Roci ar parea mai stiintific, dar sa fie asa pe intelesul tuturor. Pentru multi? … Pietre toate! 🙂
Am sa trec peste introducerea cunoscuta „cum mergeam eu, noi”…etc, pentru ca acela va fi alt post.
Acum doar pietre, cu rugamintea prietenului Alexandru, daca poate si este ceva interesant, sa ne mai ajute cu explicatii!
O piatra destul de usoara ca greutate, eroziunea a facut sa arate ca o sita
Un „artefact” diluvian
De aproape, parea o mica statuie sculptata, avea in jur de 5 kg. Va trebui sa o pozez mai detaliat si o sa prezint din toate unghiurile. Este o capodopera…are si un ochi. Zacea pe jumatate ingropata…palaria de jur-imprejur este perfecta
Harta la scara milenara
Albie pluviala, de torent, la 2000 m altitudine
Jder de piatra…urme
Apa a sapat…va imaginati in cate mii de ani s-a adancit astfel.
O ciuperca uscata adusa de vant…langa ceva ce pare o calcedonie albastra, mare, de nemiscat
La un moment dat, prietenii nu stiau unde ma aflu…eu pot fi localizat in orice colt al muntelui
Le-am semnalizat ca totul este in regula si au plecat 😉
Mai departe prin aceeasi zona pitoreasca…acesta va fi incepand de la anul un traseu turistic tematic
Observati ca la tot pasul este nisip fin
Si timpul le-a albit oasele…
Cat de frumoasa este…Poate nu ar fi rau sa facem un muzeu al pietrelor din Bucegi la Busteni. Tot spunea primarul ca face un Centru de vizitare al Parcului Natural…bine, lor le sta mai bine in natura, dar de acolo de unde sunt cu zecile poate fi luata una…drept material didactic. Sa se mai educe unii, altii…
Dupa curba alte surprize… orice curba este o pagina de istorie, versantul opus stancii erodate s-a inierbat in timp, precipitatiile au fost destul de reduse, se poate face si un calcul ce volum de apa curge pe aici
Un Diluvian 🙂
Arta naturala
„Pistrui”-intruziuni
Mai si coboram denivelarile
Se mai ghicea dincolo de curba o alta saritoare…era una de circa 6-7 metri inaltime
Martori imprimati pe vecie…comparativ cu scara umana
A fost un „mic” material despre geologia Bucegilor…adica doar a Platoului, ca mai sunt si alte tipuri de roci. Mai adaug astfel ceva minor 🙂 la istoria acestui munte 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
BOLOVAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAANIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII :))))))))))))))
Adrian pentru acest post te iubesc 😛 Pacat ca l-ai stricat cu titlul….. auzi la el… pietre…. roci…. SUNT FRATII MEI :))))))))) 😛
ApreciazăApreciază
Multi, multi…erau nenumarati :)) Nici pe acestia nu i-a socotit nimeni 🙂 Multumesc, pe mine ma iubesc mai mult cei care distrug mediul. In fiecare seara ei ii multumesc lui Dumnezeu ca le-am iesit in cale. Mai bine o amenda decat mai tarziu puscarie 🙂 Bine…BOLOVANI, fratii tai :))) Imi pare bine pentru acest post…vad ca nu l-ai fi banuit. Ieri ti-am zis ca numai pietre am pozat…in majoritatea timpului :)) Titlul mai putin inspirat, dar totusi un sinonim :))
ApreciazăApreciază
Pai mi-ai zis… dar nu ma asteptam la asemenea frumuseti… M-ai lasat mut… 🙂
ApreciazăApreciază
Si nu le-am postat pe toate, mai sunt vreo 100 de imagini 🙂 Mai trebuie sa adaug si ceva despre orasul Busteni, postul nu este complet…. Mi-e teama insa s-a postez imagini panoramice deosebite. Mai stii, ii trazneste prin cap vreunuia sa faca un proiect cu dezvoltarea propriilor buzunare pe spatele muntelui. Tu esti un om bun, dar sunt cate unii care ar trimite buldozere si basculante sa culeaga acele „pietre”. Sa ai astfel de minunatii pe mosie, nu este chiar de colea :)))
ApreciazăApreciază
Adrian 🙂 se pare ca anumite lucruri se intampla, mai repede decat le poti posta tu, adica le poti aproba… Cine culege un bolovan DIN MUNTE este ghinionul lui… Muntele isi va lua mereu acel BOLOVAN inapoi… Asa a fost, asa va fi…
ApreciazăApreciază
Cred ca un bolovan mic nu este asa mare paguba pentru munte, incerc si eu sa ma incurajez,doar am luat si eu cativa pana acum :))
ApreciazăApreciază
Aici nu mai am tag de raspuns…Asa ca o sa-mi raspund mie :))))
Orice bolovan ajunge acolo unde trebuie, altfel MUntele il ia inapoi :)))) Asa ca , daca tu ai luat, inseamna ca i-ai luat cu un scop 🙂 si a ajuns acolo unde trebuie…. :)))))))
ApreciazăApreciază
Ca sa nu se piarda, ca sa poata fi vazut pentru mult timp 🙂
ApreciazăApreciază
Hmmmm nu stiam ca „prietenii” tai au si elicoper 🙂 Degeaba, nu vor gasi ceea ce e isi doresc…. facem o prospectie saptamana viitoare?
ApreciazăApreciază
Erau prieteni buni :)) Iti dai seama ce crede fiecare acum :)) Categoric ca nu vor gasi…nu toate lucrurile aparente sunt si simple. Acolo mergem :)) Poate anumiti bolovani, pardon frati de-ai tai, ii marcam cu GPS-ul. Il luam si pe Cristi si pe altii…prospectiuni :))
ApreciazăApreciază
E clar, vom avea ceva activitate in zilele umatoare, mult mai multa decat hartia din imprimanta….
ApreciazăApreciază
Sa avem, asa mai le trece si lor timpul. Crezi ca ei in sinea lor nu-si dau seama ca avem dreptate? Dar ce pot sa faca? Nu se pot pune contra curentului…dar la o adica, nu-i vad bine pe stapanii lor. Cand ii iei omului libertatea de expresie, de gandire, intotdeauna apar probleme…intelegi. Azi cade tencuiala, maine zidul…
ApreciazăApreciază
Modestele PIETRE, adevarate comori in inima muntelui au asteptat rabdatoare ,pana si-au aflat cercetatorul cu suflet.Si erau (strict secret)…atat de departe,atat de aproape…
ApreciazăApreciază
La indemana si totusi putin vazute 🙂 Comori in inima muntelui-asta era titlul cel mai potrivit…pastrez ideea Crisan, pentru data viitoare 🙂
ApreciazăApreciază
In seara asta, mai am un singur comentariu. Azi am plecat din Bucegi si deja imi e tare, tare dor…..
ApreciazăApreciază
Te cheama ei inapoi, mai repede decat iti impui sa crezi…si o sa alergi sa vezi imensitatea din piatra si vegetatie…echilibrul 🙂
ApreciazăApreciază
ce de pietre! sau să șe zicem…”niște bolovani” 😉
ApreciazăApreciază
„Niste bolovani” este mai potrivit 🙂 Si erau foarte multi. Numeroasa familie 🙂
ApreciazăApreciază
chiar că!
🙂
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
Pentru acest material ai avea 10 toata facultatea. Sunt profi care nu au vazut niciodata ce ai fotografiat. Ceea ce numesti „statueta” pare a fi modelata pe cale artificiala.
ApreciazăApreciază
Piatra cu aspect de statuie este din calcar, o roca ce poate fi modelata mai usor de apa. Trebuie sa pozez in detaliu apoi ne putem face o parere. Poate ca au vazut dar nu toate adunate intr-o zona mai restransa.
ApreciazăApreciază
Adrian,toti „bolovanii” sint frumosi daca stii sa-i privesti,daca ii vezi.
cel din poza 7 poate fi un calcar,poza 12 ar putea fi andezit,poza 18-brecie (brecia este un conglomerat de diferite pietre cimentate impreuna),pozele 20 si 21 poate fi un jasp cu depuneri de fier,poza 24 calcar,35 jasp cu microagate,39 si 40 calcar.48 fosile.Pentru mine toate sint frumoase si daca le pui intr-o anumita lumina sau o anumita pozitie poti sa vezi ceva special sau sa fie adevarate ornamente pentru zonele de relaxare.
Multumesc pentru pietre „bolovani”!
ApreciazăApreciază
Multumesc 🙂 Asa este, daca ii privesti mai cu atentie. Jaspul era de dimensiuni mari, nici macar nu poate fi miscat 🙂 Ca mai toti bolovanii intalniti 🙂 Frumoasa lumea asta a „bolovanilor”.
ApreciazăApreciază
Ce bolovani frumosi! Ce alt muzeu al pietrelod decat cel natural, din aer liber? As lua si eu acasa cateva, de n-ar fi asa mari :). Dar ma multumesc cu ele in pozele tale , nu tot ce e frumos trebuie sa si aduc acasa .
ApreciazăApreciază
:)) Mi-a placut raspunsul :))) Sunt cam mari si nu pot fi luati acasa :))
ApreciazăApreciază
Bucegii sunt o cetate naturală din piatră, aşa că ce poţi să vezi în primul rând pe ei ? Pietre! Toate aceste bucăţi din munte, pentru cei mai mulţi dintre noi, sunt nişte pietre şi atât.
Cred că este foarte bine că ai adus aici, în prim plan, toate aceste imagini cu pietre foarte frumoase ale muntelui, ca să poată fi văzute de cât mai mulţi ; în mod normal cred că ele sunt efectiv ignorate.
Ca să le vezi, trebuie să te opreşti, să te apleci asupra lor, ele sunt un martor tăcut al istoriei şi vorbesc doar în felul lor. Ca să le poţi aprecia la adevărata lor valoare, să le descifrezi mesajul, trebuie să fii măcar puţin iniţiat în ştiinţa pietrelor.
Altfel, pentru cei neiniţiaţi, rămâne măcar posibilitatea de a se bucura de frumuseţea lor şi de a se minuna de ceea ce poate naşte muntele, pământul, natura.
ApreciazăApreciază
Foarte frumos ai scris..asa este Mariana, totul vorbeste in jurul nostru, trebuie uneori sa ne oprim si sa vedem, sa auzim. Multumesc!
ApreciazăApreciază
Bolovanul spongios e cumva in apropiere de Saua Sugarilor, ceva mai jos spre Babe? Pe acolo am remarcat ceva ce seamana cu „buretele” pozat de tine!
ApreciazăApreciază
Nu este acolo, stiu de care spui :)) Si mai este un bolovan rosiatic foarte frumos mai jos de baza salvamont…de cate ori trec pe acolo il pozez…bine, el ramane la fel, dar simt eu asa, ca trebuie 🙂
ApreciazăApreciază
Deci va rog frumos si insistent…. piatra e piatra, daia se zice si stana de piatra. Bolovanul insa are personalitate si uneori chiar transmite cate ceva 🙂 Piatra nu vorbeste, bolovanul DA 🙂 🙂 Multumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Bine, te-ai facut auzit :)) De acum voi face si eu o selectie mai atenta :)) Deci piatra nu vorbeste, bolovanul DA :)))
ApreciazăApreciază
Pai da, asa este si ca dovada, asa cum ai spus si tu 🙂 Rares a adormit in bratele bolovanului 🙂 🙂 🙂 Stie el ce stie…. 🙂 Deja mi-e tare dor de el 🙂 dar vin eu peste voi 🙂 🙂 🙂 n-am cum sa uit cafeaua aia 🙂 eu care de lene beau ness :)) 🙂
ApreciazăApreciază
A simtit el ca este in siguranta 🙂 Asta nu as fi crezut, asa din prima :)) Este un dragalas, a invatat sa aplaude si…l-am lasat sa bage mana in iaurtul cu fructe, sa se joace. Ce am patit cu Oana, iti dai seama :))
Cafeaua nu stiu, eu nu prea stiu multe lucruri din casa, sunt cam musafir :)) M-a intrebat cineva de curand de o marca de detergent sau balsam, habar nu aveam…m-am uitat acasa i-am spus, si oricum iar am uitat. Pe mine sa ma intrebi de harta Bucegilor, trasee, ce mai face x in Valea Ialomitei, ce a bagat la cabana y, din acestea :))
Bine, ca sa revin, habar nu am sa fac cafea :)) Dar poate sunt instructiuni pe ambalaj.
ApreciazăApreciază
😆 😆
ApreciazăApreciază
Deci nu doar eu rad mai mereu :)))
ApreciazăApreciază
se pare că nu!
Contează mult oamenii din jur, ca să râzi cu toată inima 🙂
ApreciazăApreciază
Si asta, dar si psihicul, starea de spirit, felul cum iei situatiile acestea lumesti 🙂
ApreciazăApreciază
evident!
Eu sunt un om foarte vesel, în general 🙂
ApreciazăApreciază
Asa este normal, bine, acum eu rad de multe ori pe zi si unora li se pare aiurea…tot rad asa, mai este si o vorba, dar evident eu nu simt ca se aplica in cazul meu 🙂
ApreciazăApreciază
😆
Eu zic că e bine că râzi! Mai bine mai mult decât mai puțin, nu? 😆
ApreciazăApreciază
Cat mai mult :)) De acord, asa este bine, sa radem mereu si mult :))
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Nu e important sa stii sa faci o cafea 🙂 ci doar sa o savurezi. Nu conteaza cum e si cat de buna, dar conteaza CU CINE O BEI 🙂 Tu si Oana va completati reciproc 🙂 Si ca sa zic asa e de bine 🙂 NU vreau sa dau din casa 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
L-am gasit :)) eu stiu doar sa o beau 🙂 dar asta e adevarat, depinde cu cine o bei 🙂 Bineinteles ca lucrurile merg bine cand doi vor sa mearga bine…cand nu vor, nu merg.
ApreciazăApreciază
Nu da, că dormi pe preş, Radu. Glumesc.
Am ajuns pe-aici şi nu m-am putut stăpâni să nu scriu ceva, mai cu seamă că m-aţi ispitit cu gândul de cafea; ce şi cum despre nişte lucruri.
Acum, la un an după întâmplarea de pe aici, unii sunt ca şi cum ar descoperi cafeaua pentru întâia dată, sorbind-o cu buze fiebinţi, aidoma unui călător venit de departe, de tare departe.
Pietre am şi eu undeva, adunatul a nişte ani.
ApreciazăApreciază
:)) A sunat atat de amuzant. Mi-l imaginez, incerc, si nu pot sa asociez presul cu Radu si invers 🙂
Nu stiu, pe atunci nu eram cu cafeaua, stiu ca lui i-a placut 🙂 Pai, sa incepi sa-i arati lui Radu cateva pietre, sa vedem ce zice de ele 🙂
ApreciazăApreciază
E greu de asociat, intr-adevar, dar acum daca am mai slabit poate incap 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 O sa-i zic ca sunt triste, evident, ca doar asa ma tine si acuma cu acel bolovan unde mai poposesc… nu vrea sa creada ca e vesel 🙂 :):)
ApreciazăApreciază
Sa stii ca inspre toamna, am fost spre Vf. Omu. Si ne-am oprit la acel bolovan, pe care tu fumezi o tigara, de cate ori ajungi pe acolo. Ne-am asezat si ne-am gandit la tine 🙂 „Nebun” esti tu cu bolovanul tau, „nebuni” si noi 🙂
ApreciazăApreciază
Pai si nu era vesel??? 🙂 🙂 🙂 Ti-am mai spus eu, cine se aseamana se cam aduna 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Da’ era vesel :))) glumet chiar :))
ApreciazăApreciază
A fost un bolovan trist când l-am privit în ochi; de-a lungul privirii mele a fost trist şi altcândva, dar dacă vrei să te cred că nu’i aşa, şi pentru că ştiu că e aşteptător, am să ajung cândva acolo într-un apus şi am să îţi spun dacă între timp a întâlnit ceva care să îl fi fericit.
ApreciazăApreciază
LOL Tu nu bei cafea 😛 doar ness 🙂 🙂 🙂 Si da, cum zice si Adrian vrem poze de la tine cu bolovani 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Ti le trimite pe mail, impreuna cu o poza cu presul :))
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 neaparat cu dimensiuni 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Altfel nu îi vreţi? Cum ar fi aşa, de-a azvârlitelea?
ApreciazăApreciază
A zis Radu ca raspunde el :)))) Chipurile i-ar fi mai la indemana. Glumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Ca toti bolovanii, are si presul locul lui si mai ales demnitatea lui, nu? hahahahahahaha
ApreciazăApreciază
Ce le mai gandesti si tu :)) Si ai renuntat la „mutritele zambitoare” 😉 Balanta perfecta :)) Mutam putin de colo, punem aici, echilibram…
ApreciazăApreciază
LOL io n-am treaba cu balanta sint oarecum doar un pic asa corcitura si n-am renuntat la 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Foarte rau ca nu ai renuntat. Inseamna ca bataia ta va fi televizata pe TV BucegiNatura :). Vad ca nu este pe aici, Camelia 🙂
ApreciazăApreciază
AUCH. Asta prevezi tu? 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Adrian, vrei să participi în direct, să fii acolo, la faţa locului, reporter de pe teren, cu degetele apăsate pe ochi, nevenindu-ţi a da crezare ce se întâmplă?
ApreciazăApreciază
Dupa cum stii eu sunt cu ganditul cand problemele cresc asa, dincolo de un anume procent 🙂 Sau merg imediat daca mi se pare ca trebuie. Acum inca nu stiu daca vreau, va spun maine :))
ApreciazăApreciază
E fiinţă născută la confiniile celor două zodii, Adrian; asta despre Radu. Cât despre mutriţele zâmbitoare, e cavalcadă; şi de nu le-ar pune eu tot aş avea vedenii, mi s’ar părea că sunt.
Camelia era nicăieri şi pretutindeni. Glumesc, aşaşiaşa.
ApreciazăApreciază
Pietrele acestea sunt superbe! In general – posturile tale, Adriane, imi aduc de fiece data aminte de drumurile prin Bucegi, pe care le-am facut cu tatal meu si cu fiul. Tata nu mai este cu noi – acum-acum se face anul. Dar dragostea lui pentru munte ne-a trasmis-o noua.
ApreciazăApreciază
Asa este d-na Ana…stiti, luate de acolo si aduse in alt mediu, isi pierd frumusetea. Imi amintesc de vorbele despre tatal dv…de anul trecut. Dumnezeu sa aiba grija de el. Cu siguranta v-a transmis multe alte lucruri.
ApreciazăApreciază
Mai,mai,mai cum il deranjati pe Guru si ma faceti sa ies din starea zen acum inainte de sarbatori… 🙂 si ma determinati sa scot de la naftalina colectia de bolovani adunati de prin Bucegi inca de-acu’ vreo 20 de ani si sa vii fac cadou…
Dar in definitiv pica bine fiindca oricum e luna cadourilor…”de-a azvarlitelea” !!!! Muahahahaha
ApreciazăApreciază
Cum ne jucam noi cu focul, nu? :)) Da, si tu esti cu bolovanii, gata, ne-am nimerit. Dar sa stii ca, nu cred ca pica bine asa „de-a azvarlitelea”, pica pe o parte 🙂
ApreciazăApreciază
Nu sunt eu vinovat!!! Nu,nu! 😦 De-a azvarlitelea a fost ideea lui Guru !! Eu sunt un simplu discipol !! 🙂 🙂 Ei..stai relax ca le aleg eu pe alea cu mai putine colturi 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Pai Guru tocmai ce ma intrebase daca vreau sa particip in direct si nu cred ca vreau 🙂 Mai ales acum cand vad legatura 🙂 Glumesc!
ApreciazăApreciază
De-a azvârlitelea cu bolovani să înţeleg că te ţii deoparte, Adrian; aşadar, musai să găsesc altceva în loc. Stai pentru amandine?
ApreciazăApreciază
Bineinteles, pentru amandine, cum sa nu? Cred ca nu ai uitat pariul de acum un an-doi? Actualmente, de cand au inchis cofetaria unde imi placea, pentru renovare, am gasit o alta temporar. Este mult mai aproape de unde au oamenii astia ambulantele 🙂 Asta in cazul in care se complica lucrurile, ca si tu vrei sa castigi, si eu. Daca tu castigi, eu o sa zic ca te-am lasat :)) Glumesc, sa ne vedem acolo mai intai.
ApreciazăApreciază
Eu aseară, şi nu doar eu, nu prea înţelesesem ce-ţi venise aşa, cu gândul ăla care nu se prea potrivea deloc, da deloc, cu întîmplarea mea de cuvinte, da’ e bine că nu l-ai lăsat să o ia la vale, că nu l-ai prăvălit peste mine. Glumesc.
Acel pariu nici că s-ar putea să’l uit vreodată, dar nu ştiu de ce ţi-ar trece cumva prin minte şi acum, la distanţa pe care am aşezat-o între atunci şi acum, că l-ai putea câştiga; e doar un gând cu care te iluzionezi, aşa că abandonează-l!
Dar cred că o să îţi dau satisfacţia asta, să crezi că; dar până atunci păstează gândul de amandină….aşa’i că îţi simţi limba dintr-o dată catifelindu-se dulce?
Şi-acum lasă-mă să râd, pentru că dacă va citi cinevaul meu pe-aici se va tăvăli de râs, amintindu-şi de o seară şi de lupta mea de care pe care cu o amandină; nu’ţi mai spun cine a biruit atunci…şi nu, nu eram eu cea care.
ApreciazăApreciază
Te referi la chestia cu azvarlitelea? 🙂 Vorbeam in somn si eu. Imi aduc aminte de vorbele lui SNV, „el doar a visat urat si s-a trezit vorbind” :))
Deci eram semi-adormit, posibil ca nu mai percepeam cu toate simturile. Imi cer scuze.
Bine, importanta este satisfactia, abia astept sa povestesc ce lupta grea am dat 🙂 Multi stiu de pariul acesta. Bine ca va fi Radu cu noi, el este mai moderat, sa nu ne facem Doamne-Fereste colegi de salon acum de sarbatori :)) Amandinele mi-au placut de cand eram mic, foarte mic, dar acum scriind ma insel cu gustul lor, ma amagesc cu gandul 🙂 Ma pregatesc din timp…
Nu pot sa cred ca te-a invins cineva…l-ai lasat tu. A, pai nu asa :))
ApreciazăApreciază
hahahahaha 🙂 🙂 🙂 🙂 pare-se ca a fost infranta de o EA si nicidecum de un el 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
La multi ani Adrian! 🙂 Sa ai o zi precum sufletul tau 🙂
ApreciazăApreciază
Nu pot sa cred…probabil nepoata, care alta. Stii ca aschia nu sare departe de trunchi, si in cazul acesta zicala este perfect adevarata. Daca este asa nu cred ca a fost o lupta pierduta, era in familie, nu se pune. Eu m-am gandit la tine, si am zis, mai sa fie… 🙂
Multumesc si pentru mesaj, nu am reusit sa raspund, intelegi tu, galagie, d-astea. Este o zi potrivita 🙂
ApreciazăApreciază
Adrian 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 Nu, nu ai ghicit 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Mda, nu am ghicit, dar atunci inseamna ca este vorba de sora ta sau mama ta, stau zic eu bine cu presupusul :)) Ia vezi, am ghicit? :))
ApreciazăApreciază
nici, nici 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Atunci nu am tangenta cu respectiva persoana, in niciun fel 🙂 Dar ma intereseaza cine este pentru o provocare si pentru a-i spune lui SNV sa ia masuri. SNV stii ca este cel mai fidel discipol al lui Guru 🙂
ApreciazăApreciază
Adrian 🙂 🙂 🙂 A fost lupta cu o amandina 🙂 🙂 🙂 pe care nu a biruit-o ea 🙂 Cine altcineva ar fi putut birui? 🙂 🙂 🙂 Evident, tot o „ea”, de data asta AMANDINA 🙂 🙂 🙂 🙂 Eu am fost doar reporter de teren 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Si eu care credeam altceva…mda, cine sa o invinga decat o Amandina…gata, acum victoria este sigur a mea :)) Deja eu ma gandisem la tot felul de trucuri cum sa castig. Cam la orice cofetarie, sunt puse in vitrina exemplarele mari de Amandine. Dar cand comanzi nu ti le dau pe acelea din fata, ci pe altele din spate, mult mai mici. Pe mine nu ma mai pacalesc, eu le cer mereu pe cele mari, doar le miros putin si stiu daca sunt vechi. La prajituri nu pot fi pacalit 🙂
Ma gandisem eu ca pe acelea mari sa i le dau Cameliei, vezi ce gentlemen sunt 🙂 Ea 5 prajituri mari, eu inca 5 din acelea mai din spate :)) Dar nu mai este nevoie… :))
Hai ca am pus paie pe foc destule :)) dar Sagetatorii sunt obisnuiti cu valvataile, mai rau este pentru cei aflati in preajma, bietii de ei…stiu eu ce spun 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 🙂 nu aveam cum sa fiu eu, doar stii ca nu mananc DELOC dulce 🙂 🙂 hai ca m-ai facut sa rad 🙂 🙂 eu o sa mananc doar atunci cand amandina va fi acra-amara cu piper si usturoi 🙂 hahahaha
ApreciazăApreciază
Ma gandeam ca ai facut o exceptie :)) Pai s-ar putea sa o modificam in sensul dorit de tine, vorbim sa nu mai fie pusa crema, ci un amestec de usturoi, ardei, piper si ca sa-i schimbam total gustul o insiropam in mujdei :)) Iti dai seama cat de buna poate fi…aici merge exprimarea Cameliei, cu limba si gustul inca de pe acum :))
ApreciazăApreciază
Adrian, lasă gândul să se ducă înspre acoloul de unde a venit şi nu’l mai creşte în tine, pentru că dincoace nu va primi nimic, aşa că nu i se potriveşte rostul de amfitrion; glumesc. Nici dincolo şi nici dincoace să nu-l mergi, că nu’i nici trebuitor şi nici nevoitor.
Dar nu înceta protecţia, oricândul ei. Alte puteri de mai ai, ţi le luăm în inventar.
ApreciazăApreciază
A ramas gandul in ziua de ieri. Multumesc 🙂 Buna treaba cu inventarul 🙂
ApreciazăApreciază
Glumesc ,nu mi-a spus…sau poate mi-a transmis energetic,hmmmm…
Oricum nu pot sa-l las pe Guru la nevoie ,right? As cadea in dizgratie. 🙂 🙂
Macar s-a vazut ca are back-up la o adica. Hi,hi,hi
ApreciazăApreciază
Informatia nu circula doar in scris…asa se mai spune 😉 La nevoie trebuie sa fii acolo. Stii cum se spune, cand esti acolo, existi 🙂 dar tu poti fi…
S-au vazut mai multe, in timp, un intreg arsenal 🙂
ApreciazăApreciază
Adrian, oi fi eu un bolovan dar sunt ca in „transformers” orice bolovan ce vine inspre mine se lipeste de mine si ma construieste 🙂 Asa ca ar trebui sa participi, e ceva mai tare ca piramida de la Sfinx 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Cat despre pres, se pare ca n-am nicio sansa sa ajung pe el.
ApreciazăApreciază
Gata, esti scutul nostru, aparatorul, asa sunt fratii mai mari 😉 Mi-ai adus aminte iar cu piramida. Mai, a comentat un domn la vreo zi-doua, ca dupa ce am plecat noi, a aparut piramida :)) Daca te uiti pe poze, noi am plecat aproape la intuneric, dar el nu ma stia. Atat am ras…nu a fost frumos, dar nu am reusit sa ma abtin.
Cu presul eram oricum linistit, mi-am dat seama ca l-ai subtilizat si l-ai aruncat. Nemaiexistand obiectul discutiei, lipseste orice altceva, pedepse, somn 🙂 Bine, am inteles ce ai vrut sa spui, dar mai simulez si eu ca nu inteleg.
ApreciazăApreciază
Aşadar, înţelesul unora, neînţelegerea altora; înţelesul, consecuţie a înţelegerii. Da’ e bine, tu îţi asumi neînţelegerile pline de înţeles; glumesc, Adrian.
ApreciazăApreciază
Eu imi asum orice doar sa iasa lucrurile cum trebuie, sa nu existe nemultumiri. Lasa ca pana la urma am priceput eu, dar altfel nu am reusit a scrie :)) Scriem ce gandim, este mai bine 😉
ApreciazăApreciază