Cam asa se vedeau in week-end…
Pe acolo sunt cabana si statia meteo de la Vf. Omu.
Releul de pe Costila… ce mai, e zapada pe munte ca in decembrie.
Coltii Morarului
Bucsoiul Mare si…
… pare o uriasa fisura in zapada.
Filed under: Jurnal | Tagged: bucegii vazuti de la susai, bucsoiu, Omu, zapada | 8 Comments »
Cu Razvan si Matrix pe carari de munte dupa ceva timp…
Ne-am intalnit pe la ora 8 a.m. in Busteni dar pana ne-am invartit sa cumparam toate „prostiile” am ajuns abia la 9 la bariera de pe Valea Cerbului.
Nu inainte de a poza si acest vechi podet
Pe la Poiana Izvoarelor eram pe la ora 11… mergeam ca niste turisti 🙂 Pe la aceasta cabana nu vezi tipenie de om pentru ca nu s-a stiut niciodata sa se faca vreun turism pe aici. Dar pentru proprietar nu este o problema pentru ca mai are si cabana Omu care duduie…
In Poiana Bucsoiului, un loc care imi place, foarte pitoresc. Nu am stat prea mult pentru ca nu aveam de ce, la ritmul nostru nu aveam cum sa fim obositi.
Si de aici incepe un traseu spectaculos spre Malaiesti, pe curba de nivel in mare parte, cu perspective pitoresti uriase…
Intersectia „La Prepeleag”, de unde am inceput sa urcam pe Bucsoiu.
Matrix
Razvan… Sunt niste portiuni de urcat serioase pe Bucsoiu. Am avut o vreme foarte buna, mai erau si alti turisti pe traseu… Nu la fel de multi ca pe altele din Bucegi pentru ca Abruptul Bucsoiului ramane cel mai greu traseu turistic din acest Parc Natural. Dar daca nu te axezi pe dificultate si fiecare pas este o bucurie, un prilej de a trai inaltimile, chiar e superb :))
Toata panta asta este de urcat 🙂
Multe poze le-am facut cu aparatul foto si le voi posta ulterior… pe la ora 14 am ajuns la vf. Omu, unde erau peste 100 de persoane. Iar pana la Babele am mers ca pe bulevard… lume, lume.
Am intrat pe Valea Jepilor unde am intalnit iar o multime de oameni… la anumite pasaje se astepta la coada ca la paine pe vremuri…
Aici am avut noroc… dar daca ajungi undeva pe la orele 12-15 s-ar putea sa astepti ceva 🙂
Concluzia: merge lumea pe munte la greu 🙂 Ceea ce sa fim seriosi, e foarte bine!
La 17:22 ajungeam si noi la telecabina din Busteni.
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: bucegi, bucsoiu, cel mai greu traseu turistic, jepii mici, munte, Omu, peisaje, traseu turistic, turisti | 2 Comments »
Traseu pe Bucegi, unde in alta parte?! 🙂
Sa plecam mai de dimineata, sa nu plecam ca poate vremea, ca poate traseul e nu stiu cum… intrebari in mintile participantilor…
Plecam!
Parca e 7 si ceva cand pornim cu masina, parca e 8 si ceva cand lasam masina pentru a urca spre Babele.
8:20 trecem de bariera de la Piatra Arsa 🙂 Chipurile mergem hotarati.
Din masina am mai coborat noi, sa pozam razele… soarelui!
Sinaia, vazuta de la granita dintre judetele Prahova si Dambovita
Parca raza batea peste acel monument, sub forma de columna. Nimeni nu mai stia al cui a fost. Intamplarea sa-i zicem si interpretarea corecta a unei surse din anii ’30, au ajutat la lamurirea misterului. Mister dezlegat la pagina 453 a cartii „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”.
Sau cum zicea d-l Gheorghe Niculescu, scriitor al multor carti despre Valea Prahovei si nu numai, despre cartea „100 de pasi in timp..: „Cartea aceasta te ia de mana si te duce exact acolo unde incepe istoria!”
Spre Sfinx
„Uite!.. cum-necum, bolovanul asta tine in spate turismul din Busteni!” – (am retinut rapid constatarea).
Lasand in spate Babele
Ziua se anunta asa si asa. Dar daca te iei dupa asa si asa, nu mai faci nimic. Ma uit eu la munte ca oracolul si ma trezesc vorbind „ca nu ploua azi”.
Sfinxul din Bucegi
Despre Sfinx… paginile 305-310 ale cartii mentionate mai sus.
Abureala… in niciun caz ploaie 🙂 Se incalzeau pamantul, stanca, apa se evapora. Doar plouase bine cu o zi inainte. Aici mergeam spre Cerdac.
Hotaram sa o luam unii pe deasupra Cerdacului, altii pe sub Cerdac. Eu tot pe deasupra, saptamana trecuta am fost pe sub Cerdac.
Un „Strajer”. De aproape, poate fi vazut la pagina 487 in „100 de pasi in timp…”.
Calcule bucegiste pe pietre. Nu are WordPress-ul butonul „Translate”…
Iesim din zona Cerdacului, doar ca mai sus constatam ca l-am pierdut pe Cezar. Il strigam si ne raspunde de printr-o vagauna. Facea poze la o capra neagra de aproape…
Intre timp, pana a sosit, m-am uitat pe acolo de pietre mai interesante, pentru pozat… si am gasit ca se preteaza destul de bine la aceasta actiune si… frumoasa Vale a Cerbului 🙂
Ne-a indragostit iremediabil de munte Nestor Urechia cu povestile sale 🙂 La loc de cinste figureaza si Valea Cerbului, treaba cu zanele 🙂 si nu doar!
Am ajuns si la Varful Omu, constatand ca ne-am incadrat perfect. Am stabilit noi, un 10:30 pe aici. Ceasul arata insa 11:05 deci chiar ne-am tinut de plan 🙂 Ne mai invartim pe acolo… prin cabana observam ca o Fanta la 0,5 litri se vinde cu 7 lei. O nimica toata! 🙂 Mi se pare un pic aiurea 🙂
Valea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi, ne astepta. Cate amintiri am legate de valea aceasta… ce fain! 🙂
La 11:20 pornim catre Saua Hornurilor, deja era foarte cald.
Coboram si ma intorc sa privesc spre zona Omu-Bucura:
Drumeti aproape de crucile de pe varful Bucura
La hornuri gasim 2 batrani si 2 mai tineri. Domnul si un copil de vreo 12 ani sfatuiau o doamna trecuta de 65 de ani si o copila de vreo 14 ani, sa urce si apoi sa coboare pe poteca de vara spre Malaiesti. Ma bag si eu ca doar toti ne opriseram la acea intersectie si-i sugerez ca mai bine se duce si el cu doamna, pentru ca hornul este foarte inclinat si sigur are zapada in el de la jumatate in jos. Se pare ca nu stia ca poteca de vara este chiar usoara si vedea doar distanta pana la ea… care i se pare mare. Na, fiecare face ce doreste. Cu un copil obosit si fara echipament specific, o coarda macar, mi s-a parut o actiune riscanta prin Hornul Mare.
Noi plecam pe un alt traseu, ei raman. Nu stiu ce s-a mai intamplat. Nu as fi coborat niciodata cu un copil pe acolo…
5 ore pana Simon, chipurile…
Deja eram mai jos de ceata care parea hotarata sa ramana agatata de varfurile cele mai inalte ale Bucegilor.
Pare o vale cu o alta identitate decat altele… frumoase dar diferite!
Covor de floricele, parfum din fiecare floare, priviri din petale, pacat ca nu pozele nu miros 😉
Un colt de Eden
Pozam acolo unde ne regasim
Clipesti si privesti. Dai pagina cu pagina si simti emotiile altor zile pe aici: cu Iulica, Razvan, la marathoanele 7500, la antrenamente, viitura dintr-o zi de iunie, plimbari pe aici cu tot felul de oameni deosebiti. Te asezi si spui: colo am facut popas, in anul…, dincolo ne-am pus pelerinele, poze, ciocolati Milka… ochii prin care vorbeste natura. Zeci de drumetii prin aceasta vale… Acolo, jos, langa stanca alba cu molizi, in micuta poiana, stateau cu corturile, la primele mele treceri pe aici, doua cupluri. Imi povesteau ca veneau an de an si stateau acolo cate o saptamana. Sunt mai bine de 10 ani de cand nu i-am mai vazut. Toate trec, important este cum trec si ce ramane…
Portiunea cea mai abrupta din acest traseu este de aici, pana in prima poiana de mai jos.
Trecem pe langa diversi oameni: de munte sau doar accidental pe acolo. Un cuplu ne spune ca si-a pierdut betele telescopice la o traversare de apa. Ii asiguram ca daca nu a urcat nimeni dupa ei, le vom gasi. Stabilim sa le bagam sub masina lor, o Skoda albastra de Bucuresti. Schimbam nr. de telefoane…
„La Masuratoarea Oamenilor”, m-am gandit eu sa-i zic asa acestei stramtori, unde se strecoara foarte multi cu destula greutate.
Ne uitam de unde am coborat si ne oprim pentru popas, poze, mancare… salam banatean, branza cu rosii, cascaval, snickers, mars, slanina, biscuiti…
Moi, aussi
Locuri pe unde povestile si visele isi dau binete…
Ceva e acolo si ceva aici… Viata si iubirea se pot naste si in piatra. Fiindca peste tot poate exista cate o fisura…
Izvorul…
„Bruma”… o apa de calitatea I.
Spre Cascada Moara Dracului
Sa mergem spre cascada care a pus pe jar cateva sute de cititori intr-o singura seara, pe aici, pe blog, prin 2015.
In dreapta, un mic prag de apa, apoi cascada impartita in 2 fire… si ultima cascada, de mai sus, vizibila foarte putin.
Fuga peste pragul de apa si hai la baza cascadei pentru poze
Fiecare fir al cascadei da o lupta de neimaginat la scara mintii umane cu stanca…
Pornind spre cascada de deasupra…
Ultima cascada…
Traseul turistic trece pe deasupra acestei ultime caderi de ape. Deci multi pozeaza caderea de apa din traseul turistic si cand ajung jos, cred ca au pozat si de sus aceeasi cadere de apa. De fapt, sunt doua cascade.
Exact ca la Cascadele Vanturisului. Mari oameni de munte, coboara la o cascada impresionanta si apoi scriu ca au fost la Cascada Mare a Vanturisului. Degeaba le explici, ca ei merg de zeci de ani la o cascada a Vanturisului, dar nu si la cea mai mare din acea zona, ca nu-i inveti tu pe ei. Cascada Mare a Vanturisului este vizibila si din muntii Baiului, pe cand a doua cascada si aceasta destul de mare, la care ajung majoritatea montaniarzilor… nu este vizibila decat daca te afli… in aer, nu la sol. Ei vad cascada din sosea, vin pe deasupra, dar nu coboara la aceea pe care au vazut-o, ci la alta.
Privire de sus…
Urcusul pe langa cascade nu-l recomand.
Am ajuns repede in poiana de langa Stana Gaura. Pe indicator scrie ca se urca in 4 ore la Omu, noi coborasem tot in 4 ore, admirand peisaje…
Pe triunghi albastru spre Poiana Gutanului si apoi spre Saua Strunga. Noi am luat-o la vale spre Simon, pe marcaj triunghi galben, parasind astfel marcajul cruce rosie ce continua spre Bran.
Intrand in padure… privind in spate
Dupa ce coboram, le gasim betele oamenilor… 🙂
Facem o pauza… si ne tinem si de glume…
Preliminariile Campionatului European de Schi Nautic Alpin. „Las-o pe avarie, ca nu stam mult” 😉 Macar am reusit perfomanta sa ne calificam la vizita medicala aferenta…
Alta confluenta… daca o intalniti, ramaneti singuri cateva minute. Aici se aude ce cereti.
Continuand prin padure, ne intalnim cu un maximum al mintii umane:
A cioplit copacul ca sa infiga o scandura. Lucrare! Banca! Aveti cum sa intelegeti procesul gandirii autorului, ca eu nu reusesc? Bine totusi, ca nu a taiat copacul ca sa se mai odihneasca trecatorii… pe tulpina!
Varfurile acelea le-am ratat… pozate dintr-o poiana, aproape de monumentul ridicat in memoria celor care au cazut prin aceasta zona stancoasa… cu elicopterul.
Steagul Romaniei lipseste deseori. Poate mai trece cineva pe aici si aduce unul… Steagul israelian este innoit periodic.
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Ajungem la intersectie de drumuri si trasee turistice. La dreapta, pe banda albastra se urca in Poiana Gutanului.
Aceasta este intersectia. Noi veneam din stanga.
Ma uitam spre culmile poienite ale Simonului si ma gandeam la ce povestea un prieten…
Au plecat acum vreo 3 ani prin Delta, la cativa kilometri de un sat, pe o mica insula. I-a lasat cineva cu barca, au avut un sac de paine si mancare pentru 10 zile. Au stat 10 zile, la soare, pescuind, traind in natura. Adica era un grup de prieteni. Incercam sa-mi imaginez cum isi gateau, cum isi umpleau timpul.
Cred ca as fi taiat tot lemnul de pe acolo, ca era, si as fi plecat naibii in a treia sau a patra zi 🙂 cu o pluta, cu ceva… Mi s-a parut o experienta unica pe care eu insa nu as face-o, mai ales sa mergi numai cu baieti 🙂 In doi, un el si ea, cred ca trece timpul un pic diferit. Si faceam eu paralele in aceasta poveste, pe acolo, pe la Simon, privind cadrul natural generos… cu case raspandite pe dealuri, flori, vegetatie, poezie… Concluzia mea: prin astfel de locuri superbe, nu ai de ce sa mergi singur. Trebuie sa mergi cu persoane care simt, inteleg, nu fac simple bifari de trasee. Frumoase peisajele din zona Bran-Simon-Moeciu dar nu ma vad singur in ele 🙂 Este nasol tare sa te plimbi singur prin astfel de locuri. Bine, ca nu mi-am propus sa fac asta vreodata!
Construit prin POS Mediu 🙂 finantare europeana integrala… acces modern spre niste fanete.
La intrare in sat am privit niste animale pascand si oameni care intorceau fanul. Ce frumos! Probabil ca dupa ani de munca, nu cred ca ei mai vad bucuria unor astfel de activitati… devine „un must”.
Un pui de somn la umbra unui pom fructifer printre pui de gaina, gaini si bibilici…
Ne holbam prin curti… le zisesem ca mergem cativa kilometri pe strada principala denumita Iancu Gontea, un profesor…
Nu ai cum sa stai singur intr-un astfel de peisaj 🙂
Casa veche
Util… am incercat uneori, in allte excursii.
Ma uit si vad pe peretele unei case, o placa de marmura…
Ne-am lamurit…
O alta placa pe cladirea scolii
Intersectia cu Manastirea Bran sau schitul Balaban cum i se mai spune…
Nici de data aceasta nu am ratat-o.
A doua biserica a satului…
La 18:40 ajungem si noi la drumul national, iar la 19 sosea ultimul autobuz spre Brasov. Urcam si coboram in Brasov, pe la Bartolomeu. La fix prindem autobuzul spre gara si de acolo ne-am suit intr-un IR si am coborat la Busteni…
Totul a mers bine… am coborat pe Valea Gaura intr-un timp mult mai mare decat se face la urcare 🙂 🙂 Dar asa se face in plimbari… Data viitoare cred ca urmeaza Valea Horoabei, dar sa mai scada apa… sa nu ne imbaiam pe langa scarile metalice.
Si alte poze:
Nu mai zic nimic… am zis!
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: 100 de pasi in timp, apa, babele, brasov, bucura, cascada moara dracului, confluenta, flori, iancu gontea, manastirea bran, mister, monument israelian, munte, nestor urechia, Omu, peisaj, povesti, sfinx, simon, traseu turistic bucegi, turism, valea gaura, vise | 2 Comments »
Vreme buna, timp perfect pentru excursii. Ieri s-a aratat si ceva ploaie pe aici, dar primele zile ale lui septembrie chiar au fost perfecte. Intruna din aceste zile am facut si excursia de mai sus, o drumetie inceputa cam atipic pentru altii, destul de tipic pentru mine.
Itinerariul stabilit tot de mine… desi s-ar fi vrut altceva. Totusi m-am gandit ca este mai bine cum zic 🙂 fapt recunoscut apoi in unanimitate, asa ca am plecat din Busteni peste Bucegi la Simon. Eu dorind sa fac acest traseu exclusiv pe jos, am fixat intalnirea la Babele. Acelasi eu am uitat ca nu pot fi mereu punctual din cvasi-motive si ora 9 la Babele a fost de fapt un 9:40 pe la Baza de la Baba Mare. Nu mai conteaza cine te asteapta, fete sau baieti, batrani sau colegi, conteaza ca intarzii. Pe la 7:40 eram abia in Busteni in centru 🙂 Si eu care trebuia sa fiu peste 80 de minute la Babele… nicio sansa.
Ulterior, am aflat eu ca inca o fata care a fost cu noi, urcase cu o zi inainte tot pe jos, singura, pe Jepii Mici. Foarte curios, am intrebat-o mai tarziu cand am aflat, de ce a mers, chestii din acestea, si mi-a zis ca a auzit ca este cel mai greu traseu si ca vrut pe acolo, ca a parcurs traseul in 4 ore. Pe masura ce povestea, in mintea mea a aparut contextul… deci cum statea asa intre blocuri, si-a zis „ce naiba fac eu pe aici, ia sa merg pe Jepii Mici ca este greu, de ce sa stau acasa” 🙂 . Am zis ca mor de ras si am necajit-o de cateva ori pe traseu cu treaba asta. Bine, i-am zis ca traseul de azi este un traseu lung dar a spus: „cu cat e mai lung, cu atat mai bine”, si mi-am dat seama ca se va descurca.
Deci am urcat repede Jepii Mici, pe la 8 am intrat in padure si pe la 9:25 eram iesit din Vale… mai exact, tin minte ca am primit un sms la 9:28 si semnal ai mai sus de cabana Caraiman, deci trecusem de aceasta locatie.
La 8:11 eram la indicator, cu multumiri pentru cei care au sters porcariile scrise pe indicatoarele aflate de-a lungul traseului. Probabil cei de la Salvamont… m-am gandit cand le-am zis ca trebuie sterse… ca s-ar putea sa nu inteleaga si sa o ia ca pe o gluma. Dar au facut o treaba foarte buna.
Treptele sapate
Cascada Caraiman fara apa… Aici eram la 9:08, nu am urcat chiar rau…
O capra neagra cobora prin spatele meu si… gata am ajuns 🙂
In traseul spre cabana si varful Omu, marcaj banda galbena… cabana se vede acolo unde este sageata rosie
O privire spre Coltii Morarului apoi pe sub Cerdac am continuat… sa ne apropiem de cabana Omu, intai cu privirea si apoi cu pasul 🙂
Nu parea cine stie ce animatie pe la cel mai inalt varf al Bucegilor
A aparut si un indicator nou, acesta cu cele trei trasee. Felicitari celor care au ridicat stalpul, l-au fixat si au adus indicatorul. Conteaza mult asemenea actiuni mici pentru ca ele decid niste evenimente… fiind indicatoare stie oricine unde merge.
Dupa „Pe aici coboram” ma uit spre vf. Bucura
si inteleg ca fie nu a vrut, fie ca a fost pe acel varf. Mai jos am aflat ca nu si-a dat seama ca acela este varful si de intors inapoi nu mai putea fi vorba, fiind deja foarte jos.
De la Omu, ne-am mai uitat asa de jur-mprejur:
Traseul ce coboara pe Bucsoiu Mare, coboara tocmai dupa acel varf din imagine
Traseul spre Bucsoiu are marcaj banda rosie si pe el se ajunge in Busteni in 4 ore… pe fundal se vede orasul Rasnov
Releul Costila… vedere peste gardul fostei rezervatii de la Vf. Omu care nu mai exista decat pe hartie
Cabana si refugiul Malaiesti
Traseul turistic Bucsoiu-Malaiesti, marcat cu triunghi albastru, denumit si Brana Caprelor. Adica treci de varful Bucsoiu, cobori vreo 20 minute cel mult si se face o poteca la stanga cu marcajul pe care vi l-am spus. Foarte pitoresc traseul. Se coboara in Valea Malaiesti pe unde vedeti sagetile din poza.
Peste muntele Padina Crucii zarim Lacul Tiganesti precum si traseul turistic ce urca spre Saua Tiganesti
Lacul Tiganesti, considerat a fi singurul de origine glaciara din Bucegi
Si deja suntem pe Valea Gaura, in opinia mea valea cea mai pitoreasca din Bucegi
Pe stanga vedem bordeiul unde dorm noaptea ciobanii. De la Omu eu vazusem o turma de cai ce pasteau pe aici, insa ajunsi la fata locului caii erau de fapt magari :))
De acolo am inceput sa coboram
Cum spunea cineva mai jos: „De sus nici nu iti dai seama cat de frumoasa si de lunga este valea”
Aici, am cuprins un intreg univers intr-o fotografie. Aceasta este cea mai faina poza a traseului… din punctul meu de vedere 🙂 …un element introdus in acest cadru poate naste o lume noua, zic si eu 😉
Imagini pitoresti dupa depasirea segmentului abrupt de coborare, prevazut cu lanturi, care, spre surpriza mea a parut din punctul celorlalti de vedere, partea cea mai interesanta a traseului:
Insa dupa admirarea acestor „peisaje desenate” ne-am asezat la un popas:
Dupa ce am auzit de regim, de vegetarian, vegan si mai stiu eu ce… mi-am dat seama ce bine ma simt eu cu Pepsi si gratar. Probabil tot asa se simt si altii, important este sa faca fiecare ce crede.
Un coacaz rosu ni s-a aratat chiar in zona de deasupra cascadei Moara Dracului, cadere de apa inexistenta acum 🙂 Coacazele care nu erau coapte cum ar trebui, deci cine mai trece peste vreo 2 saptamani 🙂 Important este sa nu le confundati cu altceva.
Pana in Simon 1 ora si jumatate pe marcaj triunghi galben
Pe aici am aflat ca suntem prieteni pana la urs. Adica daca vine ursul nu mai suntem prieteni 🙂 scapa cine poate 🙂
Dupa o coborare destul de accentuata am ajuns si la firul apei, poteca urmareste acest fir, traverseaza poieni superbe si ajunge intr-un drum forestier:
Am trecut si pe la monumentul militarilor cazuti cu elicopterul in muntele Gutanu:
Constatam ca doar steagul Israelului mai este si ca lipseste al Romaniei. Poate trece cineva pe acolo si pune un steag…
Tratament cu apa rece de munte 🙂
Toamna, tu ne bati la geam sau deja ai venit pe nestiute…
Mergem ce mai mergem si vedem masina Jandarmeriei:
Vreo 4-5 taurasi pasteau, pe dreapta observam o casuta si un mar. De o creanga a pomului fructifer atarna o sacosa. In sacosa, se ghiceau niste mere. Concluzia? Cineva mai trece pe acolo din cand in cand si atunci cand se mai coace un fruct, il aduna si-l baga in traista 😉 Hai ca toamna e lunga…
Vestea buna este ca am ajuns in Simon. Vestea mai putin buna este ca urma un drum de cativa kilometri pana la statia de autobuz 🙂 Pentru mine era o placere, aveam de pozat cate ceva de prin Simon.
Tatal era foarte atent la noi, ca nu cumva sa pricinuim ceva familiei 🙂
I-am atras rand pe rand pe catelusii astia dupa noi, promitand ca vor fi parte din meniul de seara. Bietii caini, ce am mai ras de ei… Am vrut sa-i pacalesc si sa-i bag intr-o curte oarecare si sa-i inchid acolo, dar ideea mea a fost primita cu rasete si cu indemnul sa mergem ca ne ia lumea de pe acolo la bataie. Dintr-o curte, un mar isi intindea crengile peste gard venind in intampinarea dorintelor turistilor ca noi… Desi pornisem de la o casa cu un numar apropiat de 400, parca numerele scadeau foarte greu, abia am ajuns pe la 220, prin urmare mai era pana la statie… Eu ma vaitam cel mai tare, „cat mai e, ca nu mai ajungem” ca sa nu aiba loc nimeni de mine :))
„Nu-l pozezi, uite ce frumos este…” Eu da, dar nici nu-l vazusem 🙂
Asta voiam in mod special sa pozez. Este clar ca aici m-am rupt de grup, pentru vreo 20 de poze.
Biserica din Simon, parca mai trecusem pe langa una… sau nu?!
Aici trebuie sa mai vin… super poza.
Cand am ajuns la statia de microbuz, un nene de pe acolo ne-a spus ca trebuie sa apara si autobuzul, era vreo 17:35. Deci de la Omu si pana in Simon am facut circa 5 ore si jumatate de mers lejer.
Poza din autobuzul spre Brasov, un bilet costa 7 lei. In Simon, am ajuns la concluzia ca nu vom prinde trenul de 19:35 spre Busteni si ca abia la ora 21 vom mai avea un microbuz.
Insa nu a fost asa, un moment de geniu al unuia dintre noi si am coborat din autobuz langa un taxi, un mijloc mult mai rapid. Cu 10 lei am ajuns la 19:24 la gara din Brasov.
Deci am prins trenul 🙂 Si excursia s-a terminat cum trebuia.
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: apa, bordei, bucegi, Busteni, cabana malaiesti, coacaz, drumetie, elicopter, excursie, indicator, jandarmerie, jepii mici, lacul tiganesti, monument gutanu, Omu, refugiu, salvamont, simon, traseu turistic, valea gaura, vf. bucura | 8 Comments »
O sa am pe viitor si altfel de prezentari de trasee, ideea mi-a venit de la un domn intalnit luna trecuta pe Valea Jepilor… el cautase ceva pe net si nu gasise. Acum o sa continui ca si cu descrierea traseelor anterioare…
Paranteza de rigoare 🙂 porneste de la faptul ca se considera, (adica unii considera, fiecare credem in ce dorim), ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant si, prin urmare, ma gandesc eu ca mintea nu va putea opri niciodata ceea ce isi propune sufletul sa traiasca 🙂
Prima poza este cu o masa si un trandafir, aflate in fata unui bar pe langa care treceam 🙂 Doua persoane s-au intalnit cred ca sambata seara, probabil ea a lasat acolo trandafirul, acesta se ofilise… urat gest, ce mai.
Despre traseu:
O sa sar peste distanta Busteni-Babele prin Valea Jepilor, am mai descris-o de cateva ori, in ultima vreme. Pana la Babele am ajuns cu telecabina, o varianta perfecta atunci cand vrei sa realizezi un traseu mai lung si potrivit pentru toti participantii… fiind si copii, era necesar transportul pe cablu. Am coborat pe la 10:45 din telecabina si ne-am indreptat spre Sfinx.
Vremea a fost potrivita pentru excursie pe munte, fara nori de ploaie, nu a fost soare puternic, vantul sufla slab, ceata ne-a mai impiedicat pe alocuri vizualizarea peisajului, dar noi cum mergeam, peisajul era divers…
Eroziune la Sfinx, acum circa 75 de ani aceasta stanca era inconjurata doar de covor vegetal, in cateva zeci de ani s-a distrus totul si fenomenul nu poate fi oprit… pentru a se face ceva util, trebuie facut un proiect mare care sa implice multe costuri, altfel nu se va obosi nimeni… cam tot ce se face pe acest munte trebuie sa coste mult, altfel nu este interesant si util 😉
Sfinxul din Bucegi… stiti concluzia mea 🙂 Acest chip nu are o vechime nici macar de 100 de ani, cat mi-as dori eu sa fie o sculptura a dacilor, nu are cum sa fie… abia in 1935 apare o informatie despre el. Ca sa nu va mai spun ce ar fi insemnat pentru voievozii Tarii Romanesti, pentru localitatile din Valea Prahovei, pentru Casa Regala sau pentru Densusianu si Badea Cartan, pentru deschizatorii portilor acestor munti, francezul Vaillant, Nestor Urechia, Mihai Haret-autorul primului ghid turistic de la noi din tara, Societatea Carpatina Sinaia condusa de staretul manastirii Sinaia, Bucura Dumbrava, etc si etc. Daca acest chip venea din negura mileniilor, atunci informatia s-ar fi pastrat… prin urmare, neexistand documente sau informatiile unor autori renumiti, mentionati mai sus, care au periat la propriu Bucegii la inceput de secol XX, orice altceva este pura imaginatie, acest chip superb sculptat de om, nu are nici macar 100 de ani. Dar este frumos, a devenit un obiectiv turistic, mai reflectam si noi la istorie, la radacinile noastre dacice si la degeneratii ce au condus tara dupa 1989…
De la Sfinx si de la imprejurimile sale, am revenit in traseul turistic spre Vf. Omu, traseu marcat cu banda galbena. Distanta Babele-Vf. Omu poate fi parcursa la pas lejer, de om obisnuit nu doar sa mearga pe loc drept… in circa 2 ore
Ne apropiam de baza salvamont de la Baba Mare
Pana la Cerdac, locul unde gasim doua poteci spre Omu, una de vara si alta de iarna, am intalnit multe oi, o frumusete sa le privesti, sa mergi printre ele:
Aproape de Cerdac am facut insa un popas printre tufele mici de rododendron:
Oile le-am reintalnit in zona Cerdacului ce domina Valea Cerbului:
Poteca de sub Cerdac
Punct de belvedere, putin mai departe se vede poteca… acolo este Saua Vaii Cerbului
Cabana si varful Omu, 2507 metri
In cabana la ceaiuri si ciocolata calda. Peretii cabanei spun istoria acestui loc, bine, se poate si mai bine 🙂
Una din crucile de la varful Bucura… crucea veche o vedeti in dreapta pe iarba, iar cea metalica de pe varf este in ceata 😉 De la Omu si pana la acest varf se fac cam 10 minute, cel mult. Noi in jurul orei 14 am plecat din cabana Omu
Cabana, stancile de la Omu si statia meteo… imagine luata de pe Bucura
Traseul turistic prin Valea Cerbului este reprezentat initial de poteca aceea in serpentine ce se zareste… marcajul este acelasi, banda galbena, timpul ar fi de cel mult 4 ore pana la Busteni-zona drumului spre Gura Diham. Verticalitatea este doar o impresie mult dimensionata, in realitate, poteca este accesibila montaniarzilor, altfel salvamontistii nu ar fi marcat traseul 🙂
Coborare in valea glaciara a Cerbului… cu sageata rosie este poteca turistica. In timpul competitiei Marathon 7500, majoritatea concurentilor coboara de-a dreptul 🙂
Totul este la superlativ, doar trebuie sa cobori aceasta vale si iti faci o imagine corecta despre ceea ce inseamna marathonul 7500 cu o lungime de 90 km… Valea Cerbului este doar o mica, mica portiune… mai ales ca acest traseu este simplu, doar de coborare 🙂 … eu trebuie sa ajung de la Omu la cabana Gura Diham cam intr-o ora si 45 de minute cel mult, si nu este un timp prea grozav, insa vine apoi urcarea Gura Diham-Bucsoiu-Omu si trebuie parcursa in 3 ore… Marathonul 7500 este ceva ce daca ai incercat, nu prea te mai vindeci, anul acesta merg a 5-a oara.
Alti turisti mai jos de noi
In dreapta traseului turistic, un bordei de oi
Magarusi
Panselute – Viola declinata
Versant din muntele Moraru
In poiana Vaii Cerbului… cu sageata rosie se observa marcajul turistic banda galbena, mai sus turisti si Valea Malinului. Este o privire inapoi, turistii coboara din partea dreapta, asadar Valea Cerbului este in dreapta, nu se vede in imagine
„Parca ar fi niste piramide”…
Poiana Costilei, locul unui alt binemeritat popas. Am facut in total 5 popasuri, pentru ca un traseu se parcurge in diferite moduri, la pas domol, in alergare, etc, astfel: inainte de Cerdac, la cabana Omu, la circa o ora de la coborarea pe Valea Cerbului, in Poiana Costilei si la iesirea din padure.
Desi erau urme proaspete de oi, nu se vedea ca stana si imprejurimile ar fi fost locuite
Si inca o poza din aceeasi poiana, parca era prea frumoasa 🙂 De altfel, unul dintre primii bucegisti, Nestor Urechia, a carui casa inca se mai pastreaza in Busteni, o descria extraordinar de frumos. Si ar trebui sa amintesc de cartea sa, „Vraja Bucegilor”:
Astazi este plin netul de tembeli ce scriu cum au intrat pe sub Sfinx, pe cand oamenii acestia nici macar nu pomenesc de el… in cabana Omu, un domn spunea ceva despre un anume Carl nu stiu care si caruia alpinistul Baticu ii furase pozele, nu auzise de primii care au scris despre Bucegi, culesese si el ca multi altii, franturi din articole fara corespodent real… azi nu mai invatam cate eforturi s-au depus pentru ridicarea cabanelor in Bucegi ci cum stau reptilienii si alte civilizatii pe sub Platoul Bucegilor.
Sa scriu si un fragment din cartea mentionata:
„Îi iubesc din adâncul sufletului, fiindcă sunt frumoşi şi pentru că le-a fost milă de tatăl meu, fiindcă m-au legănat cu cântecul lor, cântecul Bucegilor, cântec de colori şi de sunete, de mirezme şi de forme. Îi cunosc Bucegii din frageda-mi copilărie; ei m-au îmbiat la visuri senine şi, de am stat de vorbă cu ei, nu mi-au rănit sufletul şi au tras departe de buzele mele cupa de amărăciune ce semenii mei îşi dăruesc unii altora.”
Iata si o ilustratie in creion din acea carte, cu Poiana Costilei:
Precum si o poza superba din prezent:
Noi am simtit acest peisaj, am fost in el 🙂
Excursia s-a terminat cum trebuie:
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: babele, bucegi, Busteni, cabana omu, ceata, cerdac, cruce vf. bucura, excursie, moraru, munte, nestor urechia, oi, Omu, peisaj, piramida, poiana costilei, sfinx, stana, telecabina, traseu turistic, valea cerbului, versant, viola declinata | Leave a comment »
Un traseu derulat in intervalul orar 7:30 – 16:30, propus de mine. Spun asta, pentru ca unii prieteni au renuntat la a mai propune trasee, si spun doar ca vor sa vada ceva frumos, dar sa si mergem, sa nu fie prea aproape, dar nici sa ne saturam mergand, sa mai venim si la o anumita ora acasa… incurcati ce trebuie descurcati.
Si am plecat la 7:30 din cartierul Poiana Tapului (Busteni) pe traseul turistic ce urca la Cascada Urlatoarea, marcat cu punct albastru. Dupa care am urmat poteca spre Busteni, marcaj punct rosu… traseu despre care nu se poate spune decat ca este plin de noroaie.
Asa este pe mare parte din traseu
Pe o poteca de legatura, am iesit in traseul turistic ce suie pe Valea Jepilor, cunoscut si ca traseul de pe Jepii Mici. La 8:30 eram pe marcajul cruce albastra.
Telecabina…
Singurul pod de zapada, dar nu este niciun pericol, fiind situat dincolo de poteca
Cascada Caraiman
Si gata, am urcat Valea Jepilor, singurul urcus important al zilei. Mai departe a fost lejer
Pe la fosta cabana Caraiman nu se zarea nimeni, dar prin interior se poate bea un ceai, din ce stiu eu 🙂 Intr-un fel este trist, ce cabana renumita era odinioara…
Sfinxul
Privire spre Valea Ialomitei si spre munti… Doamnele, Batrana…
Bolovanul lui UnBolovan… acum am stat eu putin sa ma odihnesc
Aproape de Cerdac, la intersectia de poteci… daca ai bocanci se poate merge si pe poteca de vara, daca nu, este bine si pe deasupra Cerdacului, dupa cum arata sageata alba… in stanga
O privire inapoi, aici suntem chiar la Cerdac, luam apa dintr-un izvor ce tasneste din stanca
O astfel de apa… perfecta pentru caldura de afara, pura, si mai era si rece ca gheata
Si varfurile care ne asteptau, Gavanu, Bucura si Omu, sau cum frumos le-a denumit o doamna in cartea sa, „Intreitul Stalp al Cerului”
La Vf. Gavanu
Vf. Bucura
Crucea noua din stejar de pe vf. Bucura, montata anul trecut, inlocuind-o pe cea veche. Se mai intampla si lucruri bune, asadar…
Tot pe aici am si facut popasul zilei… sa iei masa privind la cruce si spre vai, si spre cer…
Oare unde o fi crucea veche si rupta? 🙂 Ce s-a facut cu ea… cred ca nu a fost aruncata
O alta cruce, dar metalica, si chiar pe varf. Totusi, o cruce de lemn a fost prima prin aceste locuri.
Baza salvamont de la Vf. Omu
Multa lume la cabana Omu, majoritatea stateau la plaja, vremea a fost perfecta… si pe noi ne-a prins bine soarele. Tot la varf m-am intalnit cu Alex Itu, nici nu trebuie sa spun ce traseu de alergare facuse 🙂 A fost insa o revedere frumoasa. La ora 13:06 am pornit spre Valea Cerbului.
Coborarea pe Valea Cerbului, pe marcaj banda galbena
Privire inapoi… si spre zidul Cerdacului, si spre iarba de un verde crud
Apa curgea si pe aceasta vale, din topirea zapezii
O capra neagra si un ied
Versant din muntele Moraru
In Poiana Vaii Cerbului
Cum au cucerit stanca acesti doi arbori… trebuia imortalizat momentul
Valea Urzicii… se continua pana departe 🙂
Nu am mai fost de cativa ani prin acel decor salbatic… trebuie sa mai merg
Aproape de o intersectie turistica… in dreapta ajungeam in Poiana Costilei, pe marcaj banda galbena si, in stanga, pe marcaj triunghi rosu, am fi ajuns spre Pichetul Rosu (alta intersectie!), iar mai departe, spre cabana Malaiesti. Totusi, am facut stanga, pentru a cobori dupa 20 minute pe langa refugiul Coltii Morarului si a iesi la Gura Diham
O poiana foarte frumoasa, merita sa vii pana aici si sa stai mai multe ore… urci Plaiul Fanului, iesi in Poiana Costilei, faci dreapta, si in circa 10 minute, se vede pe stanga traseului marcat cu triunghi rosu
Refugiul… era cineva prin interior
Si poteca ce iese la Gura Diham, nu inainte de a ajunge la apa vaii Morarului si la confluenta cu Valea Cerbului 🙂
Valea Morarului
Ce frumos stralucea… parca aducea a scena din „Zanele din Valea Cerbului” 🙂 Dar azi nu era de serviciu Zana de la confluenta… deci, nu m-a interesat povestea. Aici eram chiar la punctul de unire al vailor amintite.
La 15:20 eram la Gura Diham si apoi a urmat rubrica de cascat ochii la oamenii intinsi pe paturi, pe la corturi, prin masini… cum este, de obicei, prin acea zona pana la Busteni.
Ma asteptam sa nu fie multi turisti azi pe munte, ma gandeam ca toata lumea pleaca acasa… dar de vreun an nu mai este asa. Turistii prefera sa plece seara, mai tarziu. Mai trebuie spus ca uneori, pe Valea Cerbului, mai adia vantul si aducea de pe vai si versanti mirosuri de flori, de verdeata, frumos, trebuie sa vezi, sa simti, apoi nu mai vrei sa te lecuiesti de Parcul Natural Bucegi. Inseamna sanatate, implinire, regasire… multe altele, Zana de la confluenta, oameni la plaja la varful Omu… multe, multe…
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: apa, baza salvamont vf. omu, bolovan, bucura, Busteni, capra neagra, cascada caraiman, cerdac, confluenta, cruce noua, frumos, gavanu, gura diham, intreitul stalp al cerului, jepii mici, mers, munte, Omu, Parcul Natural Bucegi, poiana, poiana tapului, poteca, refugiu moraru, traseu turistic, valea cerbului, valea morarului, varf, zana, zanele din valea cerbului, zapada | 12 Comments »
Frumos, superb, putin spus. Gata, m-am intors, sunt/suntem bine. Competitia aceasta, denumita Marathon 7500, reprezinta ceva dificil de descris in cuvinte. Am participat de 3 ori, 3 ani, consecutiv, la una din probele acestui concurs, respectiv la 92 km. La prima participare, in 2010, cand au fost premiate primele 8 locuri, am luat si o medalie.
Inainte de start, se controla echipamentul obligatoriu
In 2013, nu am mai participat la maratonul de 92 km ci la acela de 45 de km. Desi acesta din urma, este denumit Hobby, trebuie stiut ca este mai dificil decat maratonul din Piatra Craiului, ultimul avand 40 km. Ca dovada, acest maraton „hobby” de 45 km, a fost castigat in acest an, de doi profesionisti, un tandem alcatuit din reprezentantii a doua cluburi sportive.
Concurenta in acest an la maratonul de 92 km, a fost in opinia mea, cea mai slaba de cand a luat fiinta acest concurs, probabil multi s-au speriat de dificultatea traseului ce strabate majoritatea traseelor turistice din Bucegi. Nu am vazut pe lista de participanti vreun sportiv profesionist, legitimat undeva.
O privire spre Vf. Omu inainte de start, pana acolo s-a alergat cu un vant rece, in fata
De altfel, locul I a fost castigat de doi participanti ambitiosi si cunoscuti de la alte concursuri de amatori, ambii cu varste ce bat spre 50 de ani. Recordul de timp nu a fost insa doborat. Filmarea cu echipa aceasta, de veterani ai alergarilor, o vedeti mai jos.
Auziti pe fundal, ce spun cei prezenti, strigate, atmosfera…daca esti acolo, intelegi 🙂
In schimb, la maratonul de 45 km, concurenta a fost mare, circa 140 echipe, din care vreo 80 echipe masculine, cu care ne-am intrecut. In cele din urma, au fost 10 echipe care au doborat recordul de anul trecut, timpul cu care s-a castigat locul I. Niciun maraton nu seamana cu altul, iar la anul va fi altfel, evident.
Printre primele 10 echipe am fost si noi cu un timp de 7 ore si 41 de minute, locul 6 sau locul 7, nici acum nu stim, dar este mai putin important. Am venit acolo, in prima jumatate a clasamentului, cu atat mai bine in primii 10.
Drept vorbind, am fost extrem de norocosi si ambitiosi ca am reusit sa ajungem la finish. Am trecut de la o stare la alta, de la coborarea incredibila de la Vf. Omu la Gura Diham in 50 minute, la crampe care ar fi facut pe multi sa abandoneze. Datorita cunoasterii traseului, ambitiei, am trecut linia de sosire. Razvan, dupa 3 saptamani de munca sustinuta, atarnat in corzi pe relee aflate prin muntii tarii, a avut crampe puternice in a doua jumatate a traseului, ii intepeneau picioarele. Am fost norocosi…am pierdut doar vreo ora, cele 41 de minute. Nu am reusit sa fructificam scurtaturile stiute si sa castigam timp, ci le-am folosit pentru a ne mentine locul in cursa.
Chestia aceasta ne-a facut mai puternici, la anul ne intoarcem la maratonul de 92 km. In acest an, nu ne-am inscris la acela, ca tot am fost intrebati de ce, pentru ca nu am fi reusit sa-l incheiem. Simplu! De ce sa faci un lucru pe care stii ca nu-l vei incheia?! Era cat pe aici sa nu luam startul nici la maratonul acesta de 45 km. Cu 20 de ore inainte de start, Razvan urca cu 35 de kg in spate pe un varf paralel cu Raraul, prin Moldova asadar, iar la ora 17 dupa-masa, pleca spre maraton…din Suceava. In tabara de la Pestera, eram pe la 1 noaptea, la ora 2 am intrat in cort, la 5 dimineata ne-am trezit, la 6 era startul. Pretentii nu era cazul sa avem, dar ne-am descurcat. Este bun si locul acesta 🙂
Clasament provizoriu
Despre organizatori, nu am ce sa spun, lucrurile au iesit perfect, au mai fost accidentari, dar eu consider ca fiecare raspunde de sine, stie ce poate si cat poate. Acum asteptam editia de anul viitor 🙂 Ce daca a fost greu? Daca era usor nu mergeam 🙂
Alte poze, pe traseu nu am facut 🙂
Afise la Telecabina Pestera-Babele
Filed under: Eveniment | Tagged: concurenta, hobby, marathon 7500, Omu, participare, poze, start, vf. omu | 38 Comments »
