fost ca toata lumea intalnita, fie in drum spre manastire, fie in drum spre statia de maxi-taxi stia ca venim de la Busteni. Explicatia nu putea fi alta decat ca noi am vorbit cu o seara inainte la o terasa cu localnicii.

Am inceput sa urcam spre manastire, pe o poteca fara marcaj, fara indicator. Pur si simplu te duci asa printre stanci si padure. Cred ca trebuia pus un indicator la intrarea in acest traseu ca sa nu se duca lumea prin micul cartier al rudarilor. Deci sa nu va imaginati ca in doi timpi si trei miscari esti la manastire. Nici pomeneala! 🙂 Urci bine, sunt o multime de serpentine, cred ca prin padure si stanci, urci cam 30 minute.

Evident ca pentru cine vine cu anumite ganduri si intelege sa se mai bucure si de cele de prin preajma, timpul trece imediat. O multime de chestii interesante sunt spre si in aceasta manastire ridicata in varful unei stanci colosale. Am selectat cateva poze din cele peste 250 facute pe aici. Daca mai merg inca o data pe acolo, voi face tot atatea, este mult prea frumos ca sa cuprinzi totul deodata!

3„Coltu’ cu trepte”… abia se mai vede si probabil inscriptia este foarte rar observata

4Pana sus, poteca este presarata cu cruci si icoane cu scene din „Drumul Crucii”. De asemenea, sunt si banci pentru popas

5

7

8

9Trecem pe langa unul dintre reperele zonei: Crucea lui Mihai Viteazul

10

11Crucea a fost ridicata de un preot, in 1920, cel care a si restaurat schitul, in amintirea marelui domnitor care s-a adapostit la schitul ridicat de Negru Voda dupa lupta de la Calugareni. Stim bine ca Mihai i-a invins pe turci la Calugareni, dar nu a fost o batalie decisiva. I-a pus pe fuga si aia cand s-au intors dupa o zi, doua, a fost randul romanilor sa o ia la sanatoasa in asteptarea ajutorului transilvanean.

12

14Pe dealul opus se vedea insa o alta manastire, nu stiu despre ce manastire e vorba, dar noi o vazusem cu o zi inainte, din poienile acelea frumoase, pe cand coboram din Leaota.

15Putin mai jos de schit, cimitirul

16

17Pestera Mosului, o grota in care a locuit un sihastru

18Interior grota

19Cu alb, cariera de la Campulung

20La poarta manastirii, desi mie tot imi vine sa-i zic schit pentru ca este destul de mic

21Clopotul vechi

22

23

24

25Acolo este sapata in stanca o biserica, din vremuri seculare. Imaginile de mai sus sunt din interiorul ei.

Am continuat pe langa biserica noua, din lemn, spre un perete cu picturi si alte mici obiective:

26Biserica noua si un perete pictat

27Clopotnita

28Un nuc in dreapta, plantat de calugari, si mai departe „Crucea Dorintelor”

29Vedere spre Valea Dambovitei de la Crucea Dorintelor. Splendid! Dupa curba este statia de maxi-taxi, in centrul comunei

30Urmele de pasi sau celebrele urme de pasi de la Cetatuia. Pe un pliant al manastirii am citit ca legenda le atribuie lui Negru Voda si familiei sale. Ca ei se rugau… si ca semn ca rugaciunea le-a fost ascultata au ramas intiparite aceste urme. O legenda frumoasa, ce mai!

Varianta a doua cu aceste urme, ar fi ca sunt vechi de 100.000 de ani. Tot la manastire am citit… si dupa aceasta lectura m-a luat un somn 🙂 Va dati seama ca nu este adevarat din multe, multe motive.

Eu as inclina mai degraba spre teoria ca niste monahi au sapat acele urme, in care se asezau ei pentru rugaciune… din anumite considerente. Ar trebui incercat sa vedem ce se intampla daca pui picioarele goale in acele scobituri. Poate unii simt cine stie ce. Deci eu cred ca nu are nicio treaba cu legenda si cu 100.000 de ani. Pentru cei care au trait prin acele locuri acele urme simbolizau ceva, faceau parte dintr-un ritual zilnic.

31La Crucea Dorintelor… unde gasesti diverse obiecte personale

32

33Privire inapoi, de la Crucea Dorintelor spre platforma stancoasa pe care se afla manastirea

34Da, trebuia sa fie si ctitorul pictat. In biserica noua sunt pictati staretul Modest Ghinea si episcopul Argesului, Calinic Argatu

Mai privim o data spre biserica sapata in piatra, dupa ce am intrat in biserica exact cand se incepea citirea Evangheliei, acatiste, rugaciuni si am plecat:

38

36Scrisoarea staretului afisata pe peretele schitului. Nu prea am inteles aceasta initiativa, comunitatea de rudari nu va pleca doar pentru ca le dai un alt teren. Si-au facut case pe acolo… nu vad o solutie. Si eu sunt pasionat de istoria neamului (ma refer la istoria reala, nu la aceea inventata cu voievozii romani mari zmei, ca adunau ei o mie de oameni si bateau vreo 20.000, sau ca aici este leaganul civilizatiei, ca romanii au fost si ei tot traci 🙂 dar daca i-au tolerat pe acei rudari din 1989, daca i-au lasat sa ocupe situl, sa toarne betoane, sa sape si sa ridice, asta este, acum ii tolerezi. Ca sa-i muti de acolo, trebuie sa le dai alte locuinte, nu un teren gol. Este logic ca nu vor pleca ca le dai un teren. Da, este trist ce se intampla, ca peste vestigii si-au facut unii case… dar si solutiile ar trebui mai mult cautate.

39In fata bisericii noi sta si o cruce din lemn in memoria luptatorilor anticomunisti… si am coborat de la manastire. Nu am putut cuprinde chiar toate din cele vazute pe acolo…

40Manastirea vazuta din DN

41Peisaje spectaculoase oriunde priveai

Si am ajuns la casele locuitorilor din Cetateni:

42

43

44Arhitectura, gardurile, atrag imediat privirile

45

46

47

48Monumentul Eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Monument situat in curtea Caminului Cultural Cetateni

49Sediul Politiei este peste drum de statia de maxi-taxi Cetateni-Targoviste. Tot pe partea aceasta sunt 2 terase, un magazin. Microbuzele pleaca din ora in ora, pana la Targoviste, pretul unui bilet este de 10 lei. Am stat la o terasa, la inghetata, suc si dulciuri, pana a plecat microbuzul.

Soferul avea 4 roti pe spate, doua si doua. Una dintre ele avea cauciucul dezumflat, asa cam pe jumatate. Baietii astia i-au zis soferului de roata cu problema, dar acesta nu a parut prea interesat 🙂

„Si mergi asa?” … „Poate ajungem in Targoviste!”. Soferul s-a intors si baietii mureau de ras, ca este nebun 🙂 Apoi cand au vazut unde trebuie sa asezam rucsacii, unul i-a zis: „Sa dea naiba, daca tu ai curatat pe aici, de cand ai masina asta!” 🙂 Deci dupa ce ne-am pus „bine” cu soferul, ala nu a mai vrut sa discute cu noi. Oricum, ceva nu era in regula cu el, pentru ca in timp ce mergea a vazut in fata ca stationa o duba. Din fata venea un tir, deci el avand banda ocupata trebuia sa se opreasca. Dar a incetinit atat cat sa-si dea seama ca incape intre masina si tir. Si a mers mai departe, in treacat zburandu-i oglinda celui cu duba 🙂 Sa te tii rasete prin microbuz. Probabil din cauza galagiei, nu s-a mai putut concentra si prin localitatea Malu cu Flori i-a mai luat la unul oglinda :)) Era de belea, omul asta 🙂

Am ajuns in Targoviste si am luat-o spre Autogara Mondotrans. Pana acolo am traversat o zona cu pepeni si nu mai stiu ce, ca ne-am dus inainte… bine, nu toti. Doi au ramas mai in urma sa parlamenteze cu femeile de pe acolo, intrecandu-se in glume, alea ca vin si ele cu cortul, astia ca sunt binevenite ca au probleme la genunchi, masaje, prostii d-astea.

Biletele pentru Busteni costau 17 lei/persoana si autobuzul a plecat la 14:45. Pe la ora 16:30 eram prin Busteni, incheind excursia aceasta frumoasa.

Ma gandisem la o evaluare, cum ar fi sa alergi de la Busteni la Cetateni. Cred ca daca pleci in alergare la 5 dimineata esti in Cetateni pana sa se intunece, pe la orele 20-21. Apoi iti ia o saptamana sa te recuperezi 😉 🙂

Mai avem in plan pentru sfarsitul lunii august o alta traversare: Busteni peste muntii Baiului-Grohotis-Ciucas- Tabla Butii, iesire prin zona Buzaului.

Pe urme…

In luna noiembrie se intampla in Valea Prahovei un fenomen foarte interesant. „Cerul” statiunilor, pana la altitudinea de 1400 m, este acoperit de un plafon noros. De cele mai multe ori, acest plafon se intinde pana departe, in zona de campie. In schimb, cum urci, de exemplu, la Cota 1400, Cota 2000 sau la Babele, parca intri in alta lume: soare si cer senin 🙂 Pe 16.XI., niste prieteni au urcat cu telegondola de la Azuga pana pe muntii Baiului… au mers o vreme prin ceata si apoi au coborat in alta lume. In timp ce prin statiuni oamenii merg imbracati cu tot felul de cojoace, undeva, deasupra, este foarte placut… zici ca este un film 🙂

Tot interesant mi se pare si felul cum ninge. Ninge la Predeal, dar zapada nu coboara pana la Timisul de Sus 🙂 Ninge prin Bucegi cam pana in dreptul Cascadei Urlatoarea… zapada nu ajunge, insa, si pe la casele oamenilor sau macar la marginea padurii. In acelasi timp, insa, ninge in Bucuresti 🙂  Abia acum, de dimineata, vad ca ninge si in Valea Prahovei.

zapada 1

zapada 2La doi pasi de manastirea Caraiman s-a asternut mantia iernii

Cu zapada sau fara, poate reusesc sa merg saptamana aceasta la o grota vazuta prin binoclu, undeva prin salbaticie, cine naiba si ce sa caute pe acolo?! Cred ca de aceea ma si atrage, ca este mai greu de ajuns, vreau sa vad ce este in ea… poate facem iar vreo intrecere cu vreun urs 🙂 Dar un expert in cinegetica mi-a zis ca nu pare deloc un barlog de urs, deoarece stanca tine rece. Totusi, daca grota are pamant si ursul isi sapa un culcus? Ca am mai vazut lucrul acesta… trebuie sa vad, indiferent cum ar fi.

3

3bGrota fiind intr-un perete destul de impozant, ma gandesc eu ca poate este mai lunga… chiar si numai pentru peisaj si tot merita plimbarea pana acolo!

Tot o privire de departe am aruncat si spre fosta cabana Piscul Cainelui, o fosta cabana de suflet a sinaienilor, azi proprietate privata, acces interzis, casa omului, de-astea:

piscul cainelui

Legat de padure, am vazut o multime de gunoaie prin padurile de la Silva, cartier al Busteniului. Initial, mi-am zis ca mai sunt localnici ce mai arunca gunoaie prin padure. Da’ de unde!!! Vine ursul noaptea la pubele, scoate cate un sac menajer, il ia si pleaca. La vreo 100-200 m de acele pubele, il rupe si umple padurea de deseuri… un urs poluator am zis, facand haz de necaz!

gunoaie urs

Tot pe urme am ajuns intr-o zi, aceeasi ca si in urma cu 12 ani, in fata bisericii cu hramul „Sf. Imparati Constantin si Elena” din Poiana Tapului. In aceeasi zi, a fiecarui an, ajung acolo, este un fix… sau „Ce fain!” , „Super tare!”, „Ce-ai ma’, esti nebun?”… dupa cum i se pare fiecaruia 🙂 Sunt de acord cu toate, nu este nimic nou 🙂

biserica din poiana tapului

Merg eu prin Sinaia cu un scop bine definit, legat tot de Biserica. Ma interesau pe mine, ca sa-mi notez, niste aspecte despre viata lui Arsenie Boca la Sinaia. Si eu stau linistit abia atunci cand stiu ca am epuizat intrebarile, cand totul imi este clar… despre acest parinte, cat si despre Vf. Bucura, nu insist, pentru ca am trait niste experiente in urma carora nu mai ma poate convinge cineva de contrariu. Deci, pornesc eu spre metocul manastirii Prislop… stiti ca manastirea aceasta din Tara Hategului are pe aici, pe la Sinaia, o proprietate sau mosie, sau ceva monahal, deservit de maicute. Toata lumea cunoaste acest asezamanat drept metoc. Toata lumea care stie unde se gaseste, pentru ca sunt sinaieni care nici nu au auzit de aceasta locatie… iar unii pelerini umbla brambura prin Sinaia, cautandu-l…

7Gardul metocului 🙂

Totul a plecat de la o marturie a unui calugar dintr-o carte, unde acesta spunea ca parintele Arsenie Boca a fost torturat pana in ultima clipa de catre Securitate… pentru ca prorocise caderea lui Ceausescu. Ma uit la acea marturie, o mai citesc o data, de doua ori, de cateva ori… sfarsind prin a scrie acele randuri pe o coala A4. Imi suna mie nu stiu cum…

Spre seara, trag concluzia ca acel calugar facuse afirmatia in contextul mortii parintelui… si ca nu parea o opinie de om care judeca la rece 🙂 „Ca spune el lumii, ca adevarul nu mai poate fi ascuns!” 🙂 Pe la metoc, ca sa sar de la una la alta, am mai fost anul acesta, intrand doar pentru ca maica stareta se pregatea sa iasa cu masina… altfel, stai pe acolo mult si bine 🙂

In fine, am gasit dupa „aceste urme” si note informative, si persoane care l-au supravegheat pe parinte, adevarul ar fi, de fapt, altul. O fi fost parintele torturat, dar nu in ultimele luni, o fi profetit el caderea comunismului, dar nu in 1989… dincolo de orice speculatii, documentele vorbesc. Avem tendinta asta paguboasa de a supradimensiona realitatea si faptele… personajele noastre istorice, religioase, etc., erau cele mai tari la vremea lor, erau super-oameni… „de morti numai de bine”, dar nici sa punem tot felul de chestii care nu s-au petrecut in spatele acestora. Concluzia: parintele era supravegheat de Securitate prin intermediul unor persoane din preajma sa… notele informative date de acestea, cat si rapoartele ofiterilor din ultimii ani ai vietii parintelui, nu mentioneaza ceva care ar induce ideea torturii sau vreo aluzie la o eventuala profetie privind caderea lui Ceausescu! O carte reala despre Arsenie Boca este doar acea carte scrisa de aceia care l-au cunoscut… cum este episcopul acela din Serbia! Nu tot felul de compilatii, ce aduc a scleroza religioasa…

O noua descoperire in zona Brasovului… de data aceasta, o necropola dacica

Aceiasi pasionati de istorie care au gasit in luna martie 2014 un colier cu 21 inele de aur, vechi de 3000 de ani, au gasit, de data aceasta, o necropola dacica. Unii zic ca arheologii amatori Fanel Serban si Florin Serban sunt foarte norocosi 🙂 Eu cred ca si norocul isi are rolul sau, dar baietii acestia isi urmaresc visul, cred in ceea ce fac si s-au documentat. Au reusit prin perseverenta si vor reusi in ce isi propun, pentru ca isi urmeaza visul, depunand orice efort pentru indeplinirea acestuia.

Este prima necropola dacica descoperita pe raza judetului Brasov.

05-IMG_8004_2014060308

05-IMG_8077_2014060308Imagini de pe site-ul: http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=index&s_id=137331&Descoperire-epocala-Prima-necropola-dacica-din-judetul-Brasov

Iata, asadar, ca incet-incet se mai completeaza anumite pagini din istorie. Poate ca intr-o zi vom sti si de ce lipsesc atatea informatii, de exemplu, din istoria Bucegilor si a Vaii Prahovei, desi urme geto-dacice au fost gasite la Comarnic, Moroieni, Cetateni, Rasnov. Un istoric renumit gasise in Pestera cu Oale din Bucegi mai multe urne funerare dacice. Nimeni nu mai stie astazi de acestea.

In perioada comunista s-a rescris istoria nationala, surprinzator sau nu, au disparut mai multe carti referitoare la descoperiri din Valea Prahovei, iar azi nu mai exista nimic in acea Pestera cu Oale din Bucegi. Cineva a avut grija sa stearga cam toate urmele istorice vechi de prin zona mentionata.

Si totusi, istoria este langa noi… cum spunea un cititor la articolul cu descoperirea de la Brasov: „Daca ei vor tacea, pietrele vor striga”.

Traseul turistic: Busteni – Gura Diham – Saua Baiului – cabana Diham Phoenix – Glajerie – Poiana Frasinetului – DN 73A – Cimitirul Eroilor din Valea Rasnoavei – Predeal

O noua zi de drumetie astazi, 16 februarie…

L-am luat pe Matrix ca insotitor de drum, Micutzul morocanos spusese ca merge pe alt traseu… si apoi el stie bine ca eu nu merg nicaieri „fara un scop” 🙂 De fapt, sunt mereu mai multe, stie el ce stie 🙂

Traseul i l-am detaliat oarecum lui Matrix, abia la locul de intalnire, pe la 8:30. Aceasta nu inseamna ca o sa scriu deodata pe aici, totul. Se intelege ca nu se poate asta, dar aspectele azi nepublicate, vor fi altadata publicate, cu siguranta…

Inainte de a trece la prezentarea traseului, va invit sa ascultati o piesa muzicala…drept fundal. Aceasta piesa a fost cantata astazi si la Busteni, la baza partiei Kalinderu, de catre formatia Compact:

1Bucegii in aceasta dimineata

2In Busteni, la intrarea pe drumul ce duce la Gura Diham. Am intrat intr-un magazin sa cumpar un suc, o ciocolata, mancare aveam, si la iesire un domn vindea flori. El: „Hai luati un buchet de flori”. Eu: „Si ce vrei sa fac cu el, merg pe  munte, nu am unde sa-l tin.” El: „Hai luati unul sa iau si eu mancare la copii”. Pana la urma i-am luat unul. Aici, in imagine ma intrebam ce sa fac cu el. Ia sa vedeti ce am facut!

340 de minute din Busteni pana la Gura Diham. De aici, trebuia sa urcam pana la cabana Diham Phoenix, pe marcaj triunghi albastru. Urcusul insa tine cam o ora pana in Saua Baiului, unde sunt relee si deci si drum pana la cabana

4Pe traseu multe urme de jder

5Saua Baiului

6Interiorul stanei pe langa care trec mereu. Acum am urcat sa o si pozez, ca nu am mai pozat-o de mult

7Bustenii ce alcatuiau peretii, au fost indreptati numai din topor, nu au fost prelucrati undeva si adusi. Probabil au fost taiati de pe acolo si prelucrati la locul faptei

8Priveam spre Magura Codlei, o galma uriasa in mijlocul depresiunii Brasovului. Vazusem pe magura: un musuroi de furnici negre 🙂 🙂 😉

10Daca nu miscam mana, iesea mai clara acea Magura… bine, hai, si musuroiul 🙂

11Muntele Postavaru

12Cabana Diham Phoenix, in dreapta

13Prin Valea Glajeriei, la poze

14Merita orice efort

15Matrix era inainte, departe, eu umblam singur in cautare de astfel de ipostaze

16Natura salbatica, zbuciumata 🙂

18Trecem de traseul Diham -Malaiesti si coboram putin. Pana aici:

17Din Valea Glajeriei spre Poiana Frasinetului. Teoretic, aici trebuia sa fie un indicator cu marcaj cruce galbena. Dar de mult, astia ce lucreaza la padure l-au distrus… Se merge pe acest drum si chiar inainte de curba din imagine se face stanga

19Vedem niste urme de urs

20Pasii sai … mda, nu aveam cum sa ne intalnim cu el. Dar de fapt, stiti cum se spune, ca ursul cand vede omul face pe mortul 😉 Sau era invers? Sau era doar un basm…

21Pe aici au bagat utilaje sa care lemne si marcajele evident ca lipsesc. Majoritatea copacilor cu semne pe ei, i-au taiat. Deci, daca nu ati mai fost pe aici, va orientati destul de greu. Tineti stanga la intersectii, uneori apar si marcaje vechi, sterse. Dupa ce ca nimeni nu mai remarcase acest traseu de vreo 7 ani, au mai taiat si copacii cu marcajele slab vizibile…

22Iarba verde de acasa

23Si de necrezut, o margareta, de fapt erau doua, una era mai sus

24Cam asa arata traseul, se urca sustinut din Glajerie. Noi am urcat cam 25 minute, deci normal se face cam 45. Vedeti pe indicator, imediat…

25Au mai ramas si marcaje, de regula au taiat tot de pe margini ca sa intre cu utilajul

26Urcusul se termina in acest drum, facut tot de un buldozer. Cum se urca, nu se face dreapta, pentru ca la circa 200 metri se va intalni un marcaj punct galben, care arata ca drumul acesta ajunge la cabana Diham Phoenix. Se va face stanga…

27Noi am facut o mica pauza la indicatoarele acestea… De unde se iese in drum, dupa ce se termina urcusul venind din Valea Glajeriei si pana la acest stalp se fac cateva minute

28Pe langa traseu era si acest craniu

29Natura complicata

30Se traverseaza o mica poiana fara repere. Totusi la capatul ei, daca se merge pe curba de nivel, fara sa se coboare sau sa se urce, se ajunge la acest copac. Cineva a simtit nevoia sa scrie: „spre cabana Dihamului”. Matrix, nu a vazut 🙂

32Aproape de Poiana Frasinetului, un copac urias

33

34Din Poiana privim spre zona cabanei Belvedere. La fel, lipsesc marcaje, dar trebuie tinuta curba de nivel pana se intalneste un drum

35Aici suntem pe drumul ce leaga orasul Rasnov de cabana Diham. Observarti marcajul cruce galbena pe stalpul Electrica si mult mai jos la limita padurii niste indicatoare. Din acest loc, nimeni nu s-a mai gandit sa refaca marcajul cruce galbena, asa ca mai poate fi intalnit la vreun kilometru mai jos

36Se urmeaza punctul rosu, in directia coborare, daca se urca, se ajunge in circa 40 de minute cel mult, la cabana Diham Phoenix

37Flori de podbal

38Intersectam acelasi drum ce leaga Rasnovul de Diham si continuam pe drum

39Nu dupa mult timp, vedem o alta intersectie de trasee turistice pe partea dreapta. Pana aici am mers pe punct rosu

40Doua indicatoare, aici mai observam si marcajul nostru cruce galbena, care trebuie sa ne duca in Predeal. De la stalpul Electrica, nu l-am mai vazut. Daca urcati pe unde noi am coborat, intai ajungeti la stalpul cu indicator punct rosu si cautati cu privirea stalpul Electrica. De la stalp, usor dreapta, se tine curba de nivel circa 300 metri pana la liziera padurii. Mai greu, dar se va observa crucea galbena, trebuie putina atentie.

Mai sunt si alte trasee prin aceasta zona, dar sa nu ne pierdem in tot felul de detalii. Si acelea la randul lor…

41Traseul turistic punct rosu pe ultima sa portiune cum se coboara. Acest traseu, porneste din DN73A, ajunge la cabana Diham Phoenix si se opreste la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu.

42Sporadic pe acest traseu mai zarim si marcajul cruce galbena

43

44

45Sigur sunt asezati de mana de om 🙂 Fara niciun dubiu… sunt insa multi ani de atunci, cel putin asa ne arata muschiul verde…

46Si aici iesim. Imaginea reprezinta o privire inapoi, de unde am venit

47

49Traseul nemarcat spre Belvedere, merge prin stanga acelui stalp

48De unde este sageata rosie, de acolo am iesit noi in acest drum ce leaga DN73A de cabana Steaua (Forban) si de Dihamul militar. Este alt drum, nu tot acela anterior

50Odinioara, cele doua marcaje mergeau impreuna

51La DN 73A gasim inceputul traseului marcat cu punct rosu si totodata un alt marcaj, banda albastra, care si acesta apare sporadic, dar noi ne-am intersectat o data cu el. Pana la Poiana Izvoarelor este marcaj banda albastra, dar nu continua spre Gura Diham tot la fel… banda albastra devine banda rosie.

52

53Din nou o privire inapoi, ca sa poata fi reconstituit traseul si daca se vine din sens opus. In opinia mea, traseul Valea Glajeriei-Poiana Frasinetului -DN73A, poate fi parcurs doar daca:

1. Vii de la Malaiesti si nu vrei sa urci la cabana Diham Phoenix si intentionezi sa iesi la Predeal

2. Vii din DN73A si vrei sa mergi la cabana Malaiesti, fara a trece/urca pe la cabana Diham Phoenix

55Se merge cam 5 minute pe DN 73A, aici suntem aproape de fosta cabana Fraga, azi vila Fraga. Sageata arata ca trebuie urmat acel drum.

54Iata si de ce… in trecut erau si indicatoare si marcaje. Azi nu mai sunt. Pe un stalp mai vedeti o sageata albastra si marcajul cruce albastra. Daca se abordeaza acel traseu, faceti cam o ora si ceva pana hotelul Trei Brazi, fosta cabana Trei Brazi situata la circa 6 km de centrul statiunii Predeal. De acolo se poate cobori in Cheile Rasnoavei, sau in stanga spre o biserica de rit catolic, ori in dreapta spre cabana Poiana Secuilor, de unde se poate cobori in Timis sau urca pe Postavaru (circa 4 ore, triunghi galben)

Noi am tinut drumul asfaltat inca vreo 2 km, nu era in plan sa ajungem la Trei Brazi. Si marcajul cruce galbena ni l-am scos din program 🙂 Nici nu mai aparea si nici nu ne mai interesa…

Am admirat si 2 vile mai estetice, aflate pe marginea drumului:

56

57

58Vedem si un marcaj triunghi albastru realizat de GEST Predeal, pe stanga cum veneam noi spre Predeal… ca reper este vila Roua, de aici incepe marcajul

59Marcajul banda albastra il reintalnim aici, unde vedeti ca am tras eu sageata rosie. Urca pe acolo, pe langa vila si iese in Predeal, dar noi nu voiam sa mai urcam asa ca l-am intersectat tocmai in Predeal. Probabil v-ati dat seama ca este destul de dificila orientarea prin astfel de locuri fara indicatoare, marcaje facute pe ici, pe colo, iar hartile lipsesc…

Ar trebui sa fac una, sa leg traseele din Bucegi, de cele din muntii Baiului, Piatra Mare, Predeal si Postavaru pana la Cristian… deci sa aiba limita sudica Posada (Bucegi), nord-vestica loc. Cristian si Brasov, estica loc. Valea Doftanei – Sacele. Asa ai o imagine de ansamblu… la est ai si o alta limita clara: DN 1A. Ar fi un proiect frumos…

60O mica bisericuta, capela, in curtea unui sanatoriu de boli… aaa, de nevroze parca se numea. Atentie ca si nebuneala este pe bani. Probabil cand esti cu probleme, esti dus aici si ti se spune ca esti in fata Catedralei Mantuirii… dar de ce sa nu regasim pacea sufleteasca chiar si in astfel de locuri, nu stiu, chiar sar calul cateodata 😉 Este bine, aici se pot face tot felul de spovedanii, diverse…

61Undeva mai in spate printr-o curte, ca sunt tot felul de pavilioane, erau niste masini destul de aratoase. Matrix lucrase aici, in urma cu vreo 4 ani, la acoperis, ca alpinist utilitar si spunea ca este sanatoriu de nebuni. Ii zic si eu: „Ma’ da’ tu vezi ce masini conduc nebunii astia?” 🙂 El insa nu prea tine la glume si a trecut la subiectul lui, cand lucrase, ce facuse, ce vazuse…

Povestea asa:

Pe un balcon stateau mai multe doamne la plaja, fara sutien, dezbracate ce mai… si el de sus se uita 🙂 Fraier, nu? In loc sa simuleze si el nebuneala… doar era atat de greu sa-si dea seama cineva de contrariu 😉 Dupa ce l-am necajit asa, am pornit mai departe…

62Baza olimpica de la Valea Rasnoavei… prin batatura se observa si busteni. Or fi uitat ca au bagat o groaza de bani pe aici si s-or fi apucat de tras lemne…

63Cimitirul Eroilor de la Valea Rasnoavei

64Acolo sunt oasele eroilor, in acel sarcofag betonat. Mai tineti minte poezia aceea superba pe care ne-a spus-o dl. Crisan? Cum ca un soldat roman a scris-o si ca poezia a fost gasita in ranita soldatului ce murise in lupta?

65Si acolo era locul buchetului meu de ghiocei

67Cimitirul

66Cand ma uit dupa Matrix, el era departe… bine ca-i aratasem directia corecta, nu gasise rostul sa intre in cimitir. El stie ca nu trebuie sa-si bata capul cu ce fac eu 🙂 Isi vede de-ale lui, s-a obisnuit 😉  Am mers asadar la Predeal pe alt drum, mai putin umblat.

68Ii arat acest peisaj frumos, dar el nimic. A, pai nu fac eu bine ca-l enervez? 🙂 Cum sa nu admiri un asemenea peisaj 🙂 🙂

69Continuam

70Gata, am ajuns in Predeal

71Stanga-dreapta la niste poze 😉

72Tot felul de locuri 😉

73Vedeti marcajul banda albastra, observat de noi inainte de a ajunge la cimitir. Greu de tot sa fie „prins” de un turist

75Gara din Predeal, foarte frumoasa constructia. Cand eram mic, fugeam de acasa ca sa stau pe banca la etajul garii, azi este insa inchis 🙂 Adica de ani buni.

Ne-am uitat de tren, apoi de microbuze… in fine, am stabilit sa ne intoarcem cu un maxi-taxi care pleca la 16:20, doar ca nu a mai venit microbuzul. Soferul nu a mai vrut sa faca acea cursa si probabil nu mai plecase din Sinaia. Ca el vine din Sinaia, opreste in Predeal si iar se intoarce…

Asa ca, profitand de vremea buna, ne-am asezat pe o banca in centru, cu sticle de suc, ceva de rontait si stateam asa, pana la ora 17 am stat, cand a venit trenul… Ne uitam la oameni, masini, trenuri… A venit un tren nu ne-am suit, stateam bine pe banca, trece un microbuz, opreste, noi nu ne suim, sa mai stam putin… Trece o fata in niste cizme putin peste genunchi, niste picioare sanatoase, mers sigur… amandoi privim la ea. Eu mai direct, Matrix mai piezis 🙂

Se trezeste Matrix vorbind: „Ai vazut ce cizme  lungi avea?” Ma uit la el, bietul om, si este randul meu sa ma trezesc vorbind: „Eu ma gandeam cum este fara cizme!” 🙂

Il ia o mama de ras si imi spune mie ca sunt nesi, dar el isi musca buzele cand privea. Cand i-am spus ca-l vazusem, a inceput sa rada. Si el se gandea tot la fel 🙂 🙂 Pana la urma, picioarele spun multe despre o femeie, arata forta ei 🙂 Bine, eu am si un etalon imposibil de depasit. Ne-a batut soarele in cap toata ziua, asa ca astfel de lucruri au totusi o explicatie… bine ca am auzit cand anunta trenul, ca ne fura peisajul pe acolo… In tren, plin de turisti… in fiecare gara se urcau grupuri mari, care se intorceau in Bucuresti.

Si dupa un asemenea periplu, sa inchei tot cu o melodie frumoasa. Toate se leaga constient sau nu 🙂 Conexiunile cand nu le poate face mintea, le face subconstientul 🙂 🙂

Sa aveti o saptamana cat mai reusita!