Rares adica Adi la puterea a treia. Pentru ca Andrei este Adi la puterea a doua…si eu asa, mai…ultimul 🙂 Interesant modul de gandire al persoanei care a spus treaba asta. Poate ca asa va fi 🙂
Si daca ieri s-au implinit 3 ani de cand am luat la modul serios aceasta lupta pentru protejarea Bucegilor, m-am gandit ca o plimbare pe acesti munti ar fi cea mai potrivita…cu Oana si Rares. Dimineata cand am vazut cerul plin de nori parca imi parea rau ca nu m-am gandit sa fac aceasta excursie in week-end. Dar cum norii aveau o anumita culoare, m-am gandit ca poate este plafon si m-am dus repede pe camerele live ale Jurnalului National. Pe aceea de la Cota 2000 am vazut ca este plafon de nori si cat de frumos era pe munte.
M-am precipitat repede dupa rucsac si cele ce trebuiau „indesate” in el, masurile vesnice de precautie cand mergi pe munte, i-am zorit pe insotitori :)) si repede cu o masina am ajuns in Busteni, de acolo la statia de telecabina. Nu prea erau turisti si la ora 11 eram deja in telecabina.
2D 🙂
Iesirea din nori…sub nori, Busteniul si Valea Prahovei
Pe deasupra Vaii Jepilor si a plafonului de nori
Rares, se plictisise si s-a gandit sa doarma putin, la Oana in brate
Ce culori are toamna aceasta…fascinante
Momentul cand am ajuns la jumatatea traseului
In statia de la Babele
Ne-am indreptat spre Babele si Sfinx, alaturi de putine persoane. De jos, din oras, ai impresia ca pe munte este vreme urata si nu are rost sa urci…
Frumos acest Sfinx, nu stiu de ce se urca multi pe el…pare un fel de sacrilegiu
Oana, umbland de colo-colo
Rares bucuros
Am plecat de la Sfinx si am ajuns la drum…Rares nu prea avea astampar si am presupus ca vrea sa schiteze niste pasi…pe munte. A incercat el ceva acolo, i-a iesit putin 🙂
Mari pasi :)) Acum o pauza de zambete 🙂
Am ajuns inapoi la statia de telecabina dar nu pentru a ne intoarce in Busteni…ci pentru a porni pe drum pana la Complexul Piatra Arsa si de acolo urma sa ajungem la Cota 1400. Vremea nu avea cum sa se schimbe in 3-4 ore dupa cum se arata…deja in imagine se vede ca il luasem prizonier pe Rares
Daca arata unul cu mana sau cu degetul trebuie sa arate toti 😉 Oana imi explica pe unde vine traseul turistic Babele-Piatra Arsa
Crucea de pe muntele Caraiman si niste persoane undeva pe marginea abruptului Jepilor Mici…poate numarau capre negre 🙂
Drumul nostru, Piatra Arsa undeva in stanga
Oana era cu ochii dupa pietre de fotografiat…”uite la asta trebuie sa-i faci poza, ce piatra este asta…” Acolo unde nu exista o definitie inventam una :)) de care radeam amandoi 🙂
Complexul de la Piatra Arsa, ceva mai aproape
Rares pe frontul de lupta cu somnul…am decis sa ne oprim putin
Pe masura ce Oana elibera rucsacul de mancare, eu pozam si…mancam ciocolata in loc de altceva. M-a vazut pana la urma…
Si am trecut la sandwich-urile cu snitel de la „Marian Ilie” in timp ce Rares alesese laptele. Sandwich-urile acestea sunt cele mai bune din Valea Prahovei, este ca si cum le-ai face acasa, sunt 5 lei/bucata. Am mai vorbit eu de ele…cum vii dinspre gara Busteni, inainte sa intri pe strada Caraiman il vezi pe partea dreapta…majoritatea celor care vin periodic in Bucegi trec pe la el. Omul vine la munca de la 5-6 dimineata. Nu i-am gasit cusur la niciun sandwich de multi ani… si eu gasesc repede ceva :))
Mai se odihnea si el…a mers mult, aerul :))
Moment antologic :)) Cand am zis sa-l mai bagam in seama si pe Rares, am auzit un motor de masina :))) Cine oare venea si ce dorea? Sa urce cu masina pe drumul interzis auto ce suie la Babele si pe care coborasem noi, sau mergea la Piatra Arsa?
„Fa-mi poza repede si da-mi te rog aparatul”…doar la volan il vazusem pe „salvatorul” montan. Si cand este el inseamna ilegalitate. Cu jeep-ul burdusit de oameni urca la Babele…ceasul rau 🙂 Evident urca sa „repare” ceva :)) Sa-l ajutam atunci…pe acest mincinos! Saptamana viitoare sunt la biroul unui sef al Jandarmeriei sa-i detaliez o situatie…mai exista un instructor montan, Stanciu care baga mijloacele auto prin toate zonele interzise. Legea este aceiasi pentru toti 😉 Exista si o legatura intre acest instructor si „salvator”…sunt prieteni. Normal…cine se aseamana se mai si aduna 😉 Exista un grup de persoane cu diferite atributii prin Bucegi, ei fiind deprinsi cu obiceiuri negative va dati seama ca nu poti avea nicio pretentie de la turisti.
In timp ce mergeam spre Piatra Arsa a aparut si cainele acesta, de nicaieri. Rares era foarte atras de el si nu mai avea stare in bratele mele…nici cainele nu vroia sa fie prietenos, l-am pozat doar 🙂
Micul lac de la Piatra Arsa avea apa…dupa o vara secetoasa
O privire inapoi, spre Vf. Jepii Mari. Era atat de frumos, cald, liniste…mergeai de placere fara sa-ti dai seama
Statia de telecabina de la Cota 2000…am incercat sa o pacalesc pe Oana cu clatitele de acolo, dar nu a vrut…mai bine nu o lasam pe ea sa cumpere ciocolata si placinte :))
La Sinaia de abia acum se retragea plafonul de nori. Oricum a fost mai cald sus pe munte decat jos in Valea Prahovei
Spuneam acum cateva zile, ca nu am vazut zade ingalbenite…sunt atat de multe…singurul conifer ce ramane fara ace, toamna
Pe deasupra stanei turistice Tarle. Pe Drumul de Vara se lucra la partie, se amenajau rigolele
Muntele a fost astazi aproape lipsit de oameni, am intalnit cel mult 15-20 persoane pe Platou.
La 15:15 eram in statia de telecabina de la Cota 1400, la 15:30 era coborarea spre Sinaia. Rares a dormit toropit de aerul de munte, de la Piatra Arsa si pana la Cota 1500.
Am avut ceva cu jumatatea traseului ieri :)) Priviti cum arata padurea…are niste culori…cat timp nu cade bruma, frunzele vor atinge solul mai greu…
Apusul l-am prins acasa…se schimba vremea asa pare 🙂
Cam asa a fost ieri! 🙂 Acum trebuie sa plec, Rares ţipă si se joaca, este si putin prins de soare in obrajori, sper sa nu trezeasca tot blocul :))
Plecati la nasa lui Andrei? Deci pleaca la nasa lui Andrei, vai de ea :))
Incheiere? De cateva secunde: „Mai, eu fac copii ca sa semene numai cu tine?” :)))
Un moment ca nu este asta incheierea :)) Am dat peste o panglica tricolora…cu data pe ea. Primarul Savin i-a dat-o lui Andrei acum vreo 2-3 ani cand a inaugurat parcul de pe Zamora, cu Roberta Anastase, etc… si primarul a chemat copiii sa taie cu ei panglica. Si Andrei era langa el :)) Au taiat impreuna :)) L-a intrebat daca stie o poezie, el a recitat-o. Dl. primar l-a aplaudat 🙂 Cand l-a intrebat cum il cheama si cand copilul si-a spus numele, primarului i s-a schimbat oarecum starea de spirit. Andrei…Cel Intai Chemat 😉 Bine nu la prenume m-am referit, se intelege :))
O zi buna tuturor! 😉
BUCEGI NATURA 2000 
Ce simpatici sunteti 🙂 Sa-ti fie casa un adevarat camin, Adi si sa-ti traiasca doamna si cei mici, sa te bucuri de ei (si ei de tine, desigur) 🙂
Cu drag, va trimit un gand bun.
ApreciazăApreciază
Ce urari frumoase 🙂 Multumesc, multumim Oana. Toate gandurile bune si catre tine 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar ca ati avut o zi superba. Mai e un pic si Rares merge pe picioarele lui. De abia asteptam sa-l vedem 🙂
ApreciazăApreciază
Putin noroc 🙂 Pana la Craciun merge singurel 🙂
ApreciazăApreciază
Deci,asta a fost botezul muntelui pentru al mic?
Doamne Ajuta!
ApreciazăApreciază
A mai fost el botezat pe la trei luni 🙂 Dar acum a pus piciorul pe munte, la propriu 🙂 Multumesc Alexandru 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoși sunteți!!!!!!
ApreciazăApreciază
Pe acolo putin 🙂 Multumim mult :)) Numai bine, Andreea si tie 🙂
ApreciazăApreciază
Pe acolo, mai mult! Sunteți o familie frumoasă și sănătoasă…de invidiat chiar!!!:)
ApreciazăApreciază
Cred ca este asa pentru ca mie nu imi place sa ingradesc pe nimeni, sa-i impun ceva, fiecare este liber sa faca doar ce doreste…tinand insa cont ca anumite lucruri nu se mai fac la fel ca atunci cand esti de unul singur. Multumesc 🙂 Sper ca asa sa fie…ideea este ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, cat mai putine intrebari, comparatii, viata merge doar inainte. Nu-i prea dau explicatii pentru ca nici eu nu cer explicatii :)) Ne consultam pe diferite teme dar de regula fiecare stie ce trebuie sa faca…uite, de vreo trei zile tot intind hainele lui bebe, ea le-a spalat si eu nu am intrebat nimic, doar le-am intins :))
ApreciazăApreciază
Doamne ce dulce e bebelusul vostru! Am si uitat de cand era al meu asa!
Pupici cu sclipici!
ApreciazăApreciază
Este foarte dulce, mie imi place cand este incapatanat si cand striga de rasuna casa :))) Timpul trece, astfel de clipe nu se mai intorc… Multumim!
ApreciazăApreciază
Asa, frumos!
Timpul trece, dar raman instantaneele si sentimentele noastre!
Complimentele mele frumoasei tale sotii! :))
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, raman multe, in special momentele traite…am sa-i spun. Saru-mana Fee! 🙂
ApreciazăApreciază
Abnegatia si devotamentul tau fata de munte sunt remarcabile!
Va imbratisez cu drag! :))
ApreciazăApreciază
Toti ne nastem pentru ceva, poate ne descoperim vocatia, poate ca nu. Cum vrea Dumnezeu si noi, sau invers. Cred ca a mea este muntele 🙂 Si, oricum, daca fac un lucru il fac bine, nu pot sa dorm noaptea pana nu-l indeplinesc. Daca ar stii cineva ce este in mintea mea s-ar speria de atatea calcule, variante, presupuneri, etc 🙂
Chiar vorbeam cu un prieten de curand in legatura cu jobul, cum mi se permit atatea, cum de fac anumite lucruri de genul plec mai devreme…din acestea. Nu este deloc complicat…dupa ce mi s-a dat o sarcina nu vine nimeni dupa mine sa corecteze, sa repare. As sta treaz zeci de ore numai sa stiu ca totul iese bine…cam asa si cu muntele.
In timp ce scriu despre un lucru, nici pe altele nu le las din ochi 🙂 Nu pot sa lucrez sau sa fac ceva superficial, este aiurea 🙂 Cu drag, si noi 🙂
ApreciazăApreciază
Stiu cum e… si eu sunt o perfectionista! :))
ApreciazăApreciază
Eu am refuzat mereu sa ma cred :)) Trebuie sa accept ca ambitia, idealurile, etc tind spre… :))
ApreciazăApreciază
:))
eu am recunoscut, hahahah, ce voi pati? nimic! :))
ApreciazăApreciază
Nu am vrut sa recunosc pentru mine, desi stiu ca uneori sunt nesuferit pentru altii 🙂 Dar la unele lucruri sunt incorigibil, degeaba mi se spune ceva, ca uit repede 🙂 Fiecare suntem buni la cate ceva, nu la toate :))
ApreciazăApreciază
Evident, nimeni nu stie totul…
Vremea lui Pico dela Mirandola a trecut demult…:))
ApreciazăApreciază
Cred ca Dumnezeu a pus in noi doar atata cat a considerat, nici prea mult, nici prea putin. Ma gandeam ca El se uita la noi cum ne uitam noi la o furnica. Chiar gasisem un exemplu prostesc: daca furnica si-ar inmuia picioarele in cerneala ar putea scrie, dar acest lucru stim ca este imposibil. Cred ca asa suntem si noi. Unele lucruri ne sunt la indemana dar nu le putem face pentru ca nu exista in noi…acel ceva 🙂
ApreciazăApreciază
frumosi sunteti….sa nu va deochi 🙂 asa sa fiti mereu 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc Roxana…nu ne deochi :)) Tine si de noi, si de imprejurari sa fie asa, de mai multe 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt foarte frumoase toate fotografiile de aici, dar cele cu Rareş sunt de-a dreptul emoţionante, chiar reprezintă primii lui paşi pe munte,la modul concret, un moment unic şi atât de precoce. Şi când mă uit la imagini, mă gândesc la un lucru : ar trebui să mergeţi într-o zi toţi patru pe munte şi să rugaţi pe cineva să vă facă o fotografie împreună, familia completă ; sau, acum m-am gândit, îi luaţi şi pe finii-naşii voştri şi îi rugaţi pe ei.
Altfel, sunteţi tineri, frumoşi, aveţi doi copii minunaţi, să fiţi cu toţii sănătoşi şi bucuraţi-vă, viaţa este frumoasă şi poate fi trăită frumos!
În altă ordine de idei, îmi place teribil fotografia 26, este foarte expresivă, se vede clar cum ţi s-a schimbat brusc starea de spirit, deja nu mai eşti cu Rareş, eşti în altă parte. Nici în această zi nu te-ai putut desprinde de ilegalităţile din Bucegi.
ApreciazăApreciază
Ai vazut ce scump este? :)) El stie cel mai bine, acum, sa rada 🙂 Cu premergatorul fuge prin toata camera, pe piciorusele lui mai asteptam. Oricum este puternic, are energie, este vioi 🙂 Am mai facut poze din acestea cu totii, cu rude, mie imi place mai mult sa fac eu poze :)) Cred ca pe blogul acesta nu sunt mai mult de 20 de poze cu mine 🙂 Iar despre Matrix si Ana ce sa spun…este posibil ca in sfarsit sa astepte venirea unui bebe si ei. Azi am aflat, sa speram ca asa este :))
Multumim, ai vazut doar ca eu ma bucur mereu si cu orice ocazie, rad asa intr-una…cu cine sa semene si „bietul” copil :))) Iti dai seama ca nu este nicio regie in poza 26 :)) a fost un instantaneu pe care abia acasa l-am vazut. Mi s-a parut amuzant, ce fata aveam. Deja eram plecat…nu reusesc sa ma desprind total, niciodata, de anumite lucruri :)) Sunt un stres permanent pentru altii, pentru mine :))
ApreciazăApreciază
Doamne, cum a trecut timpul, Adrian; parcă mai ieri ne spuneai că va urma să vină pe lume un alt pui de om, şi-acum deja ai început să îl porţi pe munte cu tine.
Nu ştiu dacă ţi-ai pus pentru el dorinţe cât pentru o viaţă întreagă, dar nimic din ceea ce ţi-a fost ţie trăire ca vrajă a muntelui nu îi va fi lui străin.
ApreciazăApreciază
A trecut si trece Camelia, uneori mai repede decat am dori. Ce ar fi sa vorbim si peste cativa ani despre acest lucru? :)) Da, l-am luat si il voi mai lua cu mine pentru ca muntele inseamna multe lucruri bune. Multumesc foarte mult, sper sa fie asa cu el 🙂
ApreciazăApreciază
O zi minunata, meritata de cei indrazneti,care nu s-au speriat de plafonul jos de nori.M-am bucurat s-o vad din nou pe Oana,dar mai ales de primii pasi pe munte ai viitorului maratonist.Rares-Adrian(la ce putere vreti) e un copil tare scump si dragalas si,acolo sus,ocrotit de parinti,s-a simtit in elementul lui. De acum ,ca aveti baieti mari,o sa va vedem pe toti patru pe traseu. Andrei-Gabriel trebuie sa fi fost la scoala…..Sa fie sanatosi,sa va bucurati de ei!
ApreciazăApreciază
Au fost niste momente frumoase, cineva spunea „Ia tot ce poti de la viata” – atunci am luat aproape tot 🙂 Andrei era la scoala dar el a fost de multe-multe ori :)) Ar fi ceva sa-l vad si pe Rares la vreun maraton 🙂 Pe Andrei sigur il voi vedea :)) Va multumim Crisan!
ApreciazăApreciază
Sa-i stea si in continuare lui Rares bine cu drumul! Sanatosi si voiosi sa fiti cu totii, Adriane!!!
ApreciazăApreciază
Multumesc d-na Ana 🙂 Si dv toate cele bune! 🙂 Cu Rares, sper ca aschia sa nu sara prea departe 🙂
ApreciazăApreciază
Cat ma bucur sa va vad acolo in acele locuri marete.
Ce minunati sunteti, o familie splendida!
ApreciazăApreciază
Multumesc Samsara pentru cuvintele tale 🙂 Sper ca si voi sunteti bine 🙂
ApreciazăApreciază
da, este indubitabil că sunteți o familie minunată! Și vă leagă multe, printre care dragostea, să fiți sănătoși și cel puțin la fel de fericiți așa cum sunteți acum! 🙂
ApreciazăApreciază
Stii cum este, conteaza multe alte lucruri, trebuie gasit un numitor comun :)) Multumim si asemenea si voua 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Rareş este deja un micuţ om al muntelui ! Este un voinic frumos ! Ai cu ce te mândri Adrian, Să vă trăiască!
ApreciazăApreciază
Pana acum a fost de cateva ori pe munte…Asa este un copil minunat. Multumesc, asemenea 🙂
ApreciazăApreciază