Pe un munte din Posada

Stii cum e…

Vremea are propria poveste, cam ca majoritatea oamenilor, asa…

Pe la 2000 m altitudine se da lumea pe schiuri, pe la 800 m tot altitudine este un fel de toamna mai rece… pe masura ce cobori in altitudine e si mai cald.

Sau, daca te orientezi pe versantii sudici ai unui munte mai scund prinzi ore bune si faine de soare si drumetie. Cam asa a fost acum cateva zile:

Urcam pe un drum forestier…

Primavara si vara pe aici este un tunel de verdeata.

Abia se mai cunoaste drumul de atatea frunze… ce inca mai cad… 🙂

Iesire la golul alpin cum se spune. In fapt, un versant sudic usor accesibil.

Stana

Stana si imprejurimi

In urcare usoara 🙂

Padurice de macesi

Un fag intre molizi; el a fost primul…

Pajiste

Popas pentru peisaje

De la Posada in jos

Refugiul Florei construit in special de catre Asociatia „Om pe Munte”, cu sprijinul autoritatilor locale si de mediu.

Soarele ne da primele semne ca suntem totusi intr-un alt anotimp.

Cladirea binecunoscuta a Muzeului Cinegetic din Posada

La 2000 m iarna sta bine pozitii. Acolo sa stea…

Un nostalgic de acum niste ani care s-a semnat „Daniel Sihastru, 13 ani, Posada”. Posibil fiul vreunui cioban…

Aici e coborare…

E bine pe aici…

Cascada la prima vedere

Ce-ai facut, prietene… tentacule cu care se agata de viata.

Cat de cat am prins peisajul pe care-l asteptam candva.

Cum apune soarele, cum vine frigul. Uneori este placut, mai stai asa la o cafea… Dar nu foarte mult 🙂

Domeniul Gîrbea de la Bâsca Chiojdului

Nu este un loc chiar foarte cunoscut dar este un loc care merita vizitat. Este un complex amenajat in salbaticie, la niste kilometri buni de localitatea Basca Chiojdului.

Probabil, cum trecea pe acolo omul acesta, d-l Girbea, cel cu produsele de panificatie, celebru prin judetul Prahova, Buzau etc, i s-a parut ca poate face un pod peste un hau de vreo 10 metri, o stanca merge integrata intr-un fel in peisaj, un lac etc 🙂 Presupun ca asa a fost logica.

De pe drumul forestier a analizat peisajul de vizavi si asa a aparut complexul de la Basca Chiojdului. Un pod suspendat, ancorat cu cabluri serioase a accesibilizat zona forestiera ce a fost apoi transformata intr-un decor de poveste, impactul asupra padurii fiind minim. Nu credeam ca sunt prea multe exemple in tara asta in care un afacerist realizeaza o investitie prietenoasa cu mediul.

Ce cautam pe acolo? Era un moment unic, o chestie frumoasa pregatita de doi oameni care-si traiesc o poveste frumoasa de ani de zile. El credea ca nimeni sau aproape nimeni nu stie ca urmeaza ziua sa de nastere. Fara sa banuiasca nimic a ajuns la acest domeniu, unde erau stransi toti cei din familie si prietenii. A fost ceva foarte reusit…

Podul ce leaga drumul forestier de complex.

De pe pod cobori niste scari si te uiti cum sar pestii in  cascada.

Treci podul si ajungi aici… spatii de cazare, terase, hamace intre copaci, tot felul de amenajari…

Prin valea celui rau… cand inca nu dadusem peste el :)

Un fel de a spune…

Cu un prieten am efectuat acum un timp, o excursie neasteptata, surprinzatoare si frumoasa, prin locuri pe unde nu as fi ajuns pentru ca nu as fi inteles motivatia. Stiti, in orice facem trebuie sa existe o motivatie, un impuls.

Pe undeva printre cele de doua Timisuri, de Sus si de Jos, in masivul Piatra Mare, este o vale considerata a celui rau.

Vremea la Busteni se anunta frumoasa, desi se anuntase ploaie.

Un buncar gasit in timp ce incercam in mod repetat si nereusit, sa traversam apa Timisului destul de mare…

Pe la Monumentul Honvezilor am ajuns si am inceput sa parcurgem bazinul hidrografic al vaii cu pricina.

Sunt niste pante pe acolo, de iti taie rasuflarea 🙂 Tot urcam si degeaba, benzinaria Petrom si o cladire din Timisul de Sus, a fostului Seminar, le tot vedeam… din ora in ora :))

Pentru o poza ca aceasta, buna de cuprins intr-o carte cu istoria locurilor, merita totusi. Cu toate ca nu acesta era obiectivul, s-a intamplat sa gasesc o pozitie buna.

Traseul s-a mai imblanzit dupa o vreme si am inceput sa vedem chestii frumoase:

Sa-i zicem „Rugaciune”

Postavarul

Zapada din iarna ce a fost si… care tot mai vine din cand in cand pe crestele muntilor.

Ajungem in capatul vaii, la un funicular de exploatare…

Nu stiu cum l-au adus pana in acest loc 🙂

Cam pe acolo iese valea, la niste case, cu vreo 500 m inainte de benzinaria Petrom.

Apropie bine aparatul, deosebeste si musuroaiele de furnici, care sunt negre care rosii :))

„A mierlit-o”…

Vorbim de o mierla pe care, George, in marea lui omenie, a ingropat-o repede.

L-au mai cautat si altii 🙂 Oricum, este un pic ciudat prin salbaticia aceea sa vezi urme de trecere umana.

Sunt si cascade interesante… Aici intrasem in firul vaii si coboram. Pe deasupra trece cablul funicularului.

Si iesim pe aici:

Paragina…

Pe acolo se vede ceva tipenie de om…

Cam atat…. 🙂

Istorie chiar si din bilete la Muzeul National Peles si restaurarea Crucii de Piatra din Izvor

Vin turisti pentru istorie. Se cheltuiesc bani pentru a privi si auzi istoria. Intr-o lume dominata de foame 🙂 e greu sa crezi ca se mai formeaza cozi si pentru altceva decat mancare 🙂 Si totusi se intampla.

La bilete, pentru vizitarea Castelului Peles

Un adevarat record de vizitatori

La un moment dat, am observat-o pe d-na Dana Voitescu care a scos din rand o familie cu un bebe mic in carucior. Cum afara mai si ploua usor, dansa i-a dus cu acordul tuturor, la intrare. Frumos gest! Dar, bine, d-na respectiva face parte din categoria oamenilor care sfintesc locul.

Pe acolo erau cei care deja vizitasera castelul.

Iata cum istoria vinde, anima, cheama, imbie… si cu cat mai multi facem pasul spre educatie-cunoastere, cu atat mai mult cresc sansele sa constientizam cine suntem si ce inseamna aceasta „umbrela” numita Romania. Fara istorie, fara citit, umblam si noi pe aici asa, pacaliti de unul si de altul ca oltenii sunt o natie, ca ardelenii alta, ca Radu Negru nu a existat sau daca a existat era vreun cuman, ceva migrator oricum 🙂

Nu doar Sinaia… ci toata Valea Superioara a Prahovei musteste de istorie, cultura si religie. Cu toate acestea, mai sunt multe de facut pentru a avea un turism ca la carte. Trebuie schimbate mentalitati, spus adevarul istoric; inca mai locuim minciuni doar pentru ca sunt spuse de oameni care apar la televizor. Merg chiar si conspiratiile, mai ales acelea cu tablitele de la Sinaia, cata vreme le tratam ca atare. Un cititor avizat cat de cat, care stie mai multe despre lumea daco-geta, nu doar numele Burebista si Decebal, isi da seama foarte usor ca acele tablite sunt niste falsuri recente. Bine, cand vrei sa fie cu tot dinadinsul ca tine si nu cum e realitatea, atunci na, sigur nimic nu e ceea ce pare 😉

Uneori, pe la Sinaia, mai dispare cate un monument si reapare in alt loc dupa un timp. Vorbim insa de o „conspiratie” organizata 🙂 a autoritatilor. Asa a fost cazul Crucii de pe Molomat, a Cartii Americanilor, care erau degradate prin diferite locuri si au fost puse apoi in valoare in diferite locuri. De vreo saptamana, a disparut si Crucea de Piatra din Izvor, realizata in anul 1862, deci pe vremea lui Cuza. In partea superioara inca mai pastra anul. Sa retineti ca este cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal. Conform documentelor, cea mai veche cruce de piatra ar fi trebuit sa fie cea de pe Molomat (Molomot). Insa, acea cruce nu este cea originala ci este realizata dupa anul 1900.

A fost luata, sa vedem unde va aparea acum.

Nu e chiar de colea, sa umbli prin locuri cu incarcatura istorica, de 1 Mai. Parca si timpul curge altfel, si lemnele de pe foc trosnesc intr-un anumit mod… 🙂

19.09.1922

1.05.2017. In spate, vechiul tunel, martor al unei tragedii feroviare, focul la cativa metri. In fata, aceleasi caderi de apa, partea de jos. Momente in care timpul nu mai exista pentru ca nu are ce face pe acolo 🙂 „Dumnezeu le-a dat oamenilor pedeapsa timpului” -din ciclul filozofiilor ce plutesc prin acele locuri 🙂

Prima zi, a doua zi de Paste…

Dupa plictiseala maxima din zilele anterioare, -eu numesc plictiseala cand faci diferite chestii care nu te caracterizeaza sau atunci cand nu te regasesti in ritmul altora-, am reusit sa mai schimb putin lucrurile. Prima zi de Paste ca prima zi, rutina si traditie in care nu ma regaseam asa ca m-am sustras diplomatic avand un plan…

Mi-am zis eu ca ar fi bine in aceasta zi sa aprind o lumanare la… la Crucea de pe Molomat. Ce este crucea aceasta? In mare parte o legenda inflorita ce are la baza un sambure real; ca si la Sfinxul „milenar” tot felul de idioti vorbesc despre ea si de fapt nu exista ceea ce spun decat in mintea lor.  Oameni din acestia, nu isi gasesc rostul in lume si inventeaza sau cred orice. Crucea aceasta, ca sa trec putin prin istoricul ei, a fost pusa in amintirea fostului schit Sf. Nicolae, anterior manastirii Sinaia… si intr-o zi a venit domnitorul N. Mavrogheni si cum se batea el cu austriecii, astia din urma au pus foc schitului, si bla, bla, istoria curge pana intr-o zi a anului 1800 si ceva cand un calugar a pus o cruce… si aceasta a infruntat tot felul de vicisitudini, ca apoi in timpul unui anume patriarh sa fie refacuta, pe undeva prin Sinaia… Bun! Si crucea aceasta nu mai stie nimeni de ea, cred ca as scrie 3 ore continuu toate povestile auzite despre ea in ultimele 2 saptamani. Acum nu o sa spun daca am ajuns, unde este, sau ce si cum s-a intamplat… asta a fost insa ideea principala.

De aici, am plecat spre un alt loc, descris de mine intr-un articol recent… „Amprenta timpului…” , adica aici:

1Un loc frumos, pierdut prin padure

2

In mare, cam asa a fost prima zi de Paste, cu plimbari prin natura, diverse locuri, ziua a trecut cam greu. Pentru a doua zi, adica astazi, stabilisem sa mergem ca de obicei la Pestera Ialomitei insa niste prieteni au propus un alt traseu… si pe mine m-a incantat acea propunere deci maine mergem la Pestera Ialomitei.

3Pe munte zapada din belsug, dar o sa plecam dimineata ca sa nu o inmoaie soarele si sa ne afundam prea tare. De fapt, doar urcam Abruptul Prahovean si traversam Platoul, nu ne intoarcem pe acelasi drum… nu ar fi cine stie ce cateva ore

Asa, si azi pornim spre locul stabilit. Am intarziat putin pana la locul de intalnire cu prietenii pentru ca m-am oprit pentru niste poze si o filmare:

4Partea frumoasa

5Partea intunecata

Dupa ce am plecat cu totii, am ramas iar in urma pentru ceva superb:

6Este atat de frumos aici incat am coborat o panta destul de inclinata… pacat ca mai jos sunt o multime de gunoaie. Vin cate unii cu masinile, fac un gratar si arunca resturile in apa. Ca sa fac poze, a trebuit sa scot din apa doua cutii mari si niste pet-uri. Le-am dus sus la drum langa un morman de gunoaie. Altfel, ce farmec ar mai fi avut filmarea si pozele…

7De la ploile din ultimele zile curge apa foarte multa. O splendoare… o cascada superba. As fi facut o banca in apropiere, dar intr-o saptamana ar fi numai gunoaie. Apropo de acest lucru, ieri am vazut o scena ce imi confirma inca o data cat de deficitari suntem la capitolul educatie-bun simt. Patru masini de Bucuresti, copii, batrani, tineri, barbati si femei s-au oprit cu totii pe un drum aflat langa padure. De unde s-au oprit ei, pe o lungime de 300 metri este o mare intindere de gunoaie. De cate ori intru pe acel drum ma uit pe jos sa nu calc in cioburi, scanduri cu cuie, alte nenorociri… de miros nu mai vorbesc. Si acesti oameni faceau gratare printre gunoaie. Eu am zis „bietii oameni vin de la mama naibii si nu au gasit un loc curat”. A doua zi, adica azi, trec iar pe acolo… si ma uit spre acel drum. In locul unde ieri au stat ocupantii celor 4 masini de Bucuresti era puzderie de gunoaie. Deci incultii aceia au pus tabara printre gunoaie pentru ca acolo se regaseau… mancau ca porcii, faceau ca porcii. Daca te uitai la masinile lor nu ai fi crezut ca de fapt sunt niste porci. Ca si astia de pe aici care taie paduri, „dezvolta turismul” si ridica cabane… cand ai gene de om mic este imposibil sa devii un om mare. Nu ai cum, oricat te straduiesti nu-ti iese, esti nascut si crescut sa fii un om mic.

Mai departe, am ajuns intr-un loc minunat, la o gazda primitoare. Atmosfera a fost foarte placuta, sa stai la o casuta ascunsa in inima padurii, intr-o poiana… am scos o masa din interior si in afara de „zgomotul” naturii alt zgomot nu se auzea.

8Focul nelipsit de la un astfel de tip de iesiri in natura. Este frumos si sa stai sa-l privesti, nu doar ca sa pregatesti ceva la el

Dupa masa, am mai stat de vorba, dar pe mine ma tragea poiana:

9Ciripitul de pasarele, gandurile, frumusetea peisajelor din jurul nostru si mirosul de iarba verde si cruda, razele soarelui… toate acestea m-au cufundat intr-un somn de o ora 🙂 Prietenii mi-au zis ca au venit sa vada, cica dormeam asa de bine, ei voiau sa puna ceva sub mine sa nu stau pe iarba, sa nu racesc, dar au abandonat cand au vazut ce somn aveam…

10Floricele prin iarba, am zis sa vad cate petale are o astfel de floare,  m-am trezit deci bine 🙂 , avea 48 de petale

11Pe aici se iese din Paradis

12

13

14Doua anotimpuri

15

16

17

19O zi perfecta… de duminica de dinainte de Paste nu am mai avut o astfel de zi. Sa vedem maine, cand voi merge peste 40 km pe munte. Micutzul morocanos imi spunea ca nu merg eu pe undeva fara sa am un scop. De fapt, eu nu merg nicaieri fara cel putin doua motive. Daca nu exista o anume motivatie, nu vad de ce sa merg pe munte sau cine stie pe unde…

Descoperiri si atitudini: tezaurul de la Brasov, Sf. Graal, gunoaie si defrisari in centrul Predealului, American Officer

Intr-o padure de langa Brasov, un pasionat de arheologie, utilizand un banal detector, a descoperit un tezaur vechi de 3000 de ani.

Tezaurul este compus din 21 de verigi din aur (aluvionar) ce alcatuiesc un colier si are circa 115 grame. Acesta a fost predat Muzeului de Istorie din Bucuresti.

Aici si alte detalii, cu toate ca povestea poate fi gasita peste tot:

http://www.financiarul.ro/2014/03/26/un-tezaur-exceptional-din-aur-vechi-de-3-000-de-ani-a-fost-descoperit-luni-in-zona-brasovului/

Anul trecut, in septembrie, un alt brasovean a descoperit in zona Drumului Poienii mai multe monede de aur, reprezentand solda pe un an a unui soldat roman.

O alta descoperire majora s-a realizat in Spania, unde o echipa de istorici sustin ca au gasit celebra relicva a crestinatatii: Sf. Graal… un pocal folosit de Iisus.

Si povestea mai jos:

http://jurnalul.ro/stiri/externe/cea-mai-cautata-relicva-a-crestinatatii-descoperita-in-spania-doi-istorici-sustin-ca-au-gasit-sfantul-graal-664986.html

Va prezint si 3 poze din Predeal, o statiune in care se ard deseuri prin centru si unde autoritatile locale vor sa taie pinii plantati in scop ornamental in perioda comunista, ce servesc si ca perdea de protectie intre calea ferata si unitati turistice/locuinte.

a

bUn depozit necontrolat de deseuri, in buricul orasului, langa care vrei sa tai copaci, si pe langa care trec copiii spre sala de sport din apropiere, la care se uita turistii in week-end… ce mai, o imagine care spune multe despre nivelul de educatie existent in administratia locala.

cCu sageti rosii, gara Predeal si sediul BRD. De pe la biserica poate fi vazut fumul. Sper sa le dea o amenda serioasa Garda de Mediu… bine, anii de scoala nu se mai pot intoarce… In niciun oras cuprins intre Bucuresti si Brasov, nicio autoritate locala nu face focul prin centru… nu depoziteaza resturi provenite din constructii, etc.

1

2

3

4Cascada

7„Iedera haiducilor de la Coltii lui Barbes” 🙂

8Nu are nicio legatura cu poza de mai jos

10Intr-o zi, ne uitam la o poza din 1946 cu un cimitir american, eu si un prieten din Sinaia. Insa urme mai sunt si azi 🙂 … in Valea Prahovei

Sa inchei cu o piesa muzicala:

Clipe de multumire…de Craciun!

Da, este un titlu bun…de aceste sarbatori trebuie sa te bucuri, trebuie sa multumesti, trebuie sa lasi deoparte alte griji…sunt zile in care trebuie sa fim buni, sa nu mai avem altfel de ganduri.

Ramasesem dator cu o filmare de pe 22 decembrie. La manastirea Caraiman au fost pomeniti Eroii Revolutiei din 1989:

Si alte imagini ce caracterizeaza aceste zile:

1Andrei

3De Craciun la manastirea Caraiman…

4Unii oameni se impartaseau, eu am crezut ca toti care vor trece pe la preoti se vor impartasi. Stau eu si studiez problema. Oamenii se impartaseau unul dupa altul. Eu merg la biserici si manastiri de mic, niciodata nu m-am simtit bine respectand traditii si alte obiceiuri, sa-mi fie cu iertare… as putea povesti o sumedenie de intamplari. Dar o spun doar pe aceasta de azi. Merg, asist la slujbe, dar eu nu ma gandesc decat la micimea umana, la dumnezeire, chestii din acestea…ma lasa rece aprinsul lumanarilor, scrisul pomelnicelor si ce fac preotii prin altar. Cand ma plictisesc, admir picturile si ma pun in locul pictorului: oare cum a ajuns acolo sus sa picteze o mana a unui sfant, cum tinea culorile, ce a vrut sa spuna pictand intr-un anume fel.

Tot cand ma plictisesc, ma uit la expresia fetei, a preotului, a celui care canta…oare de ce face asa, simuleaza sau crede? Ma uit la enoriasi-credinciosi cum se intind sa atinga mantia parintelui, eu ma uit, nu ma impresioneaza nimic din ce fac. Apoi revin cu gandul la Dumnezeu, ascult ce se canta sau vorbeste, trec prin filtrul personal, deseori comentez pentru mine „spune si el ce a invatat!”.

De data asta, ma uitam cum se impartaseste lumea si cum eram impins de norod spre locul faptei. Tot inaintand pas cu pas, cugetam: eu nu m-am mai impartasit de ani buni, cu mare chin m-au impartasit pana pe la 12-13 ani. Nu suport gust sau miros de vin, de alcool…am incercat sa-mi fac curaj, ca daca toata lumea de acolo se impartaseste, eu de ce sa nu, am incercat alte ganduri, dar nimic, striga oripilarea din mine, mi-era teama ca fac vreo prostie pe acolo…asa ca am iesit din multime si am stat eu cuminte deoparte. Sa se impartaseasca aceia care doresc…

Dar nu se impartasea toata lumea, ci doar vreo 50 de persoane, care probabil au tinut post. Cred ca imi era rau toata ziua 🙂 Eu fug de niste lucruri…de impartasit, de stat degeaba in fotoliu, chipurile pentru odihna…eu nu pot insa sa stau asa, pur si simplu, nu am stare…a dona sange este o alta fobie, merg ca la taiere…a sofa, mai sunt…ce mai, sunt plin de defecte 🙂

5Biserica mare a manastirii Caraiman

6O constructie impozanta

7In apropiere de manastire se afla si o padure mica de pini

8Tot pini

A doua zi de Craciun, iar o plimbare prin multe locuri:

9Blocurile pentru rromi, inaugurate acum in prag de sarbatori de Primaria Busteni

10Refugiul din Valea Spumoasa, am ajuns la 12 fix, unii prieteni imi spun „Fix”…probabil de la multe fixuri, nu ca sunt eu acela punctual 😉

11

12Si aici este de mine, lumea mea 🙂 Cascadele din Valea Spumoasa…ce loc mirific. De cate ori ajung, ma opresc pe niste pietre in mijlocul apei si stau asa, la poze, la privit

13Ce peisaj…

14Nu te saturi privind, cat poate fi de frumos

15

16De jos, de la baza zidului unei captari, nu poti face astfel de poze. Trebuie sa urci putin, prin apa, pe niste pietre alunecoase…

17

18Cum sar stropii de apa…nu-i asa ca este frumos? Cum arata baza caderii de apa, un verde maroniu cu pietre si apa involburata…este superb! 🙂

19Un curcubeu ce voia si el in poza

20Cum ma suceam un pic, cum un fir de apa isi schimba culoarea…acum este rosu

21Dar trebuia si aparatul sa vada asta, nu doar ochiul meu

22Alb stralucitor

23Acum mai multe culori, verde, galben

24Curcubeu

25Fara curcubeu

27

28

29La cativa metri distanta, alte caderi de apa ce se strecurau printre muschi

30Trebuie sa ma gandesc bine, la ceva interesant de amenajat aici pe timp de vara. Sa stai pe ceva sa privesti cascadele, sa stau, sa stam…vedem atunci ordinea 🙂

31Daca tot eram prin Valea Spumoasa, de ce sa nu urc putin si pana la izvoare?

32

33Am baut apa de acolo. Nu ca mai jos nu ar fi fost buna 🙂 Dar este vorba de un alt fix: sa fiu primul, sa merg pana  la capat, sa fiu inceputul, ciudatenii personale

34Cascadele vazute de jos. Locul unde este sageata rosie, pe acolo ar fi izvoarele. Observati si ca soarele dispare din aceasta zona dupa 12:15-12:20

35Din nou la refugiu

36Lumea Bolovanului

37

38Treceti, va rog! Nu pun ghilimele, altceva, pentru ca mi-am zis mie 🙂

39Busteniul

40Aveti grija daca mergeti la Cascada Urlatoarea…este un ghetus…

41Pe traseul turistic Busteni-Cascada Urlatoarea

42Masa, precum si alte amenajari efectuate de catre Administratia Parcului Natural Bucegi, erau intacte. Pe masa se afla o manusa, cineva o pierduse, altcineva o gasise si o lasase la vedere, poate o va gasi proprietarul

43Imaginea cu Claia Mare a incheiat excursia.

M-am intalnit cu niste prieteni ce veneau de la Cascada Urlatoarea si am stabilit ca maine sa mergem pe la Cabana Susai. Ziua parea ca se incheiase, dar nu a fost asa:

1

3

4Plimbare prin parcul din Busteni

5