Traseul turistic: Busteni – Vf. Omu – scena de poveste a Vaii Malaiesti

Din nou la Malaiesti, la exact o saptamana dupa ce am mai fost… Parca prea este frumos acel loc 🙂

Mai intai am urcat din Busteni cu telecabina la Babele, dupa care am aruncat o privire pe la Sfinx:

sfinx

Din acest loc, am urmat traseul spre Varful Omu, pe care nu-l poti pierde nici pe ceata si cred ca nici noaptea, fiind lat si cu multi stalpi. Marcajul este banda galbena.

Pana la Omu, iata ce am intalnit:

desen piatraCe reprezinta nu stiu…

stanca 1Cam toate stancile cu anumite forme au o denumire. Dupa cum li s-a parut unor oameni. Denumirile sunt folositoare ca repere in orientare, nu ca ar semnifica nu stiu ce. In timp, probabil, poteca de langa stanca din imagine va capata denumirea de: Aleea Icarului Cazut… si tot asa.

peisaj 1Pe acolo, pe jos, am vazut 3 exemplare de vanturel rosu, specie protejata de legislatia comunitara… sunt niste pasari ca niste ulii mici.

cerdacAndrei prin zona Cerdacului Vaii Cerbului. Multi spun „Ceardac” 🙂 dar DEX-ul ne spune cum este corect…

SaturnCu sageata rosie cabana Omu. Stanca din fata este Saturn, deci v-ati dat seama cum sta treaba 🙂 Prin stanga stancii, mergeti pe str. Saturn, bifurcatie imediat cu b-dul Ialomitei care coboara vertiginos, dar dvs continuati sa urcati si pana la Omu mergeti pe str. Intreitul Stalp al Cerului… adica strada asta trece si ea pe sub varfurile Gavanu-Bucura-Omu.

Ajunsi pe la Omu, am dat pe acolo tururi de cabana si de stanca, eu cu ideea ca o ciocolata calda este 7 lei, de fapt Cola era 7 lei la 0,5 l. Pana la urma ciocolata nu era atat dar nici nu stiu cat… oricum nu am stat mult ca voiam sa facem un mare popas la cabana Malaiesti, insa 20 de minute tot am stat 🙂

salvamont omuBaza salvamont de la Omu. A costat vreo 4 miliarde lei vechi daca tin bine minte 🙂 La aprecierea mea, evident eronata 🙂 cu un miliard lei vechi, aduci si materiale, faci si o jucarie mult mai mare. Deci chestia asta permanent inchisa nu e buna de nimic 🙂 Serios! 🙂 De cand merg eu la Omu, daca am vazut deschisa de 2 ori sandramaua aceasta. Acum mai este o parte amuzanta 🙂 Intrucat nu au gandit la momentul respectiv, pe timpul iernii „baza” nu poate fi folosita… deoarece au pus usa spre nord, pe directia vantului dominant. Daca totusi reusesti sa intri, nu ai cum sa mai iesi pentru ca ingramadeste vantul nametii in fata usii. Cum o dai nu e bine.

vf. bucuraSa privim mai bine spre varful Bucura

valea gauraSi spre Valea Gaura…

In cele din urma si spre traseul nostru:

vedere de la omuCam de pe acolo incepe coborarea pe poteca de vara spre Malaiesti… sau bulevardul Malaiesti

indicatoareNe dam seama ca suntem bine 🙂 Hornul Mare este un pic mai departe de aceasta intersectie, la cel mult 7 minute… spun asta pentru ca am intalnit niste turisti care au preferat sa urce cu rucsacii prin horn, pe motiv ca distanta dintre locul unde iese poteca de vara in creasta si locul de iesire din horn ar fi de 30 minute 🙂 Asa ca au luat-o prin horn pentru a castiga cele 30 de minute. Fain!

Am inceput sa coboram, este superba valea, sa prinzi zi buna ai ce vedea, te bucuri de liniste, de peisaje, de floricele, de zborul fluturasilor… de observatiile pertinente ale unora ca mine, care observase o banda de struti mergand incolonati pe Brana Caprelor 🙂

aeroportPare un aeroport, eu de ce sa nu am naluciri? Deci, poteca nu trece pe langa el, din motive de securitate: Zona de Decolare a Viselor. Traseul turistic este undeva in stanga.

poteca de varaIata ce frumos serpuieste poteca de vara, perfecta pentru o drumetie in care nu alergi, nu te grabesti, cand mergi ca turistul obisnuit. Pe acolo am coborat, de la o curba am pozat stanca aceea „aeroport”.

macul galbenMacul galben, alta specie ocrotita, o floare gingasa de munte

cruciAndrei citind ce scrie pe o cruce… adica povesti despre niste copii care nu au fost cuminti si nu au ascultat de parinti, ce sa zic si eu. El a venit acasa cu versurile de pe crucea aflata pe stanca Saturn, „ca aceia iubiti de zei, mor tineri”…

hornul mareIntersectia cu Hornul Mare

drept inainteCelebrul nostru indicator „Drept Inainte”… reper de unde stiam ca vom intra foarte curand chiar acolo, la mama viselor. Adica aici:

vis 1

vis2

vis 3

vis 4

vis 5

vis 6

vis 7

vis 8Am privit doar, ca nu trebuie sa vorbesti in asemenea peisaje. Acolo unde sunt stancile cazute ma gandeam daca ar fi si cred ca este, un petec de iarba, sa asezi cortul. Oare cum ar fi sa stai o noapte prin acea lume de piatra si sa privesti la stele? 🙂 De incercat pe viitor…

Hai ca in sfarsit am vazut ca ne apropiem si de cabana, mult a fost, tot la fel a ramas:

cabana malaiesti

cal alb

cai

drumetiCabana de munte, oameni de munte. Nu este un peisaj antropic frumos? 🙂 Pentru ca nu ajunge chiar oricine la Malaiesti

zapada varaDoua pete de zapada

Am stat circa o ora si 45 de minute, un popas adevarat 🙂 Intr-un final, cateva tunete ne-au trezit la realitate si am pornit spre Prepeleag-Pichetul Rosu, pe marcaj triunghi rosu:

malaiesti 1Privind inapoi… prin urmare mai venim 🙂

peisaj 2

stanca 2Alt chip stancos, cum sa-i zicem, cum sa-i zicem? Fofează! 🙂

peisaj 3Mult incolo se vede Magura Codlei

la prepeleag

bancaBanca ridicata in memoria lui Traian Murgilas, mort pe Valea Bucsoiului in 2012. Dumnezeu sa-l odihneasca!

pichet indicatoareAm ajuns si la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu. Tabla cu apa ar trebui data jos si amplasata pe la Poiana Izvoarelor, ca in acest loc nu foloseste la nimic… pentru ca nu ai o sursa de apa la indemana. Daca ai ajuns pana aici, ce faci, te intorci dupa apa la cabanele din spate? Nu mai bine pui anunt la acele cabane? Bine, tabla este de peste 10 ani, ca ne obisnuim asa.

costilaConcert peste muntele Costila, cu lumini, tunete

cruceLa Gura Diham, dupa o coboare frumoasa, printre cativa stropi anemici de ploaie… apoi pe drum pana la gara, ca fiind si duminica si dupa orele 18, cei cu minicarul care asigurau transportul intre gara Busteni si Gura Diham nu au mai circulat, dar nu a fost asta cine stie ce mare problema. A fost o excursie reusita! 🙂

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul Vaii Cerbului – Cabana si Vf. Omu – Vf. Bucura – Poiana Vaii Cerbului – Poiana Costilei – Plaiul Fanului – Busteni

O sa am pe viitor si altfel de prezentari de trasee, ideea mi-a venit de la un domn intalnit luna trecuta pe Valea Jepilor… el cautase ceva pe net si nu gasise. Acum o sa continui ca si cu descrierea traseelor anterioare…

Paranteza de rigoare 🙂 porneste de la faptul ca se considera, (adica unii considera, fiecare credem in ce dorim), ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant si, prin urmare, ma gandesc eu ca mintea nu va putea opri niciodata ceea ce isi propune sufletul sa traiasca 🙂

Prima poza este cu o masa si un trandafir, aflate in fata unui bar pe langa care treceam 🙂 Doua persoane s-au intalnit cred ca sambata seara, probabil ea a lasat acolo trandafirul, acesta se ofilise… urat gest, ce mai.

37

Despre traseu:

O sa sar peste distanta Busteni-Babele prin Valea Jepilor, am mai descris-o de cateva ori, in ultima vreme. Pana la Babele am ajuns cu telecabina, o varianta perfecta atunci cand vrei sa realizezi un traseu mai lung si potrivit pentru toti participantii… fiind si copii, era necesar transportul pe cablu.  Am coborat pe la 10:45 din telecabina si ne-am indreptat spre Sfinx.

Vremea a fost potrivita pentru excursie pe munte, fara nori de ploaie, nu a fost soare puternic, vantul sufla slab, ceata ne-a mai impiedicat pe alocuri vizualizarea peisajului, dar noi cum mergeam, peisajul era divers…

SAMSUNGEroziune la Sfinx, acum circa 75 de ani aceasta stanca era inconjurata doar de covor vegetal, in cateva zeci de ani s-a distrus totul si fenomenul nu poate fi oprit… pentru a se face ceva util, trebuie facut un proiect mare care sa implice multe costuri, altfel nu se va obosi nimeni… cam tot ce se face pe acest munte trebuie sa coste mult, altfel nu este interesant si util 😉

SAMSUNGSfinxul din Bucegi… stiti concluzia mea 🙂 Acest chip nu are o vechime nici macar de 100 de ani, cat mi-as dori eu sa fie o sculptura a dacilor, nu are cum sa fie… abia in 1935 apare o informatie despre el. Ca sa nu va mai spun ce ar fi insemnat pentru voievozii Tarii Romanesti, pentru localitatile din Valea Prahovei, pentru Casa Regala sau pentru Densusianu si Badea Cartan, pentru deschizatorii portilor acestor munti, francezul Vaillant, Nestor Urechia, Mihai Haret-autorul primului ghid turistic de la noi din tara, Societatea Carpatina Sinaia condusa de staretul manastirii Sinaia, Bucura Dumbrava, etc si etc. Daca acest chip venea din negura mileniilor, atunci informatia s-ar fi pastrat… prin urmare, neexistand documente sau informatiile unor autori renumiti, mentionati mai sus, care au periat la propriu Bucegii la inceput de secol XX, orice altceva este pura imaginatie, acest chip superb sculptat de om, nu are nici macar 100 de ani. Dar este frumos, a devenit un obiectiv turistic, mai reflectam si noi la istorie, la radacinile noastre dacice si la degeneratii ce au condus tara dupa 1989…

SAMSUNGDe la Sfinx si de la imprejurimile sale, am revenit in traseul turistic spre Vf. Omu, traseu marcat cu banda galbena. Distanta Babele-Vf. Omu poate fi parcursa la pas lejer, de om obisnuit nu doar sa mearga pe loc drept… in circa 2 ore

1Ne apropiam de baza salvamont de la Baba Mare

Pana la Cerdac, locul unde gasim doua poteci spre Omu, una de vara si alta de iarna, am intalnit multe oi, o frumusete sa le privesti, sa mergi printre ele:

SAMSUNG

SAMSUNG

7

8

Aproape de Cerdac am facut insa un popas printre tufele mici de rododendron:

9

Oile le-am reintalnit in zona Cerdacului ce domina Valea Cerbului:

10

11

12Poteca de sub Cerdac

SAMSUNGPunct de belvedere, putin mai departe se vede poteca… acolo este Saua Vaii Cerbului

SAMSUNGCabana si varful Omu, 2507 metri

SAMSUNGIn cabana la ceaiuri si ciocolata calda. Peretii cabanei spun istoria acestui loc, bine, se poate si mai bine 🙂

SAMSUNGUna din crucile de la varful Bucura… crucea veche o vedeti in dreapta pe iarba, iar cea metalica de pe varf este in ceata 😉 De la Omu si pana la acest varf se fac cam 10 minute, cel mult. Noi in jurul orei 14 am plecat din cabana Omu

17Cabana, stancile de la Omu si statia meteo… imagine luata de pe Bucura

SAMSUNGTraseul turistic prin Valea Cerbului este reprezentat initial de poteca aceea in serpentine ce se zareste… marcajul este acelasi, banda galbena, timpul ar fi de cel mult 4 ore pana la Busteni-zona drumului spre Gura Diham. Verticalitatea este doar o impresie mult dimensionata, in realitate, poteca este accesibila montaniarzilor, altfel salvamontistii nu ar fi marcat traseul 🙂

SAMSUNGCoborare in valea glaciara a Cerbului… cu sageata rosie este poteca turistica. In timpul competitiei Marathon 7500, majoritatea concurentilor coboara de-a dreptul 🙂

21Totul este la superlativ, doar trebuie sa cobori aceasta vale si iti faci o imagine corecta despre ceea ce inseamna marathonul 7500 cu o lungime de 90 km… Valea Cerbului este doar o mica, mica portiune… mai ales ca acest traseu este simplu, doar de coborare 🙂 … eu trebuie sa ajung de la Omu la cabana Gura Diham cam intr-o ora si 45 de minute cel mult, si nu este un timp prea grozav, insa vine apoi urcarea Gura Diham-Bucsoiu-Omu si trebuie parcursa in 3 ore… Marathonul 7500 este ceva ce daca ai incercat, nu prea te mai vindeci, anul acesta merg a 5-a oara.

22Alti turisti mai jos de noi

SAMSUNG

SAMSUNGIn dreapta traseului turistic, un bordei de oi

25Magarusi

SAMSUNGPanselute – Viola declinata

SAMSUNGVersant din muntele Moraru

28

29

SAMSUNGIn poiana Vaii Cerbului… cu sageata rosie se observa marcajul turistic banda galbena, mai sus turisti si Valea Malinului. Este o privire inapoi, turistii coboara din partea dreapta, asadar Valea Cerbului este in dreapta, nu se vede in imagine

SAMSUNG„Parca ar fi niste piramide”…

32Poiana Costilei, locul unui alt binemeritat popas. Am facut in total 5 popasuri, pentru ca un traseu se parcurge in diferite moduri, la pas domol, in alergare, etc, astfel: inainte de Cerdac, la cabana Omu, la circa o ora de la coborarea pe Valea Cerbului, in Poiana Costilei si la iesirea din padure.

SAMSUNGDesi erau urme proaspete de oi, nu se vedea ca stana si imprejurimile ar fi fost locuite

SAMSUNGSi inca o poza din aceeasi poiana, parca era prea frumoasa 🙂 De altfel, unul dintre primii bucegisti, Nestor Urechia, a carui casa inca se mai pastreaza in Busteni, o descria extraordinar de frumos. Si ar trebui sa amintesc de cartea sa, „Vraja Bucegilor”:

225

317

417

58

78Astazi este plin netul de tembeli ce scriu cum au intrat pe sub Sfinx, pe cand oamenii acestia nici macar nu pomenesc de el… in cabana Omu, un domn spunea ceva despre un anume Carl nu stiu care si caruia alpinistul Baticu ii furase pozele, nu auzise de primii care au scris despre Bucegi, culesese si el ca multi altii, franturi din articole fara corespodent real… azi nu mai invatam cate eforturi s-au depus pentru ridicarea cabanelor in Bucegi ci cum stau reptilienii si alte civilizatii pe sub Platoul Bucegilor.

Sa scriu si un fragment din cartea mentionata:

Îi iubesc din adâncul sufletului, fiindcă sunt frumoşi şi pentru că le-a fost milă de tatăl meu, fiindcă m-au legănat cu cântecul lor, cântecul Bucegilor, cântec de colori şi de sunete, de mirezme şi de forme. Îi cunosc Bucegii din frageda-mi copilărie; ei m-au îmbiat la visuri senine şi, de am stat de vorbă cu ei, nu mi-au rănit sufletul şi au tras departe de buzele mele cupa de amărăciune ce semenii mei îşi dăruesc unii altora.

Iata si o ilustratie in creion din acea carte, cu Poiana Costilei:

99

Precum si o poza superba din prezent:

SAMSUNGNoi am simtit acest peisaj, am fost in el 🙂

Excursia s-a terminat cum trebuie:

SAMSUNG

Traseul turistic: Poiana Tapului – Cascada Urlatoarea – Valea Jepilor – Cascada Caraiman – fosta cabana Caraiman – Baza Salvamont Baba Mare – Cerdac -Intreitul Stalp al Cerului – Cabana Omu – Valea Cerbului – Refugiul Moraru – Confluenta Vailor Cerbului si Morarului – Gura Diham – Busteni

Un traseu derulat in intervalul orar 7:30 – 16:30, propus de mine. Spun asta, pentru ca unii prieteni au renuntat la a mai propune trasee, si spun doar ca vor sa vada ceva frumos, dar sa si mergem, sa nu fie prea aproape, dar nici sa ne saturam mergand, sa mai venim si la o anumita ora acasa… incurcati ce trebuie descurcati.

Si am plecat la 7:30 din cartierul Poiana Tapului (Busteni) pe traseul turistic ce urca la Cascada Urlatoarea, marcat cu punct albastru. Dupa care am urmat poteca spre Busteni, marcaj punct rosu… traseu despre care nu se poate spune decat ca este plin de noroaie.

1Asa este pe mare parte din traseu

Pe o poteca de legatura, am iesit in traseul turistic ce suie pe Valea Jepilor, cunoscut si ca traseul de pe Jepii Mici. La 8:30 eram pe marcajul cruce albastra.

3Telecabina…

SAMSUNGSingurul pod de zapada, dar nu este niciun pericol, fiind situat dincolo de poteca

SAMSUNG

6

SAMSUNG

8Cascada Caraiman

9

11Si gata, am urcat Valea Jepilor,  singurul urcus important al zilei. Mai departe a fost lejer

12Pe la fosta cabana Caraiman nu se zarea nimeni, dar prin interior se poate bea un ceai, din ce stiu eu 🙂 Intr-un fel este trist, ce cabana renumita era odinioara…

SAMSUNG

SAMSUNGSfinxul

15Privire spre Valea Ialomitei  si spre munti… Doamnele, Batrana…

SAMSUNGBolovanul lui UnBolovan… acum am stat eu putin sa ma odihnesc

17Aproape de Cerdac, la intersectia de poteci… daca ai bocanci se poate merge si pe poteca de vara, daca nu, este bine si pe deasupra Cerdacului, dupa cum arata sageata alba… in stanga

18O privire inapoi, aici suntem chiar la Cerdac, luam apa dintr-un izvor ce tasneste din stanca

SAMSUNGO astfel de apa… perfecta pentru caldura de afara, pura, si mai era si rece ca gheata

SAMSUNGSi varfurile care ne asteptau, Gavanu, Bucura si Omu, sau cum frumos le-a denumit o doamna in cartea sa, „Intreitul Stalp al Cerului”

SAMSUNG

SAMSUNGLa Vf. Gavanu

23Vf. Bucura

SAMSUNGCrucea noua din stejar de pe vf. Bucura, montata anul trecut, inlocuind-o pe cea veche.  Se mai intampla si lucruri bune, asadar…

Tot pe aici am si facut popasul zilei… sa iei masa privind la cruce si spre vai, si spre cer…

SAMSUNGOare unde o fi crucea veche si rupta? 🙂 Ce s-a facut cu ea… cred ca nu a fost aruncata

SAMSUNGO alta cruce, dar metalica, si chiar pe varf. Totusi, o cruce de lemn a fost prima prin aceste locuri.

27Baza salvamont de la Vf. Omu

SAMSUNGMulta lume la cabana Omu, majoritatea stateau la plaja, vremea a fost perfecta… si pe noi ne-a prins bine soarele. Tot la varf m-am intalnit cu Alex Itu, nici nu trebuie sa spun ce traseu de alergare facuse 🙂 A fost insa o revedere frumoasa. La ora 13:06 am pornit spre Valea Cerbului.

SAMSUNGCoborarea pe Valea Cerbului, pe marcaj banda galbena

SAMSUNGPrivire inapoi… si spre zidul Cerdacului, si spre iarba de un verde crud

31Apa curgea si pe aceasta vale, din topirea zapezii

34O capra neagra si un ied

SAMSUNG

SAMSUNGVersant din muntele Moraru

SAMSUNGIn Poiana Vaii Cerbului

SAMSUNGCum au cucerit stanca acesti doi arbori… trebuia imortalizat momentul

SAMSUNGValea Urzicii… se continua pana departe 🙂

SAMSUNGNu am mai fost de cativa ani prin acel decor salbatic… trebuie sa mai merg

42Aproape de o intersectie turistica… in dreapta ajungeam in Poiana Costilei, pe marcaj banda galbena si, in stanga, pe marcaj triunghi rosu, am fi ajuns spre Pichetul Rosu (alta intersectie!), iar mai departe, spre cabana Malaiesti. Totusi, am facut stanga, pentru a cobori dupa 20 minute pe langa refugiul Coltii Morarului si a iesi la Gura Diham

SAMSUNGO poiana foarte frumoasa, merita sa vii pana aici si sa stai mai multe ore… urci Plaiul Fanului, iesi in Poiana Costilei, faci dreapta, si in circa 10 minute, se vede pe stanga traseului marcat cu triunghi rosu

SAMSUNG

SAMSUNGRefugiul… era cineva prin interior

46Si poteca ce iese la Gura Diham, nu inainte de a ajunge la apa vaii Morarului si la confluenta cu Valea Cerbului 🙂

47Valea Morarului

48Ce frumos stralucea… parca aducea a scena din „Zanele din Valea Cerbului” 🙂 Dar azi nu era de serviciu Zana de la confluenta… deci, nu m-a interesat povestea. Aici eram chiar la punctul de unire al vailor amintite.

50La 15:20 eram la Gura Diham si apoi a urmat rubrica de cascat ochii la oamenii intinsi pe paturi, pe la corturi, prin masini… cum este, de obicei, prin acea zona pana la Busteni.

Ma asteptam sa nu fie multi turisti azi pe munte, ma gandeam ca toata lumea pleaca acasa… dar de vreun an nu mai este asa. Turistii prefera sa plece seara, mai tarziu. Mai trebuie spus ca uneori, pe Valea Cerbului, mai adia vantul si aducea de pe vai si versanti mirosuri de flori, de verdeata, frumos, trebuie sa vezi, sa simti, apoi nu mai vrei sa te lecuiesti de Parcul Natural Bucegi. Inseamna sanatate, implinire, regasire… multe altele, Zana de la confluenta, oameni la plaja la varful Omu… multe, multe…

La Vf. Omu, iarna…

Da, am fost pe cel mai inalt varf al Bucegilor…ar trebui sa incep cu povestea clasica, respectiv, cum sunt unii cu ani multi de munte in spate si care-i privesc pe toti de sus, chipurile ei, dom’ne, au experienta cu carul 🙂 . Stiti ca orice lucru de pe lumea asta, poti sa-l stapanesti oricat de bine, daca nu te ajuta mintea, tot degeaba 🙂

Ar trebui sa incep cu indemnul ca iarna este interzis acel traseu, altfel se supara salvatorii montani si considera ca incit lumea la deplasari pe trasee interzise 🙂 , bineinteles ca nu spun nici “Mergeti!” si nici “Nu mergeti!”, este la aprecierea fiecaruia.

Ar urma introducerea cu echipamentul super-super, coltari, piolet, corzi, telefoane pentru a afla starea vremii, a zapezii…dar si chestia asta o voi face in felul meu.

Parerea mea este ca e bine sa asculti sfaturile tuturor, dupa care, stiind la ce esti bun si la ce esti prost…sa faci ca tine. Cu sfaturile iti perfectionezi intentiile 🙂 Si asa, in general, daca tot te iei dupa unul si altul, nu mai faci nimic in viata, o sa ai nevoie de cineva mereu care sa te sfatuiasca 🙂

Am plecat la Vf. Omu pentru ca voiam sa ajung acolo, telecabina functiona, cunosteam ce pot, stiam definitia riscului in ceea ce ma priveste…asa ca, rucsacul, o cagula impotriva vantului, manusi, bocanci de tura, o coarda, ceva mancare…si repede in telecabina de ora 13. Noni de la statia de la Babele mi-a zis ca nu  este poteca spre Omu si a intrebat cand ne intoarcem. I-am zis ca la telecabina de ora 15, daca nu, mai tarziu si vom cobori spre Sinaia.

Statia de telecabina din Busteni

Hornul si Valea Caraiman sunt pline de zapada

Am vazut ca zapada este tare si ca putem merge pe deasupra ei, fara sa ne afundam…pana in zona Cerdac, unde este aproape jumatatea traseului, era clar ca vom ajunge fara probleme.

La Cerdac am aruncat o privire spre Omu, traseul turistic nici nu se cunostea, intreg versantul era uniform si aproape vertical. Niciodata nu as fi mers in astfel de conditii pe acolo, nici cu cel mai tare echipament 🙂

Am facut repede un plan sa ajungem pe Vf. Gavanu, urcand dinspre Valea Ialomitei, dupa care am fi parcurs creasta spre Omu. Planul ar fi cazut daca: nu puteam traversa Cerdacul din cauza verticalitatii, si de asemenea, daca pantele spre Valea Ialomitei ar fi fost prea inclinate, asemanatoare cu cele din imaginea pe unde ar fi fost traseul turistic.

Traseul cu rosu este cel parcurs de noi acum iarna, cel roz este traseul turistic pe care se merge vara, punctul galben este Vf. Gavanu, punctul albastru este Vf. Bucura, punctul verde este Vf. Omu.

Mai jos, doua poze cu traseul spre Omu in alte perioade din an.

Cerdacul, locul unde ne-am si intalnit cu schiorii prezentati in postul de ieri, l-am traversat usor si repede. O privire spre Valea Ialomitei si riscul alunecarii pe pante era cu mult-mult mai mic decat pe pantele dinspre Valea Cerbului. Totusi, nu am riscat…am zis ca daca spre Vf. Gavanu nu este zapada mai moale ca sa te afunzi in ea si sa ai astfel un echilibru, ne vom intoarce. Eu pot merge 8 ore, chiar si mai multe, pana la un obiectiv…dar daca pe ultimele minute se traverseaza o zona periculoasa, cu risc mare, ma intorc fara nicio ezitare inapoi…niciodata nu risc nimic cand nu exista un temei solid. Pe munte mergi de placere, nu sa nu te mai intorci.

Apoi, in cazul nostru, am mers si cam repede, pentru ca la o asemenea altitudine vremea se schimba repede, iar acum iarna trebuie sa fii prevazator…excursiile acestea nu le poti face la intamplare, se porneste vantul puternic, nu continui, ca te zboara din creasta, daca vine ceata si nu stii starea traseului, trebuie sa renunti, cine stie in ce prapastie mai cazi.

Deci pe munte, iarna, pe astfel de trasee, se moare repede…pana vine Salvamontul sa te ia, ai murit inghetat.

In saua ce desparte Valea Cerbului de Valea Ialomitei si pana sa urcam spre Vf. Gavanu, m-am oprit pentru analizarea riscului in caz de alunecare accidentala  inspre Valea Ialomitei…consecintele erau minore. In urcus, zapada s-a dovedit perfecta pentru echilibru…nu am avut nevoie de coarda, coltari, pana si manusile le-am tinut in rucsac tot traseul. Aproape de varf era o portiune ceva mai periculoasa, dar bocancii de tura unde-i asezi, acolo raman. Imediat pe varf ne-a luat in primire vantul nord-vestic, rece si dur, am coborat putin pentru a urca si pe Vf. Bucura, unde am intalnit un domn despre care am scris ieri…si am continuat, nici chiar pe creasta, ci undeva la 10 metri de aceasta, urcusul spre Vf. Omu. Vantul era cel mai mare pericol pe acest segment de traseu, intrucat te putea dezechilibra…

Cabana Omu

Statia meteo de pe varf

Pe undeva pe acolo este si intrarea in statia meteorologica

La 2507 metri, cat se crede ca are varful Omu, am stat vreo 15 minute, am umblat de colo-colo, poze, vorbe, nimeni decat noi, se respira cam greu din cauza presiunii, vantului…am pornit inapoi…daca la ora 13 eram in telecabina spre Babele, la Vf. Omu eram in jur de ora 15. Vara traseul poate fi parcurs in 2 ore, deci am fost pe acolo, inapoi la Babele eram la 16:28, evident peste programul de functionare de la telecabina, dar aveam si alte variante.

Jnepenii din zona Piatra Arsa

Acelasi drum vara 🙂

In zare, Complexul Sportiv de la Piatra Arsa

Complexul … vara

Si iar Complexul, de mai aproape…jnepenii aproape acoperiti

Am continuat spre Piatra Arsa, jnepenii erau acoperiti in cea mai mare parte de zapada, dupa cum se vede mai sus…mai departe, pe sub Cota 2000,  si am coborat pe partia Carp. Recomandat acum iarna este ocolirea acestei zone, am vazut ca trebuie doar putine grade peste zero si sunt cateva locuri de unde pot cadea avalanse.

Vf. Jepii Mari…nici urma de jnepeni, sunt sub zapada

In zare, Vf. Furnica

Muntii Baiului…aproape de apusul soarelui

Si spre Drumul de Vara, pe sub Furnica si Cota 2000

Statia de telecabina de la Cota 2000

Ajunsi la Cota 1400

La 2 ore distanta de la Babele, eram la Schitul Sf. Ana…in Sinaia am coborat noaptea, era luna plina, nu a fost nevoie de aprinderea frontalelor…pe acasa am ajuns pe la 20:30.

Riscul cu consecinte incalculabile nu a facut parte din traseu. Unde nu se putea, gaseam variante, solutii, nu existau, ne intorceam foarte simplu. La intamplare nu o sa merg niciodata 🙂

Mai sunt cate unii care se incarca cu echipament, cum au vazut ei ca merg alpinistii prin Alpi sau pe Everest, inutil in multe cazuri, omul face orice echipament. Altii ar rade de cate analize fac eu pe un traseu, increzatori in fortele proprii, dovedite in nu stiu cate drumetii…numai ca, indiferent cat de bun esti, o mica greseala facuta si muntele te-a luat. Bucegii sunt plini de cruci, de la cei mai experimentati alpinisti la incepatori in ale muntelui, nu exista diferenta, toti mor la fel…asa ca ori mergi sa vezi ceva si sa-ti foloseasca fiecare deplasare montana, ori mergi fara sa iei in calcul ca trebuie sa te mai si intorci 😉

Deci, iarna spre Vf. Omu accesul este interzis, nu prin lege, ca nu exista un astfel de cadru legal, este o recomandare, pentru ca sunt zone cu mare potential de risc. Acum depinde de pregatirea fizica si psihica a fiecaruia…trebuie sa parcurgi gradual un astfel de traseu, luand in calcul ca asumarea riscului macar o data, poate insemna si taierea caii de retragere…si atunci, daca in fata va fi un obstacol si mai mare, previziune logica in cazul unor astfel de trasee, te vei intoarce si vei risca de doua ori in aceeasi zona! Pe munte nu este bine sa te bazezi pe noroc, intamplare…Prudenta este cel mai mare atu al unui om de munte 😉 in adevaratul sens, nu in acela de a te speria de fiecare umbra, animal…

Oamenii Bucegilor (III)

Astazi alti oameni ai muntilor:

Doi pasionati de sporturi de iarna au venit din Brasov la Sinaia. Ajunsi la Cota 1400 si-au montat schiurile de tura si au pornit in urcus pe Platoul Bucegilor. Tinta lor a fost nici mai mult nici mai putin decat Vf. Omu. Au trecut pe sub Cota 2000, apoi de Piatra Arsa, Babele…

Noi am urcat ieri cu telecabina  de ora 13 din Busteni la Babele si ne-am indreptat tot catre Vf. Omu crezand ca este foarte posibil sa nu intalnim pe nimeni. Zapada era tare dar atat noi cat si cei din imagini, aflati in fata noastra, aveam planuri alternative de renuntare in caz de risc.

Vantul sufla dar nu asa de speriat 🙂

Imediat ce am trecut de baza salvamont Busteni de la Baba Mare am vazut in departare doua puncte in miscare. Erau schiorii din imagini.

In zona Cerdac i-am ajuns din urma si am reusit sa stam de vorba. Aveau suficiente alternative, daca nu ajungeau la Omu coborau in Valea Ialomitei pe langa Mecetul Turcesc spre Pestera Ialomitei si Padina. Daca ar fi ajuns la Omu fie ramaneau la statia meteo, in functie de ce le-ar fi zis cei de acolo, adica daca-i primeau si de cum se anunta vremea…fie coborau in caz de vreme rea prin Hornurile Malaiesti la cabana Malaiesti. Aveau si un traseu de vreme buna pe ramura vestica a Bucegilor urmand sa coboare la Padina. Cand noi urcam Vf. Gavanu i-am vazut pe ei oprindu-se si analizand zona Vf. Gavanu-Vf. Bucura-Vf. Omu…era riscant si nu merita pe schiuri, ar fi insemnat un efort urias, vantul se intensificase. Dupa ce au dezbatut problema i-am vazut indreptandu-se spre Valea Ialomitei…oameni cu experienta montana.

In imaginea de mai jos un yoghin la crucea de pe Bucura. Noi ne-am dus spre Omu, ne-am intors si tot acolo l-am gasit, statea cu spatele la vantul rece si destul de puternic la 2500 m altitudine. Langa cruce se si vedeau urme de sapatura, dumnealui avea o lopetica…poate incercase sa-si faca un adapost temporar…ne-am salutat si atat, nu mi-am permis sa-l deranjez. Se considera de catre multi specialisti in domeniu ca acel loc este cel mai puternic centru energetic al planetei. Si cand am ajuns in zona Cerdac il vedeam pe yoghin ca pe un punct pe acel varf…

Despre excursia la Vf. Omu maine detalii si imagini.

Un mic tur de forta :)

Nu am avut cum sa mai scriu pe blog, pur si simplu nu am avut timp…tot felul de treburi apareau continuu, de dimineata pana noaptea…multumesc si in acelasi timp imi cer scuze celor care si-au facut griji si celor carora le-am raspuns tarziu…

Imediat dupa ultimul meu post am adormit. Dimineata suna telefonul de zor, raspund si peste doua ore eram in Sinaia. Am ajuns prin multe locuri de retinut in principal la Stana Regala. Imi place mult locul acela, ma simt bine acolo. Sunt cateva locuri in Bucegi, linistite, calitative… mai jos cateva imagini de la Stana Regala:

Telescopul de pe Stanca Franz Josef, la cateva minute de Stana Regala

Am cumparat doar unul, daca stiam eu ca abia peste atatea zile voi fi liber, luam eu mai multe 🙂

….

Am mers spre Vf. Omu pe la Cerdacul Obarsiei apoi spre Releul Costila si Crucea Eroilor de pe muntele Caraiman, la intoarcerea la Babele era o coada impresionanta de turisti la telecabina. Oricum nu stateam la rand, asa ca am intrat pe o alta usa, dar eu vazand ce frumos este afara m-a tentat parcurgerea Platoului, asa ca…peste o ora de la Babele eram aproape de Cota 1400. A fost ceva de vis, era foarte cald si nu adia vantul, doar eu prin acele pajisti intinse…jos in Sinaia, am ales sa merg cu prietenii la un gratar si abia seara sa ma duc acasa. Asa s-a facut de ora 20, cand primesc un telefon, imprumutasem un telefon fara cartela dar incarcat. Eu zic bine, si ajung la prietena sotiei ca sa mergem la un Haloween, la vreo 40 km distanta, ma schimb, un dus repede, si fuga …decizii neinspirate.

Babele

Sfinxul

Aici se doreste ridicarea unui schit…nu stiu daca se va ridica, dar parintele Ioanichie de la Schitul Sf. Ana, nu prea-i dadea sanse, sustinea ca este asezat chiar in calea vanturilor

In imaginatia unora acesta este un Icar cazut…de unde? De prin cer, de prin minti, de undeva…

…ajung acasa, dorm cateva ore, schimb cateva vorbe cu sotia care era foarte calma, pusa pe glume cu emigrarea mea prin tari asiatice, mananc ceva si il iau cu mine pe Andrei. In viteza, ma opresc la o vila, stau 15 minute si ajung si la un prieten…plecam apoi cu doua masini spre Lacul Bolboci, o vreme hoinarim pe digul lacului, iar pe la masini, ne saturam de mers cu masina si o luam pe jos pre Cota 1000, ne oprim la Hanul cu Ursi, servim masa, si acasa. Il las pe cel mic la domiciliu si plec cu sotia la prietena ei, a noastra, la plimbare…pe la 10 noaptea m-am luat de citit alt dosar.

Cred ca este singurul loc unde DJ 713 recent asfaltat este mai lat, in rest abia incap doua masini…nici nu cred ca vor trage banda pe mijloc

Andrei…alerga tot timpul, pus pe pozne…aici i se paruse lui ca i se vede umbra jos langa apa 🙂

Ca la malul marii…in vara aici statea lumea pe paturi la soare

Lacul Bolboci, cred ca anul acesta a avut cea mai mica suprafata de cand s-a format

Intre toate acestea, am mai facut si altele… despre astazi nu mai am rabdare sa mai scriu :)))