Traseu de mountain-bike: Busteni – Azuga – Valea Azugii – Valea Garcinului – Sacele – Timisul de Jos

Nu stiu cati km sunt si nici nu m-a interesat. Pana la urma poate masura oricine pe harta. Sa zicem pana in 50 km. Ideea era ca nu am mai fost demult intr-o deplasare pe bicicleta si am zis sa incep cu ceva usor.

Dupa traseu nu m-am durut niciun muschi pentru ca nu avea cum, la asemenea traseu scurt. In schimb, alegand o bicicleta cu sa ingusta, nu-mi dau seama cum de se fabrica asemenea sei 🙂 , nu prea am stat jos vreo 2 zile. Si stiam cat de importanta este saua dar na, am zis ca merge. Data viitoare fara o sa pentru grasi, nu mai merg 🙂

Acum, cand scriu traseul acesta, nu inseamna ca am facut traseul azi, ci saptamana trecuta. Intre timp, am mai facut inca un traseu prin Valea Doftanei, si il pregatesc pe un altul de peste 100 km. Da, pe Transfagarasan. Traseul se pliaza pe ce vreau sa fac, asa ca e prea ciudat sau complicat pentru multi 🙂 Stiu ei/ele 🙂 O zi este alocata parcurgerii Transfagarasanului, unde am de gand sa fac si un traseu turistic pana la Lacul Capra, apoi sa cobor si, undeva mai jos de Vidraru, sa facem un gratar, dupa care sa iesim in zona civilizata la o pensiune.

Deci, am plecat intr-o dupa-amiaza spre Sacele.

O luam prin Busteni-Azuga si intram pe Valea Azugii. Drumul forestier pana in saua care desparte judetele Prahova si Brasov, are cam 16 km. Pana la cabana Trifoiul, adica pe vreo 10 km de la intrarea in padure, au pus „talharii” 🙂 pietris pe drum. Si cam tot e numai piatra mare, asa ca e o „placere” sa mergi cu masina sau cu bicicleta. Gropile macar le ocoleai 🙂

Pana la urma, de acasa si pana in acea sa, de unde cobori spre Sacele, am facut… vreo 3 ore.

Intersectia cu Predealul, zona Susai, la stanga.

Pana in cabana Trifoiul, intalnisem si un tunel prabusit cu un istoric interesant.

Si au inceput sa se vada stancile muntelui Piatra Mare:

In primavara, priveam de pe stanca aceea spre Valea Azugii, acum a fost invers.

Un popas la limita intre judete… sa mancam branza, rosii, cascaval si dulciuri 🙂

Trasee spre cabana militara Rentea, triunghiul, si pe banda rosie poti iesi in zona Cheia. Mai demult, acum vreo 8 ani, am facut 7 ore din Predeal pe banda rosie pana aproape de Cheia.

Nu cred ca a scris vreodata ceva pe ele. Care cum a trecut pe aici, a scris el cu marker-ul timpii si directiile.

Ca informare, nu va ganditi cel putin pentru un timp, sa mergeti cu masina pana la Sacele. Imediat dupa Saua ce desparte bazinul Azugii de al Garcinului, s-a montat o bariera seriosa. Nu ai cum sa treci de ea.

Mai este una inchisa, mult mai jos, la niste vile, ca masura de protectie impotriva cartierului de rromi de mai jos si inca una la ocolul silvic. Deci, pana la cartierul romulan sunt trei bariere, din care doar aceea de la ocolul silvic era deschisa.

Nu ratam ocazia sa mai facem si poze.

Desi era numai coborare, mai ma opream si pentru cate o poza, doua.

La un moment dat, prietenul de excursie si de liceu, vede o cavitate in munte, apropii… si pare o pestera cam mare:

Intrarea pare inalta cat un copac 🙂 Va trebui sa merg pe acolo, pe viitor.

Aici era o stana parasita… departe era municipiul Sacele

Prin zona civilizata nu prea am mai facut poze. Pe malul Garcinului ne-am oprit sa vedem vreo 150 de tineri rromi, negri toti de la soare si cred ca nu numai, cum sareau si se balaceau in apa.

Cateva poze si de prin Sacele:

O troita interesanta. Aici ma intorceam spre ea, ca trecusem dar o vazusem cu coada ochiului…

Crucea nu spunea cine stie ce. Insa langa ea vad un fel de statuie sparta…

Langa perete se vad doua bucati, cel mai probabil alcatuiau capul statuii.

Inscriptia

Am intrebat si pe altii, sa vedem ce a reprezentat.

O oprire la o biserica romaneasca:

Ne-am oprit sa mancam inghetata pe o banca si priveam la o biserica maghiara:

Acestea fiind zise, ne-am urcat pe biciclete si am plecat spre Timisul de Jos, la gara. Fiind foarte cald, am pus capat excursiei pe biciclete si ne-am oprit la o bere Tuborg… ca nu e de ici-colea sa faci asta… la casa unde au stat prizonieri, o parte din aviatorii americani capturati in cel De-Al Doilea Razboi Mondial.

Excursia a durat vreo 6 ore.

Una calda, una rece…festivalul din Sinaia si iesirea cu bicicletele pe DJ 713

…sau, un lucru m-a racit, altul m-a incalzit, un lucru m-a indispus, altul m-a binedispus…

aCrucea de pe muntele Caraiman…domina atat orasul Busteni cat si sufletele noastre

Am plecat sa ne dam cu bicicletele pe DJ 713. Plecarea pe la 8:30 din Busteni…pana la Calea Moroieni din Sinaia erau exact 10 km. Pornim agale, ne despartim la un moment dat si ne revedem la cativa kilometri. Dupa care in centrul Sinaiei iar ne separam, cu diverse treburi, urmand a ne reintalni la str. Cuza Voda. Eu aveam treaba, o actiune cu ceva sanse de reusita, dar eu sunt un invingator, intorc totul ca sa reusesc 🙂

Intru in piata, inceputul actiunii, gasesc pe cine trebuie, ma asteptam sa nu fie, in rugile acesteia catre Dumnezeu plec pentru a face un lucru frumos. Ajung in zona festivalului, expozantii abia ce deschideau, hop si eu…anterior pe baza unei imagini de ieri, am conturat un plan, nu cu multe sanse de reusita, dar erau cateva, si cum eu o data pornit nu mai dau inapoi, am abordat o alta etapa…

Gratie unui baiat foarte de treaba, cam de varsta cu mine, am reusit ceva ce parea problematic, prietenul acesta necunoscut m-a reprezentat si m-a sustinut admirabil…trebuie sa-l caut sa-i multumesc…niste oameni deosebiti, si el si ceilalti vecini, prieteni ai sai…

Apoi plec cu inima putin indoita de faptul ca se poate sa nu iasa lucrurile cum speram…dar imi revin destul de repede, oare Dumnezeu nu vedea? Deci cum sa nu se realizeze un lucru bun?

Pornim cu bicicletele, mai cumparam cate ceva, pe care nu am avut cum sa le mai mancam din cauza vremii si iesim din Sinaia. Picura marunt…Matrix mereu aduce ploaia. Cand merge el, oriunde mergem, va ploua. Si asta pentru ca lui nu-i place ploaia. Este drept ca el a zis sa mergem pana la Brasov, era si senin inspre partea aceea, dar daca am stabilit DJ 713, atunci asa a ramas.

bDrumul vechi spre cabana Cuibul Dorului…ca sa nu facem cam 3 km pe sosea, am facut dreapta, pentru 800 m

Ajungem pe la cabana Cuibul Dorului, intram pe DJ 713, pedalam, privim, vorbim, mai pozam…si vine ploaia. Stam de ploaie o vreme, eu cum nu aveam rabdare pornesc mai departe. Ploaia se opreste si cu un kilometru inainte de cabana Dichiu se porneste mai rau. Asta este, macar sa ajungem acolo…intre timp, anticipand schimbarea rapida a vremii, mi-am luat alte haine si o pelerina de ploaie. La cabana Dichiu am ajuns ultimul si am plecat primul inapoi, ajungand tot ultimul acasa :))

cLa Cuibul Dorului

gMai este de lucru foarte mult la DJ 713

Am vazut eu ca tot ploua si nu am stat mai mult de un minut in intersectia de la Dichiu. Dar la vale, am mers prudent, pentru ca asfaltul era ud, ploua, sabotii de frana nu prea mai prindeau cum trebuie roata asa ca foloseam usor si frana de mana…apoi mergand usor nu prea ma stropeam. Apa insa tot se scurgea de pe spate pe pantaloni, nu era nicio placere 🙂 Mai jos, pe unde trece drumul prin padure, am depasit doua masini ce mergeau mai incet…chestia asta imi reuseste mereu pe drumul celalalt, ce coboara din Saua Dichiului spre Bolboci. Acel drum nu este asfaltat, si soferii conduc mai incet, mai evita cate o groapa, cu bicicleta jalonezi imediat si ajungi cu multe minute inaintea lor la Bolboci.

h

lIntersectia de la Dichiu

mCabana Dichiu

nSi pe acolo am coborat imediat

De la Cuibul Dorului, am optat pentru un vechi drum forestier, un fel de scurtatura. O idee nici prea buna dar nici prea rea. Nu mai puteam folosi frana de mana pentru ca ma arunca la cea mai mica atingere…asa ca, acesti 800 metri de drum denivelat, stricat de exploatari forestiere, i-am strabatut in fuga, oricum frigul pusese stapanire pe mine 🙂 Urata ploaia cu vant…de pe fata apa rece curgea pe tricou in interior. Dar eu nu zic niciodata nimic, asta este, este un moment ce trebuia depasit. Dupa cei 800 m ajung in drumul national ce leaga Sinaia de Targoviste…nu inainte de a ma opri si a ma schimba rapid…o bluza cu maneca lunga in locul tricoului murat si un hanorac gros in locul pelerinei de ploaie. Un corn cu ciocolata, si pornesc mai departe.

oLocul de popas

jk

Aud in spate mesajele sosind, telefoanele erau bine tinute in rucsac…mesajele insemnau ca au fost trimise din Sinaia, deci iar eram ultimul 🙂 Cum nu mai ploua, am mers lejer. Nici nu stiu la cat am ajuns acasa…poate pe la ora 14, doua dusuri fierbinti, mancare calda si ceai cald, si repede in pat la caldura si privit la tv, rememorat fazele zilei…cu gandul ca poate macar acel lucru sa iasa bine, el trebuia sa iasa bine.

…atipesc usor si vine un sms…apoi urmeaza circul, eu dau sa sun, altcineva la fel pe mine, eu ii inchid fara sa vreau, stau cateva momente sa vad poate mai suna, vad ca nu suna, imi zic hai ca nu suna chiar acum si mai bine ies eu dintre sms-uri ca sa sun eu…apas tasta exact in secunda in care ma suna si evident ca i-am inchis fara sa vreau…zic „da-te incolo de telefon, ca mai am unul” si-l arunc printr-un fotoliu. Pana umblu putin in celalalt telefon suna telefonul aflat in fotoliu :)) Nu se poate asa ceva :))) Asa ca repede la fotoliu…in fine, reusesc sa vorbesc! Actiunea iesise ca la carte, cum o planificasem, si datorita acelui om extraordinar, cu prezenta de spirit…

e

fPadure, toamna

In fiecare dintre noi lucreaza Dumnezeu, daca-L lasam…acesta fiind gandul zilei! Si ce frig a fost pe drumul acela… :))

Cu Rares pe munte, de la Babele la Cota 1400

Rares adica Adi la puterea a treia. Pentru ca Andrei este Adi la puterea a doua…si eu asa, mai…ultimul 🙂 Interesant modul de gandire al persoanei care a spus treaba asta. Poate ca asa va fi 🙂

Si daca ieri s-au implinit 3 ani de cand am luat la modul serios aceasta lupta pentru protejarea Bucegilor, m-am gandit ca o plimbare pe acesti munti ar fi cea mai potrivita…cu Oana si Rares. Dimineata cand am vazut cerul plin de nori parca imi parea rau ca nu m-am gandit sa fac aceasta excursie in week-end. Dar cum norii aveau o anumita culoare, m-am gandit ca poate este plafon si m-am dus repede pe camerele live ale Jurnalului National. Pe aceea de la Cota 2000 am  vazut ca este plafon de nori si cat de frumos era pe munte.

M-am precipitat repede dupa rucsac si cele ce trebuiau „indesate” in el, masurile vesnice de precautie cand mergi pe munte, i-am zorit pe insotitori :)) si repede cu o masina am ajuns in Busteni, de acolo la statia de telecabina. Nu prea erau turisti si la ora 11 eram deja in telecabina.

2D 🙂

Iesirea din nori…sub nori, Busteniul si Valea Prahovei

Pe deasupra Vaii Jepilor si a plafonului de nori

Rares, se plictisise si s-a gandit sa doarma putin, la Oana in brate

Ce culori are toamna aceasta…fascinante

Momentul cand am ajuns la jumatatea traseului

In statia de la Babele

Ne-am indreptat spre Babele si Sfinx, alaturi de putine persoane. De jos, din oras, ai impresia ca pe munte este vreme urata si nu are rost sa urci…

Frumos acest Sfinx, nu stiu de ce se urca multi pe el…pare un fel de sacrilegiu

Oana, umbland de colo-colo

Rares bucuros

Am plecat de la Sfinx si am ajuns la drum…Rares nu prea avea astampar si am presupus ca vrea sa schiteze niste pasi…pe munte. A incercat el ceva acolo, i-a iesit putin 🙂

Mari pasi :)) Acum o pauza de zambete 🙂

Am ajuns inapoi la statia de telecabina dar nu pentru a ne intoarce in Busteni…ci pentru a porni pe drum pana la Complexul Piatra Arsa si de acolo urma sa ajungem la Cota 1400. Vremea nu avea cum sa se schimbe in 3-4 ore dupa cum se arata…deja in imagine se vede ca il luasem prizonier pe Rares

Daca arata unul cu mana sau cu degetul trebuie sa arate toti 😉 Oana imi explica pe unde vine traseul turistic Babele-Piatra Arsa

Crucea de pe muntele Caraiman si niste persoane undeva pe marginea abruptului Jepilor Mici…poate numarau capre negre 🙂

Drumul nostru, Piatra Arsa undeva in stanga

Oana era cu ochii dupa pietre de fotografiat…”uite la asta trebuie sa-i faci poza, ce piatra este asta…” Acolo unde nu exista o definitie inventam una :)) de care radeam amandoi 🙂

Complexul de la Piatra Arsa, ceva mai aproape

Rares pe frontul de lupta cu somnul…am decis sa ne oprim putin

Pe masura ce Oana elibera rucsacul de mancare, eu pozam si…mancam ciocolata in loc de altceva. M-a vazut pana la urma…

Si am trecut la sandwich-urile cu snitel de la „Marian Ilie” in timp ce Rares alesese laptele. Sandwich-urile acestea sunt cele mai bune din Valea Prahovei, este ca si cum le-ai face acasa, sunt 5 lei/bucata. Am mai vorbit eu de ele…cum vii dinspre gara Busteni, inainte sa intri pe strada Caraiman il vezi pe partea dreapta…majoritatea celor care vin periodic in Bucegi trec pe la el. Omul vine la munca de la 5-6 dimineata. Nu i-am gasit cusur la niciun sandwich de multi ani… si eu gasesc repede ceva :))

Mai se odihnea si el…a mers mult, aerul :))

Moment antologic :)) Cand am zis sa-l mai bagam in seama si pe Rares, am auzit un motor de masina :))) Cine oare venea si ce dorea? Sa urce cu masina pe drumul interzis auto ce suie la Babele si pe care coborasem noi, sau mergea la Piatra Arsa?

„Fa-mi poza repede si da-mi te rog aparatul”…doar la volan il vazusem pe  „salvatorul” montan. Si cand este el inseamna ilegalitate. Cu jeep-ul burdusit de oameni urca la Babele…ceasul rau 🙂 Evident urca sa „repare” ceva :)) Sa-l ajutam atunci…pe acest mincinos! Saptamana viitoare sunt la biroul unui sef al Jandarmeriei sa-i detaliez o situatie…mai exista un instructor montan, Stanciu care baga mijloacele auto prin toate zonele interzise. Legea este aceiasi pentru toti 😉 Exista si o legatura intre acest instructor si „salvator”…sunt prieteni. Normal…cine se aseamana se mai si aduna 😉 Exista un grup de persoane cu diferite atributii prin Bucegi, ei fiind deprinsi cu obiceiuri negative va dati seama ca nu poti avea nicio pretentie de la turisti.

In timp ce mergeam spre Piatra Arsa a aparut si cainele acesta, de nicaieri. Rares era foarte atras de el si nu mai avea stare in bratele mele…nici cainele nu vroia sa fie prietenos, l-am pozat doar 🙂

Micul lac de la Piatra Arsa avea apa…dupa o vara secetoasa

O privire inapoi, spre Vf. Jepii Mari. Era atat de frumos, cald, liniste…mergeai de placere fara sa-ti dai seama

Statia de telecabina de la Cota 2000…am incercat sa o pacalesc pe Oana cu clatitele de acolo, dar nu a vrut…mai bine nu o lasam pe ea sa cumpere ciocolata si placinte :))

La Sinaia de abia acum se retragea plafonul de nori. Oricum a fost mai cald sus pe munte decat jos in Valea Prahovei

Spuneam acum cateva zile, ca nu am vazut zade ingalbenite…sunt atat de multe…singurul conifer ce ramane fara ace, toamna

Pe deasupra stanei turistice Tarle. Pe Drumul de Vara se lucra la partie, se amenajau rigolele

Muntele a fost astazi aproape lipsit de oameni, am intalnit cel mult 15-20 persoane pe Platou.

La 15:15 eram in statia de telecabina de la Cota 1400, la 15:30 era coborarea spre Sinaia. Rares a dormit toropit de aerul de munte, de la Piatra Arsa si pana la Cota 1500.

Am avut ceva cu jumatatea traseului ieri :)) Priviti cum arata padurea…are niste culori…cat timp nu cade bruma, frunzele vor atinge solul mai greu…

Apusul l-am prins acasa…se schimba vremea asa pare 🙂

Cam asa a fost ieri! 🙂 Acum trebuie sa plec, Rares ţipă si se joaca, este si putin prins de soare in obrajori, sper sa nu trezeasca tot blocul :))

Plecati la nasa lui Andrei? Deci pleaca la nasa lui Andrei, vai de ea :))

Incheiere? De cateva secunde:  „Mai, eu fac copii ca sa semene numai cu tine?” :)))

Un moment ca nu este asta incheierea :)) Am dat peste o panglica tricolora…cu data pe ea. Primarul Savin i-a dat-o lui Andrei acum vreo 2-3 ani cand a inaugurat parcul de pe Zamora, cu Roberta Anastase, etc… si primarul a chemat copiii sa taie cu ei panglica. Si Andrei era langa el :)) Au taiat impreuna :)) L-a intrebat daca stie o poezie, el a recitat-o. Dl. primar l-a aplaudat 🙂 Cand l-a intrebat cum il cheama si cand copilul si-a spus numele, primarului i s-a schimbat oarecum starea de spirit. Andrei…Cel Intai Chemat 😉 Bine nu la prenume m-am referit, se intelege :))

O zi buna tuturor! 😉