Natura inca salbatica si un comentariu realist

Peisaje dintr-o excursie de week-end prin Abruptul Prahovean al Bucegilor:

Pana acolo se urca perfect pe Piciorul Pietrei Arse. Adica nu e zapada deloc. Traseul turistic pe aici este in regula… vremea l-a deschis 🙂

Un fag cu „burta”

Pe vai e zapada din belsug.

Celebrii „Pastravi”… incep sa apara.

Chestii dintr-un proiect I.C.A.S.

„Evaluarea riscului de aparitie a secetei in padurile din Romania”…

Sunt vreo 10 instalatii aranjate prin zona in cauza.

Pe o poteca ne-am intalnit si cu cei mari culegatori de ciuperci din Poiana Tapului.

Iasca de fag

A doua ciuperca observata in acest an 🙂 Primii au fost acei „pastravi”

Ici-colo mai erau astfel de semne…

Zapada ramasa din iarna ce a fost…

Sub acest covor de conifere luate de avalanse sta zapada de cativa metri grosime.

Oxalis acetosella sau macrisul iepurelui.

Inchei cu un comentariu de pe Facebook scris de un domn in contextul unei postari despre ursi. Autorul postarii povestea ca a incercat sa campeze pe la Vidraru si in cateva ore prin preajma cortului si-au facut aparitia cativa ursi. Prin urmare, dumnealui informa si pe altii sa trateze cu atentie problema camparii prin acea zona. Si la o astfel de postare toata lumea isi da cu parerea. Sunt insa de acord, in toate privintele, cu persoana care a facut comentariul de mai jos:

Imagini de la curatarea potecii regale spre Poiana Stanei si din Poiana Stanei; Nu se poate vizita Pelesul azi si maine…

Cum mergeam asa, printre multi turisti ce mergeau spre acel minunat loc din Parcul Natural Bucegi, cunoscut sub denumirea de Poiana Stanei Regale, am vazut o chestie frumoasa. Deci, asta a fost ieri.

Grupul sau asociatia sinaiana TinServ incepuse iar treaba la poteca regala. De cativa ani, vin cu mic cu mare, cu greble, lopeti si curata de frunze si de pamant poteca pavata care urca la fosta Stana regala.

In special, lumea urca pe jos pe poteca regala, azi traseu turistic sau cu masina pe un drum forestier. Si daca inainte se dusese vestea ce locatie turistica este la Stana Regala, actualmente, acel minunat restaurant existent pana acum vreo 2 ani, nu mai exista. Dar oamenii veneau si pentru peisaj, pentru a sta pe o patura prin poiana…

Ieri, duminica, intreaga zona era plina de oameni. Unii veneau, altii plecau. Sunt vreo 5 directii din care poti veni la Poiana Stanei Regale. Am enumerat poteca regala si drumul forestier. Mai sunt traseul marcat de pe Piciorul Pietrei Arse, de unde se coboara de pe Platoul Bucegilor, poteca nemarcata ce vine de la captarile Vaii Babei si traseul turistic din Poiana Tapului spre Poiana Stanei. Din toate aceste directii am vazut sosind grupuri.

Poate cine stie, intr-o zi, cineva va face un proiect si va reface balustrada.

O chestie foarte educativa…

Pentru ca tot eram pe poteca regala, am zis sa si pozam acei pastravi la care am facut referire intr-un articol anterior. In sensul ca am spus ca sunt inaccesibili:

Am ajuns la ei cu ajutorul aparatului foto si acolo sunt an de an, primavara.

Numai ca 🙂

Exact acolo sunt 🙂 Nu are cine sa-i culeaga niciodata.

Ajungem si in Poiana Stanei, spre locul nostru de unde speram ca vom privi „si peste 2000 de ani” :)) Bine, nu a mai ramas chiar atat. Mai sunt vreo 1995 de ani! Acum zboara si astia :))) :)))

Spanz

Niste adulti super rationali si-au adus copilasii si i-au lasat liberi prin Poiana Stanei. Le-au montat un cort si sa vezi ce era de ei 🙂 Fain exemplu!

Doua mici panorame din Poiana Stanei Regale, cu ce mai este pe acolo astazi…

Am coborat tot prin zona Pelesului:

Castelul… si as mai adauga cateva cuvinte.

Sinaia si Busteni gem de turisti, pe DN 1 in cateva ore va fi iar nebunie. Padurile, traseele, muntii Baiului, Bucegii, poienile, Valea Cerbului…vor fi luate si azi cu asalt. In zona Peles, dupa ora 9 va fi puzderie de oameni. Cei mai multi din acestia vor sa viziteze castelul Peles.

Ia ganditi-va un pic ce inseamna acest lucru!!!

Nu strigau si cei din Ministerul Culturii si cei de la Casa Regala ca nu sunt bani? Nu aruncau ei raspunderea unor reparatii de la unii la altii? De ani de zile nu face nimeni o reparatie pe afara, nu repara un gard, o terasa. Mai ocheste cate unul cate un castan, scrie ca sta sa cada si-l da jos. Daca se fac toaletari, neaparat trebuie sa se distruga balustradele de-a lungul aleilor.

De o saptamana, s-a prabusit o parte dintr-un zid:

Nu l-a vazut nimeni, nu intereseaza pe nimeni, nu e treaba cuiva. Si pana la castel ai sa vezi numai nenorociri. Luna aceasta ce se incheie, noroc cu niste sinaieni educati ca s-au mobilizat si au strans gunoaiele din acel areal regal. Ca turistii veniti in aceste zile ar fi vazut covoare de peturi si tot felul de ambalaje…

Tocmai azi si maine, cand Sinaia e plina de turisti, au inchis Castelele Peles si Pelisor:

Cred ca oricine isi da seama ca la Peles curge un rau de bani, bani care cunosc cine stie ce destinatie. Isi permit sa tina inchis fiindca nu au nevoie de bani.

Incep sa cred ca varianta cea mai buna pentru acest muzeu, este darea lui in administrare, unui privat. Este evident ca Ministerul Culturii nu poate administra un asemenea bun. La fel de evident este ca politica de management a obiectivului turistic nu se potriveste cu interesele statiunii Sinaia. Ai orasul plin si principalul obiectiv se inchide asa, pur si simplu.

Mai degraba, Casa Regala trebuie sa incerce o discutie cu Primaria Sinaia, tot nu au semnat contractul de prelungire cu Ministerul Culturii. Chiar o sa-i atrag atentia d-lui primar asupra acestui aspect 🙂

Plimbare pe langa munte si afise la intrarea in padure

Update. Afisele au fost date jos la prima ora de Jandarmeria Montana.

Plimbare fara un scop anume.

Pe langa munte, prin vaile Urlatoarea Mare, Urlatoarea Mica, Seaca dintre Clai, iesire in traseul de pe Jepii Mici:

Bine ca nu am luat aparatul foto, ca nu era niciun burete negru

Banca Marie-Therese

Cobor, cobor si ajung la drumul forestier ce ajunge la captarile Vaii Jepilor. Iata ce sta pe acolo, prinse de brazi cu cuie zdravene:

Cica sa ceri de la Jandarmerie escorta inarmata contra-cost. Sa nu intri neinarmat in padure. Ce prostie!!!

Bietul autor, nu intelege semnificatia termenului omnivor. Cine stie de la ce spital a scapat, tratamentul nu si l-a mai luat! Uite cuie ce a bagat in bietul copac…

Si eu care venisem dinspre Valea Babei spre Urlatori, pe langa munte si nu am vazut picior de urs din acesta, omnivor. In schimb, am reusit ca din pastravii gasiti sa fac o salata cu maioneza si patrunjel. Mi se pare cea mai buna reteta de ciuperci…

Pana de curand nu ma pasiona sa le pregatesc, nu ca mi-am revenit, dar tot imi facea cineva aceasta reteta… asa ca am zis de ce poate el si eu de ce nu. Totul e sa vrei.

Printre povesti cu pastravi, padure si castravan

Stiti cum facea Chirila cu plecatul in Vama?.. „Gata, plec!” 🙂 Asa am zis si eu de curand, cand mi s-a nazarit ca trebuie sa fac niste poze la buretii de primavara. Numai ca plecatul vine la pachet si cu povestile sale. Tot vazand ca posteaza unii montaniarzi poze cu pastravi si bureti negri, zic sa merg sa pozez si eu. Cu adunatul mai greu pentru ca nu m-a pasionat vreodata subiectul. Cunosc persoane cu pasiunea asta, imi place, ii respect, dar nu o pot intelege in profunzime 🙂

Ca orice poveste trebuie sa treci mai intai prin tot felul de locuri, cu atat mai bine daca sunt regale. Foste sau actuale 🙂

Cred ca aveam mai degraba nevoie de o alergare prin padure, aer curat, alte alea. Destul de ciudat pentru ca tocmai avusesem un traseu lung-lung. O sa scriu despre el in zilele urmatoare…

Mi-am propus sa merg spre Poiana Stanei si de acolo sa urc pe Piciorul Pietrei Arse o vreme… Ca de acolo pe o poteca, hop la un paltin pe care se fac pastravi. Mie mi se parea din ce postasera ceilalti ca sunt cam mici pastravii, buretii negri, dar zic ca daca merg pentru poze, nu e asta o problema.

Pe la ora 16 si ceva eram prin Poiana Stanei. Atentie pe acolo ca sunt multi caini liberi, nu stiu de unde provin, care sunt destul de periculosi. Acum vreo 2 saptamani au sfartecat cainele unui localnic care trecea prin poiana. In Bucegi, ca de altfel si in alti munti, nu ursul este un pericol ci cainii.

Traseul spre Piatra Arsa este oarecum blocat:

Poiana Stanei Regale

Evident am trecut pe langa fosta Vulparie regala, poiana aceea cu cateva constructii, situata in padure, mai sus de Peles. Poate stiti ca la tv s-a tot dat o actiune de impadurire cu figuri regale si alte prostii. Deci astia au fost acolo si au umplut poiana cu puieti. Cat de usor pot fi prostiti astfel de oameni si opinia publica!!! Si-au impadurit propria poiana din padure. O poiana aveau si ei 🙂 Nicio defrisare prin apropiere, macar la 2-3 km nu era. Ei au plantat in mijlocul padurii, pentru imagine si viitorul prostiei. Sunt mii de terenuri degradate in tara asta si tu plantezi unde nu are nicio logica. Du-te si planteaza o perdea forestiera pe la campie, spre Slobozia incolo, spre Giurgiu, nu in inima padurii… Cand „destinul” vrea sa pedepseasca pe cineva, il face prost. Ca sa devina exemplu pentru ceilalti!

Urc prin padure, ajung si la paltin. Intre timp vad 2 caprioare… s-au inmultit bine si acestea. Ceea ce e foarte bine…

Cum credeam, pastravii erau destul de mici.

Erau 24 de buchete. Pe cele mai serioase le-am pozat. Daca mai trec dupa o saptamana pe acolo, e recolta 🙂 Daca nu, nu e asa important. Mai mari mi s-au parut pastravii care se vad din poteca regala, an de an, pe la jumatatea unui fag. Nu-i culege nimeni ca nu se poate ajunge pana acolo unde cresc.

Bureti negri nu am gasit decat doua manunchiuri pipernicite si decolorate, cat un pumn asa. Urati si fara valoare foto! E, as fi putut merge sa pozez copacii altora, poate faceam poze mai ca lumea. Dar, merg la ce gasesc eu, nu la ai altora. Stiu de exemplu, de vreo 3 ani, fagul lui Bebe, in opinia mea cel mai mare buretar al zonei, de unde a cules peste 20 kg de bureti, dar este al lui, e bucuria lui. Bine, nu scrie pe el ca e al lui, dar e fain sa se bucure el. Ca si alte persoane pe care le stiu, ei pornesc de acasa, cu mancare, cateva beri, spre copacii lor. Se creaza o anumita atmosfera si bucuria lor e si mai mare cand vad ca acel copac are si bureti.

Si cu niste domni profesori cand mergeam, tot cu pozele eram si niciodata nu m-am dus la copacii lor fara ei. Nu mi se pare mie corect. Fiecare om isi are bucuriile sale, e drept ca nu prea le inteleg in cazul buretilor, dar vazand de copil ce inseamna pentru unii, nu le-as culege niciodata pe ale altora. De ani de zile, iti dai seama al cui este copacul X, copacul Y… E nasol tare sa-i iei bucuria unui om, ca asa vrei tu, de foame sau alt orgoliu stupid. E fain sa auzi ca ei traiesc aceeasi bucurie an de an…

Am coborat si spre Valea Pelesului dar la fel, buretii negri erau foarte mici. Deci nu am avut noroc cu sedinta foto, e prea devreme. Poate dupa o saptamana, doua, daca mai am timp si chef sa mai plec asa. Probabil nu, ca sigur am de facut altele mai utile.

Insa, nu de mult, parca saptamana trecuta, vorbeam cu o persoana imposibila despre niste verdeturi. Ca pe aici nu prea se culege stevia ci mai degraba castravanul si mai rar macrisul. Bineinteles, ca foarte putini mai stiu ce este acela castravan. Denumirea latina a plantei nu o stiu, nici nu am cautat-o, dar o recunosc oriunde. Cand eram mic-mic, 7-8 ani, vedeam pe acasa si pe la vecini cum se facea ciorba de castravan… cu lapte batut, parca si ou… Nu mai stiu exact, pentru ca de fel, nu mananc ciorbe. Se mai intampla totusi dar destul rar si atunci ciorba nu trebuie sa fie prea lunga…cine stie care e contextul! La mine mancarea este o problema foarte dificila. Eu mananc ce vad ca mananca altii, altfel nu prea stiu ce vreau. Intr-un loc public, intai ma uit ce mananca altii si daca pare interesant iau la fel… Plus ca nu mananc la orice ora ci cand am pofta. Nu mi-e foame, nu mananc. Nu respect nicio ora de masa. Dupa 65 de ani, ma gandesc totusi sa-mi pun astfel de probleme.

La mancare si la haine sunt praf. Imi ia ore bune sa aleg o pereche de pantaloni. Noroc ca mai am repere prin apropiere. Daca vad o pereche faina la cineva, il intreb si ma duc sa iau una la fel 🙂 E moarte sigura sa ma plimb prin nu stiu ce mall. Ies in depresie de acolo. Nici nu am habar ce marimi am la haine :)) Cred ca „destinul” da un bis, ziceam eu ceva mai sus de o paralela intre destin si exemple! 😉 Incep sa cred ca sunt chiar in perfecta cunostinta de cauza :))

Castravan… se culege planta cand e mica si in special frunzele de un verde crud, care sunt foarte moi. Ar parea un fel de spanac.

Pe vremuri, adica inainte de 1989, cand Poiana Tapului era plina de poieni, acum toate sunt cu sute de constructii pe ele, oamenii de pe aici aveau si animale de tot felul. Tin minte ca plecau cu sacii la cules de castravan, apoi faceau un foc mare din lemne, puneau niste cazane… in acestea era apa, adaugau porumb, tarate, paine, coji de cartofi si tot fierbeau si mestecau cateva ore. Apoi se dadea porcilor de mancare. Noi, copiii, eram prezenti mereu pentru ca la foc ne lasau sa coacem cartofi…

De la o plimbare… la pastravi!

Rares mai trebuie si el scos la cate o plimbare, asa ca am stabilit sa mai si iesim prin natura. Nu departe, ci pe la Poiana Stanei Regale, urcare pe drumul forestier si coborare pe poteca regala… Plus scurte urcusuri pe la copacii din apropierea drumului, ca doar unii sunt pasionati de ciuperci 🙂 Nu eu! In fiecare an imi spun sa merg si eu dupa ciuperci ca toti ceilalti si nu reusesc… ca mi se pare aiurea sa umblu prin padure, cautand ciuperci. Nici nu am avut timp. Dar daca se intampla sa fiu cu altii, na, ii luam. Nu ii duc acasa, ca la mine nu prea se mananca asa ceva.

Primul urcus pana in acest loc si nimic.

Apoi dupa alte urcusuri, au inceput sa apara…

Si au inceput sa se adune, incat a trebuit sa cobor la drum, pentru ca eu nu aveam un rucsac incapator ci de plimbare.

Aici, un mare impatimit al ciupercilor, i le arata lui Rares

Rares la prima intalnire cu buretii si buretarii 🙂

Discutii, ca de ce e asa…

„Au un miros ciudat” 🙂

Am ajuns si in Poiana Stanei Regale

Monumentul Eroilor

Pe acolo am urcat, acum vreo saptamana si ceva.

Din conuri de molid, asa cum sunt acum, iese un sirop care depaseste cu usurinta orice sirop din muguri de rasinoase.

Cam asta a iesit din pastravi, ca asa se numesc acele ciuperci. O minunatie de salata… maioneza, ciuperci, verdeata. Autorul este buretarul de mai sus 🙂 I-am mai zis, ca trebuia sa se faca bucatar, cei care-l cunosc stiu ce iese din mana lui 🙂 dar nu e tarziu nici acum.

Prieteni la pastravi

In aceasta primavara slab de tot cu pozele la ciuperci 🙂 Nu am vazut pastravi de fag sau paltin decat o singura data… nici alte specii de ciuperci comestibile nu am zarut pentru ca… nici nu am cautat, nici nu am avut timp 🙂

In schimb, am vazut pe Facebook descoperirile multor localnici. Cu toate acestea, un prieten, bun bucatar de altfel, cica gurmanzii sunt foarte buni bucatari pentru ca deseori doar ei stiu ce le place si nu gasesc pe altii care sa gateasca asa cum vor 🙂 …a facut din ciuperci, un fel de salata ii zic eu. Ceva din pastravi de fag taiati cuburi mici-mici, cu maioneza, si verdeturi. Le-a combinat in asa fel incat maioneza nu era in exces, ca sa fie gretoasa. A iesit o chestie foarte gustoasa… pe care eu nu as sti sa o fac si nici nu as avea rabdare. Daca totusi as renunta la o astfel de atitudine ostila fata de ciuperci 🙂 oricum nu as manca deoarece nu as mai avea pofta. Tot pregatind de zor iti dispare pofta.

Dar unii prieteni au mai fost dupa astfel de ciuperci, pastravi. Iata niste poze:

1Prin locuri mai putin umblate

2

3„Pe carari umblate doar de ciute”… chipurile, iezii caprioarelor mai poarta si numele de „ciuţi”. Adica in vremea aceasta caprioarele umbla cu ciuti mici dupa ele 🙂 🙂

4I-au gasit 🙂

5

6Operatiune in derulare 🙂

8O mare bucurie ii incearca pe astfel de oameni pasionati… cand gasesc ciuperci. Chiar daca nu o intelegem unii dintre noi 🙂 trebuie respectata aceasta bucurie pe care o au. De fapt, daca ai astfel de prieteni, una dintre cele mai mari bucurii pe care le poti face… este sa le duci o sacosa cu ciuperci 🙂

9Un atac ceva, frunzele au palit

10

11Cam asta a fost peripetia dupa pastravi 🙂 Bine, pozele au fost mult mai multe, bucurie, bere, preparate diverse apoi din ciuperci, au gasit in acea zi circa 20 de kg.

Treaba este ca asa cum vad eu padurea, chestiile acestea, pastravii, se mai pot gasi in aceasta perioada pe la lizierele padurilor, la altitudine mai mare, langa golul alpin. A cam trecut timpul lor.

Valea Prahovei si Bucegi: Centrul National de Informare Turistica de la Predeal, Pastravii de copac, pe la Peles…

Am cateva lucruri mai relaxante de postat, dupa barierele sudate la DJ 713, dezbaterea de la Busteni, coloana militara romano-americana de la Sinaia.

Apropo de bariere, se spune ca responsabili din Consiliul Judetean Dambovita au dat ordin sa fie taiate. Mare nebunie cu drumul acesta, este clar ca nu sunt in regula multe lucruri…

In fine, mai intai poze cu alei pe la Peles:

1

3

4

15Acesta este Centrul National Turistic din Predeal sau va fi. Mie mi se pare un proiect foarte urat, nu stiu cum naiba se aproba ca astfel de magazii cu aspect de chiosc de fursecuri si alte produse de panificatie, pufuleti… sa indeplineasca rol de primire, informare, promovare turistica.

Este o chestie foarte trista…

16

17Nu comentez pentru ca nu „vad” bine… scorurile acelea de pe tabela. Si nu sunt doar pentru Predeal, se mai fac aberatii din acestea si prin alte locuri de prin tara. Busteniul a renuntat sa aplice un astfel de proiect…

9Pastravi…

10

11

12

13Dupa pozele de rigoare, i-am luat si i-am dat unui prieten… din cale afara de pasionat de astfel de chestii ciupercaresti. Si un bun specialist in pregatirea lor.  Mie nu-mi place sa umblu dupa ei, adica imbin cu alte lucruri ca sa trec prin acele zone pe unde cresc.

5

6

7Busteni

14Predeal

8Paunul de la Manastirea Caraiman