Pe urmele istoriei, in Tinutul Mocanilor: Din Sacele la Predeal prin Pasul Predelus

Dupa vreo doua tentative, a treia oara s-a dovedit cu noroc si am dovedit si traseul acesta 🙂 Undeva pe la inceputul lunii mai, am facut acest traseu propus de ceva vreme, pentru a reconstitui niste fapte din trecut si a vedea totodata si niste peisaje.

Tinutul Mocanilor e clar zona Sacele, centru spiritual romanesc transilvanean cu implicatii deosebite de-a lungul secolelor in vietile multor localitati din fostul stat Tara Romaneasca. Mocanii saceleni isi purtau turmele pana in Dobrogea si chiar si azi sunt pomeniti pe acolo drept ctitori de biserici. Dar, daca stai sa citesti si istoricul multor manastiri, biserici, din Valea Prahovei, Doftanei, Teleajenului, ai sa constati ca printre ctitori sunt… si saceleni. Mocani!

Cred ca acest traseu nu mi se lega pentru ca… nu aveam cu mine un fiu de mocan. L-am gasit in persoana saceleanului Iulian, un prieten mai vechi, de altfel…

La traseul cu punct de plecare Barajul Sacele si trecere prin Vf. Vaida-Pasul Predelus-Vf. Paltinu-Lacul Gavan mai facusem referire pe aici. Prin aprilie am fost cu George pe la manastirile Cheia-Zamfira-Suzana cat si pe niste culmi tot pe acolo si mai studiasem traseul. Parea destul de mare 🙂

Vorbesc cu Iulica si stabilim sa ajung cu trenul pe la 7 in Darste si cu un autobuz sa merg pana in Sacele… iar de acolo sa prindem altceva de 8 pana in localitatea Bradet… care tot de Sacele tine.

Municipiul Sacele ca sa fie bine inteles de toata lumea 🙂 a rezultat prin comasarea a vreo 7 sate. Deci sunt puzderie de biserici, de la ortodoxe la ce vreti voi, iar intinderea municipiului… e mare-mare 🙂 Parca erau vreo 30 de biserici…

De stabilit s-a stabilit, numai ca obosit fiind dupa o saptamana agitata, ora de somn a fost ca de obicei in acele zile, din nou la 1 noaptea. Asa ca, la 5 dimineata nu a avut cine sa se mai trezeasca. Si asa s-a dus trenul de 6 si m-am trezit pe la 7:40 convins ca e deja un 9-10. Vad Sms-ul lui Iulian cu pe unde sunt… unde sa fiu, ce sa-i spun?!

Dupa deliberari si scuze, refaceri si propuneri, tot mergem. Iau trenul de 9, ajung la 10, vine autobuzul si cobor in Sacele la o statie prestabilita. Mai departe, ne ducea un prieten, adica pana la baraj. Dupa ce cobor, o iau in alta directie, pentru ca vazusem un monument superb 🙂

Monumentul eroilor saceleni cazuti in Primul Razboi Mondial

Admiram buzdugane, sceptre, casti si lauri… cand suna Iulica. Daca nu mai soseam! :)) Il vad venind de undeva dinspre o biserica, unde trebuia sa fi ajuns si eu de ceva timp.

Plecam!

Ajungem la baraj, coboram din masina si… cu chiu, cu vai, intram in sfarsit in traseu, in padure, la ora 11. Ziua se anunta perfecta in prima parte si ploi-ploicele in a doua parte.

Nu dupa mult timp vad ceva ce stationa in poteca. Ia uite un sarpe, zic!

Avea cam 30-40 cm

O naparca. Aflu azi pe net ca nu e sarpe ci soparla fara picioare. Mai aflasem si altadata dar uitasem. Peste vreo 2 ani daca o mai vad, tot sarpe ii zic :))

Continuam si ne apropiem de iesirea din padure:

Pe aici am fost si cu George

Pe Vf. din dreapta de tot urma sa ajungem dupa ore bune.

Cam de unde veneam, zona barajului.

Fara raspuns

Mai vedeam si cate un marcaj din cand in cand, banda albastra, iar la acest stalp ne-am lamurit ce este cu el.

Vf. Vaida in stanga, Vf. Paltinu departe in dreapta

Vf. Vaida

Borna de pe varf

Paduri nesfarsite, nici nu ai zice ca sta cineva pe acolo si, totusi…

Casuta din poveste

Noi continuam printre povesti cu mocani, zise de Iulian…

Admiram floricele si viitoare fructe de afin… cucii cantau de zor prin copaci.

Zona aceasta din muntii Grohotisului este salbatica, cand si cand mai pasuneaza pe aici animale domestice… in rest, am vazut o multime de urme de lupi.

In drept cu Pasul Predelus

Coborare spre Pas

Pe aici treceau cei din Transilvania in Tara Romaneasca si invers.

Incepem urcusul spre Vf. Paltinu, pe langa tot felul de suprafete arse. Fara niciun dubiu pe aici trasnestul e la el acasa.

Pana in Pasul Predelus sunt 15 km si am facut peste 3 ore.

Povestea continua 🙂 Pana la varf mai este…

Si ca tot vorbeam de trasnet, in spate tocmai incepuse spectacolul…

Mai multe ploi in desfasurare spre Valea Doftanei. Vantul nu le impingea spre noi.

Inainte vremea era buna 🙂

Foarte, foarte subtiri

Barajul si manastirea Bradet

De la varf analizand de unde venim. Din Pas si pana la Vf. am facut vreo ora si jumatate cu pauze.

Inspre Bucegi un peisaj de vis, un amestec de ploaie, nori si raze.

O ploaie peste Cheile Rasnovului, vremea insa tinea cu noi si nu mai aveam mult pana in zona impadurita.

Niste stropi de ploaie ne ating usor…

Iar soare

Vedeam pana la mari distante… Bucegii in continuare sub imperiul razelor.

A trebuit sa lasam poezia si fotografia si sa dam mai repede din picioare pentru ca stropii devenisera cam mari. Ne-am pus pelerinele preventiv si uite asa am ajuns la Lacul Gavan.

Lacul Gavan, adica o balta urata.

Trecem si de refugiul Retevoiu unde erau niste tineri… continuam pe marcajul triunghi rosu pana in Valea Azugii. Ploaia serioasa inca se lasa asteptata.

Stevie

In Valea Azugii. Am facut dreapta pe drumul spre cabana Susai si Predeal. De aici, intr-o ora eram in cartierul Cioplea… unde evident a inceput o ploaie serioasa. Na, ca nu am scapat :))

Am ajuns si la gara… iar la interval de 15 minute, un tren pleca in directia mea spre Busteni, si un tren in directia lui Iulica spre Darste.

Traseul, asa ca si concluzie, e lung tare. O avea el vreo 35-37 de km dar are tot ce vrei. Nu prea gasesti oameni pe el. E fain sa-l alergi ca antrenament si sa zaci apoi vreo 2 zile. Apa daca nu ai in rucsac, e cam trist. Este un izvor pe langa refugiul Retevoiu. Daca mergi in liniste si mai stai pe acolo si cu cortul, ai sanse mari sa vezi cam orice animal salbatic. Linistea e totala. Un traseu chiar fain…

Munti si nori

De sambata trecuta si pana azi, duminica, pe munte a fost o vreme perfecta. Patru zile din acest interval de timp au fost cu plafon de nori. Insa acest plafon a stat nemiscat atatea zile peste Valea Prahovei si o buna parte a tarii… nu si pe munte.

dscf6895Bucegii si „acoperisul” Vaii Prahovei

dscf6889Magura Codlei

dscf6959Pe muntii Baiului

dscf6973Imagine spre Valea Doftanei, muntii Grohotisului si mult mai departe.

dscf6976Ciucasul

dscf6980Tot zona superioara a bazinului Doftanei

dscf6991Masivul Piatra Mare

dscf7005Pe acolo ar trebui sa fie zona de la Comarnic spre sud… insa lumea tremura sub acel plafon.

dscf7019Zona Busteniului

dscf7021Sorica si mai departe Postavarul

dscf7026Versant in Valea Rea (Sinaia)

dscf7032Munti la care am mai facut referiri

dscf7033Joc de umbre

dscf7035Dincolo de Sinaia, mici insule

dscf7056Ultimele raze inainte de intrarea in plafon

dscf7060Un fel de exprimare

Cum loveste trasnetul! Si Ziua Drapelului…

Mai intai o mica incursiune prin ziua de 26 iunie, zi in care sarbatorim si tricolorul dar mai ales pe cei care au luptat pentru el.

„Milioane de oameni au murit pentru tara asta, ca noi sa traim pe pamanturile astea si uite ce au facut astia: au furat si au vandut totul” – un prieten.

1Aceasta mi s-a parut cea mai frumoasa postata de Ziua Drapelului. Ea apartine unuia dintre marii iubitori ai Bucegilor: dl. Silviu Manciulea

Am avut intentia de posta si eu drapelul pe care-l am pe perete in camera, langa icoane, dar m-am gandit eu ca pana la urma o astfel de exteriorizare nu-si are rostul 🙂 Suntem „drapelisti” si fara sa iesim in evidenta. S-ar putea sa vorbesc asa, neuronul stingher s-o fi spanzurat de singuratate 😉

Una peste alta, am ras putin de niste glume proaste 🙂

Apoi… multa bafta celor care alearga acum la concursul „Bate Toaca” din Ceahlau, in special lui Iulica…

Astia de la timesnewroman sunt cei mai tari in domeniul umorului inteligent… anuntau ca foarte curand la Bucuresti va fi un „triathlon tiganesc”: furi o bicicleta, inoti in Dambovita si alergi urmarit de Politie pe Magheru 🙂 🙂

Voiam sa postez si niste poze de la un eveniment din Sinaia, au atras cei de acolo niste fonduri… dar cred ca o las pe luni.

Sa trec insa la subiectul principal, desi toate mi se par principale, altfel nu le scriam… na, de la nume mi se trage, se spune ca numele ne caracterizeaza. Asa o fi… trebuie sa gasim si noi cate o scuza.

Deci Salvamontul din Sibiu a deschis un subiect legat de pericolele de munte. Urmaresc postarile acestora cat si pe cele ale celor de la Dambovita. Sunt niste repere in lumea asta montana.

2Bine, in text exista o confuzie: fulgerul este lumina aceea ce se produce intre nori si trasnetul este altceva. Dar fulger sau trasnet toti stim despre ce este vorba.

Sfaturile sunt utile, voi prezenta mai jos si opiniile cele mai bune ale acelora care au comentat la acest subiect, pe pagina salvamontului sibian. Pentru a fi mai la indemana, unii nu intra pe Facebook, si apoi cand vad sute de vizitatori zilnic pe blog, mai si trebuie sa scriu si niste chestii de interes… le-am concentrat putin aici.

Parerea mea in legatura cu trasnetul… Eu cand vad o astfel de ploaie caut cel mai apropiat adapost si astept sa treaca, nu merg spre ploaie. Bine, asta cu te-a prins ploaia si esti in fata faptului se intampla ca nu asculti prognoza, nu intelegi cand vremea este pe cale sa se schimbe, ca nu ploua imediat, sunt niste semne inainte. Totusi, daca as fi surprins de o astfel de ploaie, primul loc ar fi sa parasesc rapid creasta sau zona plata. Prin padure, as merge fara nicio teama. Mai vezi pe munte oameni speriati ca tuna la Varful Omu si ei fiind la Cota 2000 fug la telecabina sa coboare repede 🙂 Decat sa mergi pe munte si sa intri in panica la fiecare pas, din necunostinta de cauza, mai bine iti gasesti o alta ocupatie… mai putin primejdioasa pentru sanatate 😉

Deci sa vedem niste pareri de luat in seama:

Dl. Calin Alexandru: „NU ALERGATI! Cand ambele picioare ating pamintul la o distanta mai mare de cativa zeci de centimetri, intre cele doua puncte exista o diferenta de potential electric de citeva sute de volti sau chiar mii !!! Ceea ce va produce un curent electric extrem de intens chiar daca fulgerul nu v-a lovit direct ci a cazut undeva in apropiere„.

Dl. Geo Luca: „Daca esti pe camp in apropiere de o linie electrica de inalta tensiune, iar aceasta din intamplare a cazut pe pamant, se intampla exact ce a zis Calin mai sus: diferenta de potential care apare prin pășire, trece prin corp, facand ravagii . Cum te deplasezi: talpile lipite una de cealalta, si cu jumatati de pas târâte si nu ridicate (lateralul talpilor sa fie tot timpul in contact), poti sa te indepartezi. Ideea este ca pe pamant sa fie doar un singur punct din corpul tau care il atinge, sa nu existe scurgere. Ca sa fie mai simplu de inteles, imaginati-va ca centrul unde a lovit fulgerul sau a cazut linia, este tensiunea cea mai mare, sa zicem 20000 v. Acum imaginati-va multe cercuri concentrice care pleaca de la acest punct. Cu cat se indeparteaza cercurile,tensiunea scade : 19000, 17000, etc. Voi ati pasit, deci un picior se afla intr-un cerc, si celalalt in altul. daca este cum am scris mai sus, atunci 2000 de volti va trece dintr-un picior in celalat prin corp, electrocutandu-va.”

Dl. Tiberiu Nyari:Un TRĂSNET….asa se numeste arcul electric care loveste pamantul ….fulgerele raman pe cer,sunt descarcari electrice intre nori….TUNETUL apare doar la trăsnet….cu cât ești mai departe de un trăsnet cu atât mai târziu vei auzii tunetul….viteza luminii este de 300.000 km/sec.,cea a sunetului 337,5m/sec.

PS. Toate măsurile de precauție se iau din timp,nu mai continuați drumul!….când deja arcul electric a pornit nu mai aveți timp să faceți nimica!….de obicei aceste descărcări electrice,trăsnetele,nu țin timp îndelungat!”

Dl. Calin Alexandru:traseul traznetului este un canal ionizat intre norul incarcat electric si pamint. punctul de pe pamint este in general orice excrescenta si mai ales cele ascutite, caz in care se manifesta asa numitul efect de varf (acumularea sarcinilor electrice in virfurile ascutite ale unui corp), efect mult mai intens manifestat la corpurile metalice. Ergo: orice obiect proeminent, metalic este un sui generis paratraznet si trebuie evitat (bete de mers legate la rucsac, vechile rucsacuri cu cadru metalic, piolet,etc).

In primul rand eu prefer sa fiu viu si ud decit mort si ..tot ud; in al doilea rand ploaia si implicit traznetele nu apar in cateva secunde, ai timp sa te retragi, sa te adapostesti si mai ales sa te imbraci cu echipamentul impermeabil pe care, nu-i asa?, se presupune ca il avem in rucsac si in consecinta nu ne afecteaza prea mult apa.”

Dl. Bercea Cornelius-Victor:In cazul loviturii de trasnet important este sa nu fi parcurs de curent, sau curentul sa fie cat mai mic. Recomand sa folositi paratrasnetele naturale. Exemplu un copac din zona. A nu se sta lipit de copac, ci in apropierea acestuia. In apropierea unui stalp electric de asemenea zona este protejata.”

SURSA: https://www.facebook.com/717509551592821/photos/a.717578078252635.1073741828.717509551592821/784445114899264/?type=1&theater

Inchei cu o piesa muzicala, peste tot prezenta. Mereu surprinzatoarea mentalitate romaneasca… „te-am invatat sa scuipi ca in Titanic” 🙂 🙂

De fapt, mai postez una superba, videoclipul se deschide cu o poza din Moeciu:

Toamna printre nori…

Aseara, doua momente placute…discutam cu cineva si priveam norii…vorbeam in timp ce pozam…vorbeam, pozam si gandeam la tot felul de aspecte de toamna. Cam o ora de vorbit si privit spre nori…apoi s-a lasat intunericul, dar nu-i nimic, si maine este o zi.

Datorita razelor de soare si a vantului, norii alergau pe cer si isi schimbau culorile…ce mai, era un peisaj ce trebuia urmarit. Il redau si eu partial, mai jos:

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19Norul acela era deformat de la vant

20

21

22

23

24Si cam atat…mai departe au iesit pozele cam intunecate…dar tot am mai facut vreo 30…insa nu-mi plac :))

Vremea aceasta inchisa, surprinzatoare, tot tine pe aici, de un timp…sa vedem cum va fi in week-end.

Zbateri!

Printre crengi la adunat de conuri rosii:

1Bun catarator Matrix 😉

Printre nori:

2

3

Printre trandafiri:

4

5Doar ca trandafirii au fost -spunea un paznic-, afectati de piatra. Voiam sa iau mai multi, dar nu asa mari, boboci. Trebuie sa mai caut :)) Cei rosii nu prea miroseau. Este undeva prin Campina…

Primaverile vesnice din 14 februarie

„Pentru astazi, pentru fiecare zi….nestiutelor, spusuri, uneori, neincremenite, in timpul omenesc!”

Mai intai:

Mai apoi:

„GANDURI ALB-ALBASTRE SOSIND DIN TIMPUL VIITOR  SA GUVERNEZE PREZENTUL

Tu zburai! Fiindca cerul iti era imensitate si spatiu de umblet vesnic. Te vedeam cum te avantai in valuri si cadeai in nori-cascade. Si-mi sopteai in atingeri alburii. Doar eu iti auzeam gandurile. As fi vrut sa-ti sorb toate acele lacrimi ce mi le dadeai. Tu imi zambeai din curcubee, stiind ca n-o voi reusi vreodata!

Ai inceput sa mergi in ritm cu mine. Zambesc eu, acum! Nestiind tu ca te vad in fiecare petala de floare, in fiecare dans al fluturasilor, in fiecare picatura de nectar sorbita de acesti petitori. Pentru a-mi fi aproape, ai luat adierea vantului.  Stiai ca unele pustiuri pentru a inflori, absorb vantul cu totul si nu-i mai dau drumul? Nu, nu voiai sa stii! Pentru ca suflul iti este vesnic si locul tau stiut dintotdeauna: AICI, LA MINE!”

….

Insa, la inceput a fost povestea:

T1

„Si eram si gand si cuvant. Si dor si umblet. Mai eram si vara si iarna, nerenuntand o clipa. Am strans raul si Binele, neacceptand ezitari sau infrangeri. Atunci am fost Lucifer. Si nimic nu mi-a mai fost cu neputinta. M-am asezat in calea ta si ti-am pavat urmele pasilor cu flori, chiar daca tu mergeai doar intr-o directie, si inapoi, gandul nu ti l-ai fi oprit. Am incercat sa fiu chiar si Beethoven, insa sufletul imi suna precum orchestra lui Bregovic…nici a bucurie, nici a jale.

I-am dat fiecarei creatii propria mea mantie, impacand gheata cu focul, irealul cu realul. M-am risipit in ramificatii si le-am asezat in drumul tau. Desi se terminau in penumbra, ele adaposteau gradini de flori, nemuritoare. Ale mele, pentru tine. Vazul insa iti era neincrezator si nu te-ai oprit. Ai intrat in Biserica lui Hristos, la adapost de gandurile, intentiile si planurile mele. Eu si acolo am venit…invadand lacasul sfant cu priviri…priviri albe din ganduri luciferiene nepedepsite. Singura zi cand Lucifer a beneficiat de clementa. Pentru ca atunci, acolo, el a sorbit albul, abandonand intunericul si nemaidorind altceva”.

Printre zambete, visele ne zboara in evantai larg, restul insemnand necunoscutul…marcat! Pare inutil sa ne zbatem in casatorii de o zi, mai bine in locul clipelor ar trebui sa cautam eternitati si certitudini!

….

„Pentru astazi, pentru fiecare zi….nestiutelor, spusuri, uneori, neincremenite, in timpul omenesc!”

LA MULTI ANI, tuturor „Valentinelor si Valentinilor”! 🙂

P.S. Explicatia mai detaliata a tabloului o gasiti intr-un comentariu, mai jos…

Cu Rares pe munte, de la Babele la Cota 1400

Rares adica Adi la puterea a treia. Pentru ca Andrei este Adi la puterea a doua…si eu asa, mai…ultimul 🙂 Interesant modul de gandire al persoanei care a spus treaba asta. Poate ca asa va fi 🙂

Si daca ieri s-au implinit 3 ani de cand am luat la modul serios aceasta lupta pentru protejarea Bucegilor, m-am gandit ca o plimbare pe acesti munti ar fi cea mai potrivita…cu Oana si Rares. Dimineata cand am vazut cerul plin de nori parca imi parea rau ca nu m-am gandit sa fac aceasta excursie in week-end. Dar cum norii aveau o anumita culoare, m-am gandit ca poate este plafon si m-am dus repede pe camerele live ale Jurnalului National. Pe aceea de la Cota 2000 am  vazut ca este plafon de nori si cat de frumos era pe munte.

M-am precipitat repede dupa rucsac si cele ce trebuiau „indesate” in el, masurile vesnice de precautie cand mergi pe munte, i-am zorit pe insotitori :)) si repede cu o masina am ajuns in Busteni, de acolo la statia de telecabina. Nu prea erau turisti si la ora 11 eram deja in telecabina.

2D 🙂

Iesirea din nori…sub nori, Busteniul si Valea Prahovei

Pe deasupra Vaii Jepilor si a plafonului de nori

Rares, se plictisise si s-a gandit sa doarma putin, la Oana in brate

Ce culori are toamna aceasta…fascinante

Momentul cand am ajuns la jumatatea traseului

In statia de la Babele

Ne-am indreptat spre Babele si Sfinx, alaturi de putine persoane. De jos, din oras, ai impresia ca pe munte este vreme urata si nu are rost sa urci…

Frumos acest Sfinx, nu stiu de ce se urca multi pe el…pare un fel de sacrilegiu

Oana, umbland de colo-colo

Rares bucuros

Am plecat de la Sfinx si am ajuns la drum…Rares nu prea avea astampar si am presupus ca vrea sa schiteze niste pasi…pe munte. A incercat el ceva acolo, i-a iesit putin 🙂

Mari pasi :)) Acum o pauza de zambete 🙂

Am ajuns inapoi la statia de telecabina dar nu pentru a ne intoarce in Busteni…ci pentru a porni pe drum pana la Complexul Piatra Arsa si de acolo urma sa ajungem la Cota 1400. Vremea nu avea cum sa se schimbe in 3-4 ore dupa cum se arata…deja in imagine se vede ca il luasem prizonier pe Rares

Daca arata unul cu mana sau cu degetul trebuie sa arate toti 😉 Oana imi explica pe unde vine traseul turistic Babele-Piatra Arsa

Crucea de pe muntele Caraiman si niste persoane undeva pe marginea abruptului Jepilor Mici…poate numarau capre negre 🙂

Drumul nostru, Piatra Arsa undeva in stanga

Oana era cu ochii dupa pietre de fotografiat…”uite la asta trebuie sa-i faci poza, ce piatra este asta…” Acolo unde nu exista o definitie inventam una :)) de care radeam amandoi 🙂

Complexul de la Piatra Arsa, ceva mai aproape

Rares pe frontul de lupta cu somnul…am decis sa ne oprim putin

Pe masura ce Oana elibera rucsacul de mancare, eu pozam si…mancam ciocolata in loc de altceva. M-a vazut pana la urma…

Si am trecut la sandwich-urile cu snitel de la „Marian Ilie” in timp ce Rares alesese laptele. Sandwich-urile acestea sunt cele mai bune din Valea Prahovei, este ca si cum le-ai face acasa, sunt 5 lei/bucata. Am mai vorbit eu de ele…cum vii dinspre gara Busteni, inainte sa intri pe strada Caraiman il vezi pe partea dreapta…majoritatea celor care vin periodic in Bucegi trec pe la el. Omul vine la munca de la 5-6 dimineata. Nu i-am gasit cusur la niciun sandwich de multi ani… si eu gasesc repede ceva :))

Mai se odihnea si el…a mers mult, aerul :))

Moment antologic :)) Cand am zis sa-l mai bagam in seama si pe Rares, am auzit un motor de masina :))) Cine oare venea si ce dorea? Sa urce cu masina pe drumul interzis auto ce suie la Babele si pe care coborasem noi, sau mergea la Piatra Arsa?

„Fa-mi poza repede si da-mi te rog aparatul”…doar la volan il vazusem pe  „salvatorul” montan. Si cand este el inseamna ilegalitate. Cu jeep-ul burdusit de oameni urca la Babele…ceasul rau 🙂 Evident urca sa „repare” ceva :)) Sa-l ajutam atunci…pe acest mincinos! Saptamana viitoare sunt la biroul unui sef al Jandarmeriei sa-i detaliez o situatie…mai exista un instructor montan, Stanciu care baga mijloacele auto prin toate zonele interzise. Legea este aceiasi pentru toti 😉 Exista si o legatura intre acest instructor si „salvator”…sunt prieteni. Normal…cine se aseamana se mai si aduna 😉 Exista un grup de persoane cu diferite atributii prin Bucegi, ei fiind deprinsi cu obiceiuri negative va dati seama ca nu poti avea nicio pretentie de la turisti.

In timp ce mergeam spre Piatra Arsa a aparut si cainele acesta, de nicaieri. Rares era foarte atras de el si nu mai avea stare in bratele mele…nici cainele nu vroia sa fie prietenos, l-am pozat doar 🙂

Micul lac de la Piatra Arsa avea apa…dupa o vara secetoasa

O privire inapoi, spre Vf. Jepii Mari. Era atat de frumos, cald, liniste…mergeai de placere fara sa-ti dai seama

Statia de telecabina de la Cota 2000…am incercat sa o pacalesc pe Oana cu clatitele de acolo, dar nu a vrut…mai bine nu o lasam pe ea sa cumpere ciocolata si placinte :))

La Sinaia de abia acum se retragea plafonul de nori. Oricum a fost mai cald sus pe munte decat jos in Valea Prahovei

Spuneam acum cateva zile, ca nu am vazut zade ingalbenite…sunt atat de multe…singurul conifer ce ramane fara ace, toamna

Pe deasupra stanei turistice Tarle. Pe Drumul de Vara se lucra la partie, se amenajau rigolele

Muntele a fost astazi aproape lipsit de oameni, am intalnit cel mult 15-20 persoane pe Platou.

La 15:15 eram in statia de telecabina de la Cota 1400, la 15:30 era coborarea spre Sinaia. Rares a dormit toropit de aerul de munte, de la Piatra Arsa si pana la Cota 1500.

Am avut ceva cu jumatatea traseului ieri :)) Priviti cum arata padurea…are niste culori…cat timp nu cade bruma, frunzele vor atinge solul mai greu…

Apusul l-am prins acasa…se schimba vremea asa pare 🙂

Cam asa a fost ieri! 🙂 Acum trebuie sa plec, Rares ţipă si se joaca, este si putin prins de soare in obrajori, sper sa nu trezeasca tot blocul :))

Plecati la nasa lui Andrei? Deci pleaca la nasa lui Andrei, vai de ea :))

Incheiere? De cateva secunde:  „Mai, eu fac copii ca sa semene numai cu tine?” :)))

Un moment ca nu este asta incheierea :)) Am dat peste o panglica tricolora…cu data pe ea. Primarul Savin i-a dat-o lui Andrei acum vreo 2-3 ani cand a inaugurat parcul de pe Zamora, cu Roberta Anastase, etc… si primarul a chemat copiii sa taie cu ei panglica. Si Andrei era langa el :)) Au taiat impreuna :)) L-a intrebat daca stie o poezie, el a recitat-o. Dl. primar l-a aplaudat 🙂 Cand l-a intrebat cum il cheama si cand copilul si-a spus numele, primarului i s-a schimbat oarecum starea de spirit. Andrei…Cel Intai Chemat 😉 Bine nu la prenume m-am referit, se intelege :))

O zi buna tuturor! 😉