Cinci poze din Bucegi, cinci poze din Busteni

Sambata, ca si azi, un plafon de nori acoperea Valea Prahovei. Daca, insa, te uiti pe  camera live de la Cota 2000, iti dai seama ca mai sus de Cota 1400 este senin. Cand se vor duce norii, se va face frumos si pe la noi 🙂 Depinde de viteza vantului!

Peisaj Bucegi 1

Peisaj Bucegi 2

Peisaj Bucegi 3

Peisaj Bucegi 4Sa plutesti asa… deasupra norilor

Peisaj Bucegi 5Muntii Baiului

Poze din Busteni:

Alegeri 1Oamenii stateau la rand sa voteze…

alegeri Busteni 2Oameni cu diferite probleme fizice, temporare sau nu, veneau la vot… ce exemplu frumos! Iar jandarmii isi ofereau sprijinul imediat… am vazut batrani care abia urcau scarile, totusi, ei simteau greutatea acestui moment si nu au dorit sa stea acasa, pasivi

Campingpiesaj Cantacuzino

Mesteacanul singuraticUn mesteacan batran si singur

Post de week-end cu aproape de toate…

Mai intai sa incep cu vremea…va dati seama ca si in acest week-end vremea va fi superba pe munte. Ca sa nu va pacaliti, uitati-va pe camera live de pe site-ul Jurnalului National, aceea de la Cota 2000. Si veti vedea cum plafonul noros este imens iar pe munte soare.

De altfel, acum 2 zile, pe la ora 17, ma uitam pe respectiva camera…si pe munte era soare, pe cand in Valea Prahovei era aprins iluminatul public. Plafonul asta ce sta de vreo saptamana pe aici face sa vina intunericul mai repede 🙂

Sa va arat si imagini de prin Busteni, unde si aici se reabiliteaza centrul orasului. Oricum arăta bine si inainte…iar modificarile, „noutatile” nu reprezinta ceva iesit din comun. Adica si fara ele si cu ele, acelasi lucru. Nu este ceva sa iasa in evidenta.

Sunt doua lucruri care nu-mi plac…mai nou 🙂 Primul ca se reface pavajul, adica el era in stare buna anterior, acum se pune piatra cubica. O fi ea, piatra noua, dar arata urat…si al doilea, vad ca au plantat copaci, arbusti. Pai s-or prinde pe frigul asta? Nu orice specie se planteaza in noiembrie, mai ales la munte…unde de obicei nu plantezi ceva in noiembrie.

Te duci cu tot nisipul acela pe incaltaminte prin Primarie…trotuarul are un tip de pavaj, in jurul Primariei este altul.

La Sinaia…tot reabilitarea centrului. In timp ce ei scot piatra cubica si o arunca, la Busteni se cumpara piatra cubica. Macar daca o luau pe aceea de la Sinaia…o luau probabil pe degeaba. Nepotrivita decizie sa pui…piatra cubica, asta se pune prin comune, pe langa cetati medievale…in Busteni, nu gasesti piatra cubica in alta parte. Ideea nu are continuitate…daca trotuarele orasului erau cu un astfel de pavaj mai ziceam… O fi vreo smecherie la mijloc…in urma cu cativa ani se scotea de zor piatra cubica comunista ca sa se puna pavele noi. Acum ne place iar piatra cubica 🙂

Asta este o poza antologica, ce va ramane in istoria orasului. Cum o fi sa te cheme USL si sa ai ditamai balonul electoral in fata Primariei unui oras unde circa 70% din cetateni sunt PDL? In fata Primariei PDL sa ai un urias balon USL…Este geniala ideea 🙂 De aceea, nici nu am scris de actualul deputat Cristian Burlacu, candidat si dansul la alegerile parlamentare. Pai daca primariile PDL care trebuie sa-l sustina ii fac campanie candidatului USL, invingatorul se cunoaste de dinainte. Ma gandeam ca va fi o lupta echilibrata, deocamdata am vazut ca este o campanie decenta…dar desi eu simpatizez cu USL si nu as dori sa mai vad vreodata PDL la guvernare, mi se pare deosebit de josnic sa-ti tradezi prietenii la nevoie. Primarii din Busteni si Comarnic, ambii PDL, ii fac mai degraba campanie candidatului USL decat lui Cristian Burlacu. Mai poate fi spus altceva decat invingatorul? Zi de zi, candidatul USL este pe teren, in diferite orase, cu primari dupa dumnealui…

Era de asteptat sa fie favorit candidatul USL, pentru ca lumea nu mai vrea sa auda de portocalii, indiferent cum s-ar cosmetiza acest partid anti-national. Sper ca acesti primari PDL, promotori ai unor lozinci mincinoase, ca de exemplu „la bine si la greu”, sa fie mereu folositi de actuala si de viitoarea guvernare. Este normal ca Mircea Rosca sa castige un mandat de deputat, acesta este trend-ul, vointa oamenilor, dupa cum normal era ca primarii PDL sa-si sustina colegul. Se confirma ca in politica nu esti prieten cu nimeni cu adevarat, ci doar pe moment.

Recent, Consiliul Judetean Prahova a acordat oraselor Comarnic, Sinaia, Busteni, Azuga sume de bani pentru plata arieratelor, exclusiv destinate platilor catre furnizorii de servicii, bunuri, lucrari, astfel: Comarnic=100.24 mii lei, Sinaia=568.29, Busteni=122.06, Azuga=30.19 mii lei.

Indicator din lemn, de acum peste 20 ani…spre Economat, Peles

Alt tip de directii, apolitice

Ace de zada

Ciocanitoarea verde (Picus viridis) sau ghionoaia verde. Desi destul de raspandita in fauna tarii, este foarte rara in zona de munte. Nu am mai vazut-o din 2010. Figureaza in Directiva 2009/147/CE a Parlamentului si Consiliului European, in Anexa II, fiind o specie protejata de interes comunitar…ieri dimineata am fotografiat-o.

Daca mergi asa un timp prin ceata aceasta, pe haina se vor depune picaturi de apa

In Poiana Stanii Regale

Fantana de la Castelul Peles…nu stiu inca daca este cuprinsa in programul de reabilitare al fantanilor de pe raza orasului, desfasurat de Primaria Sinaia si Clubul Rotary Valea Prahovei, arhitecti…

Un week-end placut! Aveti grija insa la intersectia DJ 713 cu drumul inchis spre Babele 😉 …accesul auto este interzis, si in week-end iar va fi monitorizata zona. Pe langa jandarmi ar trebui sa apara si Administratia Parcului sau Garda Nationala de Mediu.

Cu Rares pe munte, de la Babele la Cota 1400

Rares adica Adi la puterea a treia. Pentru ca Andrei este Adi la puterea a doua…si eu asa, mai…ultimul 🙂 Interesant modul de gandire al persoanei care a spus treaba asta. Poate ca asa va fi 🙂

Si daca ieri s-au implinit 3 ani de cand am luat la modul serios aceasta lupta pentru protejarea Bucegilor, m-am gandit ca o plimbare pe acesti munti ar fi cea mai potrivita…cu Oana si Rares. Dimineata cand am vazut cerul plin de nori parca imi parea rau ca nu m-am gandit sa fac aceasta excursie in week-end. Dar cum norii aveau o anumita culoare, m-am gandit ca poate este plafon si m-am dus repede pe camerele live ale Jurnalului National. Pe aceea de la Cota 2000 am  vazut ca este plafon de nori si cat de frumos era pe munte.

M-am precipitat repede dupa rucsac si cele ce trebuiau „indesate” in el, masurile vesnice de precautie cand mergi pe munte, i-am zorit pe insotitori :)) si repede cu o masina am ajuns in Busteni, de acolo la statia de telecabina. Nu prea erau turisti si la ora 11 eram deja in telecabina.

2D 🙂

Iesirea din nori…sub nori, Busteniul si Valea Prahovei

Pe deasupra Vaii Jepilor si a plafonului de nori

Rares, se plictisise si s-a gandit sa doarma putin, la Oana in brate

Ce culori are toamna aceasta…fascinante

Momentul cand am ajuns la jumatatea traseului

In statia de la Babele

Ne-am indreptat spre Babele si Sfinx, alaturi de putine persoane. De jos, din oras, ai impresia ca pe munte este vreme urata si nu are rost sa urci…

Frumos acest Sfinx, nu stiu de ce se urca multi pe el…pare un fel de sacrilegiu

Oana, umbland de colo-colo

Rares bucuros

Am plecat de la Sfinx si am ajuns la drum…Rares nu prea avea astampar si am presupus ca vrea sa schiteze niste pasi…pe munte. A incercat el ceva acolo, i-a iesit putin 🙂

Mari pasi :)) Acum o pauza de zambete 🙂

Am ajuns inapoi la statia de telecabina dar nu pentru a ne intoarce in Busteni…ci pentru a porni pe drum pana la Complexul Piatra Arsa si de acolo urma sa ajungem la Cota 1400. Vremea nu avea cum sa se schimbe in 3-4 ore dupa cum se arata…deja in imagine se vede ca il luasem prizonier pe Rares

Daca arata unul cu mana sau cu degetul trebuie sa arate toti 😉 Oana imi explica pe unde vine traseul turistic Babele-Piatra Arsa

Crucea de pe muntele Caraiman si niste persoane undeva pe marginea abruptului Jepilor Mici…poate numarau capre negre 🙂

Drumul nostru, Piatra Arsa undeva in stanga

Oana era cu ochii dupa pietre de fotografiat…”uite la asta trebuie sa-i faci poza, ce piatra este asta…” Acolo unde nu exista o definitie inventam una :)) de care radeam amandoi 🙂

Complexul de la Piatra Arsa, ceva mai aproape

Rares pe frontul de lupta cu somnul…am decis sa ne oprim putin

Pe masura ce Oana elibera rucsacul de mancare, eu pozam si…mancam ciocolata in loc de altceva. M-a vazut pana la urma…

Si am trecut la sandwich-urile cu snitel de la „Marian Ilie” in timp ce Rares alesese laptele. Sandwich-urile acestea sunt cele mai bune din Valea Prahovei, este ca si cum le-ai face acasa, sunt 5 lei/bucata. Am mai vorbit eu de ele…cum vii dinspre gara Busteni, inainte sa intri pe strada Caraiman il vezi pe partea dreapta…majoritatea celor care vin periodic in Bucegi trec pe la el. Omul vine la munca de la 5-6 dimineata. Nu i-am gasit cusur la niciun sandwich de multi ani… si eu gasesc repede ceva :))

Mai se odihnea si el…a mers mult, aerul :))

Moment antologic :)) Cand am zis sa-l mai bagam in seama si pe Rares, am auzit un motor de masina :))) Cine oare venea si ce dorea? Sa urce cu masina pe drumul interzis auto ce suie la Babele si pe care coborasem noi, sau mergea la Piatra Arsa?

„Fa-mi poza repede si da-mi te rog aparatul”…doar la volan il vazusem pe  „salvatorul” montan. Si cand este el inseamna ilegalitate. Cu jeep-ul burdusit de oameni urca la Babele…ceasul rau 🙂 Evident urca sa „repare” ceva :)) Sa-l ajutam atunci…pe acest mincinos! Saptamana viitoare sunt la biroul unui sef al Jandarmeriei sa-i detaliez o situatie…mai exista un instructor montan, Stanciu care baga mijloacele auto prin toate zonele interzise. Legea este aceiasi pentru toti 😉 Exista si o legatura intre acest instructor si „salvator”…sunt prieteni. Normal…cine se aseamana se mai si aduna 😉 Exista un grup de persoane cu diferite atributii prin Bucegi, ei fiind deprinsi cu obiceiuri negative va dati seama ca nu poti avea nicio pretentie de la turisti.

In timp ce mergeam spre Piatra Arsa a aparut si cainele acesta, de nicaieri. Rares era foarte atras de el si nu mai avea stare in bratele mele…nici cainele nu vroia sa fie prietenos, l-am pozat doar 🙂

Micul lac de la Piatra Arsa avea apa…dupa o vara secetoasa

O privire inapoi, spre Vf. Jepii Mari. Era atat de frumos, cald, liniste…mergeai de placere fara sa-ti dai seama

Statia de telecabina de la Cota 2000…am incercat sa o pacalesc pe Oana cu clatitele de acolo, dar nu a vrut…mai bine nu o lasam pe ea sa cumpere ciocolata si placinte :))

La Sinaia de abia acum se retragea plafonul de nori. Oricum a fost mai cald sus pe munte decat jos in Valea Prahovei

Spuneam acum cateva zile, ca nu am vazut zade ingalbenite…sunt atat de multe…singurul conifer ce ramane fara ace, toamna

Pe deasupra stanei turistice Tarle. Pe Drumul de Vara se lucra la partie, se amenajau rigolele

Muntele a fost astazi aproape lipsit de oameni, am intalnit cel mult 15-20 persoane pe Platou.

La 15:15 eram in statia de telecabina de la Cota 1400, la 15:30 era coborarea spre Sinaia. Rares a dormit toropit de aerul de munte, de la Piatra Arsa si pana la Cota 1500.

Am avut ceva cu jumatatea traseului ieri :)) Priviti cum arata padurea…are niste culori…cat timp nu cade bruma, frunzele vor atinge solul mai greu…

Apusul l-am prins acasa…se schimba vremea asa pare 🙂

Cam asa a fost ieri! 🙂 Acum trebuie sa plec, Rares ţipă si se joaca, este si putin prins de soare in obrajori, sper sa nu trezeasca tot blocul :))

Plecati la nasa lui Andrei? Deci pleaca la nasa lui Andrei, vai de ea :))

Incheiere? De cateva secunde:  „Mai, eu fac copii ca sa semene numai cu tine?” :)))

Un moment ca nu este asta incheierea :)) Am dat peste o panglica tricolora…cu data pe ea. Primarul Savin i-a dat-o lui Andrei acum vreo 2-3 ani cand a inaugurat parcul de pe Zamora, cu Roberta Anastase, etc… si primarul a chemat copiii sa taie cu ei panglica. Si Andrei era langa el :)) Au taiat impreuna :)) L-a intrebat daca stie o poezie, el a recitat-o. Dl. primar l-a aplaudat 🙂 Cand l-a intrebat cum il cheama si cand copilul si-a spus numele, primarului i s-a schimbat oarecum starea de spirit. Andrei…Cel Intai Chemat 😉 Bine nu la prenume m-am referit, se intelege :))

O zi buna tuturor! 😉

Pe langa Coltii lui Barbes…o bucla larga in jurul Varfului cu Dor

O alta zi, alte persoane…vremea mult mai buna ca ieri! Nu am reusit sa ma intalnesc cu un prieten, el cand a ajuns in gara eu eram deja trecut de Cota 2000, dupa o desteptare matinala.

La ora 9 eram in telecabina spre Cota 1400, apoi am schimbat-o cu cealalta spre Cota 2000.

La Cota 2000…un imens plafon de nori in preajma muntilor

„Banchiza polara” 🙂

O frumusete imaculata

Zona Valea Dorului-Valea Soarelui

Varful cu Dor

La intrarea in traseul stabilit

Traseul urmareste o buna parte din vechea poteca haiduceasca existenta acum peste 200 ani

Zona parcursa este salbatica, sunt ursi, nu este semnal la telefon, pitoreasca, misterioasa

Stancarii spectaculoase, initiativa remarcarii traseului dupa 12 ani, cand nu se mai distingea decat franturi de poteca a apartinut…Mie! In anul 2009, primarul Sinaiei a decis sa trimita salvamontisti ca sa refaca marcajul si sa indeparteze copacii cazuti…injuraturi ce au urmat :)))

Daca exista un „Evantai” in Ceahlau, musai sa fie unul si in Bucegi 🙂

Traseul refacut reprezinta mai putin de o treime din lungimea totala a Potecii Haiducilor a carei parcurgere integrala necesita peste 8 ore

Coltul principal al lui Barbes

Aici am iesit de sub Colti, in jos este albia paraului Izvorul Dorului, mai in stanga sus, stana din Vanturis. De fapt, Poteca Haiducilor trece peste Varful Vanturis, vizibil tot in stanga. Noul traseu turistic urmareste de aici (locul fotografiei) albia paraului pana la Valea Dorului.

Poteca pe care am venit, nu foarte vizibila, din padurea aceea am iesit 🙂 Marcajul este realizat foarte bine prin padure, in cateva poienite un turist neexperimentat il poate pierde…recomand celor cu astfel de probleme sa se orienteze dupa arborii cu crengile taiate cu drujba, este cel mai bun reper

Pe firul apei…fara apa, abia la primavara va mai curge ceva pe aici

„Urmarire”

Unul dupa altul…o iluzie ca lucrurile ar fi stat asa 🙂

La Cota 2000…noile panouri informative pentru sezonul de schi

Si o portie de clatite la restaurantul de la Cota 2000…cu dulceata din fructe de padure. Cand am vazut ca sunt destui turisti si ca sunt multe comenzi m-am asezat resemnat la o fereastra pe un scaun 🙂 Dar…a fost doar o impresie, in cateva minute au sosit…clatitele, multumesc, stiu eu cui 🙂

Si o ultima privire din telecabina spre Cota 2000…o zi minunata incheiata devreme pentru ca asa era programul stabilit

Greseli in turismul autohton…cand trebuie sa stii ca vremea e favorabila pe Bucegi

Factorii de raspundere din cadrul comunitatilor locale din jurul Parcului Natural Bucegi nu inteleg ca fara aceasta arie naturala protejata nu se poate vorbi de turism montan, sporturi, afaceri turistice…

Vine turistul la munte si nu exista cineva care sa-l indrume, nu exista un consens, vorbim de un turism haotic, pe proprie raspundere, unde fiecare face ce vrea si pleaca oriunde. Pana la un punct  consideram ca aceste lucruri sunt normale. Insa sa-l luam pe turistul venit din nordul Moldovei si care este cazat la o pensiune sau la un hotel in Valea Prahovei…ca exemplu.

Azi dimineata, vremea era inchisa in zona noastra, mai sus de 1700 metri era senin, era ceva demn de vazut. Turistul, neinformat de nimeni ramane sa piarda timpul batand bulevardele centrale cu umbrela dupa el, traind cu spaima ploii.

Un localnic cu atributii in turism ar fi putut initia cateva demersuri: suna la Cota 2000, la Babele, la Vf. Omu se interesa de vreme, apoi comunica tuturor celor ce detin pensiuni, hoteluri, ca Valea Prahovei este acoperita de un plafon dincolo de care sunt alte conditii, si acestia sa puna un afis la vedere ca sa stie orice turist. Astfel, nu-l lasi pe turist la voia intamplarii, acesta ajunge pe munte, si de cele mai multe ori ramane cu o amintire placuta, deci sunt sanse mari sa revina.

Daca-l lasi neinformat omul pleaca si nu mai vine…

Sunt o multime de astfel de detalii pe care cineva trebuie sa le gestioneze si apoi sa le distribuie catre cei interesati.

Sa iau un caz destul de apropiat. Sambata, la telecabina din Busteni erau circa 100 de persoane. Iese cineva si spune ca e vant si telecabina nu circula. Si asta a fost…

Unii au ramas la rand, altii au plecat spre Sinaia, si destui pe jos. Cu majoritatea persoanelor intalnite pe Jepii Mici am dialogat in acea zi…pornisera pe jos pentru ca li s-a spus ca sufla vantul si nu circula telecabina. Dupa vreo ora telecabina functiona 🙂

In loc sa fii iesit cineva care cu amabilitate sa le fi spus, ca si vantul asta nu sufla continuu, si ca sa mai astepte un timp pana au noi date despre starea vremii, sau sa le spuna sa nu se aventureze deocamdata pe traseele turistice de pe Jepii, i-au lasat sa plece. Eu am inteles prin astfel de comportament ca nu vor sa faca bani.

Astazi, multi amici, prieteni, nu au urcat pe munte de teama ca va ploua. Au vazut plafonul de nori si au zis ca pe munte e vreme nasoala. Ce sa mai spun de un turist neinformat?! A fost o chestie de noroc, de curaj, cine a avut cate ceva din acestea a urcat pe Bucegi unde a intalnit o altfel de vreme. Imagini mai jos:

Un „fluviu” de zeci de nori  alcatuiau un cer spre care priveau extaziati toti cei care s-au incumetat in a ajunge mai sus de 1700 m altitudine

Plafonul

Departe muntii Baiului, sub plafon se afla Valea Prahovei

Cosuri de gunoi la cabana Miorita, incet-incet bunul simt si civilizatia ajung pe la majoritatea unitatilor turistice din Bucegi

Cota 2000

Sarici la restaurantul de la Cota 2000. Stai pe o terasa, daca iti este frig iei un astfel de cojoc si privesti in departari. Aici la Cota 2000 s-au creat multe chestii ce atrag turistii, fiind unul dintre putinele locuri din Bucegi unde gasesti calitate, civilizatie, maniere…

Si un curcubeu in zona Baiului, fotografiat de la Cota 1400

Pozele si ora de pe acestea arata clar ca daca nu esti informat pierzi ziua cu nimicuri, regretele sunt tardive. La fel si cu avertizarile meteo…avem statii meteorologice in Bucegi, se poate stii cand o ploaie torentiala este iminenta. Din pacate nu exista o modalitate de avertizare, adica nu-i ajuta materia cenusie pe unii din turism sa sune la acestea si sa ceara informatii.

Nu exista interes pentru siguranta turistului, nu exista un cabanier sau hotelier care sa afiseze un avertisment sa nu plece turistul pe traseu ca intr-un anume interval deplasarea devine periculoasa.

Deci preocuparea principala este sa-i iei turistului banii apoi nu prea mai conteaza ce face acesta, or asta nu se cheama turism. Sa nu ai un sistem de informare meteo cand anual intra in Bucegi peste un milion de turisti fara sa vorbim de cei care rateaza aceasta ocazie are cateva definitii: lipsa pregatirii profesionale, incompetenta, dezinteresul edililor, viziunea deformata asupra fenomenului turistic.

Steagul Romaniei pe Vf. Claia Mare

Unul dintre piscurile ce domina orasul Busteni este si Vf. Claia Mare aflat la o altitudine de 1863 m. Cel mai bine acest varf se vede din Cartierul Silva si de la Manastirea Caraiman.

Decenii la randul drapelul national a fluturat pe acest varf unde exista si un stalp de 4-5 metri, din fier, ancorat pe laturi prin cabluri metalice.

De prin anii 1980 nimeni nu a mai pus steagul pe acel varf. Am zis ca dupa 30 ani sa-l punem noi, in preajma zilei nationale.

Cu greu, dar totusi am reusit sa ajungem. Daca timpul va permite, vom mai merge o data pana de Craciun pentru ca am comandat un steag special, care va sta acolo mai multi ani, fara sa poata fi deteriorat de intemperiile naturii.

Iata si cateva imagini de astazi:

Muntele era acoperit de un plafon gros…

Am inceput urcusul prin Valea Comorilor

Surpriza insa. Tot urcam si la un moment dat in spatele nostru se intindea o mare de nori, asadar plafonul de fapt acoperea Valea Prahovei si nu muntele.

Din firul vaii am iesit in Braul lui Raducu si am continuat sa mergem pe la baza peretelui stancos. Urcusul a fost periculos intrucat pietrele aveau gheata pe ele.

Si in departare Claia Mare, o parte din culme. De acum veneau dificultatile. Pe unele vai zapada era inghetata si a durat pana am facut trepte.

Prapastii ametitoare se gasesc in vecinatatea acestui varf. Jos, de tot se afla Valea Seaca dintre Clai.

Si orasul Busteni…

Primul dintre noi deja a ajuns la locul cunoscut de cei mai batrani localnici sub denumirea de: „La Steag”

Si drapelul national in sfarsit pe varf.

Adaug si poza aceasta ca sa se vada pentru amatorii care doresc sa urce varful. De unde am facut fotografia se coboara,se trece un pod natural din stanca, cred ca are maxim un metru apoi se urca cu ajutorul unui cablu. Noi am pus o coarda, era mai sigura. Se vad sus si niste jnepeni de care trebuie sa te tii. In dreapta este o prapastie de cateva sute de metri.

Ca o concluzie, acolo unde nu se poate de fapt lipsesc solutiile, nu ca este imposibil.