Gradinita de copii :)

Unii spun referitor la copii ceva de genul „cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-i doreasca”. O mare prostie, in opinia mea. Cred ca un copil inmoaie sufletul oricarui om si ar trebui sa fie cate unul, macar, in fiecare familie.

Pe la noi vin niste prieteni, fetita lor de 2 ani si jumatate ramane mai multe ore si se joaca cu Rares. Cand am timp, ma joc cu amandoi, ii sperii, ii las sa faca toate boroboatele, ce mai, uneori intoarcem casa :). Rares tipa si fuge intruna, fetita la fel, eu ii incurajez :)) Ma distrez foarte tare 🙂

Alaltaieri le-a facut Oana spuma din fructe de padure, adica din afine, si fiecare umbla initial cu cate un brat de la mixer in mana. Fugeau prin casa si uneori mai dadeau cu limba pe acele brate 🙂 Erau asa de bucurosi si atat de simpatici, alergand unul dupa altul.  Pur si simplu, erau definitia inocentei 🙂

1

2Rares si spre seara tot murdar de afine era. Pentru ca apoi i-am dat sa manance asa crude, de fapt, eu i-am pus, ca el singur si-a luat din castronel…a mancat si cu obrajorii si cu nasucul 🙂

Sa trec repede la pozele de grup, ca sa ramana o amintire:

3Cu Rares si Ioana. Al meu nu poarta ciorapi prea mult timp, ii scoate si ii arunca

4

5Nici unul nu prea ascultam indicatiile fotografului

6Trebuia sa-i tin bine, sa le distragem atentia, ca impreuna se indeamna, nu au astampar o clipa.

Rares are cam 19 luni, trebuie sa fii cu ochii pe el,  urca si coboara singur din carucior, sta pe scaun la masa, mananca singur, se duce la usa si stie sa introduca cheia, sa o roteasca, la fel si butonul de siguranta, il roteste si pe acela. Cu alte cuvinte, poate sa iasa singur din apartament. Cate nu face…dar mie imi place, sa faca multe, cat mai multe 🙂

Am auzit atatea sfaturi, etc, copiii sunt insa o binecuvantare, nu altceva. Normal ca unii mai egoisti, invatati sa fie doar pentru ei, nu iubesc copiii si li se pare ca este ceva extraordinar de greu, de complicat…

Povesti la gura sobei…despre Bucegi si nu numai!

Ori sunt eu racit, ori este un frig afara….sau amandoua! Nu mai stiam cum sa ajung mai repede acasa 🙂

Vazandu-ma ajuns mi-am adus aminte de cate focuri am aprins anul trecut si am simtit nevoia sa le revad si sa-mi propun a aprinde altele, la fel de multe si in acest an!

Asa ca am creat un cadru idilic.  Poftiti! 🙂

Fiecare foc are povestea lui…prin Baiu, Valea Spumoasa, Valea Cerbului, Vanturis, nu chiar in ordinea aceasta…

Asadar cald am facut, acum sa aleg o piesa muzicala pe masura, care imi place…o Promisiune 😉

Si sa continuam cu alcatuirea decorului 🙂

Gandul ma duce la …o portie de prajituri 😉 cam mica totusi, dar… maine seara cred ca o sa vizitez cel mai bun loc din Valea Prahovei…Pizzeria Carpati, acolo sunt cele mai bune prajituri

Nici clatitele restaurantului de la Cota 2000 nu sunt de ici de colea…cele mai bune din Parcul Natural Bucegi

Sau placinta cu mere in sos de vanilie plus toping de la Stana Regala 🙂 De vis…

Si acestea fiind zise sa rasfoim prin cartea amintirilor, sa intoarcem cateva pagini:

Si imi aduc aminte cum un prieten mi-a adus o lada de struguri…nu mai zic cati am cumparat eu inainte de asta, anul trecut, zeci de kilograme…lada am terminat-o in vreo 2-3 zile…stomac si pofte de fier 🙂

Sa lasam mancarea si,

Intr-o zi ma aflam pe Valea Caraimanului si vad niste fluturi Erebia…si ei fuga, si eu fuga, pana la urma i-am gasit pe langa apa, fiind cald stateau si ei prin preajma apei. Nu prea era nimeni prin zona sa ma vada alergand, asa, de unul singur, din senin 🙂 Imi plac mult fluturii, nu prea a scapat vreo specie din Bucegi, neobservata.

Si prin decor patrunde si cate o floare…nu oricare.

Apoi mi-am amintit cand am fost la nu stiu cati km de Craiova…stati putin ca am baut niste lapte, bun, sa continui, nu era al lui Rares ;)…si am fost eu la campie. Si oamenii de acolo si oamenii care venisera, adica noi, mai putin eu, descarcau/incarcau o masina. La sfarsit au adunat niste pepeni…si se carau acestia cu sacul. Eu cand am vazut nu prea am rezonat cu actiunea…sa cari pepeni pe distanta, cand pe marginea drumului era 10 bani/kg. In fine, ei tot carau si eu pozam, pe ei, pepenii. Si astia pepenii au mai multe denumiri, pentru mine? …pepeni toti 🙂

O fi si la tara cum o fi, adica e nasol pentru mine om de munte cu ochii agatati de stanci si brazi sa merg pe acolo…tot mai bine este la un cules de cateva ore de afine, cele mai bune fructe de padure. Si imi iese culesul de fiecare data 🙂 Este si putin incitant, prin zona aceasta, vedeti acolo undeva jos pe la liziera padurii, mai stau ursi si mai mananca si ei, prin iarba si tufisuri mai trebuie sa fii atent, ca mai rar, dar sunt vipere. Prin aer uneori mai auzi un bazait, se aude de la vreo 10 metri…niste insecte mari cat un fluture, cu corpul galben, si un ac cat un bold iti mai dau tarcoale si trebuie sa iei masuri radicale cand vezi vreuna…dar chestiile astea stau mai mult prin zona cu afine 🙂

Cam asta a fost!

In loc de END…privesc cu jind la panoul de mai jos, existent la Cota 1400 🙂 Sa-mi iau adidasii de alergare, un maraton ceva… 🙂

De prin Bucegi, actualitate…

Ce se mai intampla prin Bucegi???

Primaria Moroeni nu poate sa explice de luni bune cine are autorizatie de construire in preajma lui DJ 713, cat reprezinta proprietatea privata din vecinatatile acestui drum…nu poate spune care este situatia pentru ca este limpede ceva neclar la mijloc. Ce cred eu? Ca inainte de a se aproba proiectul de reabilitare a lui DJ 713 unii au facut cartile si s-au facut proprietari peste mare parte din imprejurimile drumului. Adica ceva de genul „hai sa facem drumul pe banii prostilor’ si prin asta ne accesibilizam propriile terenuri, ridicam valoarea proprietatilor…

La Babele se acopera cu tabla constructia celor de la Mediu, iar turistii prefera sa urce pe Bucegi mai ales dinspre Busteni decat din Sinaia…

Sambata, si voi reveni cu detalii in zilele urmatoare, Asociatia Traditia Militara organizeaza un mars comemorativ pe Bucegi, cei care participa vor purta uniformele combatantilor din primul razboi mondial, sosirea va fi la Crucea de pe Caraiman.

Foarte putina lume intre Cota 1400 si Cota 2000 astazi, spre deosebire de zona Babele.

Nu departe de hotelul Pestera se ridica o constructie pe schelet metalic, Consiliul Judetean Dambovita trage de timp si amana raspunsul la intrebarea cine ridica acea constructie. Este clar ce se intampla, mai ales ca de cate ori am trecut pe acolo nu am vazut niciun panou de santier, in schimb pe la toate televiziunile si site-urile dambovitene , presedintele Consiliului spune ca cine este in ilegalitate va fi demolat. Dar cine construieste nu trebuie oare ajutat sa intre in legalitate? Ma intreb si eu…

De altfel, in planul presedintelui  este si demolarea cabanei Diana din zona Padina, si a unor garduri…

In 2009 cand a fost dezbaterea publica cu DJ 713 am intrebat ce masuri de control vor fi dupa asfaltare…nu stia nimeni nici atunci si nici acum. Astfel ca vii pe Bucegi cu masina si faci ce te taie capul nimeni nu are ce sa-ti faca…

Prin zona releului de pe Costila si prin alte locuri unde nu te duce mintea intalnesti un personaj ciudat care strange cam orice metal. Este insotit de o caruta si doi cai si doarme pe unde il prinde noaptea.

In week-end, am fost la un gratar cu rude, etc. Langa noi, la vreo 50-100 m, erau niste cetateni mai in varsta. Copii nostri tot jucandu-se de colo-colo au trecut pe langa acesti oameni. O doamna le-a dat o revista „Turnul de Veghe-Martorii lui Iehova”. Cand s-au intors copiii cu revista si una din mame a vazut ce fel de revista este, a spus „Arunc-o, ca e carte de la sectanti”.

Femeia era inculta, ca sa nu spun altceva. I-am zis ca mai periculos pentru copilul ei mi se pare ziarul pe care ea il cumparase, era Libertatea sau Cancan. Mai bine copilul invata despre Dumnezeu decat sa citeasca cine cu cine s-a combinat si sa priveasca la femei in chiloti. Ea este ortodoxa, eu la fel, dar spunea niste prostii cat ea de mare. Cand am intrebat ce ganduri are cand intra intr-o biserica a spus ca merge sa se roage pentru sanatate, bani, fericire, sa le mearga bine. Atat! Niciun cuvant de multumire catre Dumnezeu pentru fiecare clipa din viata ei, doar cereri/pretentii. Cand i-am spus ca este bine sa te rogi pentru mai multi inclusiv pentru dusmani m-a privit ciudat…azi m-a sunat. Poate a reflectat la ce i-am zis, poate cine stie din ce motiv, nu m-a interesat sa-i raspund.

Poze de ieri si de azi:

Creasta Urlatorilor, pe unde urca traseul turistic Busteni-Complex Piatra Arsa

Si unii nu au cum sa suplineasca lipsa de cunostinte. Speciile astea de Vaccinium sunt diverse 🙂 Desi au trecut zeci de persoane pe acea panta de mai jos, totusi 😉 Cam in 3 ore de munca…anul trecut am avut cam 10 kg la rece, pana la sarbatorile de iarna. Urmeaza sa le aduc unor prieteni, in special Micutzului morocanos care iar a disparut din peisaj.

Chimen, pentru mine o planta indispensabila in alcatuirea ceaiului din 15 plante montane. Prin poienile de la poalele muntelui bobitele de chimen s-au scuturat, in schimb acum este momentul culesului la o altitudine superioara. Si timp am…toata saptamana sunt liber sa fac ce vreau :)))

Cota 1400

Cladirea din lemn, este terasa „La Sami”. Recent, administratorul terasei se ocupa si de restaurantul de la Stana Tarle si in curand se va ocupa si de fosta cabana Bradet. De regula spun lucrurilor pe nume, mi se pare ca a facut o greseala pe care in baza experienta sale de zeci de ani trebuia sa o anticipeze. Ce se face la terasa lui nu se preteaza nici la Stana Tarle nici la cabana Bradet, la fiecare in parte trebuie alta strategie. Si sa fii prins intre doua focuri, de buna voie, mai-marii Sinaiei si fratii Cristesti…”Iubirea de bani este radacina tuturor relelor…”.

Schitul Sf. Ana

Duminica, ca eu am inceput liberele din acea zi :))), am fugit dis-de-dimineata pe Jepii Mari. De ce am fugit, cand nu ma alerga nimeni, e alta poveste :))) Asa fac unii cand nu au ce face 😉 sau „Bai, daca va plateau unii sa alergati nu o faceati ” 🙂

Vine acum pe 3 septembrie Maratonul Ciucasului, unde platim sa alergam :))) Bine, noi o sa plecam de pe 2.09. ca sa prindem loc mai in fata ;), la casierie.

Si in Saua Urlatorilor sau Creasta Urlatorilor ca este totuna, intalnesc trei persoane. Dupa „buna ziua, buna ziua” continuam impreuna prinsi in niste discutii. Astia niste idioti, eu cat toti trei la un loc. Oamenii lucrau la un laborator de produse naturiste, cel cu care discutam si preda o materie la o universitate. Eu eram cu urechile palnie poate mai invat ceva, omul clar era un binecunoscator in domeniu, imi aratase niste acte…

In sfarsit, ce scop aveau ei prin acea zona nu mi-a fost prea clar, foarte posibil cautau ceva, schimbau subiectul cand intrebam, o dadeau cand pe branca ursului, lichenul nu stiu cum, extracte…

Pe terasa de la cantonul Jepi, abia am gasit loc sa stam ca sa nu cadem printre lemnaria putreda. Profesorul, doctor, specialistul imi aratase niste mostre din ce adunase. Cand ma uit mai bine in punga, dobitocul stransese ceva ce nu trebuia. Si a urmat aproximativ acest dialog:

„Domn profesor stiti ca un lichen este o imbinare intre o alga si o ciuperca?”

„Absolut”

„Si ca acea culoare de verde pe care o au lichenii dv este data de ciuperca”?

„Da, dar indica si puritatea mediului din care provine”.

„Asa este, dar ce proprietati au lichenii acestia din punga?”

„In amestec cu…dar si cu…intaresc sistemul imunitar”.

„Domn profesor, cu lichenii astia nu se intareste niciun sistem. Sunt otravitori”.

Nu mai zic ca omul nu parea ca auzise de licheni otravitori, cu atat mai putin i se parea credibil ce ziceam cand i privea si ii vedea cat de verzi si sanatosi sunt…

Cu astfel de licheni impreuna cu un amestec de plante si ciuperci otravitoare omorasem cand aveam cam 12 ani porcul bunicii 🙂 Faceam niste experimente ciudate 😦

Exista insa o specie de lichen cu efecte benefice asupra sistemului imunitar, destul de rar, pe care si eu il culeg dintr-un singur loc, dar are o alta culoare. Pana la urma omul m-a lamurit ca incercau sa faca un nou produs, cred ca dadea lovitura…pe piata pompelor funebre.

Sunt domenii pe care este foarte greu sa fiu indus in eroare, sunt domenii de care nu am habar si atunci las pe altii sa vorbeasca. A trebui sa pierd timpul cu profesorul sa-i explic niste lucrari personale din facultate, ca acei licheni contin acid vulpinic, un termen nu foarte uzitat in limbajul nostru, ca sunt periculosi…

Cat traiesti inveti, numai ca trebuie sa accepti ca nu le stii pe toate, cu profesorul a fost greu. Am facut schimb de numere de telefon ca sa-i mai spun din cand in cand ca e idiot.

Pai daca eu l-am dovedit, prietenul meu care este cel mai bun biolog din Bucegi si stie orice planta si firicel de iarba, inseamna ca este cu 10 clase peste valoarea lui de profesor universitar. Dar noi traim in Parcul Natural Bucegi si stim o sumedenie de povesti, cum este cea a acelui lichen…este o diferenta, nu stam sa le privim pe net sau in carti…

Albilita portocalie (Colias Myrmidone) specie periclitata, amenintata cu disparitia in unele zone din Parcul Natural Bucegi invecinate cu DJ 713.

Din muntii Baiului pe Valea Cerbului

Ieri…ce zi 🙂

Am plecat eu in muntii Baiului, nu singur, cu un prieten si cativa amici. Ei sa culeaga afine, eu si cu altele pe langa culesul afinelor. Ce se intamplase? Prin telefon stabilisem cu un cioban pe care il stiam de prin luna iunie sa cumpar niste branza. Treaba este ca prin luna iunie cand umblam pe acesti munti dadusem intamplator peste cioban pe drum. Din vorba in vorba, am ramas la stadiul de cunostinte.

Din iunie am mai fost pe munte de cateva ori, m-am mai intalnit cu el, i mai dadeam una alta, cine isi inchipuie ca ciobanii sunt toti bogati se cam inseala. Si am plecat eu ieri cu un rucsac mare, noroc ca este doar drum forestier si nu pante mari. Ciobanul ma astepta cu doi burdufi de branza pe care nu vroia decat ce imi ceruse prin telefon, adica un bax de bere de 2,5 litri. Pe bere platisem in jur de 40 de lei, branza doar 1 kg era 25 lei, ce aveam atingea 100 lei. Totusi abia la intoarcere am luat burdufii, unul deja la ora asta este in Oltenia 🙂

Si apoi ne-am dus la cules de afine. Din varful muntelui am privit spre Azuga. Fiecare panta era presarata de oameni. Mai aproape de noi niste persoane carau lespezi de piatra cu o roaba pana la o caruta, apoi caruta urca in serpentine pana intr-o culme unde se depozita piatra. Ce munca titanica…

Eu am zis sa mergem langa cei care transportau piatra pe versantul unde lucreaza acestia, deoarece culegatorii de afine nu veneau pentru ca presupuneau ca nu sunt afine, devreme ce se cara piatra. Logica mea nu a fost pe placul amicilor care au pornit acolo unde mai erau si alti culegatori. Noi ne-am dus spre cei cu piatra. Nu a fost nevoie sa coboram prea mult…erau destule afine. Afinele nu se aduna bob cu bob, ci cun fel de faras/pieptene de metal se perie tufisul, dupa care in cutia metalica raman fructele. Erau atat de multe incat prietenul cu care eram s-a plictisit si s-a culcat prin iarba :))) Cand s-a trezit eu aveam 5 kg stranse. Am mai cules o ora si am plecat…ceilalti doi amici tot strabatand versant dupa versant nu au strans mai mult de 1,5 kg de fiecare. Era de asteptat cu atatia oameni de profesie pe acolo.

Acasa am impartit afinele, unele au ajuns la o cunostinta si asa am recuperat banii dati pe berea ciobanului, iar restul la rece. Deci cu putin efort si inspiratie, intr-o zi am cules si afine si branza, fara cheltuieli.

Azi…un eveniment in familie. Dupa banalitati si vizite si vorbe si discutii despre vreme si mersul societatii am scapat in sfarsit la o iesire in natura. Am pornit cu totii pe Valea Cerbului la un gratar. Mai ne trebuiau micii si pastrama. Si nelipsitele vorbe ale mamelor grijulii:

„Trebuie sa luam ceva proaspat poate vor si copii”…si uite asa ma intrebam eu cine are carne proaspata pentru gratar. Petrecaretii au pornit spre Valea Cerbului eu dupa mici si pastrama. Dupa 15 minute suna telefonul si asa am aflat ca am scapat de cautat pastrama, pe care chiar nu stiam de unde sa iau. Apoi micii…

Ajung la un magazin de incredere, vad, miros, era ok, persoana care vindea pune micii intr-o punga si i intinde catre mine. Intreb cat face, intind niste bancnote cam cat estimasem eu…dar : „Nu, nu, a zis seful sa nu va iau banii”. Nimic, omul nu vroia sa ia banii si pace. Dupa un multumesc zapacit ma grabesc si aproape de padure i ajung din urma.

Cu ideea ca o minciuna este o problema in plus pe viitor i spun sotiei cand m-a intrebat ca nu am platit micii. Nevasta-mea care nu rezoneaza cu mine in unele chestii montane, si sta mereu cu teama ca cine stie ce voi pati, imi spune sa ma potolesc, a inceput: „Cine stie ce ai mai facut, de unde il cunosti pe omul acela” d-astea.

Depasim impasul, gasim un loc potrivit de intins la iarba verde cu vatra de foc, dincolo de apa Vaii Cerbului, pe care am trecut-o descaltandu-ne. Eram langa padure, si nu ne instalasem bine ca o doamna, tipar clasic, a inceput: „E voie sa facem focul aici? Daca dam foc la padure”. Eu i raspund „Nu e voie nicaieri, dar nimeni nu a fost amendat aici, totul este sub control”. Apoi „Baiatul meu nu poate sa urce dupa lemne”, era vorba de un urcus de 20-30 m…”Ba poate, nu-i subminati vointa de pe acum, ca nu poate una sau alta”. Dupa aceea, vreascurile au fost prea grele pentru baiat, uite colo un padurar, prin iarba ce insecte or fi…pana la urma am „linistit-o” spunandu-i sa mai taca din gura ca de aceea nu se marita a doua oara.

Super pe Valea Cerbului, cu bune cu rele. Nu este nimeni care sa-i amendeze pe cei care arunca gunoaiele la intamplare. „Turistii” opresc pur si simplu masinile si arunca sacul cu gunoi pe marginea drumului. Intre timp aparuse o masina cu inghetata, ca pe timpuri cand eram mic. Si acum aceiasi atmosfera ca odinioara, copii strigau: „Masina cu inghetata! Masina cu inghetata!”. Spre disperarea celor cu care eram le-am dat bani copiilor sa fuga sa-si cumpere inghetata. Si alergau copiii desculti prin apa ca sa ajunga la drum unde stationa masina, apoi iar fuga-fuga prin apa spre disperarea unora ca vor prinde o raceala si spre multumirea mea 🙂

Masina cu inghetata 🙂

Primii au inceput sa se faca micii. Multi spun ca nu sunt buni, ca nu stiu ce si nu stiu cum, eu cand poftesc mici nu prea pot sa ma abtin, este ca si cu prajiturile, sunt primul 🙂

Frumos este sa stai langa un foc sanatos, din lemne de fag nu din orice putregaie gasite

In timpul gratarului apare o dacie, Papucul romanesc, plina cu pepeni, ardei, alte legume. Soferul striga de zor „Hai la pepeni, hai la pepeni!”. Nu am mai dat startul ca la inghetata ca nu avea rost :)))). Oricum rudele, prietenii rudelor, se mirau de orice. Cand au vazut ca baiatul meu fuge pe pantele padurii ca o veverita printre buturugi si copaci s-au pus pe ganduri 🙂 Daca le spuneam ca la 7 ani alearga un kilometru fara probleme si in cateva minute cine stie ce mai credeau.

Dupa ce am luat totul de pe gratar si am reaprins focul, m-am intins pe sacul de dormit care era desfacut si am adormit. Copii au facut poze cu aparatul meu, mi-au pus un carabus pe spate chipurile sa ma gadile dar biata insecta nu intelegea de ce a fost prinsa…noroc cu nevasta-mea ca m-a trezit la timp altfel faceam si insolatie. Oricum am spatele cam rosu :))) dar a fost o zi reusita. Am plecat ca venisera doua familii de prin Ialomita nu departe de noi si nevestele, niste slabute pe la 100 kg simulau miscari de dans, barbatii dadeau din maini, iar dintr-o masina se auzea o manea. Era ceva ca o concluzie cu ce s-a ales nu stiu cine in viata, cu mancare, bautura si femei. Caraghiosi de inculti…la munca fir-ati ai naibii de complexati :)))

Un altfel de gratar

Un tractoras cu remorci face curse pe Valea Cerbului. Pentru cativa lei de la gara din Busteni ajungi pana la cabana Gura Diham

Pregatiri de toamna…fructele de padure :)

Pe langa faptul ca uneori seara incerc sa fiu util pe acasa, mai pun masa, mai spal un vas :))) in aceasta perioada sunt preocupat si cu fructele de padure. Fragi am strans acum o luna de zile, pana aduni 1 kg cred ca sunt cateva ore bune. Avantajul este ca ma duc doar in acele zone unde stiu ca sunt fragi multi, nu colind padurea.

Cu zmeura a fost mai usor, acum este timpul cand se coace inspre golul alpin-lizierele de padure, am strans eu cateva kilograme dar va trebui sa culeg din muntii Baiului, unde sunt locuri cu zmeuris, zmeura cu bob mare pentru cei mai putin harnici 🙂 Oricum acestea au un gust diferit de zmeura de gradina sau care este pe piata, in acele locuri poluarea este zero.

Dimineata, cand m-am dus pe la bucatarie 🙂

Afine

Cu afinele, mai greu anul acesta, au fost romii la cules inca de la inceputul lunii august si au arat si treierat pajistile montane. Cu copii, neveste, rude, au campat pe acolo si au cules zilnic si afine coapte si afine verzi, nu prea a mai ramas mare lucru, totusi nu aveam cum sa raman fara cele mai bune fructe de padure, cu o multitudine de proprietati. Anul trecut au fost atat de multe incat adunam cand mergeam odata cam 5 kg.

Apoi cu ceaiurile…pana in lunile iunie-iulie fac un ceai din 12 plante, din august incolo nr. lor creste la 15. Aproape am facut cantitatea necesara pana la anul. Mai am cateva pachete de facut pentru niste lucratori in turism, un pachet ajunge pentru o suta de cani cu ceai, aproximativ. Aici este o operatiune mai migaloasa, intrucat daca o planta este in pondere mai mare schimba gustul…

Povestea serpilor din muntii Vaii Prahovei

Prin muntii Vaii Prahovei inteleg Bucegii si Baiului…asta ca precizare pentru cei care nu sunt de prin zona 🙂

Printre multele care le realizez pentru Parcul Natural Bucegi, in acesta sau in preajma acestei arii protejate, se numara si anumite…sa le zicem „experimente”. Alaturi de cativa prieteni monitorizam anumite specii faunistice si floristice, le ajutam sa-si extinda habitatul, in unele locuri unde acestea au disparut le reintroducem, oriunde este ceva de cercetat, o pestera, o rapa, orice, suntem prezenti. Sunt atatea de povestit incat unii s-ar inchina cu ambele maini daca ar stii cat de inaintate sunt anumite lucruri si cati ani le va lua unora dintre cei abilitati sa prinda doar firul nu sa ajunga la concluzii.

Asta nu e ca lauda, este doar dovada interesului unora pentru Bucegi, ceea ce cred altii ca nu exista, s-ar putea sa existe…

Sa trec la subiect insa…

In anul 2001 am observat in Bucegi un sarpe, de cam 80 cm, asta a fost acum 10 ani. Un sarpe…nu mare lucru, la prima vedere. Numai ca acel sarpe cu doua culori pe el avea ceva deasupra capului :)) deci daca ala nu era de fapt o vipera cu corn, eu nu sunt eu. Anul trecut in aceiasi zona am vazut si o vipera neagra…fara posibilitatea de a fi confundata. Nu sunt singurul care a vazut vipere in Bucegi…

Exista insa o zona in care acestora le place sa stea. An de an, si la orice ocazie ivita intru in acea zona. Anumite pasari ce cuibareau la sol printre ienuperi si afinis nu mai cuibaresc, ulii zboara deasupra acesteia arii, in momente de liniste pasari ce prind insecte zboara speriate.

Este oarecum periculos sa te plimbi printre tufe de circa 30-40 cm in care nu vezi nimic, atat sunt de dese. Pana la aceasta zona sunt afinisuri unde vin destule persoane la cules. Cum aflasem ca astazi vin o multime de culegatori, dupa afine, am presupus ca atatia oameni vor crea o anumite presiune asupra zonei. Si un prieten a urcat din Sinaia, eu prin Valea Caraimanului.

Din Busteni si pana in zona afluentilor Pelesului am facut 2 ore, destul de putin. Pe la ora 10 eram acolo, adica zona este in preajma afluentilor acestui parau, si mai faceam o poza, mai strangeam si noi cateva afine, mai umblam de pe un versant pe altul, dar pe unde este vegetatie mica.

Nu erau doar romi ci si romani, cel putin 5 persoane pe fiecare versant deci un total de 25-30 de oameni. Tiganii tot urlau, se strigau unii pe altii, se indemnau la treaba, mai ziceau „Tiganiii, baaa” :)))

Pe la pranz auzim niste tipete, nefiind semnal bun la telefon pe acolo nu l-am prins imediat pe prietenul cu care eram. Ma sui repede pe o stanca si privesc in directia strigatului. O femeie fugea pe o panta…dupa nici un minut cade lata intre tufe. Sotul ei a venit repede si i-a dat cu apa, s-au ridicat si femeia striga la ceilalti ca vazuse un sarpe cat bratul ei de gros si lung de cam 2 metri. La 1800 m altitudine nu are cum sa fie un sarpe de casa 🙂

Sa injumatatim proportiile spuse de aceea femeie, -care dusi au fost de acolo ea si sotul ei, nu le-a mai trebuit afine-, si sa presupunem ca de teama l-a vazut dublu…si totusi este un sarpe impozant daca ne raportam la faptul ca in Bucegii serpii nu sunt prea comuni.

Inclin sa cred ca femeia a vazut aproape bine 🙂 In zona unde eu am vazut vipera cu corn, -specie care nu este localizata in Bucegi si evident nu apare pe nicio hartie, insa acum cateva zeci de ani a fost introdusa neoficial-, nu sta doar un sarpe mic si nevinovat. Sunt mai multe vipere de diferite dimensiuni, categoric ca nu cred ca depasesc 1, 20 m, acestea nu urca spre golul alpin fiindca vegetatia este mica si nu se pot ascunde, dar nu intra nici in padure foarte mult. Nu are rost sa spun cat am cautat sarpele acela azi pe acolo, cu un bat in V, ca sa-l prind si sa-l fotografiez. Era o sansa foarte mica…next time.

Mai sus, un localnic m-a intrebat daca l-am vazut, i-am zis ca nu, apoi din vorba in vorba mi-a spus ca pe la sfarsitul lui 1970 umbla el prin Valea Rea si acolo se intalneau la tot pasul placute metalice cu „Atentie vipere!”. Daca va amintiti acum circa doua luni a disparut un localnic pe Valea Rea. La vreo trei saptamani de la disparitie niste turisti i-au gasit oasele.

A venit politia, etc, si apoi s-au efectuat cercetari pentru a se afla cauza decesului…ei bine omul murise muscat de o vipera, si fiind singur probabil nu a stiut ce sa faca, poate nu a bagat de seama, presupuneri se pot face. Asadar, atentie la serpi, pe unde mergeti, teoretic nu exista, practic mi-au confirmat jandarmi montani despre o prezenta numeroasa a viperelor in anumite zone din muntii Baiului. In Bucegi, deocamdata se cunosc cateva zone cu exemplare rare: Horoabele, Cocora, partea superioara a afluentilor Pelesului (pe net gasiti si o poza cu o vipera pe Piciorul Pietrei Arse, in afara de cele publicate de mine).

……

Maine merg la On Top of The World, competitia aceea pe biciclete. Startul se da la 9:30 eu particip doar pana la Cota 2000 unde ma asteapta niste prieteni sa mergem in Valea Ialomitei. Trebuie sa ajung neaparat pana la ora 11 la Cota 2000, las bicicleta pe acolo, ma schimb de haine si plec cu ei :))) Spre seara trebuie sa merg si pana la Ploiesti…duminica alta zi plina.

Daca aveam timp stateam mai mult in competitie pe alte trasee…mda, este ora 23 si acum am constatat ca nu am casca la bicicleta, este undeva ratacita prin debara 🙂 Azi de la marginea padurii pana la cabana Caraiman am facut 58 de minute, traseul este de cam 3 ore mers normal, cel mai bun timp scos de mine pana acum, am constatat ca rezistenta la mers in panta am destula, in schimb la viteza sunt deficitar, mai trebuie lucrat 🙂

Pe unde nu crezi, pe acolo poti ajunge…o vale ce nu apare pe nicio harta

Aseara, am vorbit cu o cunostinta din Brasov, omul un as in IT, i plac si lui Bucegii dar de la inaltime, adica din satelit, si mi-a trimis o captura cu o vale din Bucegi. I-am dat dreptate, pe acolo chiar nu am mers…mi-a trimis o descriere generala a zonei, si uite asa am avut motiv sa mai intocmesc o situatie cu ce mai este prin Bucegi ca sa ajunga unde trebuie…

Dupa parerea lui, valea avea mari denivelari, iar urcusul aproxima ca ne va lua circa 3 ore. In sfarsit mai erau si alte coordonate care motivau o deplasare pe acolo, si am stablit cu un prieten daca este vremea buna, sa plecam a doua zi.

Dimineata parea promitatoare…

La ora 9 am intrat in padure. Mai jos Cariera din Piatra Arsa

Aici, acum vreo 30 de ani se aducea mancare la ursi. Mai era sub niste frunze o cratita mare ruginita

Pe langa Telegondola Sinaia, cei de la Ocolul Silvic au montat si apoi au vopsit niste bariere

Urme ale vremurilor apuse din turism…au rezistat cateva decenii, azi nu mai repara nimeni…

Si am vazut-o si pe asta, bureti pastravi pe ulm. Eu zic ca e ulm, daca nu e, am norocul cu cel mai bun cunoscator al florei si faunei din Parcul Natural Bucegi, si voi corecta. Doctor in domeniile astea, un baiat modest si serios, de bun simt, un profesionist adevarat. Oameni de tipul acesta nu au cum sa se integreze in mafia verde ce jumuleste Bucegii in detrimentul interesului general.

Si stancariile…

Intrarea in aceasta vale s-a facut de la marginea de sus a pozei, acolo este valea principala

Si una dintre cele mai mari denivelari intalnite in firul vaii…o mica cascada

Mai departe nu mai stanci…

Dupa ce am iesit intr-un traseu turistic, am intalnit pe drum cateva urme, o ursoaica cu un pui. In imagine urmele ursuletului

Si un copac pe care cresc bureti negrii…scandura este batuta de ani zile, mai sus sunt niste scoabe. „Proprietarul” se urca pe la 10-15 metri dupa ciuperci 🙂

Seamana cu Poiana Leurdei de la Poiana Stanii, dar nu este 🙂

Am pus cateva poze, de obicei intr-o zi fac vreo 150 de poze, azi am trecut de 200. Cu buretii, ar fi multe de spus, am o ruda  care cunoaste niste copaci pe care cresc pastravi, maine se duce la ei. Azi in drumul nostru, am trecut pe langa un rest lemnos plin cu pastravi mici…i l-am dus putin mai departe ca nu era prea greu :)) Ce surpriza va avea maine cand nu va mai gasi lemnul. Mai merge cineva cu el, si am stabilit, ca atunci cand vor ajunge in acea zona sa ma sune pentru a auzi cum  zbiara dupa acel lemn, lemnul lui…dupa care o sa le dau detalii cum sa-l gaseasca :))

Uimirea va fi mare…intre culegatorii de ciuperci, pasionati, mai au loc certuri ca unul a luat ciupercile altuia. De data asta va fi ceva nou…nu i-au luat ciupercile, ci copacul cu totul :)))

Sunt oameni si oameni…unii nu inteleg anumite lucruri oricat de mult le-ai explica. Asa si cu prietenul de azi, i-am aratat de cateva ori care este castravanul, o planta comestibila, din care se face anumite feluri de mancare. Stiu cum arata, la gatit si mod de preparare nu ma pricep, ca nu imi place cum arata planta…este un fel de spanac salbatic.

Si prietenul strangea altceva, o planta asemanatoare care se fierbe si se da la porci :)) . L–am lasat sa stranga o sacosa, probabil azi, maine o gateste, i-am zis cand este aproape gata sa ma sune ca sa-i spun un ingredient surpriza auzit de la un bucatar :))) …ca mancarea este buna pentru animale. Asa, niciodata nu va mai confunda castravanul 🙂 . Daca era un necunoscator in ale muntelui il verificam cu atentie, nu-l lasam sa culeaga, asa trebuie sa invete si el ceva.

Acum cativa ani culegeam afine, un amic care era cu noi pe munte a vrut sa stranga nu doar afine ci si crengute cu afine pe ele. Toate bune si frumoase, daca vezi afinisuri nu ai cum sa le confunzi. Totusi se pare ca se poate, amicul, om in toata firea pe la 35 de ani si-a umplut rucsacul cu crengute de rododendron. Aproape de casa i-am dat eu o sacosa cu crengute de afin, el a refuzat ca doar avea un rucsac plin :))) Am insistat…acasa i-au aruncat tot ce avea in rucsac, si a ramas cu aceea sacosa.

Asadar, sunt oameni care nu cred pana nu vad, care nu asculta oricat de multe argumente ai avea, care fac doar cele trece prin cap…si pe acestia nu ai cum sa-i inveti decat prin astfel de „lectii”.