Domeniul Peles: proprietari, „gospodari” si simulanti culturali

Domeniul Peles este al Casei Regale, care l-a inchiriat statului roman pentru o chirie „modica” de circa 52.000 lei. Peste 500 milioane lei vechi. Unii zic ca e infim 🙂 Adica nu faci nimic si iei banii astia infimi 🙂 Nici nu pot sa ma gandesc cat de nasol o fi 🙂 Te apuca depresia cand vezi ca fara sa faci nimic, iti vine asa, o mizerie de 500 milioane… :))

Statul prin institutiile sale, Ministerul Culturii si administratia Muzeului National Peles, se ocupa de vizitarea si intretinerea castelelor domeniului. Se taie anual cateva sute de mii de bilete pentru turisti. Tot niste incasari infime, evident. Nimica toata 🙂

Si unii si altii, pozeaza in mari iubitori de cultura, sunt patrunsi de atmosfera edificiilor, vorbesc ca si cum ar fi trait in perioada de inceput a monarhiei. Putini dintre ei si stiu cum a fost istoria de fapt.

Mai ziceam altadata, ca nu sunt un sustinator al Casei Regale de cand au dat in judecata statul, mai exact Ministerul Apararii Nationale, cerandu-le in mod nejustificat terenurile si cladirile unitatii vanatorilor de munte din Predeal. Ceri in instanta ceva ce ti-a apartinut, nu actionezi ca un speculant de doi bani, cerand ceva ce nu ti-a apartinut, dar sperand ca mai obtii poate niste bani, prin bunavointa instantei. Am demonstrat si aici si prin acte scoase din arhive, trimise apoi ministerului, ca totul este o pungasie. De atunci, sa nu mai aud de ei. Una era regele Mihai, cel care ceda fara nicio pretentie, terenul pe care se aflau partiile orasului Azuga si alta astia, care de prin 2015 au trecut la butoane. Sper ca niciodata astfel de smecheri sa nu ajunga sa ne conduca.

De ani de zile, vad ce se intampla pe la Peles, ba degradarea unui soclu, ba a unor terase. Pana prin 2016 le atrageam atentia periodic. Cum delasarea este identitara si spiritul gospodaresc lipseste cu desarvasire, i-am lasat naibii in pace. Ce sa le ceri unor simulanti… Trebuie sa le spuna cineva mereu, din exterior, ce se mai strica prin curtea lor. Au mai schimbat intr-adevar  parii de sprijin pe la terase… dar am vazut ca anul trecut putrezisera si astia 🙂 , au lipit la loc bucatile de gresie cazute din soclul statuii reginei Elisabeta… Vorbesc de pana in 2016.

As povesti mult si bine experientele cu cele doua tabere…

Pe 5 august 2014, intr-un schimb de mesaje, le spuneam ca s-a demolat parapetul unui pod situat chiar peste drum de Peles si ca nimeni din ce se vede, nu vrea sa-l mai refaca.

Imagini trimise celor de la Peles in 2014.

Bineinteles ca, daca vrei sa se si faca treaba, nu trebuie sa le atragi atentia frumos, civilizat. Ca te vor lua de prost, vor spune ca nu ai altceva mai bun de facut. Am vazut acest lucru si cu aducerea inimii Reginei Maria la Pelisor cat si cu arborarea steagului pe Castelul Peles. Pana la urma, printre carcoteli si minciuni au facut niste lucruri simple. Dar nu vor face absolut nimic decat daca scrii despre ei si ii reclami pe la Minister, Guvern. Oriunde exista cineva care ii poate determina sa se apuce de treaba.

Iata cum arata acelasi loc, dupa 3 ani si jumatate, pe langa care au trecut cu certitudine din 2014 si pana azi, cel putin o jumatate de milion de turisti:

Fata in fata cu Pelesul

Asa arata parapetul podului

In vreo 3 ani se acopera in sfarsit si pietrele de la pod si nu se va mai sti. Adica asa a fost 🙂

Daca intrebi si la Casa Regala si la Peles, vor da vina unii pe altii… sau vor minti ca deja lucrarea e cuprinsa in vreun proiect. Aiurea, evident 🙂 Sau ca lucrurile nu se fac asa, imediat, trebuie niste aprobari speciale :)) Toti sunt niste simulanti culturali…

Nu mai zic ca daca vii de la Complex Furnica-Marami-Economat, pe dreapta, este covor de gunoaie… pe langa care trec zilnic sute de turisti. Straini, mai ales.

Traversarea muntilor Bucegi si Leaota; Din Busteni – jud. Prahova, la Cetateni – jud. Arges (Partea a II-a)

Dupa ce natura, in decurs de cateva ore, ne-a aratat ce poate, nefiind totusi chiar surprinsi 🙂 am strans tabara si am continuat traseul spre Vf. Leaota.

Iata si locul unde am ramas peste noapte, coborand din stanga, de pe creasta:

10.07.2015 001Printre acei molizi, asadar un loc deosebit 🙂

Nici nu am plecat bine ca a venit din nou ceaţa:

10.07.2015 002Cineva probabil a vrut sa semnalizeze mai bine traseul si a urcat craniul acela pe stalp.

In creasta, ne-a intampinat un vant puternic si rece care ne-a determinat sa mergem mai repede, astfel ca am urcat culme dupa culme. Era si o poteca pe curba de nivel, aceasta ne-ar fi ferit de vant, dar prin iarba mare si plina de apa ne-am fi udat pana la genunchi. Apoi era si mai sigur de urmat creasta pe ceata.

10.07.2015 009Parca era imposibil sa nu gasesc eu ceva 🙂 Cartus de manevra.

10.07.2015 011Ceata incepea sa se mai risipeasca

10.07.2015 015O poza pentru cineva care se intreba cum aratam cu samarul in spate 🙂 🙂

10.07.2015 017Multe astfel de pante am urcat si coborat. Sagetile rosii arata pe unde venisem. Este si un drum in stanga, pe care nu se poate decat greu urca, cu vreo motocicleta.

10.07.2015 020Vremea devenea iar frumoasa

10.07.2015 030La un moment dat, i-am gasit masina unui proprietar de stana, cum urcase si pe unde, si cat se chinuise, nu ne-am straduit sa aflam… pentru ca nu merita 🙂

10.07.2015 038Acolo, departe, era Varful Leaota. Mai aveam ceva. Totul este cand mergi pe munte sa ai vreme buna ca sa poti admira imprejurimile.

10.07.2015 040Recunoasteti ce se vede in departare? 🙂 Podu cu Florile din Bucegi!

10.07.2015 043

10.07.2015 046

10.07.2015 053Iata si traseul nostru parcurs: in spate, departe, Bucegii… apoi sagetile arata creasta Leaotei, este de mers, nu gluma 🙂 Cred ca in aceasta poza nu am cuprins nici o treime din intregul nostru traseu! Se vede in poza si o mica momaie din pietre cu marcajul banda albastra ce trece de Varful Leaota si apoi dispare undeva la o intersectie de drumuri de pamant.

10.07.2015 058Semnul ce indica apropierea de varf: pietrele cu licheni galbeni

10.07.2015 062Interesant cum de nimeni nu s-a gandit sa construiasca pe aici un refugiu din piatra. Din atatea lespezi iese ceva frumos.

10.07.2015 064Aproape de varf. Undeva in dreapta am vazut orasul Campulung si cariera de piatra, iar in fata, cu sageata mare si rosie se afla comuna Stoenesti. Localitatea Cetateni era un pic mai departe, nu se vedea din cauza unei culmi impadurite.

10.07.2015 065De pe o muchie din dreapta, venea un traseu marcat cu punct albastru ce se oprea la varf. Bine, este impropriu spus traseu, ca nu era nicio poteca si nici alt semn nu se vedea.

10.07.2015 070In jurul orei 14 am atins Varful Leaota, aflat la altitudinea de 2133 metri.

10.07.2015 076La varf l-am gasit si pe acest pastor. Ne-a zis ca el ciobanise prin Fagaras o viata, dar a venit in Leaota, pentru ca patronul i-a dat cu 300 lei mai mult la salariu… moment in care ne-am pus pe o mama de ras 🙂 🙂 Avea un anume ton cand vorbea 🙂 Apoi am facut poze cu el, omul era foarte de treaba. Habar nu avea pe unde venea si Cetateni ăsta 🙂

10.07.2015 077„Firele vietii”

10.07.2015 078Ultimul loc in care am vazut marcaje turistice. Oricum sunt nefolositoare, fiind foarte rare, mai rau deruteaza, deci noi ne-am lipsit de ele de cum ne-am dat seama cum se prezinta treburile cu acestea prin Leaota. In caz ca mergeti la Varful Leaota, tineti mereu creasta, nu aveti cum sa va pierdeti. Iar de la varf si pana la capatul acestui masiv, tineti cont ca ultima creasta din dreapta este granita intre judetele Dambovita si Arges. Este suficient daca ati mai fost pe munte, daca gresiti si lasati creasta, aterizati in judetul Dambovita si… dupa cum spunea un prieten: „totul este sa nu nimerim prin vaile alea pline de padure, ca mergem pe acolo o saptamana pana dam de vreun sat, ceva” :))

Toate traseele din Leaota trebuie refacute, puse indicatoare… acesta este un proiect ce poate fi depus pe fonduri europene. Este de munca pe acolo, din greu…

10.07.2015 079Am mers pe acest drum pana ni s-au tocit picioarele 🙂 Adica pana la capatul său, care capat se termina tot pe pasune. Totusi, din el se desprindea o poteca lata ce ducea spre o stana, apoi cobora in padure. Prietenii mei o si luasera intr-acolo 🙂 Cand au vazut ca-i opresc, razand de ei ca nu intr-acolo este Cetateni, pareau cam suparati. Te „fura” imediat cate o astfel de culme si te trezesti pe la Runcu in Dambovita. Asa ca am continuat pe unde trebuia, incurajandu-i ca mai sunt cam 10 ore de mers 🙂 desi la varf le-am spus ca ajungem in 6 ore 🙂

10.07.2015 087Absolut superbe pajistile acoperite cu astfel de flori. De la distanta mare vedeam pete roz pe cate un versant.

Ei bine, daca pana pe la ora 16 am mers linistiti, adica atat cat se poate, ca am mai dat dupa cainii ciobanesti destul de insistenti, la un moment dat am simtit o masa de aer rece. Venea ploaia dupa noi. Eram totusi destul de bine, aproape de padure.

Ocolim o stana cu oile aflate in tarcuri, „la atatea oi iti dai seama ca au vreo 50 de caini” 🙂 mai de voie, mai de nevoie, si cand sa urcam inca o panta, ultima din Leaota, ne ia ploaia cu grindina in primire. Fiind niste molizi desi, ne-am adapostit repede si am scos pelerinele de ploaie. Evident ca am continuat apoi traseul pentru ca nu erau descarcari electrice.

Un timp am mers prin iarba si deci ne-am udat pe la picioare, apoi am coborat in dreapta pe o poteca pe unde sunt urcate oile primavara. Am intrat astfel in padure, atingand etajul fagului… ceea ce iti confera un plus de siguranta din diferite motive.

Din pacate, din cauza ploii care a durat cam 2 ore, nu am reusit sa admiram padurea alcatuita din mesteceni, fagi si alte foioase. Judecand dupa ce vedeam, nu le-am mai spus prietenilor ca suntem inca departe de tinta excursiei… padurea era neatinsa de om.

Am iesit din padure intr-o poiana, apoi intram din poiana in poiana, o minunatie, nu alta. Este imposibil de descris frumusetea acelor locuri. Intr-o astfel de poiana am ramas ultimul, sa privesc:

10.07.2015 092O casa paraginita invinsa de timp, cu vegetatie ce o va acoperi, situata la umbra unui fag, cu ceata prin preajma… parea un peisaj de poveste. Cat de frumos!!! Cine stie cate povesti s-au scris prin aceste locuri?! Desi parea prabusita partial, mie mi s-a parut ca acea constructie pare inca animata… 😉

Dar am mai gasit si altele prin poieni. Mai jos inca una:

10.07.2015 094Nu parea sa aiba o poveste ca prima 🙂

10.07.2015 097

De fapt, paseam printr-un mic rai intretinut de oameni muncitori, educati. O multime de parcele cu legume, pomi fructiferi erau prin aceste locuri. Ei bine, distanta pana la casele oamenilor era foarte mare. Cine venea aici, urca pe cal, nu avea cu ce altceva. Iata cum se prezenta zona:

10.07.2015 098Gradini cu cartofi. Ici-colo, mici constructii rudimentare in care cred ca mai dorm proprietarii gradinilor cand vin la treaba.

10.07.2015 100Acolo locuiesc cei care aveau gradinile din poze 🙂 Din aceste locuri si pana la casele oamenilor nu am gasit un singur gunoi, un pet, un pachet de tigari gol… nimic! Va dati seama ce oameni stau prin aceste locuri?

10.07.2015 101Ce cartofi frumosi…

10.07.2015 103Peisaj cu delimitari

10.07.2015 104O alta casuta parasita

La un moment dat, cufundati in peisaje, se aude: „Uitati un cires!”. Asa ca rucsacii jos si am plecat la cules 🙂 Erau cirese amare, negre si foarte bune.

10.07.2015 105Dupa o coborare mai accentuata, am ajuns la acest drum forestier. In sfarsit, ne apropiam de zona civilizata. Am intalnit un domn calare, cu care am stat de vorba. Urca alaturi de fiul sau spre acele pasuni pentru a fi acolo la prima ora a diminetii… sa coseasca. Mi-a placut foarte mult spatiul in care acesti oameni traiesc.

Si gata… am iesit in satul Cotenesti, unul din satele pline de istorie  din aceasta zona argeseana.

10.07.2015 107Asfaltul la cativa metri 🙂

Mai aveam cativa kilometri pana la Cetateni. Era stabilit sa dormim nu departe de manastirea al carui intemeietor este considerat Negru Voda, manastirea reprezentand finish-ul excursiei.

Strada principala a acestui sat avea pe stanga si pe dreapta vreo 300 case, una mai ingrijita decat alta. Oamenii de pe la porti ne salutau, ne intrebau de unde venim, erau extraordinar de politicosi. Aproape de drumul national 72A am gasit, conform indicatiilor localnicilor, un magazin cu terasa intr-o curte. Am cumparat tot felul si apoi am stat la terasa, la suc si bere. Cei de pe acolo au intrat in vorba cu noi, unii nici nu auzisera pe unde este orasul Busteni 🙂 Am iesit in DN si am continuat spre Cetateni.

10.07.2015 108Din drum am vazut undeva pe copacii din padure aceasta cruce cu icoana din lemn. Foarte frumoasa!

10.07.2015 112Manastirea trebuia sa fie la vreo 2-3 kilometri. Daca am fi iesit direct in Cetateni, trebuia sa ne intoarcem spre Stoenesti 2 kilometri, apoi iar in Cetateni sa luam un maxi-taxi spre Targoviste. Deci mai bine am coborat in satul Cotenesti, aflat la capatul comunei Stoenesti, continuand spre manastire si apoi spre statia de maxi-taxi. Sa fie un singur sens, nu un du-te vino.

Cum am zarit clopotnita sus, pe o stanca, ne-am oprit in prima poiana ce se preta camparii. La manastire urma sa urcam in dimineata urmatoare. Unii au pus corturile si altii au aprins focul si au adus lemne. Apoi cei de la corturi au plecat dupa lemne si ceilalti doi au pus masa 🙂 In seara aceea am mancat fasole boabe cu carnaciori si cartofi copti in care am pus apoi cascaval. Fasolea calda cu carnaciori a fost foarte buna… ca sa nu mai zic de cartofii care fiind fierbinti, au topit cascavalul pus la mijloc, deci a fost ceva special 🙂 Nelipsitul Pepsi ne-a purtat apoi spre corturi…

Nici nu amplasasem bine corturile la liziera padurii, ca doua cucoane care treceau mai jos de noi au inceput sa strige: „Ma’ baieti, vine ursul noaptea!”…

„Nu conteaza, daca vine, il bătem!” asa le-a transmis unul dintre noi in gluma 🙂 Ursul chiar nu facea parte din arsenalul grijilor noastre. Era la el acasa, este un locuitor al padurii, nu-l deranjam, nu ne pasa de el, multi oameni au devenit speriati tare de acest animal.

10.07.2015 113Pe burta in cort, rememorand excursia, traversasem muntii 🙂 In cort era foarte cald… una este sa dormi la 1700 metri altitudine si altceva la 600 metri altitudine.

Evident ca nu a venit niciun urs. La ora 2 noaptea a venit si randul meu sa stau o vreme la foc. M-a trezit Traian. Peste 30 minute, nici George nu mai avea somn, deci am stat de vorba amandoi. Cand ne-am plictisit, am dat drumul la radio. Ascultam Radio Orion 96,6 FM 🙂 Fain post, numai melodii frumoase, in acord cu excursia si cu gandurile noastre. Ar trebui sa le multumim 🙂

10.07.2015 116

Pe la 4:30 am pus toate lemnele pe foc si ne-am dus sa stam la gura cortului pana la 5, cand s-a luminat cat de cat. Apoi am adormit si ceilalti s-au trezit 🙂 Totul este bine cand exista un control, o coordonare in actiuni…

Noi montasem corturile pana sa se intunece si, nefiind departe de sosea, multi soferi ne claxonau, ne faceau cu mana… cine stie ce oameni iubitori de munte erau pe la volan 🙂 Masina Politiei Rurale a trecut de cateva ori, incetinind pentru a vedea ce hram purtam…

Dimineata, insa, am avut parte si de alte surprize. Veti vedea maine… alaturi de descrierea celui mai frumos loc monahal vizitat de mine pana in prezent: Manastirea Cetatuia Negru Voda, un loc unde Cerul intalneste fiinta efemera a omului pentru a-i pune in fata: Viata sau Moartea.

Clipe de multumire…de Craciun!

Da, este un titlu bun…de aceste sarbatori trebuie sa te bucuri, trebuie sa multumesti, trebuie sa lasi deoparte alte griji…sunt zile in care trebuie sa fim buni, sa nu mai avem altfel de ganduri.

Ramasesem dator cu o filmare de pe 22 decembrie. La manastirea Caraiman au fost pomeniti Eroii Revolutiei din 1989:

Si alte imagini ce caracterizeaza aceste zile:

1Andrei

3De Craciun la manastirea Caraiman…

4Unii oameni se impartaseau, eu am crezut ca toti care vor trece pe la preoti se vor impartasi. Stau eu si studiez problema. Oamenii se impartaseau unul dupa altul. Eu merg la biserici si manastiri de mic, niciodata nu m-am simtit bine respectand traditii si alte obiceiuri, sa-mi fie cu iertare… as putea povesti o sumedenie de intamplari. Dar o spun doar pe aceasta de azi. Merg, asist la slujbe, dar eu nu ma gandesc decat la micimea umana, la dumnezeire, chestii din acestea…ma lasa rece aprinsul lumanarilor, scrisul pomelnicelor si ce fac preotii prin altar. Cand ma plictisesc, admir picturile si ma pun in locul pictorului: oare cum a ajuns acolo sus sa picteze o mana a unui sfant, cum tinea culorile, ce a vrut sa spuna pictand intr-un anume fel.

Tot cand ma plictisesc, ma uit la expresia fetei, a preotului, a celui care canta…oare de ce face asa, simuleaza sau crede? Ma uit la enoriasi-credinciosi cum se intind sa atinga mantia parintelui, eu ma uit, nu ma impresioneaza nimic din ce fac. Apoi revin cu gandul la Dumnezeu, ascult ce se canta sau vorbeste, trec prin filtrul personal, deseori comentez pentru mine „spune si el ce a invatat!”.

De data asta, ma uitam cum se impartaseste lumea si cum eram impins de norod spre locul faptei. Tot inaintand pas cu pas, cugetam: eu nu m-am mai impartasit de ani buni, cu mare chin m-au impartasit pana pe la 12-13 ani. Nu suport gust sau miros de vin, de alcool…am incercat sa-mi fac curaj, ca daca toata lumea de acolo se impartaseste, eu de ce sa nu, am incercat alte ganduri, dar nimic, striga oripilarea din mine, mi-era teama ca fac vreo prostie pe acolo…asa ca am iesit din multime si am stat eu cuminte deoparte. Sa se impartaseasca aceia care doresc…

Dar nu se impartasea toata lumea, ci doar vreo 50 de persoane, care probabil au tinut post. Cred ca imi era rau toata ziua 🙂 Eu fug de niste lucruri…de impartasit, de stat degeaba in fotoliu, chipurile pentru odihna…eu nu pot insa sa stau asa, pur si simplu, nu am stare…a dona sange este o alta fobie, merg ca la taiere…a sofa, mai sunt…ce mai, sunt plin de defecte 🙂

5Biserica mare a manastirii Caraiman

6O constructie impozanta

7In apropiere de manastire se afla si o padure mica de pini

8Tot pini

A doua zi de Craciun, iar o plimbare prin multe locuri:

9Blocurile pentru rromi, inaugurate acum in prag de sarbatori de Primaria Busteni

10Refugiul din Valea Spumoasa, am ajuns la 12 fix, unii prieteni imi spun „Fix”…probabil de la multe fixuri, nu ca sunt eu acela punctual 😉

11

12Si aici este de mine, lumea mea 🙂 Cascadele din Valea Spumoasa…ce loc mirific. De cate ori ajung, ma opresc pe niste pietre in mijlocul apei si stau asa, la poze, la privit

13Ce peisaj…

14Nu te saturi privind, cat poate fi de frumos

15

16De jos, de la baza zidului unei captari, nu poti face astfel de poze. Trebuie sa urci putin, prin apa, pe niste pietre alunecoase…

17

18Cum sar stropii de apa…nu-i asa ca este frumos? Cum arata baza caderii de apa, un verde maroniu cu pietre si apa involburata…este superb! 🙂

19Un curcubeu ce voia si el in poza

20Cum ma suceam un pic, cum un fir de apa isi schimba culoarea…acum este rosu

21Dar trebuia si aparatul sa vada asta, nu doar ochiul meu

22Alb stralucitor

23Acum mai multe culori, verde, galben

24Curcubeu

25Fara curcubeu

27

28

29La cativa metri distanta, alte caderi de apa ce se strecurau printre muschi

30Trebuie sa ma gandesc bine, la ceva interesant de amenajat aici pe timp de vara. Sa stai pe ceva sa privesti cascadele, sa stau, sa stam…vedem atunci ordinea 🙂

31Daca tot eram prin Valea Spumoasa, de ce sa nu urc putin si pana la izvoare?

32

33Am baut apa de acolo. Nu ca mai jos nu ar fi fost buna 🙂 Dar este vorba de un alt fix: sa fiu primul, sa merg pana  la capat, sa fiu inceputul, ciudatenii personale

34Cascadele vazute de jos. Locul unde este sageata rosie, pe acolo ar fi izvoarele. Observati si ca soarele dispare din aceasta zona dupa 12:15-12:20

35Din nou la refugiu

36Lumea Bolovanului

37

38Treceti, va rog! Nu pun ghilimele, altceva, pentru ca mi-am zis mie 🙂

39Busteniul

40Aveti grija daca mergeti la Cascada Urlatoarea…este un ghetus…

41Pe traseul turistic Busteni-Cascada Urlatoarea

42Masa, precum si alte amenajari efectuate de catre Administratia Parcului Natural Bucegi, erau intacte. Pe masa se afla o manusa, cineva o pierduse, altcineva o gasise si o lasase la vedere, poate o va gasi proprietarul

43Imaginea cu Claia Mare a incheiat excursia.

M-am intalnit cu niste prieteni ce veneau de la Cascada Urlatoarea si am stabilit ca maine sa mergem pe la Cabana Susai. Ziua parea ca se incheiase, dar nu a fost asa:

1

3

4Plimbare prin parcul din Busteni

5

Trei zile pe Bucegi, de Sanziene pe Jepii Mari si problemele de la Cascada Urlatoarea

Pe 22 ale lunii, am mers pe Jepii Mici-Babele-Sinaia, pe 23, Busteni-Cota 1400-Padina si intoarcere pe Piciorul Pietrei Arse, pe 24 am urcat Jepii Mari…doar pana la Cantonul Schiel. Cum am ajuns la canton, a inceput o ploaie torentiala. Am stat noi o ora, dar „DJ-ul” de la butoane incepuse cu lumini, erau toate semnele unui program prelungit, dar cum noi nu cumparasem bilete la acel spectacol, am ales sa parasim spectacolul 😉

Incetase putin ploaia, adica nu mai erau stropii mari, ploua mai marunt, era clipa potrivita de a pleca. Matrix nu voia, „nu vezi ma’ ca inca ploua?” – spunea el :)) „Bine, atunci tu o sa ramai aici, sa treaca ploaia!” :)) In 20 minute eram in Saua Urlatorilor. Ideea era sa intram in padure, unde era mai adapost si existau o multime de paratrasnete naturale.  Bine, pana acolo l-am tot enervat,  i-am zis ca nu o sa scape neparlit, doar tuna si fulgera la cate un minut-doua 🙂 Dar cum nu eram pe Platou, in zona chiar descoperita sau creasta, nu era pericol asa mare.

Prin padure si pana am ajuns acasa a tot plouat. Dar ploua frumos, era chiar fain sa stai sub pelerina si sa auzi ploaia. O vreme am mers asa, ascultand. In padure nu ploua tare…

Cateva imagini:

1Cascada Urlatoarea, mult mai mare decat o stiati.  In acea seara, de 24.06., a cazut in aceasta cascada un barbat de 47 de ani din Busteni; de undeva de deasupra ei. Interventia salvamontistilor si a medicilor nu l-a putut salva.  Nu as vrea sa comentez si sa se inteleaga ca arat cu degetul spre cineva. Probabil s-a facut tot ce s-a putut, tot ce se stia. Am vazut niste imagini de la accident. Barbatul era in tricou si pantaloni scurti, intins pe targa, era noapte.

Primul lucru pe care il faci atunci cand ai pe cineva scos din apa rece de munte, este sa-l invelesti, pentru a-i creste temperatura corpului.  Nu ai patura, ii dai hainele tale. Daca omul acela a stat in apa pana au venit salvamontistii, nu mai avea nicio sansa. Chiar daca au venit foarte repede. Ti se opreste inima in cateva minute din cauza apei reci. Nu o spun din ce am citit sau auzit; le-am luat la rand, am cazut si in Dunare, si in mare, si in lacul Bolboci, si in Prahova, si prin diferite praguri de apa, concluzia este: daca nu te misti repede, s-a incheiat povestea. Eu cred ca a murit din cauza unui stop cardio-respirator, ranile capatate in urma caderii fiind pe plan secundar.

Au mai cazut si altii in Cascada Urlatoarea, cred ca trebuie ingradit cumva accesul pe deasupra, o sa fac o cerere in acest sens, vad ca nu se gandeste nimeni. Trebuie amplasat un panou cu acest avertisment, „ca nu ai voie deasupra cascadei”, plus niste imagini si un scurt istoric al celor intamplate. Oamenii nu invata din ce le spui, ci sunt urmariti de imagini…

Au mai cazut si altii in cascada spuneam, dar au trait, eu zic ca au trait pentru ca erau oameni pe acolo si i-au scos repede din apa. Este interesant de vazut daca am dreptate in ce spun…”recomand” sa incercati sa tineti ziua mana in apa rece de munte cateva minute, sa vedeti cat rezistati. Si daca il scoti din apa si nu-l invelesti tot cam pe acolo este… Doamne Fereste! Pe munte nu conteaza varsta, ca sa mori!

2Sunt o multime de pietre ce stau sa cada peste turisti. In week-end aici pot fi si peste 100 de persoane, in doar o ora. Este de ajuns sa urce cineva pe langa acea conducta si cad pietrele peste cei de mai jos

3Si de mai sus vin altele, pentru ca un parapet, macar din lemn, nu ar face nimeni.

Dar de ce sa faca, nu? Cui ii pasa? Oare nu ar trebui sa stea un jandarm sau doi, la cascada Urlatoarea si sa-i traga de maneca pe aceia ce urca pe toate stancile? Oare nu ar trebui ca Salvamontul sa previna inainte de a salva? La Urlatoarea nu este prima data cand au loc accidente. Acum cativa ani un bolovan de circa 30-40 kg, dislocat din greseala de un copil, a strabatut un grup de persoane si a izbit in spate o profesoara. Aceasta a fost aruncata cu fata printre alte stanci. Eram ceva mai jos, coboram spre Poiana Tapului, dar am auzit tipete si cand m-am intors  am vazut exact momentul cand piatra o lovea pe profesoara. Interventia a fost rapida, acolo era si un medic, si alte profesoare, jandarmi, dar ideea este ca atunci cand ai un obiectiv atat de accesibil si de vizitat cum este Cascada Urlatoarea, te mai duci pe acolo sa vezi ce si cum, din cand in cand.

Nu astepti sa trimit eu enspe mii de cereri ca sa bati cinci scanduri la un pod, asta ca exemplu de interes fata de turisti. Busteniul vrea proiect turistic de 1 miliard de euro si cei abilitati nu sunt in stare sa faca un podet din lemn. Bine, nu ma refer la bustenarii de rand, ci la cativa oportunisti care au pus mana pe destinele orasului.  Dar ca salvamontist, cand ai atatea accidente intr-o zona, te concentrezi pe inlaturarea cauzelor, nu stai pasiv. Ca daca traiesti cu ideea ca turistul face tot ce stie, ca nu poti schimba nimic, atunci chiar nu ai nicio treaba.

Reintorcandu-ma la Cascada Urlatoarea…o banca pe care sa stai nu a fost nimeni in stare sa faca, si la acest obiectiv vin cateva zeci de mii de persoane, anual. Dv. va dati seama in ce hal de nesimtire „se zbat” unele locuri din cel mai vizitat munte al tarii???

4Promisesem o poza ieri, da, pe unele trasee, scot o prajitura, placinta, tarta, si o savurez in mijlocul naturii

5Uite-i si pe astia plimbandu-se cu elicopterul

6Zbura destul de jos, a speriat orice animal de pe muntele din fata. In Parcul Natural Bucegi sunt interzise anumite activitati perturbatoare, surse de zgomot. Evident ca o sa fac demersurile necesare ca elicopterul sa fie identificat si ulterior, sa-i fie pus in vedere proprietarului, ca orice tur de Bucegi se face numai cu avizul Administratiei Parcului Natural Bucegi. Daca ai bani de elicopter, ai bani si de taxa compensatorie, trebuie indeplinite unele conditii. Daca ti-ai luat elicopter si esti deasupra Bucegilor, nu poti fi si deasupra legii :)) Sa depuna o cerere de avizare la Administratie 😉 Nu ai cum sa fii de capul tau intr-o arie protejata, sit de interes european :))

Stiti, acum cand citesti chestia asta ti se pare o mica sau mare nebunie. Adica de ce sa te iei de ala cu elicopterul?! Daca te gandesti putin si compari putin niste prevederi legale, situatii, mai te raportezi si la alte arii protejate de prin UE cu acelasi statut ca si Bucegii, nu ti se mai pare.

7

9Cabluri recent instalate pe Jepii Mari de Salvamontul din Busteni

8Popas in Saua Urlatorilor, mai era o singura placinta, sau tarta, cum s-a numit ea. Deci pana la locul de popas, in Saua Urlatorilor, mai ramasese aceasta. Au fost facute de sotia lui Matrix, Ana, foarte bune 🙂 Servetelul cu fluturasi nu putea lipsi 😉

10Langa traseul turistic am vazut si un mic buchet de flori. Vreun turist le-a cules, apoi s-a plictisit de ele si le-a aruncat. Au murit inutil. Macar daca ar fi dat acel buchet cuiva, daca tot le-a rupt.

12Ploaia de care spuneam la inceput de articol

13Langa Canton

14

15Sfarsitul este de fapt inceputul…maine reiau, la sugestia unor prieteni ai blogului, o rubrica inchisa in 2011, in decembrie.

„Templul trandafirilor”

Uneori ai vrea sa pastrezi unele flori, sunt poate simboluri, amintiri  sau momente, ori vrei doar sa le pastrezi pur si simplu.  M-am gandit eu de multe ori, cum sa fac, insa nu aveam prea mult timp pentru calcule si analize 🙂

Azi insa, migalind printre trandafiri pentru dulceata, am avut timp suficient sa ma gandesc  si sa concep un fel de casa a trandafirilor. Intai, am pus „premisele” una sub alta: am aia, am cealalta, am suport, am lemn, am pietre, aveam cam tot ce imi trebuia, pana si un trandafir potrivit aveam.

Am schitat planul in minte si treptat am demarat „proiectul”.  Pana la urma, m-am gandit eu ca nu poate fi asa pur si simplu facut doar un spatiu de depozitare.  Si am zis, mi-am zis, ca trebuie undeva asezata si o sursa de lumina, in memoria trandafirilor, in amintirea lor :))

Inca nu este gata, cand va fi finalizat il voi posta mai in detaliu. Deocamdata cateva imagini:

21Incap destui trandafiri/flori dedesubt

22Pietre de prin munti

25Diferite aspecte naturale, cand incep ceva imi place sa le am pe toate, la indemana, nu sa umblu dupa ele; ca sa nu ma risipesc 😉

27Micul trandafir

26Am tot felul de chestii pe acasa 🙂 Am gasit pe munte, in acest an, o stanca erodata. Aceasta este foarte interesanta. In primul rand, de cate ori cad din ea diferite bucati de gresie, acestea nu depasesc un centimetru grosime. Si sunt multe astfel de placi de diferite dimensiuni. Daca ploua, acestea retin apa, daca este soare retin caldura si abia poti tine mana pe ele. Sunt insa casante, se sparg destul de repede.

28Este suficient pentru acest stadiu, asa mi se pare, pietrele se intelege ca sunt lipite, mai este putin de lucru…apoi va urma o imagine de ansamblu!

Pe muntii Baiului, prin Poiana Narciselor

O excursie de poveste, o alta poveste. Sunt atat de frumoase unele drumetii incat par desprinse din cartile de basme.

Mereu imi aduc aminte de prima intrare in contact cu acest loc. Eram copil, auzisem de „Narcisele de la Valea Rea” de la vecini. Nu stiam insa cum se ajungea acolo. Intr-un an, tot primavara, am undeva notat :), urcam la Stana Regala, muntii Bucegi. Traversam Poiana Stanii, cand intr-o groapa zaresc o revista deschisa. Privesc mai atent si revista era deschisa la un articol despre narcisele din Valea Rea 🙂 Si acum am acel articol decupat din acea revista.

Acolo era scris cum ajungi si cum te intorci, perioada de inflorire. Anul urmator eram in Valea Rea 🙂 Autorul era o doamna ce am intalnit-o apoi dupa ani de zile, tot aproape de Stana Regala. O vreme a lucrat la revista Avantaje.

11.05.20133 037La plecarea de acasa, pe drum, am zarit un mar salbatic, inflorit

11.05.20133 047Am plecat cu 3 masini, de taxi 🙂

11.05.20133 051Pe deasupra unei captari de apa

11.05.20133 053Am sa va arat imagini de la o organizare in vederea exploatarii padurii

11.05.20133 054O piesa aproape frumoasa

11.05.20133 055O privire prin acel plastic 🙂

11.05.20133 057Aici tin animalele, caii

11.05.20133 059Gunoiul din interior, de la animale, se aduna in acea cutie

Asa ar trebui sa vedem si in Bucegi, cu atat mai mult ca este arie protejata. Dar pe aici sunt majoritatea ghiolbani si semianalfabeti, si exploatatori si silvicultori. Distrug padurea, mananca pe jos sau in ploaie, in mizerie, sau ii bat pe muncitori, exploatatorii de padure.

11.05.20133 060Si nu am vazut nicio urma de funicular 🙂

11.05.20133 061Un observator pentru animale. Chiar bine facut, frumoasa constructie.

11.05.20133 065Grau pe jos

11.05.20133 066De la observator se vad animalele mancand.

M-am uitat (normal, nu?)  si eu in troaca asta, ce le-au dat la animale.

11.05.20133 068Cereale, oare mananca ursul asa ceva? Cred ca nu! Poate mistretii???

11.05.20133 077Masina unora de la ocolul silvic, erau dupa ciuperci

11.05.20133 081Urcare prin albia Vaii Rele

11.05.20133 082Pietre aduse de viituri

11.05.20133 084Se vad oamenii pe pantele cu zeci de mii de narcise

11.05.20133 085In linie dreapta. In fata noastra un alt grup de persoane pe care l-am depasit

11.05.20133 090Se merge destul de greu printre acesti bolovani :)) Ca sa-l citez pe un prieten „mergi printre pietrele acestea, ca pe Drumul Crucii”.

11.05.20133 096

11.05.20133 097La baza pantelor cu narcise. Urmeaza o urcare accentuata

11.05.20133 098Plin de narcise si de oameni. Acela era alt grup de persoane 🙂

11.05.20133 101

11.05.20133 102

11.05.20133 103Paducel sau gherghin

11.05.20133 105Eroziune

11.05.20133 106

11.05.20133 107

11.05.20133 114Pante ce trebuie urcate

11.05.20133 116

11.05.20133 118Busteniul si Bucegii

11.05.20133 121In fata, Cariera Piatra Arsa

11.05.20133 124

11.05.20133 129In Sinaia, ma suna Oana, sa cumpar lapte praf. Pentru ca o zi, Rares bea lapte de vaca, o zi lapte praf, seara, dimineata. Asa ca, nestiind cand voi cobori si anticipand ca nu voi mai ajunge in oras, am cumparat de dimineata. Prin urmare, am purtat cutia toata ziua in rucsac, pe tot muntele :)) Asta reclama :))

Micutzul, care azi nu a fost deloc morocanos, m-a luat repede cum m-a vazut, „Ce faci, Adisoane, vrei sa bei lapte pe aici?”

11.05.20133 154Ramura rasariteana a Bucegilor

11.05.20133 155Peisaje superbe, in orice directie priveai

11.05.20133 160Un nor de polen, de la viitoarele conuri de brad sau molid

11.05.20133 156

11.05.20133 165Sinaia, in special cartierul Furnica

11.05.20133 172Spre stana unde aveam sa facem popasul clasic

11.05.20133 173

11.05.20133 174

11.05.20133 175

Acum sa va prezint putin ceva: Aprinderea focului. Eu pot aprinde focul cam oriunde. Daca stii unele lucruri nu sunt probleme niciodata. Am facut cel putin o mie de focuri pana acum 🙂 De mic copil ma luau unii mai batrani cu ei si m-au lasat sa invat, dupa care numai eu aprindeam focul. Evident tot eu aduceam si lemne. Invatam pana la capat 🙂

Nu exista concurs de alergare montana sau drumetie, sa nu am la mine, ceva de aprins focul. Este cheia supravietuirii pe munte. Pe aici, pe blog, am mai publicat imagini cu focuri aprinse in zapada sau pe ploaie. Important este sa analizezi niste lucruri. Intai sa te intrebi de utilitatea aprinderii unui foc. Apoi daca sunt lemne in apropiere si daca exista pericol sa dai foc la ceva. De luat in calcul este si varianta cum il stingi la final.

11.05.20133 179Locul era bun, desi nu era ideal. Totusi nu puteau lua foc vecinatatile din cauza covorului verde. Suplimentar, neexistand pietre, am curatat terenul in jurul locului de facut focul, pe mai multi metri patrati, indepartand frunzele uscate.

11.05.20133 181

11.05.20133 183Nu eram langa stana, dar nici departe de ea. Orice foc trebuie tinut sub control, nu pui nici prea multe lemne ca nu te poti apropia de el, dar nici prea putine ca astfel nu se mai face jar

11.05.20133 186Faci o analiza cat jar iti trebuie. Aici adusese cineva niste pietre de la distanta. Daca nu poti face o apreciere, dai intr-o parte ce mai arde cu flacara, si tragi jarul in alta parte sa faci gratarul. In acest interval de timp, ard restul lemnelor, tu faci gratarul, tragand doar cat jar iti trebuie, nu te arzi la maini. Devine ceva usor sa faci gratar.

11.05.20133 189Pe masura ce jarul de sub gratar constati ca nu mai are putere, tragi alt jar din locul cu flacara. Nu trebuie sa vanturi cu ceva, sa te obosesti astfel

11.05.20133 190

Dupa ce termini treburile, constatam ca nu este apa, deoarece nu se gaseste prin apropiere. Problema stingerii focului nu este ceva de nerezolvat, sa trebuiasca sa cari peturi cu apa dupa tine. Focul se poate stinge in multe feluri. Daca nu ai ce face, stai langa el pana se stinge 🙂 Poate fi stins cu pamant, cu nisip, pietris, verdeata, pietre…

11.05.20133 191Aici, am adunat tot jarul, bucata cu bucata, l-am incadrat de pietre, si o parte l-am acoperit cu pamant. Cealalta parte a ramas aprins pentru a arde hartiile ramase.

11.05.20133 192

11.05.20133 193Nu a ramas jar, totul a fost adunat la un loc si acoperit cu pamant

11.05.20133 194Pentru a proba eficienta acestei masuri, se pune mana pe pamantul de peste jar. Daca se simte cald, trebuie adaugat un strat si mai gros de pamant. Bine, este foarte putin probabil sa se mai intample ceva, dar doua masuri sunt mai sigure decat una. Si gata! 🙂 Acum, poate intelegeti de ce spun, sigur pe mine, ca exista cineva care pune foc intentionat in Bucegi. Pentru ca eu stiu unde poate fi facut focul, ce poate face fulgerul, detalii din acestea. Incendiile din Bucegi au fost declansate de oameni, premeditat. Autoritatile fiind incompetente pe anumite segmente, piromanii sunt greu de depistat. Dar nu se stie niciodata…

11.05.20133 197Rasuciri, poza in timpul coborarii

11.05.20133 198In civilizatie, la ora fixa.

De incheiere: doar nu va asteptati ca ocolul silvic sa fi pus panouri de avertisment in zona narciselor, cum au declarat acum doi ani. Au uitat instantaneu, dar poate am sa le reamintesc.

Pentru ca s-au obisnuit asa!

UPDATE:

Traseul in imagini si cuvinte, descriere:

Se pleaca din centrul localitatii Sinaia, de langa Primarie. Se coboara strada ce duce la Piata, pana cand aceasta intalneste soseaua. Se merge pe partea dreapta circa 100 metri dupa care se traverseaza pe partea stanga, in dreptul unui pod feroviar pe sub care se trece. Se urmareste mai departe drumul. Peste 10 minute de la pod se trece pe langa un baraj aflat pe raul Prahova. De aici se observa cum drumul intra in padure, in dreapta, precum si un parau in apropiere. Acel parau se numeste Valea Rea. Un panou ne arata ca drumul acesta a fost reabilitat din fonduri europene acum ceva ani. Mergem pe acest drum circa 6 kilometri, vom trece si de un observator aflat pe partea stanga. Intotdeauna se tine partea stanga, Mai sunt si alte drumuri ce se desprind si care au fost folosite la exploatarea padurii.

La un moment dat drumul trece apa prin albie si continua prin padure de anin si mai departe printre bolovani pana la baza rezervatiei de narcise.

aBazinul Vaii Rele, cu verde, zona narciselor

bPrima sageata este aproximativ vizavi de gara Sinaia, la mica distanta de podul feroviar. Sagetile arata ca drumul forestier urmeaza paralel, cursul apei, tot spre stanga. Cu rosu sunt trasate variantele de intoarcere pe muntele Cumpatu. La un moment dat, dupa ce se intra in padure, se desfac potecile. Daca nu ati mai fost pe acolo nu veti nimeri poteca din muchea apropiata vaii, dar tot in cartierul Cumpatu din Sinaia ajungeti.

Pietrele de pe Platoul Bucegilor – 2000 m altitudine

Roci ar parea mai stiintific, dar sa fie asa pe intelesul tuturor. Pentru multi? … Pietre toate! 🙂

Am sa trec peste introducerea cunoscuta „cum mergeam eu, noi”…etc, pentru ca acela va fi alt post.

Acum doar pietre, cu rugamintea prietenului Alexandru, daca poate si este ceva interesant, sa ne mai ajute cu explicatii!

O piatra destul de usoara ca greutate, eroziunea a facut sa arate ca o sita

Un „artefact” diluvian

De aproape, parea o mica statuie sculptata, avea in jur de 5 kg. Va trebui sa o pozez mai detaliat si o sa prezint din toate unghiurile. Este o capodopera…are si un ochi. Zacea pe jumatate ingropata…palaria de jur-imprejur este perfecta

Harta la scara milenara

Albie pluviala, de torent, la 2000 m altitudine

Jder de piatra…urme

Apa a sapat…va imaginati in cate mii de ani s-a adancit astfel.

O ciuperca uscata adusa de vant…langa ceva ce pare o calcedonie albastra, mare, de nemiscat

La un moment dat, prietenii nu stiau unde ma aflu…eu pot fi localizat in orice colt al muntelui

Le-am semnalizat ca totul este in regula si au plecat 😉

Mai departe prin aceeasi zona pitoreasca…acesta va fi incepand de la anul un traseu turistic tematic

Observati ca la tot pasul este nisip fin

Si timpul le-a albit oasele…

Cat de frumoasa este…Poate nu ar fi rau sa facem un muzeu al pietrelor din Bucegi la Busteni. Tot spunea primarul ca face un Centru de vizitare al Parcului Natural…bine, lor le sta mai bine in natura, dar de acolo de unde sunt cu zecile poate fi luata una…drept material didactic. Sa se mai educe unii, altii…

Dupa curba alte surprize… orice curba este o pagina de istorie, versantul opus stancii erodate s-a inierbat in timp, precipitatiile au fost destul de reduse, se poate face si un calcul ce volum de apa curge pe aici

Un Diluvian 🙂

Arta naturala

„Pistrui”-intruziuni

Mai si coboram denivelarile

Se mai ghicea dincolo de curba o alta saritoare…era una de circa 6-7 metri inaltime

Martori imprimati pe vecie…comparativ cu scara umana

A fost un „mic” material despre geologia Bucegilor…adica doar a Platoului, ca mai sunt si alte tipuri de roci. Mai adaug astfel ceva minor 🙂 la istoria acestui munte 🙂