Un traseu derulat in intervalul orar 7:30 – 16:30, propus de mine. Spun asta, pentru ca unii prieteni au renuntat la a mai propune trasee, si spun doar ca vor sa vada ceva frumos, dar sa si mergem, sa nu fie prea aproape, dar nici sa ne saturam mergand, sa mai venim si la o anumita ora acasa… incurcati ce trebuie descurcati.
Si am plecat la 7:30 din cartierul Poiana Tapului (Busteni) pe traseul turistic ce urca la Cascada Urlatoarea, marcat cu punct albastru. Dupa care am urmat poteca spre Busteni, marcaj punct rosu… traseu despre care nu se poate spune decat ca este plin de noroaie.
Asa este pe mare parte din traseu
Pe o poteca de legatura, am iesit in traseul turistic ce suie pe Valea Jepilor, cunoscut si ca traseul de pe Jepii Mici. La 8:30 eram pe marcajul cruce albastra.
Telecabina…
Singurul pod de zapada, dar nu este niciun pericol, fiind situat dincolo de poteca
Cascada Caraiman
Si gata, am urcat Valea Jepilor, singurul urcus important al zilei. Mai departe a fost lejer
Pe la fosta cabana Caraiman nu se zarea nimeni, dar prin interior se poate bea un ceai, din ce stiu eu 🙂 Intr-un fel este trist, ce cabana renumita era odinioara…
Sfinxul
Privire spre Valea Ialomitei si spre munti… Doamnele, Batrana…
Bolovanul lui UnBolovan… acum am stat eu putin sa ma odihnesc
Aproape de Cerdac, la intersectia de poteci… daca ai bocanci se poate merge si pe poteca de vara, daca nu, este bine si pe deasupra Cerdacului, dupa cum arata sageata alba… in stanga
O privire inapoi, aici suntem chiar la Cerdac, luam apa dintr-un izvor ce tasneste din stanca
O astfel de apa… perfecta pentru caldura de afara, pura, si mai era si rece ca gheata
Si varfurile care ne asteptau, Gavanu, Bucura si Omu, sau cum frumos le-a denumit o doamna in cartea sa, „Intreitul Stalp al Cerului”
La Vf. Gavanu
Vf. Bucura
Crucea noua din stejar de pe vf. Bucura, montata anul trecut, inlocuind-o pe cea veche. Se mai intampla si lucruri bune, asadar…
Tot pe aici am si facut popasul zilei… sa iei masa privind la cruce si spre vai, si spre cer…
Oare unde o fi crucea veche si rupta? 🙂 Ce s-a facut cu ea… cred ca nu a fost aruncata
O alta cruce, dar metalica, si chiar pe varf. Totusi, o cruce de lemn a fost prima prin aceste locuri.
Baza salvamont de la Vf. Omu
Multa lume la cabana Omu, majoritatea stateau la plaja, vremea a fost perfecta… si pe noi ne-a prins bine soarele. Tot la varf m-am intalnit cu Alex Itu, nici nu trebuie sa spun ce traseu de alergare facuse 🙂 A fost insa o revedere frumoasa. La ora 13:06 am pornit spre Valea Cerbului.
Coborarea pe Valea Cerbului, pe marcaj banda galbena
Privire inapoi… si spre zidul Cerdacului, si spre iarba de un verde crud
Apa curgea si pe aceasta vale, din topirea zapezii
O capra neagra si un ied
Versant din muntele Moraru
In Poiana Vaii Cerbului
Cum au cucerit stanca acesti doi arbori… trebuia imortalizat momentul
Valea Urzicii… se continua pana departe 🙂
Nu am mai fost de cativa ani prin acel decor salbatic… trebuie sa mai merg
Aproape de o intersectie turistica… in dreapta ajungeam in Poiana Costilei, pe marcaj banda galbena si, in stanga, pe marcaj triunghi rosu, am fi ajuns spre Pichetul Rosu (alta intersectie!), iar mai departe, spre cabana Malaiesti. Totusi, am facut stanga, pentru a cobori dupa 20 minute pe langa refugiul Coltii Morarului si a iesi la Gura Diham
O poiana foarte frumoasa, merita sa vii pana aici si sa stai mai multe ore… urci Plaiul Fanului, iesi in Poiana Costilei, faci dreapta, si in circa 10 minute, se vede pe stanga traseului marcat cu triunghi rosu
Refugiul… era cineva prin interior
Si poteca ce iese la Gura Diham, nu inainte de a ajunge la apa vaii Morarului si la confluenta cu Valea Cerbului 🙂
Valea Morarului
Ce frumos stralucea… parca aducea a scena din „Zanele din Valea Cerbului” 🙂 Dar azi nu era de serviciu Zana de la confluenta… deci, nu m-a interesat povestea. Aici eram chiar la punctul de unire al vailor amintite.
La 15:20 eram la Gura Diham si apoi a urmat rubrica de cascat ochii la oamenii intinsi pe paturi, pe la corturi, prin masini… cum este, de obicei, prin acea zona pana la Busteni.
Ma asteptam sa nu fie multi turisti azi pe munte, ma gandeam ca toata lumea pleaca acasa… dar de vreun an nu mai este asa. Turistii prefera sa plece seara, mai tarziu. Mai trebuie spus ca uneori, pe Valea Cerbului, mai adia vantul si aducea de pe vai si versanti mirosuri de flori, de verdeata, frumos, trebuie sa vezi, sa simti, apoi nu mai vrei sa te lecuiesti de Parcul Natural Bucegi. Inseamna sanatate, implinire, regasire… multe altele, Zana de la confluenta, oameni la plaja la varful Omu… multe, multe…
BUCEGI NATURA 2000 
Foarte tare! Bravo! Stiu ca era un loc frumos cum incepeai sa urci spre Urlatoare, apoi deviai pe un forestier si ajungeai la un refugiu (parca) la baza unei stanci de vreo 30 m unde curge si o apa. Zic bine ce zic?
ApreciazăApreciază
Multumesc! Da, ai dreptate, mergi pe acel drum forestier, urci pe o poteca si ajungi la refugiul salvamont din Valea Spumoasa. Ceva mai sus sunt niste cascade superbe intr-un decor de poveste.
ApreciazăApreciază
Superb!Sa ne bucuri sufletele tuturor numai tu stii sa o faci si asta e menirea ta,de a te imparti cu familia ta si cu noi ,care te mai suparam din cand in cand dar,cu iubire!Binele sa fie cu tine si ai tai scumpici.
ApreciazăApreciază
Saru-mana, d-na Dolly! Ce frumos ati spus, sa lasam supararile, nu are rost sa ne complicam timpul, viata, sufletul si cu ele 🙂 Multumesc, sa fiti bine si dvs. si cei dragi dvs.
ApreciazăApreciază
Foarte frumos!
Iar ne-ai adus tot muntele în faţa ochilor, mulţumim!
Mi-am amintit o poezie, o scriu, nu ştiu cât se potriveşte.
„Muntele” – de Adrian Păunescu
„Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani.
Are păduri şi râuri şi o punte
În vârstă de un milion de ani…
Ţi l-am adus în braţe pân’ la poartă.
E minunat şi piatra lui e grea,
Comerţul ambulant cu munţi se poartă…
Dar unde-ai să-l aşezi, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu,
Cu porci mistreţi ce cântă-n coruri: jir!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Şi-am dat puţin pe el… un chilipir…
Şi m-am certat cu fel de fel de lume
Căci toţi voiau să-l ia să-l dea la nunţi.
I-am înjurat de fapte şi de nume,
Nu ştiu de ce toţi oamenii vor munţi.
Iubita mea, găseşte marea vale
În care să-l aduc şi să-l răstorn
Şi-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn…
Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte
Să faci cu el ce-i şti şi ce vei vrea,
Eu mă retrag în peşteri muribunde
Că am uitat să-ţi mai şoptesc ceva:
Am dat pe acest munte VIAŢA MEA.
Din marele bazar cu amănunte,
Plătind cu viaţa tot ce scump era,
Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte…
Păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta.”
ApreciazăApreciază
Frumoasa poezia, comentariile le-am citit mai devreme, dar nu am reusit sa raspund la ele. Pai inseamna ca el i-a luat un costum care nu i se potrivea ei?
Poate nu ar fi rau sa folosesc aceasta poezie intr-un articol… mi-a venit mie o idee. A dat pe acel munte VIATA lui 🙂 Saru-mana si multumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Pentru tine,Adrian : http://fosile.wordpress.com/2014/06/11/capitolul-bucegi/
ApreciazăApreciază
Multumesc, Alexandru!
ApreciazăApreciază
Trunchiul acela cu ciuperci seamana cu cel de la intrarea in traseul spre valea alba. Pe valea cerbului am auzit ca in timpul primului razboi mondial soldatii ar fi transportat cu magarusii tunurile sus, mi-a aratat cineva poteca veche ,asa este ?
ApreciazăApreciază
Da, seamana. Asa este, tunurile au fost transportate cu animale in zona Muchea Lunga – Capatana Porcului, dar au fost toate capturate sau distruse in luptele grele ce s-au dat pe acolo… pe poteca aceea, cred ca vorbim de aceeasi, se mai deplaseaza azi vanatorii de munte. Adica i-am vazut pe ei mai des decat pe altii 🙂
ApreciazăApreciază
Buna! Foarte frumoasa plimbarea pe care ai facut-o. As vrea sa merg si eu pe Valea Cerbului (nu am fost niciodata) si vreau sa te intreb daca stanele de pe traseu sunt populate (daca sunt caini periculosi pe acolo). Multumesc frumos! 🙂
ApreciazăApreciază
Saru-mana, scuze pentru raspunsul intarziat, nu am fost pe aproape. Ideea este sa nu mergi singura, am vazut o fata pe acolo, urcase asa de una singura 🙂 Sunt oi evident, si deci si caini… dar nu ceva de speriat, stana este mica. Cel mai bun mijloc de a te apara de caini este un spray special sau.. petarda 🙂 Inca nu am vazut caine care sa nu fuga de zgomotul unei petarde, ceea ce presupune si conflicte cu ciobanii. Eu cand merg pe undeva putin imi pasa de ciobani, daca am ocazia si cainii sunt insistenti imediat ii servesc. Si eu iubesc animalele dar, pe munte prioritara este siguranta omului, apoi a animalelor. Totusi, nu este un traseu periculos din punct de vedere al turmelor de oi si al cainilor… cel mai bine cobori aceasta vale. Apoi a doua oara vei sti daca este bine sa o si urci. Toate cele bune!
ApreciazăApreciază