Munti si nori

De sambata trecuta si pana azi, duminica, pe munte a fost o vreme perfecta. Patru zile din acest interval de timp au fost cu plafon de nori. Insa acest plafon a stat nemiscat atatea zile peste Valea Prahovei si o buna parte a tarii… nu si pe munte.

dscf6895Bucegii si „acoperisul” Vaii Prahovei

dscf6889Magura Codlei

dscf6959Pe muntii Baiului

dscf6973Imagine spre Valea Doftanei, muntii Grohotisului si mult mai departe.

dscf6976Ciucasul

dscf6980Tot zona superioara a bazinului Doftanei

dscf6991Masivul Piatra Mare

dscf7005Pe acolo ar trebui sa fie zona de la Comarnic spre sud… insa lumea tremura sub acel plafon.

dscf7019Zona Busteniului

dscf7021Sorica si mai departe Postavarul

dscf7026Versant in Valea Rea (Sinaia)

dscf7032Munti la care am mai facut referiri

dscf7033Joc de umbre

dscf7035Dincolo de Sinaia, mici insule

dscf7056Ultimele raze inainte de intrarea in plafon

dscf7060Un fel de exprimare

Vacute si cioban, tablouri fixate in ramele Caraimanului si Costilei

A treia zi in care Valea Prahovei si nu numai, „doarme” si ingheata sub un plafon noros. Cred ca plafonul are o grosime de 150-200 metri si sta intre 1100-1300 m altitudine.

Cum iesi mai sus de 1300 m, vezi o intindere nesfarsita alba. In acest context, este perfect sa te asezi la pictat cadrul natural. Nu ca Grigorescu cu pensulele dar pe acolo… si aparatul foto poate fi considerat un fel de pensula 🙂 A timpului!

dscf6918

dscf6920

dscf6921

dscf6925

dscf6926

Cam asa, un prim episod. Maine, cum alergau un cerb… niste pradatori!

Peisaje din anotimpul toamna-iarna

Nu de putine ori pe Platoul Bucegilor vremea este mai buna decat in Valea Prahovei. Sub plafonul ce acopera Valea Prahovei se poate desfasura in voie o ploaie zdravana, in timp ce pe Platou e liniste, soare, calm…

Intr-una din zilele trecute urcand pe Jepii Mari, (nu am gasit nicio portiune problematica, nu era nicaieri gheata), am constatat din nou acest lucru. In oras picura, sus era bine. Mai iesea soarele, vantul era slab…

dscf6219Prima raza prin padure dupa multe zile, ca apoi, dupa cateva ore, sa vina ploaia. Asta a fost joi.

dscf6222Cascada Urlatoarea, partea superioara

dscf6224

dscf6228Apoi prin ceata

dscf6231Acrobat fara voie

dscf6237De „La Scari” in sus am facut cunostinta cu „praful” de zapada…

dscf6238

dscf6240Ienupar

dscf6243Jneapan

dscf6244Canton Schiel, deci zapada nu e de luat in seama 🙂 Pe partea nordica a Bucegilor este mai multa si prin vai, pe unde nu ajunge soarele.

dscf6246

dscf6252Panou nou… acum, din ce stiu eu, timpii aceia se fac la urcare. Daca mergi asa, fara sa ai cine stie ce experienta. Posibil sa fi incurcat panourile cineva. Cred ca acesta trebuia pus la Silva, pe sensul de urcare.

dscf6254Pe la Babele era chiar bine. Aici, la Piatra Arsa, era limita plafonului.

dscf6256Am zis eu ca oamenii astia au 10 constructii de 10 feluri 🙂 Si daca vor mai face inca 5, fiecare va fi construita in alt mod 🙂

dscf6265

dscf6271

dscf6286De sub Furnica am intrat iar in ceata

dscf6290Poate sa zica oricine orice 🙂 Dar da-o naibii cu timpii astia. Cum mai, sa vii pe sub Coltii lui Barbes, sa faci lacurile si sa ajungi intr-o ora si jumatate in Valea Soarelui. Bai si daca fug tot nu cred ca ajung in 1 1/2 ore in Valea Soarelui 🙂

Chiar am cautat acest traseu, sa vad cat am facut pe el:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/11/07/pe-langa-coltii-lui-barbes-o-bucla-larga-in-jurul-varfului-cu-dor/

Pe 6.11.2011, la ora 9: 48 am ajuns la indicatorul care arata cat de cat un timp mai apropiat de realitate, adica 2 1/2 ore. O ora mai tarziu eram tot sub Coltii lui Barbes 🙂 Dupa o ora si 20 de minute am iesit de sub Colti. Acesta este timpul real de parcurgere a potecii pe sub Coltii lui Barbes, intre o ora si o ora jumatate. Asta daca mergi bine, fara opriri si cascat gura. Doua ore mai tarziu ne apropiam de lacuri. Si pe la un 12:40 eram in Valea Soarelui. Deci cam in vreo 3 ore parcurgi traseul acesta. Si asta sa mai si mergi ca altfel dureaza si mai mult. Niciodata nu il vei face in 1 1/2 ore, poate daca alergi ca nu ai ce face. Deci, retineti, traseul acesta se parcurge in minim 3 ore, daca vrei sa faci o drumetie. Mai adaugi ca marja de siguranta o ora pentru panorama, poze, si inca una pentru masa si in 5 ore il faci fara probleme.

Insa din Valea Soarelui, trebuie sa ai variante. Poti urca in Saua Vf. cu Dor in 20-25 de minute si de acolo fie urci in 15 minute la Cota 2000, fie cobori in 40 minute la Cota 1400. De retinut ca zona Cota 2000 nu ofera nimic primitor, restaurantul este inchis, cabana Miorita la fel, deci e mai sigura coborarea la Cota 1400. Sau, din Valea Soarelui se urmeaza drumul spre stanga, dincolo de apa, e si un marcaj, cruce galbena si se iese la DJ 713 in vreo 20 minute. Acolo poate sa va astepte un prieten, eu stiu… cineva.

dscf6291Fosile… Da, un posibil loc fosilifer pe muntele Furnica.

dscf6293Prin padure, am gasit si resturile mesei unui uliu

dscf6295

dscf6296Si o mica creasta cocosului de culoare galbena. Unii zic ca nu e comestibila, eu am pus-o mereu la tocanita, deci e poveste… se vede, nu? 🙂

dscf6308

dscf6311Peisaj necomestibil

dscf6314Bureti negri de pamant

dscf6316Creasta cocosului, alba, creste pe brad. Este una dintre cele mai sigure si mai curate ciuperci.

Nu prea am strans multe ciuperci… ca nu ma pasioneaza. Si azi trebuia sa merg cu niste prieteni la cules, dar nu am avut cum, fiind altele de facut. Dar oricum, as fi mers sa adun pentru un prieten, care mi-a zis de anul trecut si sa fac poze. Si de cate ori am mers, am venit cu cele mai putine, ca le aleg la locul faptei, le tai, daca e vreun izvor le si spal 🙂 Intotdeauna iau cate imi trebuie, adica pentru o tocanita de pofta, o data, de doua ori pe an.

Dar pentru acel prieten din Bucuresti, am un loc de unde culeg cate ii trebuie. Daca apar! Joi nu erau 🙂 Din ce vad, din cauza frigului, au aparut cu o luna mai tarziu.

93Cam asa am strans, atunci, de acolo… numai bureti negri. Anul trecut erau la fel de multi, dar nu eram cu toti boii acasa si nu am strans nici macar unul.

Dar am una tare de tot 🙂

Acum cativa ani, gasisem un ulm pe care cresteau bureti negri in spirala. Cred ca adunai un sac atat de multi erau. Si eu am cules unul, pe cel mai mare, sa-l fac tocanita. Iar la restul… ma mai uitam eu din cand in cand, ca erau superbi 🙂 Bun… si ma gandeam eu ca vin in fiecare an si pozez. Ironia era ca in timp ce unii scotocesc padurea eu ma holbam ca berbecul la copac 🙂 🙂 🙂 Ironia si mai mare a fost ca… dupa vreo 2 ani a cazut copacul :)) Am ras cu lacrimi ca a cazut copacul… Nu am fost in stare sa scriu, era mult prea tare… I-a cazut copacul nebunului! :))

Pe urme…

In luna noiembrie se intampla in Valea Prahovei un fenomen foarte interesant. „Cerul” statiunilor, pana la altitudinea de 1400 m, este acoperit de un plafon noros. De cele mai multe ori, acest plafon se intinde pana departe, in zona de campie. In schimb, cum urci, de exemplu, la Cota 1400, Cota 2000 sau la Babele, parca intri in alta lume: soare si cer senin 🙂 Pe 16.XI., niste prieteni au urcat cu telegondola de la Azuga pana pe muntii Baiului… au mers o vreme prin ceata si apoi au coborat in alta lume. In timp ce prin statiuni oamenii merg imbracati cu tot felul de cojoace, undeva, deasupra, este foarte placut… zici ca este un film 🙂

Tot interesant mi se pare si felul cum ninge. Ninge la Predeal, dar zapada nu coboara pana la Timisul de Sus 🙂 Ninge prin Bucegi cam pana in dreptul Cascadei Urlatoarea… zapada nu ajunge, insa, si pe la casele oamenilor sau macar la marginea padurii. In acelasi timp, insa, ninge in Bucuresti 🙂  Abia acum, de dimineata, vad ca ninge si in Valea Prahovei.

zapada 1

zapada 2La doi pasi de manastirea Caraiman s-a asternut mantia iernii

Cu zapada sau fara, poate reusesc sa merg saptamana aceasta la o grota vazuta prin binoclu, undeva prin salbaticie, cine naiba si ce sa caute pe acolo?! Cred ca de aceea ma si atrage, ca este mai greu de ajuns, vreau sa vad ce este in ea… poate facem iar vreo intrecere cu vreun urs 🙂 Dar un expert in cinegetica mi-a zis ca nu pare deloc un barlog de urs, deoarece stanca tine rece. Totusi, daca grota are pamant si ursul isi sapa un culcus? Ca am mai vazut lucrul acesta… trebuie sa vad, indiferent cum ar fi.

3

3bGrota fiind intr-un perete destul de impozant, ma gandesc eu ca poate este mai lunga… chiar si numai pentru peisaj si tot merita plimbarea pana acolo!

Tot o privire de departe am aruncat si spre fosta cabana Piscul Cainelui, o fosta cabana de suflet a sinaienilor, azi proprietate privata, acces interzis, casa omului, de-astea:

piscul cainelui

Legat de padure, am vazut o multime de gunoaie prin padurile de la Silva, cartier al Busteniului. Initial, mi-am zis ca mai sunt localnici ce mai arunca gunoaie prin padure. Da’ de unde!!! Vine ursul noaptea la pubele, scoate cate un sac menajer, il ia si pleaca. La vreo 100-200 m de acele pubele, il rupe si umple padurea de deseuri… un urs poluator am zis, facand haz de necaz!

gunoaie urs

Tot pe urme am ajuns intr-o zi, aceeasi ca si in urma cu 12 ani, in fata bisericii cu hramul „Sf. Imparati Constantin si Elena” din Poiana Tapului. In aceeasi zi, a fiecarui an, ajung acolo, este un fix… sau „Ce fain!” , „Super tare!”, „Ce-ai ma’, esti nebun?”… dupa cum i se pare fiecaruia 🙂 Sunt de acord cu toate, nu este nimic nou 🙂

biserica din poiana tapului

Merg eu prin Sinaia cu un scop bine definit, legat tot de Biserica. Ma interesau pe mine, ca sa-mi notez, niste aspecte despre viata lui Arsenie Boca la Sinaia. Si eu stau linistit abia atunci cand stiu ca am epuizat intrebarile, cand totul imi este clar… despre acest parinte, cat si despre Vf. Bucura, nu insist, pentru ca am trait niste experiente in urma carora nu mai ma poate convinge cineva de contrariu. Deci, pornesc eu spre metocul manastirii Prislop… stiti ca manastirea aceasta din Tara Hategului are pe aici, pe la Sinaia, o proprietate sau mosie, sau ceva monahal, deservit de maicute. Toata lumea cunoaste acest asezamanat drept metoc. Toata lumea care stie unde se gaseste, pentru ca sunt sinaieni care nici nu au auzit de aceasta locatie… iar unii pelerini umbla brambura prin Sinaia, cautandu-l…

7Gardul metocului 🙂

Totul a plecat de la o marturie a unui calugar dintr-o carte, unde acesta spunea ca parintele Arsenie Boca a fost torturat pana in ultima clipa de catre Securitate… pentru ca prorocise caderea lui Ceausescu. Ma uit la acea marturie, o mai citesc o data, de doua ori, de cateva ori… sfarsind prin a scrie acele randuri pe o coala A4. Imi suna mie nu stiu cum…

Spre seara, trag concluzia ca acel calugar facuse afirmatia in contextul mortii parintelui… si ca nu parea o opinie de om care judeca la rece 🙂 „Ca spune el lumii, ca adevarul nu mai poate fi ascuns!” 🙂 Pe la metoc, ca sa sar de la una la alta, am mai fost anul acesta, intrand doar pentru ca maica stareta se pregatea sa iasa cu masina… altfel, stai pe acolo mult si bine 🙂

In fine, am gasit dupa „aceste urme” si note informative, si persoane care l-au supravegheat pe parinte, adevarul ar fi, de fapt, altul. O fi fost parintele torturat, dar nu in ultimele luni, o fi profetit el caderea comunismului, dar nu in 1989… dincolo de orice speculatii, documentele vorbesc. Avem tendinta asta paguboasa de a supradimensiona realitatea si faptele… personajele noastre istorice, religioase, etc., erau cele mai tari la vremea lor, erau super-oameni… „de morti numai de bine”, dar nici sa punem tot felul de chestii care nu s-au petrecut in spatele acestora. Concluzia: parintele era supravegheat de Securitate prin intermediul unor persoane din preajma sa… notele informative date de acestea, cat si rapoartele ofiterilor din ultimii ani ai vietii parintelui, nu mentioneaza ceva care ar induce ideea torturii sau vreo aluzie la o eventuala profetie privind caderea lui Ceausescu! O carte reala despre Arsenie Boca este doar acea carte scrisa de aceia care l-au cunoscut… cum este episcopul acela din Serbia! Nu tot felul de compilatii, ce aduc a scleroza religioasa…

Pe jos, pana la Sfinx, de 28 noiembrie

Am scris ca am fost pana la Sfinx, din Busteni, pe jos, pe 28 noiembrie. Trebuie sa mai postez si cateva imagini de pe traseul parcurs:

1Cascada Urlatoarea…eram in jurul orei 12. Abia dupa ora 11 am reusit sa plecam de la joburi sau de acasa.

2Cam intr-o ora eram in punctul „La Mese”

3In Saua Urlatorilor

4„La Scari” – reper de pe traseu, aici ne-am dat seama ca este plafon de nori…noi am mers pe sub el, si aveam sa iesim curand sub cerul senin

8Deocamdata doar jumatate 🙂

9Traseul pe Jepii Mari nu este recomandat iarna…sunt tot felul de probleme, dar in anumite conditii se poate parcurge. Totusi, nu riscati inutil.

10Lasam in urma plafonul si impresia ca vremea este inchisa. De fapt era inchisa doar in Valea Prahovei, pe munte era senin

11Jnepeni sub zapada

12Doar eu merg asa, in zig-zag, ma opresc-privesc, merg ba la stanga, ba la dreapta, mai o poza…

13Jnepenis si Cantonul Schiell

14Sub plafon: Valea Prahovei

15Dansul vantului cu zapada

16O priveliste superba, pe care am ramas sa o admir, evident, singur :))

17In zare, Crucea de pe Caraiman

18Lac inghetat

19Telecabina Busteni-Babele functiona…sute de turisti au urcat in aceasta zi pe munte

20Zona Babele-Sfinx…noi am venit de la Rasarit :)))

21Intre statia de telecabina Babele si cabana cu acelasi nume

23Cand ne uitam mai bine, o patrula de jandarmi pleca in directie opusa. Era fostul politist de proximitate al orasului, acum trecut in randurile Jandarmeriei Montane. Adica, acum de cateva luni 🙂 Cum „s-a infiltrat” si omul acesta la Jandarmerie si ce i-o fi venit sa urce muntii, sunt niste semne de intrebare, ale mele. Vazand ca pleaca acasa, mai era putin si se incheia programul la telecabina, m-am gandit ca nu este prea multa lume la Sfinx.  Prea fugea unul dintre ei la telecabina.

Dar, la Sfinx, am gasit alti doi jandarmi, in opinia mea, mult mai constiinciosi.

24

Cei doi au avut multa munca de lamurire cu turistii veniti sa vada „Piramida”

25Faceau cu randul, cand mergea unul, cand altul, sa le spuna sa nu se mai urce pe Sfinx. Felicitari acestei patrule de jandarmi. Bine, nu va imaginati ca nu exista raspuns la problema expusa de mine :)) Ceilalti se grabeau cu siguranta spre o alta misiune :)) Hai, inventati una pana luni, cand intra Ploiestiul sa citeasca aici 😉

ProTv-ul a spus ca erau 300 de oameni la Sfinx. Daca s-a considerat ca 2 jandarmi au fost suficienti…inseamna ca Chuck Norris mai are 2 frati in Romania, ceea ce este perfect. Maine aflam ca ei intre timp mai si joaca ruleta ruseasca avand pistolul plin si ca nu pierde niciunul, parca asa era bancul…

Nu vreau sa postez pozele cand fugea unul sa-l prinda pe celalalt din urma, spre telecabina. Mai gresesc si ei, sunt oameni…cand ai experienta si respect fata de o institutie de elita a statului, nu gresesti…parerea mea! Ramai pana la 12 noaptea daca trebuie, -chiar daca la ora 18 nu mai erau decat vreo 10 oameni-, pentru ca nu reprezinti un SRL…ci Jandarmeria, a carei uniforma o porti. Esti acolo pentru oameni, pentru a actiona in caz de nevoie, pentru a veghea la respectarea legii…cum au fost acei jandarmi care au ramas.

26Cam asa era frecventa, la cateva minute alti turisti urcau pe Sfinx. Fiind doar 2 jandarmi, ce sa faca si ei mai intai?

Stiti, majoritatea acestor persoane ce umbla prin munti dupa asa-zise aparitii, sunt oameni care au o buna imagine despre sine, super-egoiste si care nu au facut si nu fac nimic pentru munte. Nu o sa-i vedeti pe multi dintre ei la actiuni de ecologizare, nu prea fac nimic de interes genereal, pentru ca traiesc doar pentru ei, pentru sufletul lor care este unic si pe care ei trebuie sa-l salveze…din acestea…nu generalizez…mai bat la diferite instrumente de inspiratie tibetana si mai scutura clopotei…este frumos si asta! In cautarea delirului poetic pe potecile Bucegilor…

27Acest zvon cu „Piramida” a atras curiozitatea multor oameni cu experienta ai muntelui. In imagine, cel mai bun sef pe care l-a avut in istoria sa Salvamontul din Busteni. Miki Vintila este astazi instructor la Centrul Montan al Jandarmeriei Romane.  Pentru muntii Bucegi, astfel de oameni sunt legende vii… Pacat ca nu am mai avut timp sa completez rubrica „Montaniarzi” …sunt atatia oameni… probabil este mai usor sa fac un articol si apoi sa pun link-ul la acea rubrica…o sa ma gandesc.

28O poza superba, un moment asemanator…daca ar fi sa nu ne gandim de ce au venit acesti oameni. Daca ii chemi la primavara la adunat deseuri de pe langa Sfinx, nu vor veni atat de multi, pentru ca „nu au aruncat ei”…si atunci daca nu aruncam noi, sa nu faca nimeni nimic…sa stam asa 😉

29Iarna, pe munte, este superb sa admiri apusul soarelui. Daca observati, antetul blogului are multe culori…poza fiind facuta prin noiembrie, alt an insa…

Mai departe stiti urmarea: Babele-Jepii Mari-Busteni (19:30), la fel, pe jos.

TREBUIE SA VA ADUC IN ATENTIE UN REPORTAJ DEOSEBIT AL CELOR DE LA PROTV. FOARTE BINE REALIZAT, CRED CA PE INTELESUL ORICUI:

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/marturiile-romanilor-care-au-urcat-pe-platoul-bucegilor-pentru-a-vedea-fenomenul-piramidei-solare.html

CATA PROSTIE!!! ESTE CUM SPUNEA PE BLOG, INTR-UN COMENTARIU, DOAMNA ALINA:

PROSTIA NE FASCINEAZA!

Veti vedea ca reportajul surprinde si deplasarea a 4 jandarmi. La Sfinx, insa, au ramas doar 2, care au dus greul ca sa spunem asa. Cei de la ProTv i-au pus si pe ei in reportaj, adica pe toti 4, ca sa dea bine, „ca sa fie bine pentru toata lumea” – concept de baza in lumea Bucegilor. Că să stiti ceva, daca nu te certi cu unele institutii, adica daca-i bagi in seama cand vor ei, si scrii mereu de bine, te mai cheama la actiuni, daca scrii altceva, nu mai ai de unde sa dai stiri. Si ca reporter al unei televiziuni nationale, nu prea iti poti permite sa scrii ca o patrula fugea sa prinda telecabina…pentru ca apoi nu mai dai stiri importante, etc.

Lasa ca scriu eu despre ei, sa ma injure pe mine. Injura o luna, un an, apoi le intra in reflex sa-si faca treaba corect. Mie asa imi place, sa nu ne furam caciula, sa facem fiecare ce tine de noi, atat cat se poate, mult sau putin inseamna ceva, decat deloc. Eu nu am nevoie de stiri, sa ma cheme cineva…nu unii mie, ci eu lor, le fac onoarea sa apara pe blogul Bucegilor, unde citeste un numar de oameni pe care vi l-am mai precizat (mentiune pentru un fel de oameni deghizati in montaniarzi)…dar aici nu scriem pentru audienta sau publicitate, ci pentru a se schimba ceva in bine, pentru toata lumea…in alt sens decat s-ar vrea. In sensul bun, normal, asta vreau sa zic.

Ati vazut, urc iarna pe munte pe unde cred eu ca sunt in siguranta, ma intorc la fel, in cateva ore, nu depind de cineva, de ceva… nu conteaza, noapte sau zi, daca stiu ca pot, mai si reusesc…

Mai am niste articole frumoase in aceste zile…

Cu Rares pe munte, de la Babele la Cota 1400

Rares adica Adi la puterea a treia. Pentru ca Andrei este Adi la puterea a doua…si eu asa, mai…ultimul 🙂 Interesant modul de gandire al persoanei care a spus treaba asta. Poate ca asa va fi 🙂

Si daca ieri s-au implinit 3 ani de cand am luat la modul serios aceasta lupta pentru protejarea Bucegilor, m-am gandit ca o plimbare pe acesti munti ar fi cea mai potrivita…cu Oana si Rares. Dimineata cand am vazut cerul plin de nori parca imi parea rau ca nu m-am gandit sa fac aceasta excursie in week-end. Dar cum norii aveau o anumita culoare, m-am gandit ca poate este plafon si m-am dus repede pe camerele live ale Jurnalului National. Pe aceea de la Cota 2000 am  vazut ca este plafon de nori si cat de frumos era pe munte.

M-am precipitat repede dupa rucsac si cele ce trebuiau „indesate” in el, masurile vesnice de precautie cand mergi pe munte, i-am zorit pe insotitori :)) si repede cu o masina am ajuns in Busteni, de acolo la statia de telecabina. Nu prea erau turisti si la ora 11 eram deja in telecabina.

2D 🙂

Iesirea din nori…sub nori, Busteniul si Valea Prahovei

Pe deasupra Vaii Jepilor si a plafonului de nori

Rares, se plictisise si s-a gandit sa doarma putin, la Oana in brate

Ce culori are toamna aceasta…fascinante

Momentul cand am ajuns la jumatatea traseului

In statia de la Babele

Ne-am indreptat spre Babele si Sfinx, alaturi de putine persoane. De jos, din oras, ai impresia ca pe munte este vreme urata si nu are rost sa urci…

Frumos acest Sfinx, nu stiu de ce se urca multi pe el…pare un fel de sacrilegiu

Oana, umbland de colo-colo

Rares bucuros

Am plecat de la Sfinx si am ajuns la drum…Rares nu prea avea astampar si am presupus ca vrea sa schiteze niste pasi…pe munte. A incercat el ceva acolo, i-a iesit putin 🙂

Mari pasi :)) Acum o pauza de zambete 🙂

Am ajuns inapoi la statia de telecabina dar nu pentru a ne intoarce in Busteni…ci pentru a porni pe drum pana la Complexul Piatra Arsa si de acolo urma sa ajungem la Cota 1400. Vremea nu avea cum sa se schimbe in 3-4 ore dupa cum se arata…deja in imagine se vede ca il luasem prizonier pe Rares

Daca arata unul cu mana sau cu degetul trebuie sa arate toti 😉 Oana imi explica pe unde vine traseul turistic Babele-Piatra Arsa

Crucea de pe muntele Caraiman si niste persoane undeva pe marginea abruptului Jepilor Mici…poate numarau capre negre 🙂

Drumul nostru, Piatra Arsa undeva in stanga

Oana era cu ochii dupa pietre de fotografiat…”uite la asta trebuie sa-i faci poza, ce piatra este asta…” Acolo unde nu exista o definitie inventam una :)) de care radeam amandoi 🙂

Complexul de la Piatra Arsa, ceva mai aproape

Rares pe frontul de lupta cu somnul…am decis sa ne oprim putin

Pe masura ce Oana elibera rucsacul de mancare, eu pozam si…mancam ciocolata in loc de altceva. M-a vazut pana la urma…

Si am trecut la sandwich-urile cu snitel de la „Marian Ilie” in timp ce Rares alesese laptele. Sandwich-urile acestea sunt cele mai bune din Valea Prahovei, este ca si cum le-ai face acasa, sunt 5 lei/bucata. Am mai vorbit eu de ele…cum vii dinspre gara Busteni, inainte sa intri pe strada Caraiman il vezi pe partea dreapta…majoritatea celor care vin periodic in Bucegi trec pe la el. Omul vine la munca de la 5-6 dimineata. Nu i-am gasit cusur la niciun sandwich de multi ani… si eu gasesc repede ceva :))

Mai se odihnea si el…a mers mult, aerul :))

Moment antologic :)) Cand am zis sa-l mai bagam in seama si pe Rares, am auzit un motor de masina :))) Cine oare venea si ce dorea? Sa urce cu masina pe drumul interzis auto ce suie la Babele si pe care coborasem noi, sau mergea la Piatra Arsa?

„Fa-mi poza repede si da-mi te rog aparatul”…doar la volan il vazusem pe  „salvatorul” montan. Si cand este el inseamna ilegalitate. Cu jeep-ul burdusit de oameni urca la Babele…ceasul rau 🙂 Evident urca sa „repare” ceva :)) Sa-l ajutam atunci…pe acest mincinos! Saptamana viitoare sunt la biroul unui sef al Jandarmeriei sa-i detaliez o situatie…mai exista un instructor montan, Stanciu care baga mijloacele auto prin toate zonele interzise. Legea este aceiasi pentru toti 😉 Exista si o legatura intre acest instructor si „salvator”…sunt prieteni. Normal…cine se aseamana se mai si aduna 😉 Exista un grup de persoane cu diferite atributii prin Bucegi, ei fiind deprinsi cu obiceiuri negative va dati seama ca nu poti avea nicio pretentie de la turisti.

In timp ce mergeam spre Piatra Arsa a aparut si cainele acesta, de nicaieri. Rares era foarte atras de el si nu mai avea stare in bratele mele…nici cainele nu vroia sa fie prietenos, l-am pozat doar 🙂

Micul lac de la Piatra Arsa avea apa…dupa o vara secetoasa

O privire inapoi, spre Vf. Jepii Mari. Era atat de frumos, cald, liniste…mergeai de placere fara sa-ti dai seama

Statia de telecabina de la Cota 2000…am incercat sa o pacalesc pe Oana cu clatitele de acolo, dar nu a vrut…mai bine nu o lasam pe ea sa cumpere ciocolata si placinte :))

La Sinaia de abia acum se retragea plafonul de nori. Oricum a fost mai cald sus pe munte decat jos in Valea Prahovei

Spuneam acum cateva zile, ca nu am vazut zade ingalbenite…sunt atat de multe…singurul conifer ce ramane fara ace, toamna

Pe deasupra stanei turistice Tarle. Pe Drumul de Vara se lucra la partie, se amenajau rigolele

Muntele a fost astazi aproape lipsit de oameni, am intalnit cel mult 15-20 persoane pe Platou.

La 15:15 eram in statia de telecabina de la Cota 1400, la 15:30 era coborarea spre Sinaia. Rares a dormit toropit de aerul de munte, de la Piatra Arsa si pana la Cota 1500.

Am avut ceva cu jumatatea traseului ieri :)) Priviti cum arata padurea…are niste culori…cat timp nu cade bruma, frunzele vor atinge solul mai greu…

Apusul l-am prins acasa…se schimba vremea asa pare 🙂

Cam asa a fost ieri! 🙂 Acum trebuie sa plec, Rares ţipă si se joaca, este si putin prins de soare in obrajori, sper sa nu trezeasca tot blocul :))

Plecati la nasa lui Andrei? Deci pleaca la nasa lui Andrei, vai de ea :))

Incheiere? De cateva secunde:  „Mai, eu fac copii ca sa semene numai cu tine?” :)))

Un moment ca nu este asta incheierea :)) Am dat peste o panglica tricolora…cu data pe ea. Primarul Savin i-a dat-o lui Andrei acum vreo 2-3 ani cand a inaugurat parcul de pe Zamora, cu Roberta Anastase, etc… si primarul a chemat copiii sa taie cu ei panglica. Si Andrei era langa el :)) Au taiat impreuna :)) L-a intrebat daca stie o poezie, el a recitat-o. Dl. primar l-a aplaudat 🙂 Cand l-a intrebat cum il cheama si cand copilul si-a spus numele, primarului i s-a schimbat oarecum starea de spirit. Andrei…Cel Intai Chemat 😉 Bine nu la prenume m-am referit, se intelege :))

O zi buna tuturor! 😉

A doua zi de Craciun…in Valea Spumoasa

Ne-am tinut de cuvant si a doua zi de Craciun am ajuns si la refugiul din Valea Spumoasa. Mai intai, cativa mai matinali…care sa adune lemne si sa aprinda focul in vatra de afara si in soba din interior. Apoi au venit si ceilalti rand pe rand…

Cand am ajuns eu, mai de dimineata, ma gandeam de unde naiba sa luam lemne…nu le gaseam noi vara daramite acum sub zapada!  Si ma gandesc eu asa pe drum, in urcare, ca toata lumea se duce pe o panta sa adune lemne si de aceea nu se mai gasesc, ca se urca panta pentru a se cobori usor cu lemnele presupus existente. …apoi ma intreb: Daca oamenii normali se duc la deal dupa lemne pentru a le arunca usor in vale, oameni mai putin normali oare ce trebuie sa faca? :)))

Ei trebuie sa le aduca din vale la deal 🙂 Motiv pentru care am calculat eu ca degeaba urcam ditamai versantul cand putem sa coboram pe o alta panta circa 50 metri si sa tragem crengile la deal. In 25 minute am rezolvat problema si am facut rost de lemne pentru mai multe ore…si ca sa fiu „modest” aceasta problema am rezolvat-o de unul singur. Eu cu ideea si tot eu si cu practica. Nu s-a mirat nimeni…sunt toti obisnuiti  :))

Cum umblam eu printre copaceii plini de zapada singur, cu gluga pe cap ca sa nu imi cada zapada pe dupa gat, tot mi s-a parut de cateva ori ca mai este ceva prin preajma. Mi-am dat gluga jos sa aud mai bine, am privit atent, nu am mai facut zgomot, se mai auzea cate un fosnet, zapada scuturata de ceva cadea pe frunze uscate prinse de cateva crengi. Nu am vazut ce era, dar statea pe la 20 metri distanta…mai tarziu am vazut 🙂 …un urs!

Vatra era plina cu zapada, dar hai sa facem focul si in zapada

Un foc tupeist in imensitatea alba 🙂

Dupa ce am invins zapada, a venit momentul sa aprindem focul si in soba, lucru mult mai simplu de facut…ca sa gaseasca si ceilalti cald

Iar Mihaita nebunaticul, a taiat lemnele, a deszapezit, initial facuse o poteca atat de lata incat de abia incapeau soarecii mergand in sir indian…apoi am sarit cu gura pe el, saracul toata ziua l-am stresat, ba cu una, ba cu alta, si la urma cu poeziile lui. El scrie poezii, si l-am laudat eu fata de ceilalti, cand am plecat. El probabil s-a bucurat cand a auzit ca-l laud dupa ore bune de stres. Ceilalti i-au cerut sa spuna una, eu repede ca de aceea si deschisesem gura ca sa pregatesc intrebarea lor…m-am oferit sa le spun ultima lui poezie care evident mie „imi placuse mult” :)))

Poezia de fapt era o prostie auzita de mine cu versuri si rime, mai sa cadem prin zapada de atata ras…fiind o tampenie auzita la o stana din muntii Baiului, cu un nenea Nae care urca dealu’ si facea ceva cu magaru’…. Nu a fost Micutzul morocanos cu noi ca ma indemnam eu si mai tare :)))

Si prin imprejurimi

Cascadele din Valea Spumoasa

Cocosul de munte din interiorul refugiului

Si telecabina din Busteni spre Babele a facut destule curse…dincolo de plafonul ce se vede era cerul senin

Se si intrezareste albastrul…

O veritabila casuta din povesti…refugiul din Valea Spumoasa, inchis atat de ingenios…

Si amprentele Martinelului ce umbla prin imprejurimi…

De la marginea orasului am vazut spre muntii Baiului cum plafonul noros se intindea pana langa acei munti…dincolo de el se vedea stralucirea soarelui.

A fost o iesire pe cinste, desi am plecat tarziu… cu Revelionul sunt deja cateva variante…