La „descoperiri” cu Rares si Andrei in defileul Posadei

Cand parintii nu asculta de copii…

Intr-un moment liber zic sa-i duc pe cei doi nazdravani in parc.

„Iar in parc?” Deci nu am nimerit-o!

DSCF1751

DSCF1758

DSCF1761Rares

Andrei: „Eu am prieteni in alt parc!”. Na, ce sa-i faci!

Zic eu: „Sa mergem la biserica!”. Evident in Busteni, la Biserica Domneasca. Era totusi o varianta mai buna, asa ca am mers acolo.

Stam pe banca, vorbim. Rares: „Nu mergem si in biserica?”. Mergem… Se uita Rares la portretul Reginei Elisabeta si-i spune lui Andrei ca apare si in calendarele si in pozele ce le face la scoala. Asta pentru ca Andrei invata la scoala „Regina Elisabeta”. Rares la 4 ani si jumatate a facut legatura intre pictura din Biserica Domneasca si simbolul scolii unde invata Andrei. Asta se intampla ieri. Azi stia deja cum se numesc biserica, ctitorii…

In biserica nu era nimeni. Rares se porneste sa alerge prin naos, in cerc 🙂 Ma uit la el si ma trezesc vorbind dupa ce facuse niste ture, ca sa nu mai alerge, ca nu se alearga in biserica. Adica prostiile ce mi se fixasera inconstient in minte, care se propaga peste tot. Bineinteles, am revenit, era bine sa alerge. „Alearga, tati, cat vrei!”. E bucuria unui copil, nu altceva.

Din biserica mergem la micul cimitir al eroilor de langa biserica. In mod cert, cei de la biserica sunt un foarte bun exemplu despre  cum trebuie cinstiti eroii:

DSCF1923In spatele lor se afla mormantul locotenentului Virgiliu Abeleanu ce apare si pe coperta cartii „100 de pasi in timp…”.

Acest aroman, unul dintre cei 10.000 de aromani inrolati voluntar in Armata Romana in Primul Razboi Mondial, a fost comandantul companiei a 10-a din cadrul Regimentului 5 Vlasca si a cazut aparand Predealul, pe muntele Susai, in ziua de 7 octombrie 1916. Mai e putin si se fac 100 de ani…

Umbland putin prin astfel de locuri, le-am desteptat simtul de aventura, setea de cunoastere si toata seara au tabarat pe mine ca sa mergem intr-o expeditie 🙂 Pana la urma, coordonatele zilei urmatoare se schimba ca prin minune si gata, plec cu cei doi neastamparati.

Unde pot fi dusi asemenea copii? Unde credeti ca i-am dus?

In defileul de la Posada 🙂

Ne suim in Regiotrans, coboram la Posada la 8:20. Ca daca nu plecam de dimineata, se striga prin casa: „cand plecam/nu mai plecam”. Cel mai mic este si cel mai revolutionar!

DSCF1931Pornim prin defileu sa iesim la Valea Larga. Mi-am propus sa luam inapoi trenul de 16:30, timp suficient sa se desfasoare „expeditia” 🙂

DSCF1935

DSCF1942

DSCF1970

DSCF1974Cascadele Conciului

DSCF1976

DSCF1977

DSCF1984

DSCF1986Posada reloaded

DSCF1991

DSCF1993Cand va cadea?!

DSCF2009

DSCF2010Adica a facut o magie, in limbajul lui

DSCF2019

DSCF2020

DSCF2021

DSCF2025

DSCF2026

Apoi… „trebuie sa descoperim ceva…”. Eu zic: „Bine, sa descoperim!” 🙂 🙂 Inainte de asta ma intrebase Rares: „Tati, nu putem sa traim aici? E asa frumos?”.

Primul vine Andrei:

DSCF2027Mare descoperire, e buna de ceva…

DSCF2031

DSCF2032

DSCF2033

Cand mergeam pe drum, Rares desena sageti in nisip, sa stie cine vine dupa noi care e drumul 😉 Iar Andrei facuse din doua bete si o lespede legata cu tulpini de iedera, un topor. Am cazut de acord ca era unul „de lupta”, categoric! 🙂

DSCF2034La pescuit

DSCF2036

DSCF2037Sa ne enervam ca nu trage. Dupa care a incercat alt procedeu… scotea cu sapca apa, chipurile poate prinde asa… „niste peste”. Pana sa intervin era ud tot.

DSCF2040Cum depozitul trebuia constituit, din toate directiile soseau „descoperirile”.

DSCF2041

DSCF2042

DSCF2049

DSCF2052Din ce in ce mai multe 🙂

DSCF2057

DSCF2059

DSCF2063

DSCF2065Depozitul

Pana la urma mai stam, mai mergem…

DSCF2066

DSCF2067

DSCF2069

DSCF2070

DSCF2071

DSCF2073In 10 minute venea trenul in statia Valea Larga. I-am adus acasa murdari, uzi, bronzati… dar fericiti. Sunt cei mai incantati 🙂 Am spalat „descoperirile” si le bagam intr-o cutie. Sa se usuce numai! Scriem pe ea data si unde am fost!

Rares la 3 anisori si Ziua Mondiala a Zapezii

Pe 14 ianuarie, Rares a implinit 3 anisori… Ce mai trece timpul !

Nu am avut timp sa postez si poze. Iata cateva… multumesc celor 3  C: Carmen, Camelia, Crisan. Ordinea chiar nu conteaza… frumosi oameni.

tort

Rares I

Rares IIA durat ceva pana l-am asezat la masa… era foarte agitat, cred ca traia momentul, a cantat si el „La Multi Ani” 🙂

….

Trebuie sa amintesc ca maine, duminica, la Busteni, la partia Kalinderu, si la Sinaia, la partia Noua, langa telegondola, se va sarbatori Ziua Mondiala a Zapezii. Nu stiu prea bine ce este cu acest eveniment, sarbatorit simultan in nu stiu cate orase, dar organizatorii asigura pe cei care vin pe aceste partii, ca vor avea parte de tot felul de lucruri frumoase, lectii gratuite de schi pentru copii, etc.

O alta poza mai buna de incheiere nu am gasit:

SAMSUNG

Si o piesa muzicala:

Rares, bucurie inocenta de copil

Oare exista un exemplu de inocenta mai bun decat bucuria unui copil?

Azi, ma intalnesc pe strada cu Oana si cel mic. Rares era smiorcait 🙂 Cum eram si eu odinioara. Il intelegeam. Voia ceva: libertate!

Asa ca, vino la tati! Mami a plecat sa plateasca o factura si tati sa duca baiatul acasa. Cum am dat curba, gata, era de noi 🙂

EL: „agăn, agăn!” Eu, traducatorul perfect. Adica voia la leagan, in parc.

1

3

4

5

6

7Cu sageata verde, un angajat serios al societatii Comprest, societate ce aduna deseurile la Busteni… omul acesta, pe nume Adorian, zi de zi, dis-de-dimineata, este pe teren, sa adune gunoaiele aruncate la intamplare, sa deszapezeasca bancile, aleile, scari… De ani de zile, tot asta face… un om disciplinat.

8Se gandea departe 🙂 Cu cine sa semene, visa cu ochii deschisi 🙂

9El a crezut ca daca eu ma las pentru o poza cu cadrul mai larg, trebuie si el sa faca la fel

10Aici faceam intrecere, alergam 😉

11Victoria este a lui, evident

12La catelusul acesta ii place lui…

113Maine dimineata mergem sa-i ducem de mancare 🙂 Lui Rares ii place sa dialogheze cu el. Il intreaba tot felul 🙂 Este o placere sa-i privesti 🙂

Poze cu Rares, in jurul varstei si la 2 anisori

Da, scriu azi, pe 15.01…ieri, Rares a implinit 2 ani…a trecut timpul, trece…

1a

Aici desfaceam treptat ambalajul tortului

1bI-am aprins lumanarea de mai multe ori, el tot sufla intr-una bucuros

1c

1dBine, mai sunt si poze cu el „atacand” tortul, dar pe altadata 🙂

e

b

dAzi dimineata, la fereastra ne-am trezit cu un porumbel. Pe aici nu sunt porumbei liberi, a nimerit el pe la noi… a stat cam 2 minute.

c

aIn 2014

Povestea tabletei, Rares la manastire si la cofetarie, Povestea „Tigancii”, Peisaje, Mersul Trenurilor…si cam atat, deocamdata!

O mica introducere despre politica…nu scriu prea mult, stiti ca fiecare avem pareri despre politica,  un subiect cu care toti suntem obisnuiti. Personal, nu ma astept la suspendarea presedintelui, chiar mi s-a parut foarte rational in ultimul timp…ci, urmarind cele intamplate, ma gandeam asa: „ce ar fi, sa vedem in aceste zile, cum este arestat premierul si alti lideri actuali pentru subminarea statului?” Nu prea este in regula sa te joci asa cu puterea…

….

Multi asteptati subiectul „Tableta”, gasita de ziua mea intr-un tren. Astazi, acum spre seara, m-am intalnit cu proprietarul acesteia. Il cheama Mihai C., merge si el pe munte, din ce mi-a povestit, acum ani de zile era voluntar si participa la montare de indicatoare turistice, marcari de trasee, etc. Este un baiat tanar, de treaba, la locul lui, de bun simt. Cand am vorbit cu el la telefon, spunea ca este un miracol…poate ca acum crede in Dumnezeu 🙂 Sau macar incearca 🙂 Am vorbit o vreme, acum avem nr. de telefon, poate ne coordonam la o plimbare prin Bucegi, intr-o zi, cine stie…

zPana la urma am facut poze la manastire si cu tableta lui Mihai. Fundalul este altul, sau a fost 🙂

Bucuria mea este ca nimeni nu mi-a spus „ba’, de ce nu ai pastrat-o?!”. Ma asteptam sa-mi zica unii cunoscuti, dar deja cred ca s-au obisnuit, probabil vorbesc intre ei :))) „ba’ si ala, ce nebun”. Majoritatea au spus vorbe de bine. Acum, nu este chiar aiurea sa te folosesti de bunul altuia si acela sa fie suparat, necajit, ca si-a pierdut amintirile, ce avea el acolo? 🙂

Am castigat un prieten si am facut o fapta buna, sunt mult mai multumit!

….

Duminica am fost cu Rares pe la Manastirea Caraiman, de acolo la cofetarie, de unde am uitat sa mai plecam…este drept, el si adormise.

sAici ii placea sa acopere cu zapada o frunza

tCiocolatica lui

u

vPaun la manastirea Caraiman

yO alta zi frumoasa…

….

Vin iar acasa, acelasi tren, o alta poveste. Pe peron, o fata frumoasa. Tot pe peron un copil, o alta fata si o femeie, mama fetei…de alta etnie, ca asa se spune…

Soseste trenul, ne urcam toti la acelasi vagon. Prima fata merge mai in spate, fata de etnie rroma si ai ei, mai raman in fata usii la o tigara, eu intru in primul compartiment gol.

Pleaca trenul, ma trezesc cu grupul de 3 in compartiment: „E liber?”, „Cum naiba sa nu fie liber…”. Nu zic nimic, nu ma uit pe geam, ma uit la ei curios. Or fi fost cu steaua sus rasare. Si incepe fata sa-mi spuna ca-i da 1 leu controlorului, eu nu zic nimic, ce sa zic? Problema lor…

Apoi incepe sa-mi spuna o poveste. A fost sa gaseasca de lucru, eu ma gandesc ca „de lucru” poate insemna orice. Spera ca sosind sarbatorile va gasi la vreun hotel, restaurant, pensiune, ceva pe la bucatarie, la spalat vase. I se promisese un job pentru joi: „Am fost la…si mi-a zis sa vin joi. Stii, cred ca iti dai seama ca sunt tiganca, daca eram romanca ma angaja. Nu-mi place ura asta, nu voiam sa fur, nu toti tiganii fura. Trebuie sa cresc copilul asta.” Apoi mi-a povestit ca mai lucrase cateva zile la un hotel cu multe etaje, unde a fost pusa sa aranjeze prin camere.  O plateau cu 80 lei/zi pentru a asigura curatenia in peste 10 camere. Era si volum mare de munca si nici nu le avea cu curatenia. Ea recunostea foarte franc ca nu are o situatie buna si nu stia cum sa stearga praful de peste tot, asa ca stergea si ea de pe unde se vedea 🙂 Dupa 2-3 zile nu au mai chemat-o…

Au coborat la prima statie… Se pare ca trenul acesta este unul al povestilor…

nAcolo a stat 🙂

….

Apropierea sarbatorilor de iarna este mereu impresionanta. Este asa o magie ce se spulbera prea repede…imediat dupa Sf. Stefan. Revelionul nu este cine stie ce, stam asa si ne uitam la ceas, tic-tac, tic-tac, sa intram in noul an. A inceput sa mi se para stupid 🙂 Trebuie sa gasesc ceva mai bun de facut, mereu am zis ca as merge undeva pe munte sa fac niste poze. Dar nici chiar asa departe, poate la Stana Regala, pe stanca Franz Josef ce domina Valea Prahovei. Apoi vin pe jos acasa in cel mult doua ore…mananci cu pofta, ai motiv. Nu mai auzi cantece de „la multi ani”, oracaieli de vecini betivi, vezi altfel masa festiva 🙂 Mereu mi s-a parut ciudat sa te asezi la masa, sa mananci, ca asa face toata lumea cu astfel de ocazii. Suna asa cam primitiv, ca si cum traim pentru stomac, mancare. Trebuie sa gasesc ceva interesant de facut in noaptea „dintre ani” :)) Nu imi place sa fie nici liniste, dar nici galagie…eu am tot felul de idei, dar nu se potrivesc cu ale celorlalti si deseori tac 🙂 Inventez eu ceva si scap…nu am stare, nu pot sa stau intr-un loc asa fara un motiv temeinic…

De Craciun este mai frumos si mai simplu, privim pomii de iarna, ma distrez mai bine…am prieteni sau rude mai in varsta si ascult tot felul de povete batranesti care trec pe langa mine cu viteza luminii: „lasa, mama, ca asa este de Craciun” sau ce li se mai nazare la unii si nu inteleg, rastalmacesc imediat „este de la Maicuta Domnului”…iar in mintea mea nu vreti sa stiti ce este cand aud astfel de chestii :)) Mai vin copiii cu „Primiti colindul”…eu ii aud imediat si cand bat la usa, bat si eu de dinauntru 🙂 Bat ei, bat si eu :)) Le deschid usa razand, canta ei, cant si eu :)) Uneori se opresc copiii mirati si atunci ma bufneste rasul :)) De Craciun trebuie sa miroasa a sarmale si sa fie cald in casa :)) Adevarul este ca pe mine ma enerveaza sa fac acum lucruri ce trebuie sa le faci pe la 70 de ani. Atunci trebuie sa te preocupe mancarea, aerul, colindul, artificiile, nepotii, acum trebuie sa traiesti fiecare zi, sa simti ca ai facut ceva si ieri si azi 🙂

gStatuia caporalului Musat din Busteni

j

….

Din data de 15 decembrie, Mersul Trenurilor s-a modificat:aMersul Trenurilor afisat in gara Busteni. Noutatea ar fi ca acum sunt mai multe trenuri pe relatia Brasov-Craiova si invers.

lEste bine de stiut, deci poti anula o calatorie doar daca intarzie trenul, cred ca nu cunosc multi regulile acestea…

Da, si cam atat! 🙂

Gradinita de copii :)

Unii spun referitor la copii ceva de genul „cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-i doreasca”. O mare prostie, in opinia mea. Cred ca un copil inmoaie sufletul oricarui om si ar trebui sa fie cate unul, macar, in fiecare familie.

Pe la noi vin niste prieteni, fetita lor de 2 ani si jumatate ramane mai multe ore si se joaca cu Rares. Cand am timp, ma joc cu amandoi, ii sperii, ii las sa faca toate boroboatele, ce mai, uneori intoarcem casa :). Rares tipa si fuge intruna, fetita la fel, eu ii incurajez :)) Ma distrez foarte tare 🙂

Alaltaieri le-a facut Oana spuma din fructe de padure, adica din afine, si fiecare umbla initial cu cate un brat de la mixer in mana. Fugeau prin casa si uneori mai dadeau cu limba pe acele brate 🙂 Erau asa de bucurosi si atat de simpatici, alergand unul dupa altul.  Pur si simplu, erau definitia inocentei 🙂

1

2Rares si spre seara tot murdar de afine era. Pentru ca apoi i-am dat sa manance asa crude, de fapt, eu i-am pus, ca el singur si-a luat din castronel…a mancat si cu obrajorii si cu nasucul 🙂

Sa trec repede la pozele de grup, ca sa ramana o amintire:

3Cu Rares si Ioana. Al meu nu poarta ciorapi prea mult timp, ii scoate si ii arunca

4

5Nici unul nu prea ascultam indicatiile fotografului

6Trebuia sa-i tin bine, sa le distragem atentia, ca impreuna se indeamna, nu au astampar o clipa.

Rares are cam 19 luni, trebuie sa fii cu ochii pe el,  urca si coboara singur din carucior, sta pe scaun la masa, mananca singur, se duce la usa si stie sa introduca cheia, sa o roteasca, la fel si butonul de siguranta, il roteste si pe acela. Cu alte cuvinte, poate sa iasa singur din apartament. Cate nu face…dar mie imi place, sa faca multe, cat mai multe 🙂

Am auzit atatea sfaturi, etc, copiii sunt insa o binecuvantare, nu altceva. Normal ca unii mai egoisti, invatati sa fie doar pentru ei, nu iubesc copiii si li se pare ca este ceva extraordinar de greu, de complicat…

Rares la un an si jumatate

Timpul trece si Rares a atins o varsta 🙂 Un an si jumatate…

Nefiind acasa, ci la rudele sotiei, de la distanta o sa-i urez La Multi Ani in scris :), acum de dimineata. Fiind in jur de 6, am sa-i sun mai tarziu.

6In tren, vineri

Maine insa va fi acasa:

1

2Ieri am trecut prin acest loc, unde de Florii am asezat o masa in apa. Cine stie, poate se mai iveste ocazia 🙂

3

5Flori de piatra

6

Tot ieri, am ajuns si la Cascada Urlatoarea:

8

9

Deci cu tortul acesta il astept 🙂 O sa multumesc mai tarziu celor care l-au facut 🙂 Nu am fost singur la punerea in practica a acestei idei…

10

11

Azi sper sa ajung si in acest loc, sa vedem cum va fi vremea, daca ne va lasa:

SyntekExifImageTitleAnul trecut, prin februarie, spuneam asa despre acest loc minunat:

„Apoi va invit pe “Altarul Zeilor” la peste 2000 m altitudine…sa va strigati nespusurile…va asigur ca ecoul muntelui le va duce mai departe…si se vor intoarce candva, dupa asteptari…pentru a aduce primavara….o primavara a tuturor sufletelor.”