12 iulie 2019: Peisaje de iarna la Vf. Omu

Dimineata la ora 6, la Vf. Omu:

Foto realizata de meteorologul de la Vf. Omu, d-l Sergiu

Ora 8:00, organizatorii Marathon 7500 au ajuns si ei la Vf. Omu:

Foto: Marathon 7500

Ora 9:00, acum – participantii la Marathonul 7500, cursa de 90 km-de trei ori la Vf. Omu, intra in a patra ora de alergare. Cei mai rapizi sunt deja pe Jepii Mari sau chiar la jumatatea Jepilor Mici… dupa ce au plecat la 6 dimineata pe traseul: Pestera-Padina-Valea Dorului-Cota 1400-Schitul Sf. Ana-Poiana Stanei- Piciorul Pietrei Arse-Piatra Arsa-Canton Jepi.

Pe potecile Bucegilor: Busteni – Valea Jepilor – Brana Caraimanului – Monumentul Eroilor – Cascadele Vaii Jepilor – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Sinaia

Duminica nu a plouat. O spun de parca as anunta nu stiu ce eveniment :))

Era cam innorat dar nu cine stie ce. Nici nu m-am mai uitat ce mai zic meteorologii. Vedeam pe traseu, daca ploua tare exista pelerine sau variante de traseu, inclusiv inapoi 🙂 Oricum, era o zi in care nu stiam prea bine ce voiam. Un traseu de la Busteni la Sinaia, o filmare pe la cascadele Vaii Jepilor, poate un pic si pe la Monumentul Eroilor… cam asa era ideea de baza.

Mi-am propus un 9:30 la intrare in traseul de pe Valea Jepilor si asa a fost. Mai umblasem si dupa o cafea buna prin zona Silva… ca apoi sa aflu ca este o terasa faina chiar la intrarea in traseu, unde au si cafea. Ramane pe data viitoare.

Imediat dupa ce am intrat in padure, intersectez forestierul si, pe acesta, o pana din fier folosita cine stie cand la crapatul lemnelor.

Intrarea in traseu, adica 2 ore in ritmul meu… cu tot cu poze pana la cabana Caraiman.

Mai sunt zone cu grad ridicat de pericol. Adica la astfel de traversari se poate aluneca, te poti lovi de stanci. Din poza nu prea pare periculos. Insa, in realitate e mult mai inclinat.

La prima traversare a Vaii Jepilor. Marea majoritate a celor ce vin pe aici, calca pe acel pod improvizat din crengi. Adica iei apa sigur daca nu poti sari din piatra in piatra. Si faza cu saritul nu e chiar asa simpla. Daca nu-ti iese, iti rupi picioarele sau gatul in pragul de apa de mai jos.

Zapada? Cu tonele prin zona aceasta, intinderi mari si grosimi de multi metri.

Cand sa treci din nou valea, uite ca nu mai este traseul 🙂 Si ocolesti covorul de zapada prin dreapta, pana sus la intersectia cu Braul lui Raducu.

Cu galben mergi spre Braul lui Raducu, pe rosu mergi pe traseul clasic de pe Jepii Mici.

Cam trei-patru metri cel putin…

De la revenirea in traseul turistic poza spre amonte.

De la revenirea in traseul turistic poza inapoi, cu vedere spre intrarea in Braul lui Raducu.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului… sunt diverse denumiri.

Panoul montat de Administratia Parcului a fost distrus de anul trecut.

Irisul, superba floare…

Bobocei

Dupa 2 ore gata si valea… si am intrat in traseul spre Cruce.

Pe Brana Mare a Caraimanului

Monumentul Eroilor

Santierul de restaurare din jurul Monumentului.

Mai jos, orasul Busteni:

Manastirea Caraiman

Gara, sediul Politiei, Primaria, Centrul Cultural, Biserica Domneasca…

Si Azuga:

Langa Biserica „Sf. Treime” se zareste monumentul generalului Garoescu.

Brana Caraimanului si fosta cabana Caraiman

O familie pe traseu

Doi iezi privindu-se :)) Daca zoom-ul nu ramanea la 30x, as fi prins si mai clar momentul „discutiei” 🙂

Cred ca aici e chestia aceea… dupa fusta mamei.

Cabana de altadata… nu mai era chiar mult pana la cascade.

Nostalgie

Loc de privit

Cascade in trepte

Muguri de jnepeni

Telecabina Busteni-Babele functioneaza…

Pe Platoul Bucegilor langa un lac fara nume, care ar trebui sa se numeasca poate tot Jepi 🙂

Spre Piatra Arsa

Gentiene

Vanessa cardui pe bujorul de munte aproape inflorit

Cantonul Jepi

Alti nostalgici 🙂 Au disparut dupa creasta si au iesit ceva mai jos :))

Am o poza din anul 2004 cu acest jneapan. Parca nu a crescut deloc 🙂

Poiana lui Varsanufie

Stana Regala

castelul pelesPe la 17:30 eram la Castelul Peles.

Peisaje dintre Jepi

Imagini de pe munte, dintr-o zi de toamna, o toamna lunga, frumoasa si calda:

aZade si molizi

b

d

e

f

gO parte mica din cartierul Zamora… Busteni

m

n

pSilva

rManastirea Caraiman

sFierastrau… un cartier mai mititel, si butoiul cu apa clorinata

tZbor de la Cruce

u

v

yDinspre Claia Mare spre Cruce

Primavara de ianuarie, bucurie si necaz

Pentru mine este bine, pentru altii este rau. Unii se bucura de soare, altora le pare rau ca nu este zapada. Daca nu a fost zapada de sarbatori, putin mai conteaza pentru mine daca mai ninge sau nu.

Mai ramane vreme de iarna, aici la munte, ceva din ianuarie si februarie, plus martie. Poate si jumatate de aprilie. Mai sunt 3 luni de iarna. Ca pe aici, pe la noi, iarna vine de prin noiembrie si pleaca prin aprilie.  Cred ca trebuie sa ne gandim la proiecte de impadurire, nu la proiecte de facut partii de schi, ca un exemplu.

04.01.2014 003

04.01.2014 004Este bine sa stai si sa privesti cum se strecoara razele soarelui prin cotloanele padurii

07.01.2014 006

07.01.2014 010

04.01.2014 006Dar asta? Ce redare a cadrului natural, este nostalgic, superb, adorabil, sa privesti asa ceva

07.01.2014 015Zici ca poza aceasta cu Bucegii este facuta prin aprilie, nu prin ianuarie

04.01.2014 007„E de vis” – cum zice Micutul morocanos

07.01.2014 017Caini si oameni, oameni si caini

07.01.2014 022Desi pare ca muntele nu mai are zapada, mai sunt locuri periculoase, traseele pe Jepi nu sunt recomandate…cat si altele, de genul Bucsoiu, Brana Caraimanului…

07.01.2014 034Brad argintiu, pacat de el, a fost folosit cateva zile pe post de pom de Craciun

Si acum, mai jos:

pod1Podetul de la Valea Comorilor, traseul pe Jepii Mari. De regula, il lua avalansa. In acest an, a venit un bolovan mare peste el si l-a distrus partial 🙂 Este un mic zambet…muntele le-a dat de lucru iar salvamontistilor

pod2Poate la primavara sa-l mai refaca…

07.01.2014 020Peisajele care ne-au vrajit…

Trei zile pe Bucegi, de Sanziene pe Jepii Mari si problemele de la Cascada Urlatoarea

Pe 22 ale lunii, am mers pe Jepii Mici-Babele-Sinaia, pe 23, Busteni-Cota 1400-Padina si intoarcere pe Piciorul Pietrei Arse, pe 24 am urcat Jepii Mari…doar pana la Cantonul Schiel. Cum am ajuns la canton, a inceput o ploaie torentiala. Am stat noi o ora, dar „DJ-ul” de la butoane incepuse cu lumini, erau toate semnele unui program prelungit, dar cum noi nu cumparasem bilete la acel spectacol, am ales sa parasim spectacolul 😉

Incetase putin ploaia, adica nu mai erau stropii mari, ploua mai marunt, era clipa potrivita de a pleca. Matrix nu voia, „nu vezi ma’ ca inca ploua?” – spunea el :)) „Bine, atunci tu o sa ramai aici, sa treaca ploaia!” :)) In 20 minute eram in Saua Urlatorilor. Ideea era sa intram in padure, unde era mai adapost si existau o multime de paratrasnete naturale.  Bine, pana acolo l-am tot enervat,  i-am zis ca nu o sa scape neparlit, doar tuna si fulgera la cate un minut-doua 🙂 Dar cum nu eram pe Platou, in zona chiar descoperita sau creasta, nu era pericol asa mare.

Prin padure si pana am ajuns acasa a tot plouat. Dar ploua frumos, era chiar fain sa stai sub pelerina si sa auzi ploaia. O vreme am mers asa, ascultand. In padure nu ploua tare…

Cateva imagini:

1Cascada Urlatoarea, mult mai mare decat o stiati.  In acea seara, de 24.06., a cazut in aceasta cascada un barbat de 47 de ani din Busteni; de undeva de deasupra ei. Interventia salvamontistilor si a medicilor nu l-a putut salva.  Nu as vrea sa comentez si sa se inteleaga ca arat cu degetul spre cineva. Probabil s-a facut tot ce s-a putut, tot ce se stia. Am vazut niste imagini de la accident. Barbatul era in tricou si pantaloni scurti, intins pe targa, era noapte.

Primul lucru pe care il faci atunci cand ai pe cineva scos din apa rece de munte, este sa-l invelesti, pentru a-i creste temperatura corpului.  Nu ai patura, ii dai hainele tale. Daca omul acela a stat in apa pana au venit salvamontistii, nu mai avea nicio sansa. Chiar daca au venit foarte repede. Ti se opreste inima in cateva minute din cauza apei reci. Nu o spun din ce am citit sau auzit; le-am luat la rand, am cazut si in Dunare, si in mare, si in lacul Bolboci, si in Prahova, si prin diferite praguri de apa, concluzia este: daca nu te misti repede, s-a incheiat povestea. Eu cred ca a murit din cauza unui stop cardio-respirator, ranile capatate in urma caderii fiind pe plan secundar.

Au mai cazut si altii in Cascada Urlatoarea, cred ca trebuie ingradit cumva accesul pe deasupra, o sa fac o cerere in acest sens, vad ca nu se gandeste nimeni. Trebuie amplasat un panou cu acest avertisment, „ca nu ai voie deasupra cascadei”, plus niste imagini si un scurt istoric al celor intamplate. Oamenii nu invata din ce le spui, ci sunt urmariti de imagini…

Au mai cazut si altii in cascada spuneam, dar au trait, eu zic ca au trait pentru ca erau oameni pe acolo si i-au scos repede din apa. Este interesant de vazut daca am dreptate in ce spun…”recomand” sa incercati sa tineti ziua mana in apa rece de munte cateva minute, sa vedeti cat rezistati. Si daca il scoti din apa si nu-l invelesti tot cam pe acolo este… Doamne Fereste! Pe munte nu conteaza varsta, ca sa mori!

2Sunt o multime de pietre ce stau sa cada peste turisti. In week-end aici pot fi si peste 100 de persoane, in doar o ora. Este de ajuns sa urce cineva pe langa acea conducta si cad pietrele peste cei de mai jos

3Si de mai sus vin altele, pentru ca un parapet, macar din lemn, nu ar face nimeni.

Dar de ce sa faca, nu? Cui ii pasa? Oare nu ar trebui sa stea un jandarm sau doi, la cascada Urlatoarea si sa-i traga de maneca pe aceia ce urca pe toate stancile? Oare nu ar trebui ca Salvamontul sa previna inainte de a salva? La Urlatoarea nu este prima data cand au loc accidente. Acum cativa ani un bolovan de circa 30-40 kg, dislocat din greseala de un copil, a strabatut un grup de persoane si a izbit in spate o profesoara. Aceasta a fost aruncata cu fata printre alte stanci. Eram ceva mai jos, coboram spre Poiana Tapului, dar am auzit tipete si cand m-am intors  am vazut exact momentul cand piatra o lovea pe profesoara. Interventia a fost rapida, acolo era si un medic, si alte profesoare, jandarmi, dar ideea este ca atunci cand ai un obiectiv atat de accesibil si de vizitat cum este Cascada Urlatoarea, te mai duci pe acolo sa vezi ce si cum, din cand in cand.

Nu astepti sa trimit eu enspe mii de cereri ca sa bati cinci scanduri la un pod, asta ca exemplu de interes fata de turisti. Busteniul vrea proiect turistic de 1 miliard de euro si cei abilitati nu sunt in stare sa faca un podet din lemn. Bine, nu ma refer la bustenarii de rand, ci la cativa oportunisti care au pus mana pe destinele orasului.  Dar ca salvamontist, cand ai atatea accidente intr-o zona, te concentrezi pe inlaturarea cauzelor, nu stai pasiv. Ca daca traiesti cu ideea ca turistul face tot ce stie, ca nu poti schimba nimic, atunci chiar nu ai nicio treaba.

Reintorcandu-ma la Cascada Urlatoarea…o banca pe care sa stai nu a fost nimeni in stare sa faca, si la acest obiectiv vin cateva zeci de mii de persoane, anual. Dv. va dati seama in ce hal de nesimtire „se zbat” unele locuri din cel mai vizitat munte al tarii???

4Promisesem o poza ieri, da, pe unele trasee, scot o prajitura, placinta, tarta, si o savurez in mijlocul naturii

5Uite-i si pe astia plimbandu-se cu elicopterul

6Zbura destul de jos, a speriat orice animal de pe muntele din fata. In Parcul Natural Bucegi sunt interzise anumite activitati perturbatoare, surse de zgomot. Evident ca o sa fac demersurile necesare ca elicopterul sa fie identificat si ulterior, sa-i fie pus in vedere proprietarului, ca orice tur de Bucegi se face numai cu avizul Administratiei Parcului Natural Bucegi. Daca ai bani de elicopter, ai bani si de taxa compensatorie, trebuie indeplinite unele conditii. Daca ti-ai luat elicopter si esti deasupra Bucegilor, nu poti fi si deasupra legii :)) Sa depuna o cerere de avizare la Administratie 😉 Nu ai cum sa fii de capul tau intr-o arie protejata, sit de interes european :))

Stiti, acum cand citesti chestia asta ti se pare o mica sau mare nebunie. Adica de ce sa te iei de ala cu elicopterul?! Daca te gandesti putin si compari putin niste prevederi legale, situatii, mai te raportezi si la alte arii protejate de prin UE cu acelasi statut ca si Bucegii, nu ti se mai pare.

7

9Cabluri recent instalate pe Jepii Mari de Salvamontul din Busteni

8Popas in Saua Urlatorilor, mai era o singura placinta, sau tarta, cum s-a numit ea. Deci pana la locul de popas, in Saua Urlatorilor, mai ramasese aceasta. Au fost facute de sotia lui Matrix, Ana, foarte bune 🙂 Servetelul cu fluturasi nu putea lipsi 😉

10Langa traseul turistic am vazut si un mic buchet de flori. Vreun turist le-a cules, apoi s-a plictisit de ele si le-a aruncat. Au murit inutil. Macar daca ar fi dat acel buchet cuiva, daca tot le-a rupt.

12Ploaia de care spuneam la inceput de articol

13Langa Canton

14

15Sfarsitul este de fapt inceputul…maine reiau, la sugestia unor prieteni ai blogului, o rubrica inchisa in 2011, in decembrie.

Cu Rares pe munte, de la Babele la Cota 1400

Rares adica Adi la puterea a treia. Pentru ca Andrei este Adi la puterea a doua…si eu asa, mai…ultimul 🙂 Interesant modul de gandire al persoanei care a spus treaba asta. Poate ca asa va fi 🙂

Si daca ieri s-au implinit 3 ani de cand am luat la modul serios aceasta lupta pentru protejarea Bucegilor, m-am gandit ca o plimbare pe acesti munti ar fi cea mai potrivita…cu Oana si Rares. Dimineata cand am vazut cerul plin de nori parca imi parea rau ca nu m-am gandit sa fac aceasta excursie in week-end. Dar cum norii aveau o anumita culoare, m-am gandit ca poate este plafon si m-am dus repede pe camerele live ale Jurnalului National. Pe aceea de la Cota 2000 am  vazut ca este plafon de nori si cat de frumos era pe munte.

M-am precipitat repede dupa rucsac si cele ce trebuiau „indesate” in el, masurile vesnice de precautie cand mergi pe munte, i-am zorit pe insotitori :)) si repede cu o masina am ajuns in Busteni, de acolo la statia de telecabina. Nu prea erau turisti si la ora 11 eram deja in telecabina.

2D 🙂

Iesirea din nori…sub nori, Busteniul si Valea Prahovei

Pe deasupra Vaii Jepilor si a plafonului de nori

Rares, se plictisise si s-a gandit sa doarma putin, la Oana in brate

Ce culori are toamna aceasta…fascinante

Momentul cand am ajuns la jumatatea traseului

In statia de la Babele

Ne-am indreptat spre Babele si Sfinx, alaturi de putine persoane. De jos, din oras, ai impresia ca pe munte este vreme urata si nu are rost sa urci…

Frumos acest Sfinx, nu stiu de ce se urca multi pe el…pare un fel de sacrilegiu

Oana, umbland de colo-colo

Rares bucuros

Am plecat de la Sfinx si am ajuns la drum…Rares nu prea avea astampar si am presupus ca vrea sa schiteze niste pasi…pe munte. A incercat el ceva acolo, i-a iesit putin 🙂

Mari pasi :)) Acum o pauza de zambete 🙂

Am ajuns inapoi la statia de telecabina dar nu pentru a ne intoarce in Busteni…ci pentru a porni pe drum pana la Complexul Piatra Arsa si de acolo urma sa ajungem la Cota 1400. Vremea nu avea cum sa se schimbe in 3-4 ore dupa cum se arata…deja in imagine se vede ca il luasem prizonier pe Rares

Daca arata unul cu mana sau cu degetul trebuie sa arate toti 😉 Oana imi explica pe unde vine traseul turistic Babele-Piatra Arsa

Crucea de pe muntele Caraiman si niste persoane undeva pe marginea abruptului Jepilor Mici…poate numarau capre negre 🙂

Drumul nostru, Piatra Arsa undeva in stanga

Oana era cu ochii dupa pietre de fotografiat…”uite la asta trebuie sa-i faci poza, ce piatra este asta…” Acolo unde nu exista o definitie inventam una :)) de care radeam amandoi 🙂

Complexul de la Piatra Arsa, ceva mai aproape

Rares pe frontul de lupta cu somnul…am decis sa ne oprim putin

Pe masura ce Oana elibera rucsacul de mancare, eu pozam si…mancam ciocolata in loc de altceva. M-a vazut pana la urma…

Si am trecut la sandwich-urile cu snitel de la „Marian Ilie” in timp ce Rares alesese laptele. Sandwich-urile acestea sunt cele mai bune din Valea Prahovei, este ca si cum le-ai face acasa, sunt 5 lei/bucata. Am mai vorbit eu de ele…cum vii dinspre gara Busteni, inainte sa intri pe strada Caraiman il vezi pe partea dreapta…majoritatea celor care vin periodic in Bucegi trec pe la el. Omul vine la munca de la 5-6 dimineata. Nu i-am gasit cusur la niciun sandwich de multi ani… si eu gasesc repede ceva :))

Mai se odihnea si el…a mers mult, aerul :))

Moment antologic :)) Cand am zis sa-l mai bagam in seama si pe Rares, am auzit un motor de masina :))) Cine oare venea si ce dorea? Sa urce cu masina pe drumul interzis auto ce suie la Babele si pe care coborasem noi, sau mergea la Piatra Arsa?

„Fa-mi poza repede si da-mi te rog aparatul”…doar la volan il vazusem pe  „salvatorul” montan. Si cand este el inseamna ilegalitate. Cu jeep-ul burdusit de oameni urca la Babele…ceasul rau 🙂 Evident urca sa „repare” ceva :)) Sa-l ajutam atunci…pe acest mincinos! Saptamana viitoare sunt la biroul unui sef al Jandarmeriei sa-i detaliez o situatie…mai exista un instructor montan, Stanciu care baga mijloacele auto prin toate zonele interzise. Legea este aceiasi pentru toti 😉 Exista si o legatura intre acest instructor si „salvator”…sunt prieteni. Normal…cine se aseamana se mai si aduna 😉 Exista un grup de persoane cu diferite atributii prin Bucegi, ei fiind deprinsi cu obiceiuri negative va dati seama ca nu poti avea nicio pretentie de la turisti.

In timp ce mergeam spre Piatra Arsa a aparut si cainele acesta, de nicaieri. Rares era foarte atras de el si nu mai avea stare in bratele mele…nici cainele nu vroia sa fie prietenos, l-am pozat doar 🙂

Micul lac de la Piatra Arsa avea apa…dupa o vara secetoasa

O privire inapoi, spre Vf. Jepii Mari. Era atat de frumos, cald, liniste…mergeai de placere fara sa-ti dai seama

Statia de telecabina de la Cota 2000…am incercat sa o pacalesc pe Oana cu clatitele de acolo, dar nu a vrut…mai bine nu o lasam pe ea sa cumpere ciocolata si placinte :))

La Sinaia de abia acum se retragea plafonul de nori. Oricum a fost mai cald sus pe munte decat jos in Valea Prahovei

Spuneam acum cateva zile, ca nu am vazut zade ingalbenite…sunt atat de multe…singurul conifer ce ramane fara ace, toamna

Pe deasupra stanei turistice Tarle. Pe Drumul de Vara se lucra la partie, se amenajau rigolele

Muntele a fost astazi aproape lipsit de oameni, am intalnit cel mult 15-20 persoane pe Platou.

La 15:15 eram in statia de telecabina de la Cota 1400, la 15:30 era coborarea spre Sinaia. Rares a dormit toropit de aerul de munte, de la Piatra Arsa si pana la Cota 1500.

Am avut ceva cu jumatatea traseului ieri :)) Priviti cum arata padurea…are niste culori…cat timp nu cade bruma, frunzele vor atinge solul mai greu…

Apusul l-am prins acasa…se schimba vremea asa pare 🙂

Cam asa a fost ieri! 🙂 Acum trebuie sa plec, Rares ţipă si se joaca, este si putin prins de soare in obrajori, sper sa nu trezeasca tot blocul :))

Plecati la nasa lui Andrei? Deci pleaca la nasa lui Andrei, vai de ea :))

Incheiere? De cateva secunde:  „Mai, eu fac copii ca sa semene numai cu tine?” :)))

Un moment ca nu este asta incheierea :)) Am dat peste o panglica tricolora…cu data pe ea. Primarul Savin i-a dat-o lui Andrei acum vreo 2-3 ani cand a inaugurat parcul de pe Zamora, cu Roberta Anastase, etc… si primarul a chemat copiii sa taie cu ei panglica. Si Andrei era langa el :)) Au taiat impreuna :)) L-a intrebat daca stie o poezie, el a recitat-o. Dl. primar l-a aplaudat 🙂 Cand l-a intrebat cum il cheama si cand copilul si-a spus numele, primarului i s-a schimbat oarecum starea de spirit. Andrei…Cel Intai Chemat 😉 Bine nu la prenume m-am referit, se intelege :))

O zi buna tuturor! 😉

Demersuri…legale, pentru Cantonul Schiel (Jepi)

Trebuie sa mai linistesc pe cate unii…cuprinsi de teama ca se va intampla ceva si acea constructie nu va mai ramane in paragina 🙂

Sunt demersuri legale, bine, pot fi si de alta natura de va fi nevoie, dar trebuie incercat inainte de orice sa fie respectata legea. Eu asa fac, incerc…si fiind un lucru normal, probabil ma voi plictisi pana la primavara de anormalitatea unora.

Cantonul Schiel sau Cantonul Jepi

Venita de la Ministerul Mediului

Adresa Prefecturii catre Directia Silvica

De fapt, au fost doua…la Minister si la Prefectura. Trebuie sa dovedesc ca legal am incercat 🙂 Este si o dovada de lipsa de incredere din partea mea, mi s-au promis unele lucruri, dar stiti, eu cu promisiunile nu prea ma inteleg. Imi plac lucrurile clare si neamestecate, sa existe un contract corect, o chirie lunara, eu sa am controlul asupra situatiei, nu mai multi, nu altii.

Asa, pareri ascult o mie, selectez ce este util, si pun in practica…dar eu sa le aplic, nu altcineva 🙂 Bineinteles, contractul nu va fi intre mine si ei, ci intre un ONG si ei, dar deciziile tot ale mele vor fi, nu am chef de orgii si bateri cu pumnul in masa cand are vreun smecher vrere sa vina pe acolo…este un lucru pentru toata lumea, si regulile sunt de bun simt, atat, de altceva nu este rost!

Raze prin ninsoare

Anul trecut nu am vazut acest „fenomen”