Un copac cu… scorbura

In care pot intra 4 persoane 🙂

Marturie vie despre fostii codrii ai Vlasiei

Erau vreo 5-6 astfel de copaci; fiecare pastrand urmele a sutelor de anotimpuri care au trecut peste ei…

Prin padure, pe un drum vechi, un jder…

Cam asa. Niciodata nu sti ce va fi. Cauti una, dai de alta.

Prima oara prin aceste locuri, pentru ca… asa!

1

2Urcand un versant si intersectand ce a mai ramas din vechiul drum

3

4Funicular ceva

5

6Pierzand drumul vechi dar revazandu-l din cel nou, mai jos

6bNici nu ai crede ca pe aici se urca acum 300 de ani… spre locuinte care azi nu mai exista, fiind acoperite de padure. O biserica… comunica cu un alt obiectiv prin padure…trecand pe la niste case. Nimic nu mai exista. Cine sa fi stat la casele din mijlocul padurii si de ce…

Deodata, vad ceva:

7

8Cred ca este o nevastuica… sau, mai nou 🙂 un jder

9A murit intr-un copac. Initial, ma gandisem ca simuleaza… decesul 😉

10Cel putin mie, mi se pare ca are mancate urechile…

11Dar animalul era mort. Interesant cum a murit… in copac. Poate cu ultimele puteri s-a urcat si a murit. Mi-e cam greu sa cred ca a asezat-o cineva acolo…

De incheiere… un colind si o piesa muzicala, auzite azi:

Natură sălbatică în Parcul Natural Bucegi: Brâna Jepilor Mari – Brâna Ursului

De ce sa-ti rupi picioarele o zi intreaga, cand poti cuprinde tot ce vrei in cateva ore?

Una din filozofiile mele…

Azi voi posta imagini de pe un traseu foarte frumos, salbatic, probabil foarte putini oameni ajung vreodata prin acele locuri. Este si departe, si periculos, si abrupt, si multe altele…

Imaginile de astazi va dezvaluie o alta latura a vietii din Bucegi. Este viata aceea salbatica, unde natura este neatinsa, unde tu ca om patrunzi in liniste si fara a lasa nimic in urma.

Tot ce vedeti in imagini reda atmosfera de salbaticie, de inceputuri, cum erau Bucegii pana acum 200 ani aproximativ…de nepatruns si plini de animale.

In aceasta zi m-am simtit foarte bine, a fost ceva extraordinar sa umbli doar pe poteci de animale, prin abrupturi, pe langa cate un barlog… sa devii parte din asa ceva, a fost o senzatie greu de descris. Acolo, fiecare animal isi avea zona sa, nu am vazut urme de mistreti in zona caprelor negre, sau invers, ursul isi avea locurile sale, nu am vazut pe poteci urme de fuga, de animale care se fugaresc…si in plus, era liniste, nu erau gunoaie.

Initial aveam un alt traseu cu alti prieteni. Dar voiam sa merg pe un traseu in alte zone, tinea si de serviciu, si ca sa nu pierd o zi de munca, am zis sa ma si plimb, si sa si fac ce trebuia pentru o zi de lucru. L-am luat cu mine doar pe Matrix, din mai multe motive: merge bine, nu mai stie sa se intoarca in acele locuri fara mine, nu vorbeste mult, imi place sa-l mai enervez din cand in cand 🙂

La inceput de traseu l-am pacalit, am ocolit foarte mult, el s-a prins pana la urma, dar era prea frumos ca sa fie nemultumit. Mi-a si spus ca a fost cel mai frumos traseu pe care l-a facut in ultimii 2 ani.

Gata cu vorba, ce mai imi place si mie sa o lungesc 🙂

19.01.2014 018Intai un loc unde „s-a mocirlit” un mistret

19.01.2014 022Pe aici a scormonit un animal. Dar ce animal?

19.01.2014 024A dat pamantul la o parte dintre radacinile unui brad. Ce ar putea fi? Mistret sau urs.

Continuam,

19.01.2014 026Un craniu mic. I-am facut niste poze, cu un bat l-am asezat pe un copac cazut…pare un craniu de ied, are niste resturi de coarne

19.01.2014 030Si din nou, alt loc scormonit. Ma uit la bolovanul acela mare scos si arunc vina pe urs.  Banuiesc ca a cautat cuiburi de viespi, sa le manance. Martin a tinut minte unde erau in vara cuiburi de viespi si le devasteaza acum 🙂

19.01.2014 033A „aruncat” pietrele cat mai departe, sa nu-l incomodeze la sapat. Inteligent animal!

19.01.2014 039Aici doar timpul lucreaza

19.01.2014 043Sa luam si o bucatica din frumosul muschi…in fotografie

19.01.2014 049Urcam, coboram, urmam poteci, ne oprim deasupra unor stanci, ne blocam, in fine…si ajungem la niste culcusuri (a se vedea sagetile rosii!). Vizavi de culcusuri, zarim ceva marcat cu sageti verzi. Acolo au ursii toaletele 🙂

Asta este totusi nimic. Undeva prin abrupturile Jepilor Mari, stau pe polite de piatra multi ursi. Am scris eu despre ei acum vreo 2-3 ani.

19.01.2014 058Sa mergi pe aici, oare cum este? Doar sa-ti imaginezi si este frumos 🙂 Tu pe o poteca lata de un metru, o panta in dreapta, nu prapastie, si in stanga un perete de stanca inalt de zeci de metri. Si mergi asa minute in sir. Este de neuitat…

19.01.2014 067De pe o astfel de poteca, printre copaci vezi si Claia Mare, Crucea de pe Caraiman

19.01.2014 072Alta poteca, aceasta este mai ingusta

19.01.2014 075Si bradul acesta cum sta asa de zeci de ani

19.01.2014 080Mai luam si cadre din peisajul salbatic…doar nu mergem mereu pe aici

19.01.2014 082Si tot umbland in liniste, cu ochii in patru…ajungem intr-un loc desprins din „O lume disparuta” 🙂

19.01.2014 086In poze nu poti sa redai valoarea reala a unui peisaj, doar te apropii de ea. Aici, latimea este de cam trei metri, inaltime acceptabila, nu te uiti sa nu dai cu capul

19.01.2014 088Neaparat o poza in acest loc minunat

19.01.2014 090Pentru unele flori, cum este Crucea Voinicului, a venit primavara

19.01.2014 092Sa pozam si din alt unghi…bine, eu am facut aici vreo 10 poze cel putin

19.01.2014 094Dar cum este sa te imaginezi, trecand printre acel copac si peretele stancii, in drum spre locul prezentat mai sus. Sa te asezi pe o lespede de piatra, deasupra sa fie tavan stancos, de jur imprejur un peisaj incantator, liniste, soare…

19.01.2014 100Frumos, nu? Desprins parca totul din filme…

19.01.2014 103Copac pe margine de stanca…asa creste Zada, in felul acesta ciudat

19.01.2014 104Licheni verzi, arata clar ca suntem intr-o zona cu zero poluare…astfel de barometre naturale ale starii habitatelor mai sunt si fluturii

19.01.2014 107Amalgam de crengi si radacini

19.01.2014 109Tot felul de pante, versanti, dar nu este nicio problema…cu atentie faci cam orice

19.01.2014 114Suntem chiar sus, vedem jnepenii, pajistile alpine…pana acolo, ore bune 🙂 Dar nu aveam ce cauta pe acolo…

19.01.2014 124Inca un exemplu despre cum loveste fulgerul…vedeti cumva urmele unui incendiu? Nu! Ca sa nu uitati ca de fapt in spatele incendiilor din Bucegi, a stat cineva. Multi dau vina pe fulger, de fapt eu am sustinut constant ca nu au nicio legatura acele incendii cu fenomene naturale. A pus cineva foc…

19.01.2014 129Multe urme de animale si pe aici…

19.01.2014 133„Flori nemuritoare”…in traditia populara, ar vindeca nu stiu cate boli

19.01.2014 134Pozam tot ce vedem, luam sute de imagini cu noi, pardon, cu mine…ca Matrix este exasperat. Eu merg stanga, dreapta, cobor, revin, cum vad ceva interesant. Timpul de analizare a ceea ce vad este mult mai lung decat utilizarea aparatului foto, deci este clar ce iese…intre noi se face distanta si de 300 metri

19.01.2014 143Am vazut varful acesta stancos de la departare. Si am ajuns si la el, ca sa admiram imprejurimile. Trec peste cate sute de crengi a trebuit sa indepartam pe acest traseu, cati copaci cazuti am sarit…

19.01.2014 147Dupa varf…un hau ametitor, doar se vad copacii mai jos 🙂 Clar, nu era de noi pe aici, dar nici cateva poze nu strica…

19.01.2014 154Matrix are emotii, imi face cateva poze, una dupa alta, mai tarziu constat ca niciuna nu era cum trebuia, ba sunt cu ochii inchisi, ba vantul imi ridica parul sau o fi fost de la inaltimea din preajma…in fine, doar poza asta este ceva mai asa…oricum, si aici zici ca sunt agatat de stanca, visam probabil…vai de noi, cu pozele astea…

19.01.2014 158Sa mai si urcam pe muchii cu stanci si iarba

19.01.2014 164Am iesit in traseul turistic Sinaia-Complex Piatra Arsa, chiar in zona Piciorul Pietrei Arse

19.01.2014 173Coboram pe traseuul marcat in ideea de a urma Brana Ursului, poteca nemarcata ce iese la Schitul Sf. Ana. Daca tot am traversat bazinele vailor Babei si Piatra Arsa, hai si prin cel al Pelesului 🙂

19.01.2014 178Cam asa arata brana pentru un timp

19.01.2014 195Nu este deloc dificil, insa urme de ursi la cam 10 minute…

19.01.2014 196Stana Regala si Poiana. Trebuie spus ca exact la a doua vale de dinainte de a ajunge la schit, am auzit ceva. Initial, i-am spus lui Matrix ca miroase foarte puternic a urs, dupa cateva minute am auzit un animal deplasandu-se mai sus de noi. Nu am vazut ce este. Cand am traversat valea, ne-am oprit ascultand. Poate nu va vine sa credeti, dar un urs, pe panta de langa vale, mormaia asa a jale…se vaita de ceva. Matrix nu a vrut sa ne apropiem la o distanta rezonabila, motivand ca mai vrea sa traiasca 🙂 Ideea era sa urcam pe versantul paralel, ca sa vedem despre ce este vorba…terenul era accidentat, sanse slabe sa te prinda un urs si daca alearga. Este probat personal, nu ca ma duceam eu marele curajos sa vad ce are ursul 😉 Nu avea cum sa ne prinda, ursul este alergator bun pe distante scurte…in teren accidentat, cu multe stanci, saritori, copaci prabusiti, desis, totul asa amestecat, nu te prinde, mai ales daca si fugi bine 🙂

19.01.2014 211Privire inapoi spre Piciorul Pietrei Arse. Acolo eram cu o ora in urma…unde este sageata verde

19.01.2014 218In Poiana Stanii

19.01.2014 219Stana Regala…si de aici, in 50 de minute eram acasa…incheind o excursie de neuitat 🙂

Zone salbatice in Parcul Natural Bucegi

Mai sunt si din acestea, intr-un procent destul de mic, dar mai sunt. Erau si mai multe pana sa asfalteze Directia Silvica Dambovita padurile Laptici, Nucet, Oboarele…cu drumul lor forestier Bolboci Mal Stang.

Cateva imagini dintr-o astfel de zona, putin cutreierata de oameni. Acolo, copacii mor in picioare…

1Primavara in mijlocul iernii

2La meteo, daca mai tineti minte, prin octombrie asa, ni se spunea ca va fi cea mai grea iarna din ultimii 100 de ani 🙂 Bine, nu este timpul trecut…

3

4Am mers si prin padurea aceea pura

5

6

7Doar animale merg pe aici, foarte rar si oameni

8

9

10

11Prima urma de aproape, de animal. Un mistret se scarpina de acest copac. Dar se scarpina zdravan, devreme ce i-a smuls scoarta 🙂

12De unde stim ca este mistret? Urmele de pe jos o aratau, copacul la fel. Daca ne apropiem de copac, zarim fire de par…negru la baza, despicat spre varf

13In 2002, am vazut prima oara acvila in Bucegi, aici, la stanca asta. In acelasi an, i-am vazut si cuibul, intr-un pin batran. De vreo cativa ani, nu am mai vazut acvila pe la noi

14Ursulet

15

16De sus, de printre crengi, cadea ceva in jurul nostru. Se auzea un suierat, apoi zgomotul caderii pe frunze. O ciocanitoare batea de zor cu ciocul. Si bucati de scoarta, cat palma de late, cadeau la baza trunchiului…

Au scapat, sau poate nu!…, si plimbare pana in Azuga, pe varful Clabucetul Taurului

Tragem putin cortina astazi pe 31.03. 2013. Un fel de Va Urma! Am zis astazi pentru a nu se intelege maine ca este o pacaleala.

Nu stiu cand va fi episodul urmator. Va fi el. Nu va faceti griji.

Pana atunci, pot respira usurati aceia cu “diverse interese si atributii” in Parcul Natural Bucegi.

Nici nu am ajuns la o intelegere cu cineva. Este strict personal. Nu stie nimeni, aproape nimeni.

Si nu pentru ca nu am incredere in prieteni, apropiati, familie, dar de data aceasta ma priveste exclusiv pe mine. Nu am ce explicatii sa dau, si mie imi trebuie una.

Nici nu m-am resemnat fata de cele ce se petrec in Valea Prahovei si Bucegi. Cand dovedesti ca poti face mai mult decat altii cu atributii in zona Bucegilor, nu te mai resemnezi vreodata.

Este altceva. Cu totul altceva. Inutil sa o sunati pe sotia mea, sunt mai avansati unii cititori de pe blog in domeniul Bucegilor, deci nici ea nu stie.  De altfel, a tinut distanta de actiunile mele si de multe ori mi-a spus sa ma opresc. Eu insa nu stiu sa ma opresc. Cred in anumite idei pana la capat.

Acum nu am timp sa mai cred; deocamdata!

va urma

Comentariile sunt libere, cu siguranta va sterge cineva prostiile daca vor aparea, de aceea nu va lansati in exprimari fara fundament. De asemenea, poate scrie mai departe pe aici, reposta unele articole, are mana libera sa ia orice decizie doreste.

Pentru prieteni/cititori ramane o singura adresa de contact, restul, alaturi de numarul de telefon, nu mai sunt valabile. E-mail: buceginatura@yahoo.ro

Nu am sa va raspund imediat, ca nu sunt prin preajma, imi cer scuze si va multumesc!

….

Plimbarea spre Azuga

Am plecat de acasa spre Azuga pe la 10 si ceva. Ora 9 de pe poze, este de fapt ora 10. Nu am operat modificarea si la aparatul foto.  De la mine, din Busteni, si pana la biserica din centrul orasului Azuga, sunt aproximativ 6 km. O nimica toata!

1La 20 de minute de la plecare. Crucea de pe Caraiman vazuta din cartierul Zamora.

2Super-utilaj de carat busteni din padure, langa Castelul Cantacuzino

4Scurta oprire pe traseu la o cruce din lemn

5O banca din 1905 restaurata…pe marginea DN1

6Vara, am vazut multe persoane odihnindu-se pe aceasta

7Inscriptie la un izvor, la intrare in Azuga. In 1906, erau putine case, se spune ca de la acest izvor se adapau cerbii. Astazi nu mai curge apa si monumentul este neingrijit

8Monumentul cu izvor, vazut integral. Scrie ca a fost ridicat in al 40-lea an de domnie a lui Carol I. Adica 1866+40= 1906

9Intrare pe traseul turistic spre cabana Garbova. Exista un indicator pe care scria ca se fac doua ore pana la cabana, dar a disparut intre timp. A fost amplasat insa acesta mai nou. Ar trebui dat jos, nu foloseste decat celor de la cabana.

10Urcand. O privire inapoi

11Loc de popas neamenajat de vreo 10 ani

12Hranitoare abandonata, cu fanul putrezit de mult timp

13Unul dintre semnele ca exista o fauna bogata. Mai vazusem si mai jos, urme de lupi…aceasta este de urs. Un urs de vreo 3 ani.

14Tot un fel de monument, dar funerar. A murit cineva prin februarie 1997. Nu scria cum a murit, ca m-am apropiat sa citesc pe placuta prinsa de copac. Pana acolo mai era si sa-mi rup o mana ajungand printre niste crengi groase, cazute.  Cine stie cum a murit…nu mai stie nimeni.

15Urmele unui urs mare. Acesta chiar era mare…interesant este ca toate urmele de animale vazute astazi, aratau ca animalele se deplasasera pe directia nord-sud…dinspre muntii Predealului spre Azuga

16Am iesit din padure dupa un urcus accentuat. Mai departe ne astepta varful.

17Rezervatia de pini, cu gard din stalpi goi pe care ii tine inghetul si zapada

18Razvan dorea sa ajunga primul, eu mai in urma preocupat cu pozele

19Se vedeau Azuga aproape si Busteniul mai departe…precum si viscolul de pe Bucegi

20Privire inapoi, de unde venisem…, cat si mai departe spre Muchea Lunga, Vf. Grecului, Bucegi

21Cerul, terenul pe care alerga vantul mai bine ca niciunde

22Partiile de la Azuga: Cazacu si Sorica

23Pe varful Clabucetul Taurului, cca 1350 m alt. O brandusa tinde sa se deschida, asteapta doar soarele

25Insa tot am gasit una, ceva mai curajoasa si mai frumoasa. Parca are un tiv, un guler superb

26Frumos coloritul acestor copaci, un amestec placut cu albul zapezii

27Am gasit un loc unde sa ne facem si niste poze. Copacul acesta scorburos probabil primavara si toamna are ciuperci de tip pastravi sau bureti negri

29Coboram pe urmele unei mici turme de mistreti, care ramasera totul in calea lor…pe zeci de metri

30Urme de mistreti

31Pe un alt traseu turistic inapoi la Azuga…pe aici se alearga in ziua concursului „Azuga Trail Race”

Ne-am oprit intr-o poiana la marginea padurii, langa statia de apa, la un ceai de lamaie si un sandwich, plus niste fructe. Am stat vreo 25 minute, dupa care la pas prin Azuga si la fel spre Busteni. Probabil am mers azi cam 18 km…nu este cine stie ce, dar pe o astfel de vreme este binisor.

Iata si o filmare cum era vremea pe acel varf urcat. Filmarea incepe cu o bubuitura, este vantul:

Noul Cod Silvic si imagini vechi din Parcul Natural Bucegi si Valea Prahovei

Prezenta la Cluj Napoca, ministrul mediului d-na Lucia Varga, a vorbit ieri despre Noul Cod Silvic. Fiind de interes general, am sa reproduc cateva din afirmatiile sale:

„Daca fura cineva o conserva dintr-un supermarket se alege cu dosar penal, insa daca vorbim in acest moment de furtul de lemne, situatia este cu totul alta. Nu vad de ce”.  Cu alte cuvinte, orice furt de masa lemnoasa, indiferent de cantitate, va insemna dosar penal.

Vor creste amenzile pentru padurari daca se fura multe lemne din padurea administrata de ei, isi pot pierde profesia daca nu respecta amenajamentele silvice. Este de bine treaba asta, prin Bucegi, cine exploateaza padurile, taie copaci cum doreste, rar de tot ii marcheaza cineva. Isi alege exploatatorul singur ce sa taie.

Se va interzice vanzarea arborilor „pe picior”,  adica in radacina. Eu ma intreb ce inseamna asta. Oare nu mai ai voie sa vinzi portiuni din padure? Probabil unii au facut evaluari la un hectar de padure si au vandut la valoarea lemnului estimat. Schimbarea ar fi ca poti vinde doar lemnul taiat.

Interesant este ca transporturile cu lemne nu vor mai fi permise in timpul zilei. Asta iar este o idee buna. Dar se poate spune ca l-a prins noaptea pe drum, in padure…

VechiImagini vechi adunate, in special de pe fostul site eco-bucegi si facebook.  Stanga-jos, schitul de la Pestera, mai sus chioscul de la stancile Sf. Ana, stanga-sus, stanca si cabana de la Vf. Omu, apoi vine un ciobanas la Monumentul Eroilor, langa el o imagine cu biserica din Pestera Ialomitei-vedere de sus, apoi dedesubt: imagini din Busteni, drumul din oras si un biciclist. Coborand din dreapta-sus avem: Cantonul Schiel, stanca de la Sfinx, o imagine noua cu izbucul Coteanu si o cladire din Sinaia, fostul spital. Decat sa postez imagine cu imagine, le-am amestecat, ca sa nu oboseasca ochii 🙂 Bine, as fi postat amestecul de mai sus la o dimensiune mai mare, dar…nu am dorit si i-am dat o dimensiune mai mica. Am pastrat insa si dimensiunea mare 🙂

„Gestionarea padurilor tine de siguranta nationala”. Bine ca si-au dat seama! Sunt preconizate si o serie de controale in perioada urmatoare.

La taieri ilegale, judetul Prahova ocupa „merituosul” loc 3. Era de altfel usor de anticipat!

In Codul Silvic va apare si mentiunea aproximativa ca „un comerciant de masa lemnoasa nu va mai avea ce sa caute in padure” :))

Din ce s-a spus, pare ca acest act normativ va fi de folos padurilor. Eu spun ca poate ar trebui ca paza padurilor sa treaca la Jandarmerie si pentru exploatare sa-si dea acordul Agentiile pentru Protectia Mediului…

De incheiere, o piesa muzicala, frumoasa. Ieri a fost Elena Gheorghe, azi A-HA. Maine? Sa vedem! Imi vine mie o idee, sau poate nu 🙂

Tot primavara mor si ghioceii…probabil de la vremea capricioasa :)

Este si ceva adevar in treaba asta, chiar acum pe la 17:30 am vazut ghiocei ofiliti, prin curtea unui prieten…mi-a zis ca de la frig, zapada de acum cateva zile.

Azi a fost o zi de primavara autentica:

1

2

3Cascada Urlatoarea

5Un prag de apa mai sus de cascada

6Vf. Claia Mare

7Spre Banca Maria Tereza, se mai vede fostul marcaj cruce rosie

8Banca

9De pe stanca curgea apa pe ea…nu prea este bine

11Azi au vestit primavara si in acest loc

12

14

15

16Copaci cazuti prin preajma bancii…peisaj salbatic

17Privire spre cer

Inainte sa plecam ne-am oprit putin la Valea Comorilor…cand colo, ce sa vedem? :))

20Disparuse podul 🙂 O avalansa l-a luat si din el a ramas doar un lemn atarnat de un cablu. A facut si Salvamontul din Busteni un lucru bun…si tocmai pe acela l-a luat avalansa. Acum trebuie sa faca altul :))

21Pe acolo a venit avalansa…destul de mica. Inseamna ca nu au facut bine podul. Lasa ca fac altul din nou :)) Mereu cate unul… Daca ar fi fost vorba de plimbat cu jeepul turisti prin locuri protejate din Bucegi, nu ar fi stiut care sa se duca primul…, sa-i vedem acum la pod, cum se mai inghesuie sa-l faca :)) :))

22

23O alta banca, putini stiu de ea, desi este langa traseul turistic…trebuie un indicator.

Cam asta a fost povestea de astazi…, ideea este ca si ghioceii mai mor uneori 🙂 Cu ocazia asta m-am uitat mai bine la banca Maria Tereza, scrie nu 1 septembriu, ci 7 septembriu…, spatarul nu poate fi reparat decat daca se face un mic stalp din beton care sa-l sustina…