Filmari prin Valea Jepilor si Abruptul Caraimanului

Foarte frumoasa zona aceasta (Jepii Mici+Caraiman) si mereu surprinzatoare:

Filmare de pe Brana Caraimanului

Probabil, prin toamna, un ras i-a sarit in spate dar capra a reusit sa scape…

Cascade pe Valea Jepilor

Asadar, mici filmari cu capre negre, iezi, cascade… Sa tot stai prin zonele acelea 🙂

Interesant… iezi alergand, caderi de apa, poduri de zapada, flori, fluturi, liniste…

Prin Bucegi, de la Sinaia la Busteni

Pe la inceput de august:

Poiana Stanei Regale

Jnepeni aproape uscati

Complexul de la Piatra Arsa

Spre Crucea Eroilor

Berbecul tot berbec

Fosta cabana Caraiman

Iesire in Busteni prin Valea Jepilor

Programul festivalului Sinaia Forever… si peisaje de pe Valea Jepilor-Platoul Bucegi

La sfarsitul acestei saptamani se va desfasura cel mai important eveniment din Valea Prahovei… la care vin zeci de mii de turisti…

Acesta este programul festivalului Sinaia Forever:

… si peisajele de sambata, de pe Bucegi. La 10 am intrat in padure, la 11:30 eram la fosta cabana Caraiman. Valea Jepilor era plina de turisti 🙂

Apoi pe Platou:

Lac inghetat pe Platou

Traseul turistic: Busteni – Valea Jepilor – fosta cabana Caraiman – Babele – Hotel Pestera – Manastirea Pestera Ialomitei si retur

29 iunie, o deplasare traditionala pana la Pestera. Bine, nu mai este ca altadata ca traditia s-a cam pierdut. In trecut, se pleca cu corturi cu o zi inainte sau la cabane. Acum… sunt alte „prioritati”!

Bineinteles ca nu am mers… doar ca este hramul manastirii, mai aveam niste treburi pe acolo.

Intrare in traseu la 8:22. Nu inainte de a analiza un pic albia Vaii Jepilor. De cand seful Salvamont Busteni, d-l Gigel Haiduc, a postat un torent peste cascada Caraiman, ne uitam cam toti la apa asta dupa fiecare ploaie. Si cum tot a plouat… 🙂

a

bViitura suprinsa de d-l Haiduc. Mi-aminteste de acum cativa ani de cea din valea Gaura… cand auzeam stancile cum se lovesc unele de altele sub apa.

Deci privirea de control asupra apei 🙂

DSCF0933In noaptea precedenta, venise apa mare, asa cum se observa in dreapta… iarba este culcata. Asa ca, daca nu ploua prea tare nu se intampla nimic. Si ploua marunt, usor, era in regula, apa era limpede.

La intrare in padure, un panou nou, cum ar trebui sa existe peste tot in Bucegi:

DSCF0935

Poze din Valea Jepilor:

DSCF0937

DSCF0938

DSCF0945

DSCF0946

DSCF0947

DSCF0950

DSCF0952Cascada Caraiman

Pana aici ploaie marunta, mai departe ceata…

Trec de fosta cabana Caraiman, o intalnire neplacuta cu niste caini de stana… neplacuta pentru ei, evident! De la Babele coborare spre Valea Ialomitei la Pestera. Parca era alta lume. In Valea Ialomitei, nu era ceata, ploaie, era un timp frumos. Mai erau nori dar nu chiar ca in Valea Prahovei, unde abia spre seara s-a mai luminat.

Mai jos de zona Cimitirul Elefantilor, o denumire cel putin prosteasca in opinia mea, alta era denumirea in trecutul cand mai erau oamenii normali, vad ceva tolanit chiar in traseu. Cainele incepe sa latre, insa cum mancam niste biscuiti ii arunc si lui unul, apoi si inca unul altuia. Dar nimic! 🙂 Sau cum ar spune iubitorii de animale de orice fel: isi faceau datoria. Cum tin la hainele mele mi-am zis sa nu caut cu dinadinsul sa vad cum isi fac datoria asta a lor. Deci, daca treceti pe traseul Babele-Pestera si vedeti patrupede din acestea mergand in trei picioare sa-mi multumiti. Ideea era ca acesti caini nu stateau langa turma de oi ci mult mai sus, in traseul turistic. Ce turist trecea, il atacau. In acest timp ciobanul statea undeva mai jos, la somn.

M-am gandit ca de ce sa umblu eu pe la doctor din cauza unor caini, prietenii omului? Nu am chef! Sa umble ei in trei picioare! Pacat ca doar atat am reusit!

DSCF0962Dupa ce am trecut, tot in traseu au ramas… se mai dadeau si la alti turisti. Chiar imi spunea un prieten, ca pe munte sunt mult mai mari sansele sa fii atacat de caini decat de ursi 🙂 Corect! Acum depinde si daca stai sa fii atacat, sa vina ciobanul, ca bietii caini… sa iubim animalele chiar daca ne ataca. Trebuie sa fii inconstient sa te bazezi pe cioban, pe bucuria animalelor de a te vedea, alte basme din acestea.

DSCF0966

DSCF0961Si ciobanul somn de voie 🙂

DSCF0968Zona Pestera-Padina

DSCF0971Coborare printre oile altei turme… ce avea caini mai constienti, latrau de la distanta.

DSCF0972

DSCF0973

DSCF0974

DSCF0977

DSCF0978

DSCF0979Padurea Cocora, pe unde trece traseul spre Piatra Arsa

DSCF0980Cascada Doamnei

DSCF0987Cu albastru… postul Jandarmeriei

DSCF0988Se lucra la drumul spre manastire si hotel

DSCF0989

DSCF0991

DSCF0998Un loc excelent amenajat

DSCF0995

DSCF0997Frumos de tot 🙂

Putin de vorba cu parintele staret, vizitat biserica veche, apoi la altele ca timpul e scurt.

DSCF0992Biserica veche, locul unde gasiti cruci cu semiluna.

Crucile cu semiluna nu semnifica victoria crestinismului asupra islamismului. O sulita in care se gaseste semiluna semnifica de fapt acest lucru. Istoria acestor cruci este detaliata in cartea „100 de pasi in timp…” la paginile 162-165.

DSCF1002

DSCF1004Asta mi s-a parut geniala 🙂 Cum trage acela…

DSCF1005

DSCF1007

DSCF1011Biserica noua, Sf. Nifon

DSCF1015Hotelul Pestera

DSCF1016Pensiunea Cocora

DSCF1017Pensiunea Octavian

DSCF1019Un punct de informare turistic…

DSCF1020Sediul Salvamont Dambovita

DSCF1021Pensiunea Piciorul Babelor

DSCF1023La urcare spre Babele

DSCF1027Cladirea manastirii din fata intrarii in Pestera Ialomitei

DSCF1031

DSCF1033

DSCF1036Babele.. evident am intrat in alt timp, ceata, umezeala… Coborare tot pe Valea Jepilor, ca e mai scurt traseul.

DSCF1039

DSCF1041

DSCF1043

DSCF1046Macesul de acest tip are niste flori parfumate, diferit…

DSCF1049

DSCF1050

DSCF1052

Printre tufisuri si o capra neagra venita de la apa:

DSCF1055

DSCF1058

DSCF1060

DSCF1064Imagine spre Valea Spumoasa… pe la 15:30 ieseam din padure… peste cateva ore eram prin alt oras deja…

O vale desprinsa din povesti: Valea Jepilor

Se poate spune fara niciun dubiu ca traseul turistic pe Valea Jepilor este cel mai dificil din intregul Abrupt Prahovean. Dar, valea, are in aceasta perioada si o sumedenie de elemente atractive: peisaje, cascade, pasari, fluturi, mirosul ierbii, capre negre, telecabina trece pe deasupra, poduri de zapada, flori diverse etc… efortul parca trece pe un plan secund cand vezi atatea minunatii. Sa mai fie si vreme buna…

Cateva poze de ieri:

1aCam de pe aici incepe mai serios traseul

1O poienita in care dimineata devreme pasc caprele negre

2Ce scara naturala superba!

3Pe acolo te strecori in imparatia nordica a Jepilor Mici, salbaticie pura

3bInceputul vaii… la poza ne gandim

4Mici praguri de apa, fiecare cu propria poveste. Ai nevoie de o zi intreaga sa le asculti, sa urci si sa cobori fara a iesi din vale.

5Sa fii in acest peisaj, parca simti asa cu totul altceva 🙂

6Multi metri de zapada, dedesubt cad intruna picaturi de apa din acest pod… si totusi mai dureaza pana se topeste.

7Inca nu dorim sa ne prezentam, cautam o cale sa fugim 🙂

9De aici este bine, este o distanta convenabila 🙂

8Sa mai si urcam ca daca nu ar fi un pic dificil… nu ar fi frumos

10Cascada Caraiman sau a Vaii Jepilor, este cunoscuta sub mai multe denumiri. O frumusete… sa o privesti. Din cand in cand, vantul se baga si el in seama si atunci ii azvarle apa in evantai…

O sa inchei cu niste fluturasi surprinsi la o sueta:

11Se mai numesc popular si fluturasii cerului… lesne de imaginat cat am stat privindu-i, pozandu-i.

Jepii Mici, deja devine clasic

O plimbare asa, cu diverse ganduri…

Intai, m-am panicat inutil, crezand ca m-am trezit la 9, dar era de fapt vreo 7 si ceva. Noroc ca nu am daramat tot prin casa, evident in astfel de situatii, ultimul lucru ar fi servirea mesei. De regula, daca ma grabesc, nu mai mi-e foame 🙂

Plec de acasa, iau niste cornuri cu ciocolata, doi litri de limonada, o alta ciocolata si drept inainte spre munte. Pana la Cascada Urlatoarea nu era nimeni. Ajung acolo, erau doi oameni mai in varsta care faceau tot felul de observatii curioase la natura inconjuratoare… cascada mi s-a parut bogata in apa.

1In alti ani, cascada era cam pe jumatate, nu avea atata apa, erau niste muschi in partea stanga peste care se scurgea apa superb…

2Urc pe poteca mai sus de cascada, mai fac cateva poze si la fosta statie de funicular ma opresc sa aleg traseul de urcare: Jepii Mari sau Jepii Mici?

Am urcat pana aici pentru a nu merge prin toate noroaiele ce sunt intre cascada si Busteni, pe marcaj punct rosu. Deci, traseul pe Jepii Mari a inceput sa nu-mi mai placa, este prea lung, are prea multe curbe… mergi mult si urci putin in altitudine, nu ai peisaj ca vegetatia tot s-a extins in ultimii 3 ani… suplimentar, cand am coborat ultima oara, am vazut „urme” dese de ursi 🙂 Bine, ei sunt la ei acasa, pe Jepii Mari sansele sa te intalnesti cu ursi sunt mai mari decat pe Jepii Mici… si ca o observatie, in opinia mea, urmele erau de la cel putin 5 ursi, ursi care nu vin la punctele de hrana amenajate prin padure, deci ei pe acolo locuiesc… stiu eu ca asa este, nu intrebati de unde stiu, dar sunt sigur 100% 🙂 Ursii acestia nu trec pe la punctele de hrana amenajate de cei responsabili.

Fac un calcul… in timp ce ajung in Saua Urlatorilor pe Jepii Mari, pot ajunge la cabana Caraiman urcand pe Jepii Mici, in acelasi interval de timp. Asa ca am mers spre Valea Jepilor… socoteala nu s-a potrivit pana la urma, pentru ca fiind duminica si vacanta, gemea valea de turisti si am mai stat in spatele unora la traversari… dar m-am bucurat de peisaj, am mai lucrat la planul de alergare pentru Vertical Trail Race din august. Anul trecut am alergat portiunea dintre telecabina Busteni si telecabina Babele in 73 minute. Daca in acest an nu alerg mai repede cu 10 minute, ma las de sportul acesta… asadar, imi fac planul pe vreo 20-30 de bucatele, unde alerg tare si unde trebuie abordat altfel traseul… mai trebuie sa merg de vreo 3 ori, ca sa vad ce se poate face si cum. Ca eu nu sunt ca astia de performanta 🙂 ei nu vad decat inainte si fug pe oriunde… mie imi trebuie un plan, trebuie sa ma gandesc, daca o iau pe o scurtatura, oare ma oboseste sau castig timp, aici conteaza fiecare secunda, pentru ca pana la Babele se aduna in minute…

3Valea Spumoasa… izvoarele principale, acelea cu debit mare, ies chiar de sub stancile de mai sus

SAMSUNGCiuperci… nu stiu ce sunt dar nu am auzit si nici nu am vazut sa culeaga cineva asa ceva

SAMSUNG

SAMSUNGCascada Caraiman in stanga, turisti pe traseu si hornurile Caraiman in dreapta, unde este acea despicatura

SAMSUNG

8O poza de mai jos… pare ca nu mai ajungi, dar este o parere doar, fiecare pas conteaza pe aceasta vale

8bInapoi

SAMSUNGSuperbe aceste gentiene

SAMSUNGAici este aproape de iesirea din vale… este un urcus superb 🙂

SAMSUNGUltima panta spre cabana Caraiman care se afla in stanga

12De la Cascada Urlatoarea si pana in fata cabanei Caraiman… circa 2 ore, fara efort deosebit… sigur o sa scot 63 de minute de la telecabina din Busteni si pana la Babele

13Cu apa acum, chiar trebuie sa va spun… in niciun caz nu beti apa din Valea Jepilor. Bine, unii vor zice ca nu are nimic, ca dupa nu stiu cate pietre apa se filtreaza, na, fiecare cu ce stie… eu nu beau deloc apa din aceasta vale. In cadrul unui concurs lung pe munte, organizatorii au luat apa din aceasta vale, nestiind ca nu trebuie… si multi concurenti au abandonat cursa avand felurite simptome… eu cu mare chinuiala am reusit sa urc aceasta vale… nu mi-am revenit ore bune si abia am prins locul 4.

14Mie imi place sa beau apa chiar de la sursa, de unde iese izvorul, asadar, pentru a fi safe, parerea mea este urmatoarea: cum urcati pe traseul marcat cu cruce albastra o sa intalniti la un moment dat o scara din lemn montata de salvamontisti… este cam la 30 de minute de la inceperea urcusului prin padure. In stanga scarii, vin doua izvoare, unul dupa altul. Aici este singurul loc pana la cabana Babele (de unde puteti cumpara apa), unde apa este sigura. Primul izvor, daca veti cuprinde apa in mana veti vedea ca este curat. La al doilea, veti gasi deseori o cana, un pahar… dar cu putina atentie veti observa diverse vietati sau impuritati in apa. Mai bine primul…

Apoi pana sus nu mai este apa de munte ci apa cu peturi, butoaie ruginite, etc si etc. Nici macar mai sus de cabana Caraiman, unde veti intalni niste izvoare pe dreapta nu este sigura apa. Din traseul Babele-Cruce ajung aici tot felul de gunoaie aruncate de turisti… cum se vede in pozele de mai sus.

15Cabana Caraiman…

16Stana lui Vasilica… ma uit mereu de acasa cu un binoclu sa vad cand duce oile in habitatele caprelor negre, ca si-a facut un obicei, prost evident… si trebuie corectat.

17Lacul de la Piatra Arsa

18Gata, muntele s-a trezit la viata 🙂 Imi place cand sunt animale, mai este si vacanta… acum sa fie vremea buna

19Nu mai sunt 2000 de ani, ci 1999 🙂 …vedere spre Stana Regala

20Cat de mult au crescut ierburile pe aici…

22

23Si trebuia sa iasa putin si soarele, doar este unul dintre locurile mele favorite 🙂

Traseul turistic: Busteni – Valea Jepilor – Babele – Valea Ialomitei – Muntele Doamnele – Valea Cerbului – Busteni

Inainte de a descrie acest traseu, reafirm sustinerea mea pentru comisarul sef al BCCO Alba Iulia. Este atat de clar ca acestui om, unul dintre cei mai buni oameni ai legii de la noi din tara, i s-a intins o capcana. L-au bagat la puscarie alti oameni ai legii, procurori si ofiteri de informatii, pentru ca era prea bun. Au vrut sa scape de el pentru ca nu mai misca nimic infractional in trei judete.

Mizand pe lentoarea romanilor si pe lipsa spiritului civic, pe puterea conferita de  functia de procuror, astfel de oameni si-au pus planul in aplicare. Doar ca lumea nu mai este asa de fraiera si incepe sa iasa in strada. Au fost mitinguri de sustinere in multe orase. Iata cateva din mesajele de sustinere pentru comisarul Berbeceanu, considerat un Cattani al Romaniei.

„Tu esti mandria mea, eroul copiilor mei, binele care invinge raul” – asta spune fratele acestuia.

Colegii comisarului: „Comisare, fii puternic. Pe noi nu ne pot pacali infractorii.” Va dati seama ca infractorii sunt de fapt acei oameni ai legii care lucreaza nu pentru noi, ci pentru mafioti.

Ce spune Berbeceanu: „Indivizi de cea mai joasa speta au penetrat institutii importante ale statului”.

image-2013-10-24-15882850-41-traian-berbeceanu

Traseul de astazi:

As incepe cu m-am trezit la ora 6, am plecat la ora 7, am ajuns la marginea padurii la ora 8 :)) Abia la ora 10 eram la Babele. De fapt planul era sa ajungem pe la 9 la Babele. Nu a fost sa fie…eu am cascat gura pe acasa, apoi prin Busteni si pana am intrat pe traseul ce urca Jepii Mici, s-a facut de ora 8.

Vremea nu a fost chiar asa de buna ca ieri. Am ales sa urcam pe Valea Jepilor, pentru ca traseul, desi mai dificil, este mai direct. Prin urmare, hai pe valea asta de abrupt.

Initial, vedem niste panouri amplasate de catre Administratia Parcului Natural Bucegi:

1

2In opinia mea, in acel loc de pe acest traseu, este cea mai buna apa. Pe vale, mai sunt peturi, etc. Ar trebui facuta o amenajare in acel loc…

3:)) Azi, niste prieteni plecau dupa astfel de ciuperci. Nu m-am dus, ca nu ma pasioneaza prea tare. Insa cum este sa gasesti atatia bureti negri, pe unul dintre cele mai circulate trasee turistice din Bucegi? Se vede marcajul cruce albastra mai in fata. Dupa parerea mea, aceste ciuperci stateau pe copac de vreo 3 zile, cel putin. Eu le-am gasit duminica, pe langa ele trecusera cel putin 30 persoane. Sambata, cu siguranta au fost minim 100 de persoane. Toate au trecut pe langa ei…

Foarte tare chestia aceasta 🙂 Si uite asa au ajuns in rucsacul meu…parca pe mine ma asteptau. Oricine ii putea lua, dar cred ca nu-i cunosteau. Un prieten imi spunea la telefon: „Bai, nu se poate asa ceva” …

4I-am ales pe aceia care mi-au placut, i-am lasat pe cei foarte mici

5Aveam si totul la indemana, si cutit si sacosa. De fapt, sacosa o tin mereu la mine pentru ca are un parfum special, care mie imi place. Un alt fix…trebuie sa mai fac rost de o astfel de sacosa parfumata. Deseori cand merg cu rucsacul in spate, imi ajunge la nari si acel miros superb :))

6In acel loc, pentru cunoscatorii acestui traseu, este semnal la telefon. Pe aceasta vale, cred ca nu este acoperire pe circa 90% din traseu. Aud eu ca primesc un mesaj, sun inapoi si se auzea perfect. Rares il trimisese, se juca la telefon…

7Un gandacel in poteca. A trebuit sa-l iau pe o frunza si sa-l mut mai departe. Dupa mine mai veneau mai multi si poate primii l-ar fi evitat, dar ceilalti poate nu l-ar fi vazut. Acesti gandaci albastri au o moarte chinuitoare. Daca ajung pe spate, greu reusesc sa se mai intoarca si mor asa, dand din picioare continuu.

8Pe Valea Jepilor, pe la jumatatea ei

9Cruci vechi ale unor turisti decedati in urma cu zeci de ani. In timp, crucile sunt luate de avalanse.

10Langa cabana Caraiman. Noi am urcat sub 2 ore, deci sub timpul de coborare…dar cine mai stie de cate ori am fost prin valea aceasta?!

Sa vedeti ceva foarte interesant. Plecam spre Babele. La scurt timp, priviti ce intalnim:

11Deci, a venit omul din Bucuresti ca sa arunce cartela de la metrou pe Bucegi

12Se vede ca este mai sus de cabana Caraiman. De necrezut asa ceva…ai o mie de locuri unde sa o arunci, intre Bucuresti si Bucegi, si tu vii si o arunci pe un traseu turistic, pe munte. Treaba este ca pe aici nu coboara orice fel de turisti, ci majoritari sunt aceia cu experienta montana. Cat de nebun sa fii ca sa faci o chestie ca asta…

13Trecusem de Babele

A fost o zi cu multe ciudatenii, cartela, buretii negri si au mai fost si altele. O alta ciudatenie a fost urmatoarea:

14Ma suna Radu, vorbesc cu el, povestim, timpul trece, ne place sa ne auzim, incet-incet ies din poteca si tot o luam asa in dreapta. Mie mi s-a parut ca se intampla ceva, dar nu eram foarte atent, gandind ca la drum, oamenii se mai duc stanga-dreapta, sa vada imprejurimile. Vedeti undeva in fata un personaj, de fapt este mai in dreapta. Cum tot se distanta intr-un sens contrar directiei normale, am fost nevoit sa intrerup discutia telefonica. Eu intotdeauna trebuie sa stiu unde merg, cu ce scop, de ce asa, de ce nu altfel.

15Cam pe acolo trebuia sa ajungem, ce sa cautam in dreapta nu prea intelegeam.

16Cand ajung pe deasupra jnepenilor de la Valea Sugarilor, imi dau seama ca pe unul dintre noi l-a luat capul. Il vad ca dispare printre acei jnepeni ca sa coboare in valea amintita. Cum pe mine nu ma aranja deloc o boschetareala printre crengile acelea si cum ma deranjeaza orice initiativa cu final negativ intrevazut, m-am intors in traseul turistic sa merg normal. Ma gandeam ca unii au chef sa umble asa o vreme, ca sa-si revina :)) Si am zis sa nu-i incurc :))

17Rododendron in noiembrie

18Pe traseul de pe Piciorul Babelor. Scot binoclul sa vad, sa nu pateasca vreun necaz 🙂 Telefonul tot suna, eu nu voiam sa raspund. Vedeam ca totul este in regula, asa ca hai sa vad ce le poate mintea unora. Conform celor stabilite, un popas trebuia facut la stana de la Piciorul Doamnei. Prin binoclu vad ca se facuse popas la stana din Valea Sugarilor. Era clar, au confundat muntii. Muntele Doamnele era ceva mai incolo 🙂 Plec mai departe…nici gand sa raspund la mesaje sau apeluri. Din cand in cand ma uitam prin binoclu…stiti cum este cu oaia care se rupe de turma, o mananca lupul.

Lumea isi revine si azimutul devine stana de la Piciorul Doamnei. Cand ajung la lac, ne si vedem. Bine, folosindu-se de denivelarile terenului, ne-am regasit la stana…unde surpriza: eram asteptat de cand lumea :)) Nu recunostea nimeni ca s-a pierdut prin jnepeni si ca s-a asteptat in alt punct decat trebuia… 🙂 Dar hai, fie 😉

19Lacul…l-am mai pozat eu cu muntele oglindindu-se in el. Dar asa, singur, nu ma uit, trec mai la distanta; fiecare cu ale lui 😉

20Pe culmea aceea trebuia sa urcam, in dreapta este Valea Ialomitei…

21Raul Ialomita cam la 1,5 km de izvoare

22Cascada Doamnei si Pestera Cameliei

23Intram pe un traseu amenajat de vreo 2 ani. Este impropriu spus amenajat…sunt cateva bare metalice si niste vopsea aplicata pe pietre

24Gentiene, mai erau ici-colo si floricele

25Aspect din poteca turistica

Urmeaza 2 poze pe care unii le recunosc:

26

27Tot singur am ajuns si aici 🙂 Nu a fost sa fie, si lucrurile acestea se aranjeaza si ele…se mergea la distanta mare unul de celalalt, mai era si lipsa de atentie, asa ca m-am trezit singur…dar nu era nicio problema.

28Poteca turistica

29Paraul Doamnei

30

31

32Pe acolo este traseul Pestera-Omu. Niste prieteni au pe site-ul lor o poza veche cu un bolovan pe langa care trece poteca. Insa in prezent acel bolovan urias, suspendat, nu se mai regaseste, a cazut in vale. Eu cred ca era la baza acelei stanci si ca acum este printre jnepeni. De vreun an am in minte si chestia asta, voi merge cand am sa mai trec pe acel traseu sa ma uit de acel bolovan impresionant ce odinioara statea suspendat, sa lamurim si aceasta chestie 🙂

33Vedere spre muntele Obarsiei

34Pe culmea muntelui

35Imbinare de puteri vizuale

36Un tap si doua capre negre

37

38

39

40O grota, subiect foarte controversat. Unii sustin ca se intra sub munte si se ajunge pana in Tibet…desi foarte mica, ea totusi continua, in functie de cat esti de dispus sa crezi. De exemplu, un calugar imi povestea cum a calatorit el cu duhul printr-un tunel din munte, ca a iesit in Tibet, ca pana acolo, mai era un tunel in dreapta si ca duhul i-a spus sa nu se duca pe acolo ca sunt pagani. Altadata ne arata ceva pe telefon despre care spunea ca este un diavol fotografiat noaptea. Daca mareai poza, ceea ce el nu stia sa o faca, se vedea ca omul pozase un liliac. Si pe la usa lui se perinda destui enoriasi-credinciosi in cautare de sfaturi duhovnicesti…iar pe el, mai are putin si-l nu mai primeste familia acasa…pe motiv de sminteala prea mare.

Ideea este ca si teoriile acestea ce apar aidoma ciupercilor dupa ploaie, trebuie cernute putin. Ori cu ce sa cerni, cand ai cateva clase, cand nu ai citit decat fratii Grimm…

41Am uitat cum se numeste piatra aceasta…scriu cand imi aduc aminte. Mi-a placut asa cum era…

42

43Deasupra Vaii Cerbului, nu departe de stanca numita Saturn. Uneori, dupa caz, o mai luam si de-a dreptul…

44

45Musuroaie realizate de cartite pe la 2450 m altitudine

46Cerdacul

47Muntele Moraru

48Cine stie de cate decenii sta acel butoi prin Valea Cerbului…

49Poiana Vaii Cerbului

50

51Indicator nou prins…cu cuie

52Poiana Costilei

53Drumul Fanului, traseu turistic…haideti sa vedeti cum se prezinta:

54Exploatare necontrolata

55

56Asa trateaza oamenii mediului, responsabili de aceasta zona, Parcul Natural Bucegi. Pe blat cu exploatatorii de padure…nici nu trec sa vada, ii lasa sa-si faca de cap. Maine trebuie sa vada si cei din Ministerul Mediului ce jonglerii fac astia cu padurile Bucegilor.

57

58Pe langa faptul ca: taie tot ce prind si ce li se pare mai bun, fac tot felul de drumuri ilegale, vatameaza alti arbori…mai distrug si infrastructura turistica a orasului Busteni. Care asa cum este ea, defineste acest oras.

59

60

61Ce a mai ramas din traseul turistic, un marcaj pe copac, cica sa mergi asa printre doua drumuri

62Acum, daca este normal ca intr-o arie protejata la nivel european sa se intample asa ceva, ramane sa vedem…dupa cum ramane de vazut ce vor spune si alti responsabili cu turismul, nu doar cu mediul. Cata nesimtire!

63Pe aici ies in drumul ce leaga Busteniul de Gura Diham, dar nu sunt lemne scoase prea multe. Fac ravagii prin padure, dupa care transporta lemnul repede…

Despre timpii acestui traseu, va uitati la poze si-i veti afla. Trebuie sa tineti cont ca noi chiar mergem bine, nu de ieri sau de azi, asa ca, mai bine calculati de cateva ori, ziua acum este destul de scurta.