Pe potecile Bucegilor: Busteni – Valea Jepilor – Brana Caraimanului – Monumentul Eroilor – Cascadele Vaii Jepilor – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Sinaia

Duminica nu a plouat. O spun de parca as anunta nu stiu ce eveniment :))

Era cam innorat dar nu cine stie ce. Nici nu m-am mai uitat ce mai zic meteorologii. Vedeam pe traseu, daca ploua tare exista pelerine sau variante de traseu, inclusiv inapoi 🙂 Oricum, era o zi in care nu stiam prea bine ce voiam. Un traseu de la Busteni la Sinaia, o filmare pe la cascadele Vaii Jepilor, poate un pic si pe la Monumentul Eroilor… cam asa era ideea de baza.

Mi-am propus un 9:30 la intrare in traseul de pe Valea Jepilor si asa a fost. Mai umblasem si dupa o cafea buna prin zona Silva… ca apoi sa aflu ca este o terasa faina chiar la intrarea in traseu, unde au si cafea. Ramane pe data viitoare.

Imediat dupa ce am intrat in padure, intersectez forestierul si, pe acesta, o pana din fier folosita cine stie cand la crapatul lemnelor.

Intrarea in traseu, adica 2 ore in ritmul meu… cu tot cu poze pana la cabana Caraiman.

Mai sunt zone cu grad ridicat de pericol. Adica la astfel de traversari se poate aluneca, te poti lovi de stanci. Din poza nu prea pare periculos. Insa, in realitate e mult mai inclinat.

La prima traversare a Vaii Jepilor. Marea majoritate a celor ce vin pe aici, calca pe acel pod improvizat din crengi. Adica iei apa sigur daca nu poti sari din piatra in piatra. Si faza cu saritul nu e chiar asa simpla. Daca nu-ti iese, iti rupi picioarele sau gatul in pragul de apa de mai jos.

Zapada? Cu tonele prin zona aceasta, intinderi mari si grosimi de multi metri.

Cand sa treci din nou valea, uite ca nu mai este traseul 🙂 Si ocolesti covorul de zapada prin dreapta, pana sus la intersectia cu Braul lui Raducu.

Cu galben mergi spre Braul lui Raducu, pe rosu mergi pe traseul clasic de pe Jepii Mici.

Cam trei-patru metri cel putin…

De la revenirea in traseul turistic poza spre amonte.

De la revenirea in traseul turistic poza inapoi, cu vedere spre intrarea in Braul lui Raducu.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului… sunt diverse denumiri.

Panoul montat de Administratia Parcului a fost distrus de anul trecut.

Irisul, superba floare…

Bobocei

Dupa 2 ore gata si valea… si am intrat in traseul spre Cruce.

Pe Brana Mare a Caraimanului

Monumentul Eroilor

Santierul de restaurare din jurul Monumentului.

Mai jos, orasul Busteni:

Manastirea Caraiman

Gara, sediul Politiei, Primaria, Centrul Cultural, Biserica Domneasca…

Si Azuga:

Langa Biserica „Sf. Treime” se zareste monumentul generalului Garoescu.

Brana Caraimanului si fosta cabana Caraiman

O familie pe traseu

Doi iezi privindu-se :)) Daca zoom-ul nu ramanea la 30x, as fi prins si mai clar momentul „discutiei” 🙂

Cred ca aici e chestia aceea… dupa fusta mamei.

Cabana de altadata… nu mai era chiar mult pana la cascade.

Nostalgie

Loc de privit

Cascade in trepte

Muguri de jnepeni

Telecabina Busteni-Babele functioneaza…

Pe Platoul Bucegilor langa un lac fara nume, care ar trebui sa se numeasca poate tot Jepi 🙂

Spre Piatra Arsa

Gentiene

Vanessa cardui pe bujorul de munte aproape inflorit

Cantonul Jepi

Alti nostalgici 🙂 Au disparut dupa creasta si au iesit ceva mai jos :))

Am o poza din anul 2004 cu acest jneapan. Parca nu a crescut deloc 🙂

Poiana lui Varsanufie

Stana Regala

castelul pelesPe la 17:30 eram la Castelul Peles.

Trail running la Padina Fest

Adica o alergare montana in cadrul evenimentului denumit Padina Fest, cel mai mare eveniment realizat vreodata in Parcul Natural Bucegi… cred ca in fiecare zi de festival au fost minim 1000 de oameni pe acolo…

SAMSUNGAnul acesta a fost a cincea editie… ca de obicei, nu trebuia sa ratez concursul de alergare.  Am mai povestit de-a lungul anilor despre acest concurs si despre diferite activitati propuse de organizatori. Insa cine sustine acest eveniment?! O intrebare ce mi-a fost pusa recent, astfel ca voi cita de pe site-ul padinafest:

„Padina Fest este un eveniment finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi organizat cu susţinerea partenerilor şi sponsorilor precum Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, Primăria Moroeni, Administraţia Parcului Natural Bucegi, Hotel Peştera, SUPERCOM Dâmboviţa, Coca Cola, Heineken România, Vodafone România, Generali România, Smartatletic, Lowden, Bububooking, Asociaţia Salvatorilor Montani din România, KISS FM, Chris Simion, 360 Revolution, Compania Roche prin brandul Accu-Chek şi alţii.”

Spre deosebire de alti ani, nu am mai plecat cu cortul pentru a fi acolo cu o zi inainte de concursul de alergare. Am gasit alta solutie, m-am gandit eu ce m-am gandit, mai aveam si treaba, nu aveam cum sa pierd 3 zile. Adica una de plecare, a doua de concurs si a treia de intoarcere. Solutia? 3 in 1.

Astfel, la 6 si cateva minute, sambata, 26 iulie, am iesit eu din casa cu rucsacul pentru a urca pe Jepii Mici, a ajunge la Padina pana in 9:30 si a lua startul la ora 10 intr-un semimaraton de 26 km. Traseul de alergare a fost urmatorul: START de pe platoul Padina spre cabana Diana – drumul auto spre hotelul Pestera – traseul turistic marcat cu banda albastra spre Complexul Piatra Arsa prin Padurea Cocora – traseul turistic marcat cu banda galbena spre Babele – pe acelasi marcaj spre Vf. Omu – coborare pe langa Vf. Bucura si Mecetul Turcesc si pe marcaj banda albastra pe Valea Ialomitei – trecere pe langa Manastirea Pestera – SOSIRE pe platoul de la Padina.

SAMSUNGBucegii dimineata

SAMSUNGDe aici se urca pe Jepii Mici

La 6:45 eram la intrarea in traseul de pe Jepii Mici, hotarat sa urc nici prea repede, nici prea incet, sa ajung la timp si aceasta urcare sa fie incalzirea pentru concurs… de regula, eu ma incalzesc mai greu, trebuie sa alerg cativa kilometri, pana casc bine, dureaza pana constientizez ca este un concurs, mai depasesc cateva reprize de plictiseala… deci, cunoscandu-ma, a fost o varianta foarte buna. Inainte mancasem ceva si urcam asa… in pace 🙂 Nu era nimeni pe traseu, doar mai sus am intalnit un turist solitar ce cobora… am vazut o capra si doi iezi, urmele unei ursoaice cu pui, telecabina circula pe la 7:30, cascada Caraiman curgea din nou (in timpul marathonului 7500 nu avea apa)…

SAMSUNGPrima trecere peste apa Vaii Jepilor… pana aici traseul este doar prin padure, se urca binisor 🙂

SAMSUNGCascada Caraiman

SAMSUNGFosta cabana Caraiman

Era 8:10 cand pozam indicatorul din fata fostei cabane Caraiman… adica am urcat in 85 de minute Valea Jepilor. Binisor, tinand cont ca nu am fugit, am mai facut poze, nu am urcat cu viteza, ca sa nu ma obosesc prea tare. La Vertical Trail Race Busteni, in 2013, distanta telecabina Busteni – telecabina Babele am parcurs-o in alergare in 73 de minute… cred ca anul acesta, in august, voi reusi sa castig 10 minute si in loc de 73, sa fie 63 de minute.

SAMSUNGImi place asa… sa scrie pe indicator ca se coboara in 2-3 ore si sa urc in circa o ora si jumatate 🙂

SAMSUNGPrima biserica a manastirii de la Pestera si spatii de cazare… cu ocazia evenimentului Padina Fest, toate locurile de cazare din Valea Ialomitei au fost ocupate

Mai departe a fost usor, am trecut de Babele, am coborat la Pestera si am ajuns la locul de start de la Padina. Pe acolo, un pic de vorba cu prietenii, am avut ocazia sa-l revad pe Geo Badea de la Salvamont Dambovita, un om extraordinar, de la care ai ce invata… apoi, la 9:30, a inceput sedinta tehnica. Ni s-au furnizat detaliile, locurile unde sunt amplasate punctele de control, hidratare, reguli. Alergatorii de la traseul scurt de 16 kilometri au luat startul putin mai tarziu decat noi.

La ora 10 vine startul, noi, cei de la tura lunga de 26 km, facem stanga spre cabana Diana, pe cand cei de la tura scurta au facut dreapta cateva minute mai tarziu spre Pestera. Urma sa ne intersectam pe Platoul Bucegilor.

SAMSUNGLa Start

SAMSUNG

SAMSUNGCentrul National Salvamont de la Padina… acolo era camera live despre care am vorbit in articolul de vineri

SAMSUNGMai erau cateva minute… si apoi,

Alergam pe drumul forestier trecand de cabana Diana si indreptandu-ne spre hotelul Pestera, noi eram pe drumul auto, cei de la tura scurta pe traseul turistic. Imediat dupa start alergarea a decurs in viteza, se fugea foarte bine, foarte tare.  Eram 30-40 de persoane care stateam destul de aproape, pana la padurea Cocora. Incepe urcusul prin padure, loc in care depasesc multi concurenti, pe mine ma avantajeaza mult urcarile… Nici nu stiu cand m-am trezit la gol alpin, cu un tip foarte de treaba in apropiere. Mai vorbeam, mai ne depaseam, pana la Piatra Arsa eram al 18-lea…  ca eu mereu sunt cu calculele dupa mine… el insa s-a distantat apoi bine de tot. Primul punct de alimentare a fost aproape de bariera de la inceputul drumului de pamant spre Babele. Acolo erau apa, jeleuri, ciocolata, nu am retinut tot ce era 🙂 M-am plictisit putin pe drumul de masina pana la complexul Piatra Arsa. Am trecut printre jnepeni si am continuat spre Babele.

La circa 15 minute distanta de Babele, m-am intersectat cu primii alergatori de la traseul scurt, acestia urmau sa ajunga la Padina pe unde urcasem noi… prin padurea Cocora. Langa cabana Babele era un alt punct de hidratare, cu pepeni, ciocolata… trec de Sfinx si incep sa urc spre baza salvamont de la Baba Mare. Pe tot traseul, organizatorii au avut voluntari plasati la intersectii cat si oameni ce notau numerele concurentilor. Practic era imposibil sa te ratacesti.

Nu prea am stralucit fugind pe drumul spre Omu, adica se putea si mai bine, totusi am mai urcat niste locuri in clasament. Pana la Omu am facut cunostinta cu un baiat de aceeasi varsta care fugea dupa mine ca un iepure. Mi-am dat seama ca ma va depasi pana la Omu si nu avea rost sa-mi dau sufletul pana la varf stand aproape de el 🙂 M-am gandit sa ma odihnesc mergand repede si sa-l depasesc la coborarea pe Valea Ialomitei. Peste 95% din traseul de alergare l-am avut reper in fata pe Geo Badea, trecand la cateva minute dupa el linia de sosire.

De la Omu, am coborat foarte repede, probabil cea mai rapida coborare pe care am facut-o pe aceasta vale pana in prezent. L-am ajuns si pe tipul ce ma lasase in urma pe la Piatra Arsa, si pe cel care ma „pierduse” pana la Omu, si pe altii… ajung la Pestera si imediat dupa podul de mai jos de manastire era unul dintre organizatori care imi facea semn sa urc niste trepte spre dreapta care duceau la Pestera Ialomitei. Nu am mai stat de intrebari de ce sau cum, imi conservam energia, mai aveam 5-7 minute pana la Sosire. Ii urmez indicatiile privind in spate, spre el, ma gandeam atunci ca trebuie sa mai fie si un post de control la acea pestera… dar decizia am luat-o in cateva secunde. El s-a intors spre pod sa astepte alti concurenti, eu imediat am facut stanga si pe aici ti-e drumul. De fapt, si altii au facut la fel, ulterior aveam sa aflu… era doar o mica bucla, nu prea am inteles eu logica de ce sa mai urci scarile ca sa revii tot la drum, dar in fine, organizatorii au ales asa.

Pe la podul de langa valea Horoabei ma intalnesc cu Matrix, apoi cu seful Parcului, dl. Iuncu, acesta imi spune sa fug, ca eu mergeam la vorba cu Matrix… insa vedeam in spate ca nu vine nimeni pe o distanta de cam 500 metri, finish-ul era la vreo 350 metri, deci nu avea rost vreo graba. De regula, la multe concursuri, reusesc performanta de a alerga singur, unii sunt mult inainte, altii destul de in urma, si fug asa, cu mintea la cine stie ce lucruri… Cand am ajuns la vreo 100 de metri, am fugit si eu, ca asa se face 🙂 🙂 Era o asa de mare aglomeratie pe drum, incat faptul ca mergeam sau alergam era totuna, trecea neobservat 🙂 In clasamentul general am ocupat locul 11 si la categoria de varsta, locul 4 sau 5, traseul de 26 km incheindu-l dupa 3 ore si 7 minute.

SAMSUNGPrimii 30 de alergatori, apoi nu s-a mai afisat nimic, pe la 13:20 a inceput, pentru circa o ora, ploaia. Am pozat clasamentul, pentru ca pe site-ul organizatorilor nu am mai gasit clasamentele din anii anteriori, nu m-oi fi uitat eu bine… si am zis sa fie aici. Primul sosit are peste 40 de ani si este legitimat la un club din Campina… din cate am inteles.

Am venit pana in ora 14, asa cum mi-am propus… apoi am mai stat pe acolo, organizatorii aveau un loc special pentru cei sositi din cursa, unde ne-au dat pepene, apa, suc… in linii mari, a fost un concurs bine organizat. Au fost multe plusuri, dar si cateva minusuri.

S-a simtit ca nu este mana unui om obisnuit cu astfel de concursuri montane, a unui profesionist, care sa organizeze in detaliu cursa si tot ce tine de ea. Cred ca trebuiau sa consulte pe cineva care a mai organizat astfel de intreceri… prin posturi am vazut tineri inimosi, dar fara experienta in domeniul unor astfel de alergari. Ca o comparatie, Ultramaratonul Bucegi-Leaota, organizat in urma cu o luna de zile de catre Salvamont Dambovita, a fost net superior trail-runningului de la Padina Fest, desi a fost mult mai dificil, avand 55 km si desfasurandu-se in 2 munti. Salvamontul a folosit in posturi de control, hidratare, doar voluntari cu experienta montana… tricourile acordate alergatorilor au fost dintr-un material de calitate, cele de la Padina Fest erau ca orice tricou… peste 90% din organizatorii de alergari montane acorda concurentilor tricouri profesionale, au un cost mai ridicat, dar asa se face… medaliile au fost din lemn, respectandu-se poate stilul eco, desi o medalie nu se face din lemn… diplomele de participant le luai dupa festivitate, de la cortul organizatorilor, nefiind completate pana la ora 16 cand a fost festivitatea de premiere… cel care a prezentat festivitatea de premiere nu avea nicio treaba cu astfel de evenimente sportive. A incercat sa prezinte cat mai bine, dar erau altii mult mai in masura, dintre organizatori, sa conduca festivitatea… intrebarile sale erau putin puerile, ii intreba pe toti cei urcati pe podium daca sunt prima oara la „Maratonul Bucegilor” si de unde sunt. Daca stia, nu ar fi pus prima intrebare, deoarece era prima oara cand sub sigla „Maratonul Bucegilor” se desfasurau un concurs de alergare si un concurs de biciclete. Pana in 2013, inclusiv, la Padina Fest au fost organizate curse de tipul „Directia Omu”, unde atingeai varful montan si reveneai. Acum a fost altceva, deci eram toti pentru prima oara la „Maratonul Bucegilor”, dupa cum intreba el. Pana la urma, a dat de Radu Milea, sosit pe locul 3, unul dintre cei mai buni alergatori de la noi din tara, care l-a temperat. Acesta, cand a fost intrebat de unde este, o intrebare obsesiva, pentru ca nu exista in repertoriu altceva, i-a spus ca „el este de peste tot, si acum este de pe aici, de pe la Padina” 🙂 Un raspuns potrivit… Radu Milea a luat parte la zeci si zeci de festivitati de premiere, un prezentator cu experienta se informeaza cine sunt cei de pe podium… Cum sa organizezi un concurs de alergare montana si sa nu cunosti vedetele, sportivii de performanta? Mii de oameni stiu cine este Radu Milea si de unde este, altceva trebuia sa-l intrebe…

La festivitate au fost premiate primele 3 locuri, primii trei sositi, nu primii trei la fiecare categorie de varsta, cum se face peste tot si cum faceau si organizatorii in anii precedenti. Adica sunt niste pretentii de la un astfel de eveniment sustinut de atatia sponsori si institutii publice… Salvamontul, la concursul lor, desi nu sunt atat de potenti material, au acordat premii primilor 3 sositi la fiecare categorie de varsta, pana si ungurii de la Semimaratonul din Piatra Mare, un concurs mic din orice punct ai privi, organizeaza la final o tombola cu premii, cu sejur la nu stiu ce pensiune si altele, pe langa premiile date. La un asemenea eveniment, totul trebuia facut mai cu atentie. O alta eroare a fost cand premiantii au trebuit sa paraseasca scena aplecati de niste baxuri de sucuri primite… sau ajutati de cate un prieten sa le care 🙂 Nu se face asa ceva, nu am vazut nicaieri ca primii clasati sa primeasca baxuri de sucuri. Cand ai partener un Consiliu Judetean si atatia altii, trebuie sa faci altceva, sa ridici putin stacheta, ca sa ai si mai multi sportivi la editia urmatoare.  Nu este o critica, este doar o comparatie cu ce fac altii… au nevoie pentru la anul, daca nu vor uita pana atunci, de sfaturile unor organizatori de asemenea concursuri… Padina Fest fiind un eveniment profi, nu ceva pe care-l uiti dupa o zi, doua.

SAMSUNGFestivalul Padina Fest a avut de toate, bine organizat, la unele detalii s-au mai incurcat, in rest a fost foarte bine…

SAMSUNG

SAMSUNGUnii au crezut ca vor fi premiati si pe categorii de varsta… la inscriere erai incadrat la o anume categorie de varsta, logica unei astfel de inscrieri asta si arata, o diferentiere. Cu ocazia ultramaratonului din luna iunie, competitie la care ma raportez fiind asemanatoare ca si organizare, pe categorii de varsta, eu am luat locul 2 la categoria mea de varsta si locul 3 in clasamentul general… ceea ce nu inseamna ca am primit premiul 3 🙂 Daca s-ar fi respectat regulile unei astfel de competitii, atunci, de exemplu, la categoria de varsta 18-29 ani, Radu Milea era pe locul I… la categoria 30-39 de ani, Radu Stanciu, de pe locul 2 in clasamentul general, ar fi luat locul I, si nu ma insel cand spun ca la categoria peste 40 de ani, dupa Daniel Stroescu, locul I la general, locul 2 sau locul 3 ar fi fost ocupat de salvamontistul Geo Badea. Sunt cateva exceptii de buni alergatori peste 40 de ani, dar una este sa ai 40 de ani si alta, 25 de ani 🙂

SAMSUNGCu baxul dupa tine, mi se pare putin jenant… la Vertical Trail Race Busteni, anul trecut, cei de la Red Bull, tot o firma ce produce energizante, le dadeau astfel de bauturi, fara limita, tuturor participantilor. Iar la varful Leaota, la Ultramaraton, departe de civilizatie, iti luai cate sucuri doreai… deci nu le poti da celor mai buni… baxuri. Premiile pentru cei mai buni sunt ceva ce ii diferentiaza de ceilalti. In rest, firma producatoare de bauturi energizante ce se vad in imagine si careia nu i-am retinut numele, nu a fost prezentata ca sponsor la microfon in timpul festivitatii.

Un plus care trebuie evidentiat cu aceasta ocazie… la sosirea din concurs, organizatorii sau reprezentantii acelei firme ne cautau prin tabara sa ne ofere acele sucuri…  un gest frumos, dar care nu avea ce cauta pe scena… parerea mea, din ce am mai vazut ca se intampla la zeci de concursuri de alergare montana.

Consecvent  ideii 3 in 1, m-am intors acasa… pe ruta: Padurea Laptici – Platou Bucegi – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cota 1400 – Sinaia, apoi, cu trenul, acasa… Am plecat, asadar, pe la 6 dimineata si pe la ora 21 eram inapoi in Busteni.

SAMSUNGLa intrarea in traseul ce urca prin Padurea Laptici… era 16:45, deci, cam in 2 ore, nu la Valea Dorului trebuia sa fiu, ci pe versantul estic al Bucegilor, pe la Cota 1400. La 18:45 eram deja la Cota 1400 si mi-a mai luat o ora pana la gara…

SAMSUNGAproape de Valea Soarelui

SAMSUNGDe vanzare, fosta cabana Varful cu Dor… ce a mai ramas din ea, plus vreo 1500 mp de pajiste

SAMSUNGCota 1400… de aici, a fost o joaca sa ajung in Sinaia, incheind o zi plina, frumoasa, cu multe peisaje, lume, prieteni…

Vine, pe 9 august, Vertical Trail Race Busteni 🙂

Traseul turistic: Poiana Tapului – Cascada Urlatoarea – Valea Jepilor – Cascada Caraiman – fosta cabana Caraiman – Baza Salvamont Baba Mare – Cerdac -Intreitul Stalp al Cerului – Cabana Omu – Valea Cerbului – Refugiul Moraru – Confluenta Vailor Cerbului si Morarului – Gura Diham – Busteni

Un traseu derulat in intervalul orar 7:30 – 16:30, propus de mine. Spun asta, pentru ca unii prieteni au renuntat la a mai propune trasee, si spun doar ca vor sa vada ceva frumos, dar sa si mergem, sa nu fie prea aproape, dar nici sa ne saturam mergand, sa mai venim si la o anumita ora acasa… incurcati ce trebuie descurcati.

Si am plecat la 7:30 din cartierul Poiana Tapului (Busteni) pe traseul turistic ce urca la Cascada Urlatoarea, marcat cu punct albastru. Dupa care am urmat poteca spre Busteni, marcaj punct rosu… traseu despre care nu se poate spune decat ca este plin de noroaie.

1Asa este pe mare parte din traseu

Pe o poteca de legatura, am iesit in traseul turistic ce suie pe Valea Jepilor, cunoscut si ca traseul de pe Jepii Mici. La 8:30 eram pe marcajul cruce albastra.

3Telecabina…

SAMSUNGSingurul pod de zapada, dar nu este niciun pericol, fiind situat dincolo de poteca

SAMSUNG

6

SAMSUNG

8Cascada Caraiman

9

11Si gata, am urcat Valea Jepilor,  singurul urcus important al zilei. Mai departe a fost lejer

12Pe la fosta cabana Caraiman nu se zarea nimeni, dar prin interior se poate bea un ceai, din ce stiu eu 🙂 Intr-un fel este trist, ce cabana renumita era odinioara…

SAMSUNG

SAMSUNGSfinxul

15Privire spre Valea Ialomitei  si spre munti… Doamnele, Batrana…

SAMSUNGBolovanul lui UnBolovan… acum am stat eu putin sa ma odihnesc

17Aproape de Cerdac, la intersectia de poteci… daca ai bocanci se poate merge si pe poteca de vara, daca nu, este bine si pe deasupra Cerdacului, dupa cum arata sageata alba… in stanga

18O privire inapoi, aici suntem chiar la Cerdac, luam apa dintr-un izvor ce tasneste din stanca

SAMSUNGO astfel de apa… perfecta pentru caldura de afara, pura, si mai era si rece ca gheata

SAMSUNGSi varfurile care ne asteptau, Gavanu, Bucura si Omu, sau cum frumos le-a denumit o doamna in cartea sa, „Intreitul Stalp al Cerului”

SAMSUNG

SAMSUNGLa Vf. Gavanu

23Vf. Bucura

SAMSUNGCrucea noua din stejar de pe vf. Bucura, montata anul trecut, inlocuind-o pe cea veche.  Se mai intampla si lucruri bune, asadar…

Tot pe aici am si facut popasul zilei… sa iei masa privind la cruce si spre vai, si spre cer…

SAMSUNGOare unde o fi crucea veche si rupta? 🙂 Ce s-a facut cu ea… cred ca nu a fost aruncata

SAMSUNGO alta cruce, dar metalica, si chiar pe varf. Totusi, o cruce de lemn a fost prima prin aceste locuri.

27Baza salvamont de la Vf. Omu

SAMSUNGMulta lume la cabana Omu, majoritatea stateau la plaja, vremea a fost perfecta… si pe noi ne-a prins bine soarele. Tot la varf m-am intalnit cu Alex Itu, nici nu trebuie sa spun ce traseu de alergare facuse 🙂 A fost insa o revedere frumoasa. La ora 13:06 am pornit spre Valea Cerbului.

SAMSUNGCoborarea pe Valea Cerbului, pe marcaj banda galbena

SAMSUNGPrivire inapoi… si spre zidul Cerdacului, si spre iarba de un verde crud

31Apa curgea si pe aceasta vale, din topirea zapezii

34O capra neagra si un ied

SAMSUNG

SAMSUNGVersant din muntele Moraru

SAMSUNGIn Poiana Vaii Cerbului

SAMSUNGCum au cucerit stanca acesti doi arbori… trebuia imortalizat momentul

SAMSUNGValea Urzicii… se continua pana departe 🙂

SAMSUNGNu am mai fost de cativa ani prin acel decor salbatic… trebuie sa mai merg

42Aproape de o intersectie turistica… in dreapta ajungeam in Poiana Costilei, pe marcaj banda galbena si, in stanga, pe marcaj triunghi rosu, am fi ajuns spre Pichetul Rosu (alta intersectie!), iar mai departe, spre cabana Malaiesti. Totusi, am facut stanga, pentru a cobori dupa 20 minute pe langa refugiul Coltii Morarului si a iesi la Gura Diham

SAMSUNGO poiana foarte frumoasa, merita sa vii pana aici si sa stai mai multe ore… urci Plaiul Fanului, iesi in Poiana Costilei, faci dreapta, si in circa 10 minute, se vede pe stanga traseului marcat cu triunghi rosu

SAMSUNG

SAMSUNGRefugiul… era cineva prin interior

46Si poteca ce iese la Gura Diham, nu inainte de a ajunge la apa vaii Morarului si la confluenta cu Valea Cerbului 🙂

47Valea Morarului

48Ce frumos stralucea… parca aducea a scena din „Zanele din Valea Cerbului” 🙂 Dar azi nu era de serviciu Zana de la confluenta… deci, nu m-a interesat povestea. Aici eram chiar la punctul de unire al vailor amintite.

50La 15:20 eram la Gura Diham si apoi a urmat rubrica de cascat ochii la oamenii intinsi pe paturi, pe la corturi, prin masini… cum este, de obicei, prin acea zona pana la Busteni.

Ma asteptam sa nu fie multi turisti azi pe munte, ma gandeam ca toata lumea pleaca acasa… dar de vreun an nu mai este asa. Turistii prefera sa plece seara, mai tarziu. Mai trebuie spus ca uneori, pe Valea Cerbului, mai adia vantul si aducea de pe vai si versanti mirosuri de flori, de verdeata, frumos, trebuie sa vezi, sa simti, apoi nu mai vrei sa te lecuiesti de Parcul Natural Bucegi. Inseamna sanatate, implinire, regasire… multe altele, Zana de la confluenta, oameni la plaja la varful Omu… multe, multe…

Ascultand muntele, ascultandu-te pe tine

Ati gandit vreodata astfel…adica se aduna multe chestii, sunt mici, dar multe, si tot le amanati? Posibil! Dar daca iti iei liber si lucrezi pentru a-ti usura zilele urmatoare, cum ar fi? :))

Asa am facut eu ieri. Am amanat tot ce trebuia sa fie ca o zi de munca. Dar nici liber nu am fost si nici munca multa nu am depus. Insa mi-am usurat programul pentru mai multe zile, vreo 6-7.

Prin urmare, dimineata plec pregatit de job, dar si cu rucsacul dupa mine. Un rucsac mai mare, cu mai multe in el. Mai intai merg in centrul Busteniului, platesc ceva facturi, fac niste copii xerox, cumpar ce mai imi trebuia pe munte, discutii, in fine, rezolv ce mai trebuia si plec. In loc de ora 9 cat pronosticasem dis-de-dimineata, ajung la intrarea in traseul de pe Valea Jepilor pe la ora 10 si ceva.

1Busteanul 🙂

Zic eu sa si alerg putin 🙂 Sa mai fac ceva antrenament, ca vine Maratonul 7500. Gasesc un bustean cazut, las rucsacul si scot din el alte haine, alt tricou, alta incaltaminte, alti pantaloni :)) Pana imi dau cu o crema de genunchi cu care m-a pacalit o tanti la un magazin de naturiste si cu alta crema pe brate si spate, trece timpul. Beau o limonada, ma uit in jos pe poteca, nu venea nimeni ca sa vada cum ma pregatesc ca mireasa de nunta, pana la urma plec. Rucsacul cam incomod, dar asta este, nu ma impiedic eu de un lucru 🙂

Urc repede, cu gandul ca poate nu mai imi da semne genunchiul, dar parca m-a auzit si incepe sa nu fie de acord cu mine. Si eu care imi dadusem cu crema. Dar eu imi dau cu crema nu pentru efect, fiind o pacaleala, ci asa,ca sa ma auto-sugestionez ca este bine ce fac :)) Mi-am dat cu crema, este perfect! Numai ca…nu era!

Urc parca mai incet. In dreapta jos, se aude un motor de Dacie, o fi careva dupa piatra, imi spun, mai tarziu, de mai sus, vad urcand pe drumul spre refugiul din Valea Spumoasa o Dacie alba. Dupa furat ceva, cine stie 🙂

Nu ridic capul la un zgomot de deasupra, este telecabina, cand zgomotul este mai slab, atunci intra in statie, cand se aude fier lovit de fier, este la un stalp, stiu si la care stalp fara sa fie nevoie sa ma uit. Nimeni in fata, nimeni in lateral, nici un sunet, doar vantul misca ramurile.

2Salvamontisti la podul de zapada

La circa 200 metri de traversarea apei Vaii Jepilor, aud o voce. Era un barbat, mai sus putin, prind si mirosul unui parfum, erau un el si o ea. Ii depasesc repede, mai sus intalnesc un alt grup, unul dintre ei avea un tricou cu EcoMarathon, dar nu-l stiu pe posesor. Nici el pe mine 🙂 Continui. Vad, aud,  ma gandesc ca iar este plina valea de oameni.

Trec pe langa o fata si un baiat ce stateau cu picioarele in apa. Chiar este fain, sa mergi pana la jumatatea vaii si sa stai pe bolovani, cu picioarele in apa, sub un soare potolit de o adiere usoara de vant. Mai sus de ei, salvamontisti. Poate inscenau ceva, acesta este primul meu gand cand il vad pe un tip filmand cu o camera. Ma uit ce filmeaza, era o capra neagra. Buna ziua, buna ziua, si mai departe. Nu dau mana cu ei, si nici ei cu mine, pentru ca nu ar fi o placere pentru nimeni, deci de ce sa ne prefacem…oricum era distanta intre noi.

3

4Erau chiar la podul de zapada de care am mai scris.  Merg la fel, cu acelasi ritm, si ma gandesc ca oamenii acestia poate chiar faceau ceva treaba pe la zapada aceea. Dar oricum este aiurea, miscam un bat, hai sa ne filmam. Gata, nu mai zic nimic, bine ca faceau, daca nu era iar o regie cu pericol maxim, interventie dificila, inaccesibilite si totusi noi, :)) Sa o tina tot asa!

6Uitati cat de mare este haul sub podul de zapada, o privire din partea de sus

7Cascada Caraiman

8Cu sageata rosie, cameramanul salvamontistilor filma, nu stiu ce facea personajul cu sageata verde la marginea podului de zapada. Poate incercau sa demonstreze ca nu se rupe podul. Pai si astfel de poduri, nu se rup ele cand vrei tu, ci se rup odata si pe neasteptate…cine stie, poate totusi au facut un lucru bun, nu doar au pus pe cineva sa-i filmeze. Vine week-end-ul maine, si iar vor trece pe acolo sute de turisti, cine stie ce se poate intampla.

Liniste si mirosuri de plante inflorite, vad si un crin de padure, cam palit. Cascada Caraiman avea apa mai putina, incepe sa se diminueze debitul de apa. Intru in Hornurile Caraimanului, privesc spre vale, aud in spate, de sus, niste pasi, nu ma intorc bine, ca ma striga un prieten din liceu. Stam un pic de vorba, schimbam impresii si nr. de telefon, ne-am si auzit mai tarziu, apoi ne despartim. El cobora.

Pana sa ma intalnesc cu el, zarisem un cioban cu o bata, cobora si el. Interesant este ca el nu ma vazuse, desi vezi mai bine de sus spre vale. Cum tindea sa coboare pe o scurtatura, il abordez repede. Putin comunicativ, dar aflu ca venea de la o stana din muntele Batrana. Fugise probabil 🙂 ori dupa bautura, ori de la stana…sau poate avea el o treaba :)). Se vedea dupa ochii lui albastri-tulburii… Era si bosumflat, nu avea toti boii acasa. L-am lasat sa se duca…inainte de a-mi spune el ca mai sus, poteca este mai buna :)) Poate ca trebuia sa-i spun si eu cate curbe mai am de dat pana ajung la fosta cabana Caraiman.

Urc usor, fara graba, cu ochii la telecabina, la peisaje, mananc o ciocolata. In linistea aceea perfecta s-a auzit un zgomot mic, de undeva de departe. Intotdeauna trebuie sa fii atent pe munte, ca niciodata nu esti singur, doar tu cu tine. Pe jos, pietre multe, fiecare pas facut de mine se auzea la distanta. Merg usor, si repetarea zgomotului imi lasa certitudinea ca merg bine :). Nu mirosea a nimic, nu se vedea nimic, deci pe aproape era un animal. Dar ce animal? Pana la urma tot apropiindu-ma de o zona impadurita pe langa care trecea poteca, localizez zgomotul. Un animal rontaia un plastic, nu-l vedeam fiind ascuns de niste jnepeni. Poteca trecea la mica distanta, asa ca merg usor si ajung vizavi. Dupa cum se auzea plasticul, doar un urs il chinuia in asemenea mod.

9Jnepeni, acolo era ursul

10Putin in dreapta jnepenisului, o cruce veche 😉 ca efect de moment :))

Daca miscam pietrele, ii atrageam atentia cu siguranta. Pana la urma, mai sus, il si vad si ma opresc la o distanta nici prea mare, dar nici prea mica, si-l privesc. Gasesc ca este indicat sa si mananc un sandwich, in timp ce-i fac poze. Nu era un urs mare.

11

12Era micut, dar s-a razgandit repede si a venit inapoi

13

14Acolo avea locul unde depozita gunoaiele stranse

15Cobora in traseul turistic

16

17

18Nu era deloc atent, asa ca nu m-a observat cand am ajuns deasupra lui. Niste turisti care coborau, cand au vazut ca poteca trece la un metru de urs, s-au intors  la telecabina Babele.

Aproape de cabana un caine latra, il admonestez repede: „Ma’, tie iti este rau?!” Cainele mai latra de vreo 2-3 ori si tace, nefiind bagat in seama. Nimeni pe afara la fosta cabana, plec mai departe spre Brana Caraimanului. Pana la Crucea de pe Caraiman, ma intalnesc cu 8 persoane. Liniste totala pe aceasta poteca pitoreasca.

19Nu zaresc nicio capra neagra pe versantii de mai jos, vad la un moment dat Cascada Caraiman, jos de tot. Aud un falfait usor, nici nu ma uit, ca stiu iar ce este 😉 nu este mare lucru…mergi de mai multe ori pe munte si te prinzi de mersul naturii. Sunt niste pasari prietenoase, ce zboara prin preajma oamenilor, de pe o stanca pe alta. Acestea privesc la oameni, ciripesc putin si fug pe o alta piatra, si tot asa fac o vreme. Daca esti atent, nu ti se pare ca ele cauta ceva. Doar privesc curioase. Pana la urma descopar un fel de cuib pe o stanca verticala, la circa 20 m distanta de poteca.

20Cabana Caraiman, in spate

Fluturi si pietre imi trec prin fata ochilor, le clasific din mers pe unele. Legat de geologie, era un alt motiv al acestei zile. Nu pot sa dau multe detalii, dar niste cunostinte analizeaza Bucegii in cadrul unui proiect de reconstituire a ceva, si eu sunt cu partea din teren. Asa am gasit si acei melci de milioane de ani. Bine, pentru o astfel de descoperire ar trebui sa-ti aprecieze cineva acest rezultat, confirmat de specialistii de la muzeul Antipa, dar stiti cum este la noi, un biet nebun 🙂 Sunt si o persoana reticenta… Doar ca eu pot lua bucati intregi de pamant cu cochilii palpabile, nu fosile, pietre, si altii nu. Si cu trecerea timpului, ma conving ca mai bine asa, ma mai uit eu la ei din cand in cand, mai postez imagini pe blog.

O pietricica se aude cazand de pe o stanca, ridic privirea, era o capra neagra. Pana sa fuga, ii fac cateva poze:

21

22

23

24

25

26Cascada

27Pe acolo isi facea veacul ursuletul, probabil a fost lasat de ursoaica in acest an, sa se descurce singur

28Un fluturas mic, Zygaena filipendulae. Anul trecut, am gasit o specie noua de Zygaena, neatestata inca in Bucegi

29Foarte frumoase astfel de grote cu mica verdeata in fata

Mai continui si maine, cu o altfel de descriere, cu alte poze.

Uitasem! Pe munte, intalnesc deseori turisti care au in buzunare…mici piramide. Am si mers cu zeci de astfel de persoane. Cica efectul de piramida, chestii din acestea, energie maxima daca se apropie de cuartite (cristale) neatinse de om. M-am gandit eu sa rog un prieten tamplar, sa-mi faca din placaj, fetele unei piramide, sa le uneasca, dar sa fie gol in interior si sa nu aiba baza. Pentru stabilitate sa prinda fetele in suruburi. Sa aiba intre 40-50 cm inaltime.

Apoi eu o intorc cu varful in jos si umplu golul cu cristale verzi, albe, albastre, galbene, rosii, ca sunt destule pe munte, prin locuri neumblate. Fiecare piatra o lipesc de alta, nu ma intrebati cu ce sau cum, si la urma desfac suruburile, si gata piramida, o sa vad ce finisari mai sunt de facut. Placajul m-ar ajuta sa aranjez cat mai bine pietrele, sa aiba forma de piramida. Ia sa vedem :)) Poate este gata vara aceasta, sa vedem cu timpul…

Prin Bucegi, la intamplare ;)

Trebuia sa ajung intr-un loc si am ajuns in altul, ca asa se mai intampla, se mai sucesc lucrurile si oamenii 🙂 Dar mainee…, adica peste vreo 10 ore sunt iar pe sus, pe munte 🙂

Poze vreo 30 de publicat, poate si putine vorbe la acest articol, ca in paralel ma gandesc la articolul viitor, la sarbatoarea de maine, mai adaug niste idei intr-un word, la traseul tot de maine cum si pe unde sa trec pentru a imbina mai multe lucruri…o sa ajung in Valea Tatarului ca exemplu, cu Razvan si Iulica si altii. Astia vor sa alerge, sa vedem daca ma tin picioarele inca 30 km 🙂 si maine 🙂

Iar vin acasa si stau o ora la masa, parca vad. Azi am baut cel putin 4 litri de lichid. Doar acasa am baut 2 litri de limonada. Eu „m-am setat” sa merg si 8 ore pe caldura ca azi, fara sa beau apa, in concursuri de altfel nici nu prea beau apa, recuperez ulterior. Mi se pare ca te oboseste apa :)) mai ales la urcare.

1In Poiana Tapului, schimband traseul si urcand spre Cascada Urlatoarea

2A doua schimbare de traseu. In loc sa urc pe Jepii Mari, am ales Jepii Mici, fiind asa mai directi si mai abrupti, pe Jepii Mari te tot pierzi in serpentine, traseul este mai lin, mai impadurit si deci mai sigur. Dar eu voiam si peisaje si sa urc mai repede.

3Aici eram pe traseul turistic ce leaga Cascada Urlatoarea de Busteni. Salvamontul la sugestia … 😉 a eliberat traseul de copacii cazuti…dupa un an de zile. Este bine si asa 🙂 Bine ca are cine sa le spuna si cine sa faca! Ati vazut acei varstnici din poza de mai sus, ce frumos se plimba…lor sa le fie bine!

4Peste vreo 20 de minute eram in drept cu cascadele din Valea Spumoasa, urcand niste trepte din piatra, trecand pe langa un izvor…si o scara din lemn

5Pod de zapada in afara traseului turistic

6Pod de zapada pe traseu

7

8Cum va spuneam intr-un articol anterior…turistii traverseaza podul de zapada, pentru ca asa face toata lumea

9La cativa metri insa este haul, ritmul de topire este rapid, Doamne Fereste de cine stie ce. Pentru ca daca se rupe zapada, cazi printre niste stanci si este la noroc. Ori iti rupi picioarele si scapi, ori cazi in cap si nu mai scapi. Dar cine sa se gandeasca la asta? Dupa aceea, Salvamontul se vaita ca are actiune…pai daca nu previi, nu atentionezi la intrare in traseu, sau sa afisezi un avertisment. Azi cred ca au urcat vreo 200-300 persoane pe Jepii Mici…

Imi sta mintea numai la podul asta…tine atata popor umbland, cat s-o topi oare de repede, poate se prabuseste noaptea si nu ziua…totul este la noroc???!!!

10Bine ca nu se urca pe firul vaii, adevarate capcane podurile acestea

11Aproape de Cascada Caraiman. La intrarea in traseul turistic pe Jepii Mici, am pornit cronometrul si am urcat destul de repede. L-am oprit cand ajungeam in spatele unor persoane, in puncte unde nu aveai loc decat unul singur. Pana la urma tot oprind si pornind am ajuns la cabana Caraiman. Cronometrul arata 58 de minute si 33 de secunde. Adica la o fuga sanatoasa pe Valea Caraimanului se scoate un timp si mai bun.

Concluzia mea este ca acel concurs, Busteni Trail Race, are o problema majora. Ora de start nu este potrivita. Ora 9 ar trebui sa devina ora 7, sau nu ar trebui lasati alti turisti sa urce inainte de start, ceea ce este destul de problematic. Dar daca intalnesti turisti cum am intalnit eu astazi, cine stie cand ajungi la Babele…ii poti accidenta si te poti accidenta, te mai certi pe acolo, ei vor sa mearga linistiti, tu fuga…trebuie gandit cumva!

Oricum la aprecierea mea, daca vin acei sportivi renumiti, distanta Busteni-Babele va fi parcursa sub o ora.

12Iesirea din Valea Caraimanului, la doua ore de la plecarea din Poiana Tapului

13

14Stana

15Statia Agentiei pentru Protectia Mediului de la Babele

17Statia de telecabina de la Babele, in spate cabana Babele, cu acoperis verde.

18

19Jnepenisul de la Piatra Arsa 🙂 Acum eu ii astept pe unii pe acolo 😉

20Crucea Eroilor

21Cuplu in drum spre Babele. Am vrut sa pun mana pe cainele acesta, dar a facut la mine hhîîîî! si era sa-i dau un sut. A plecat el…stiti treaba cu cine cedeaza primul 🙂

22

23O mamica foarte curajoasa, impingea sau lua pe sus caruciorul cu un bebe

24

25Drum pe langa bariera de la Piatra Arsa. Am auzit ca haiducul Nani de la telecabina Babele „se da” cu Atv-ul  pe aici…inca un personaj care nu are vreo treaba cu muntele, chiar daca traieste pe el, aproape zilnic. Eu chiar asa am zis, ca isi va da obstescul sfarsit, cu ATV-ul, rasturnat pe undeva

26Noroc cu bariera, va dati seama ce tupeu golanesc…daca si-a bagat masina pana aproape de ea. Unor astfel de „educati” trebuie sa le acorzi maximum de amenda pe unde ii prinzi. Si cum pe panou se vede ca s-a marit miza :)) Nu mai este 3000 lei minimum, ci 5000 lei.

27„Stadionul” de la Piatra Arsa

28Fluturi! Despre specia aceasta trebuie sa scriu un articol intreg

29Turma mica de vaci. Mie imi place sa fie pajistile Bucegilor pline de animale. Evident, un pastorit dupa niste reguli, mai bine stane, decat proiecte din care fura unul si altul banii tuturor. Mai bine stane turistice…

30Acasa! Privind la o ploaie cu ceva grindina, marunta

31

32Am mai schimbat traseul pana acasa, stati linistiti, nu am coborat pe Piciorul Pietrei Arse ci pe Partia Carp, nu am ajuns in Sinaia coborand de la Cota 1400, ci m-am dus pana la Stana Regala…etc 🙂

Cascada Caraiman, Rares, Busteni, Inaltarea, Articolul 800…

Ordinea nu este neaparat aceasta. Ce legatura exista intre toate acestea? Nu exista, sunt subiecte diverse si m-am gandit sa…le amestec putin. Probabil din cauza numelui am tendinta aceasta :)))

Era sa uit, este articolul cu nr.800….am scris sus in titlu? Da, am scris, m-am linistit 🙂 😉

Un iris pentru toti vizitatorii…nu stiu cum va fi impartit 🙂 glumesc, nu este acel iris pe care il asteaptau unii. As fi vrut eu, sunt primul care moare de curiozitate, in fiecare zi ma uit la el, infloreste, nu infloreste 🙂 Vine si timpul lui!

Priviti cate poze am facut intr-un timp scurt, pentru a imortaliza curentii de aer ce plimbau ceaţa de colo-colo. Era un spectacol…

Cascada aceasta existenta pe cursul paraului Valea Jepilor este in opinia unei comunitati, -daca pot spune asa-, kristici parca se numesc membrii, o poarta de intrare…pazita, spun ei. Sunt undeva pe net detalii, nu stau sa caut acum, cu alta ocazie…

Muntele Piatra Arsa…aceasta a fost una din primele mele imagini cu muntii Bucegii. Cand eram mic priveam spre acest munte, mai tarziu am fost prin toata zona din imagine…as putea descrie fiecare vale si stanca ce se vede, este si o poteca lata de circa 1 metru pe care merg ursii adevarati. (Nu eu, ei! Poate intelege cineva, altceva 🙂 ).Prin anul 2001 (parca, nu mai stiu exact) am vazut cu un binoclu o stanca cu aspect mai aparte…mi se parea ca seamana cu un Sfinx. Mereu am vrut sa ajung la el…vara este aproape imposibil, fiind inconjurat de jnepeni pe sute de metri patrati. Am postat anul acesta fotografii cu el, l-am denumit Sfinxul Unicorn, altcineva, dl. Avanu din Sinaia i acordase denumirea de Strajerul Vaii cu Genune. Acest strajer pare ca priveste spre varful muntelui nu spre vale…nu este insa foarte important acest aspect. Reprezinta o formatiune stancoasa deosebit de interesanta…

Azi de Inaltare, trebuia sa aiba loc o ceremonie la Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman (in imagine). Iar nu a avut noroc primarul 🙂 pregatise  evenimentul, numai ca la Dumnezeu nu merge cu sforarii binecunoscute…s-au mai strans si oamenii degeaba pe la telecabina! O taia si o spanzura pe plan local dar acolo Sus nu are intrare. Jos este putred de bogat, Sus este unul dintre cei mai saraci. Cred ca la ora aceasta deja a decolat spre UK la meciul cetateanului „nostru” de onoare 🙂 Lucian Bute.

Daca ar dovedi interes pentru oras asa cum dovedeste interes pentru taiatul porcilor si meciuri de box, poate ca altfel ar fi aratat strada Alpinistilor, o strada inclusa de el intr-un proiect in care nu avea ce cauta. Dar trebuie sa mai castige si apropiatii cate ceva… 🙂 Sa castige, dar macar sa nu-si bata joc de banii oamenilor…eu cred ca astia nu au facut treaba pentru ca nu ai cum sa asfaltezi o strada…a alpinistilor :)) Bine, el a spus ca este necesar sa o asfalteze pentru ca accesibilizeaza niste obiective turistice…evident acestea sunt la stadiul imaginar, pe acolo neexistand ceva ce poate fi catalogat obiectiv turistic. Cine stie ce musuroi de furnici o fi vazut prin padurea de langa strada :))

Usurel si cate putin se duce peste utopicul amfiteatru. Un incident nedorit dar cand lucrezi cu neprofesionisti, fie ele si rude, nu ai cum sa ceri calitate. De vina oricum este solul, s-a produs vreo miscare a pamantului, forta majora… In timp ce el se chinuie sa modernizeze centrul orasului printr-un proiect cu obiective prost amplasate, in valoare de circa 4 milioane euro, primarul din Sinaia a luat fonduri de peste 22 milioane euro, tot pentru modernizarea centrului. Nu pentru ca in Busteni nu sunt specialisti ci pentru ca el vrea sa faca doar ce gandeste…iar l-am laudat si in postul asta, al 800-lea :)) …pe „mult-iubitul”.

Sa-l las in „banii” lui 🙂 si sa spun ceva despre Rares. Ieri s-a intors singur pe burtica si a facut ochii mari dupa aceasta descoperire. Isi tine singur biberonul, râde cand ma vede, poate ca stie el ce stie :)) , ma si joc cu el :)) … scoate strigate si cand este unul mai tare se sperie si el. Intr-o zi, tot se chinuia sa ajunga cu degetele la ciorapei. El vazuse ca fiecare ciorapel are o buburuza desenata si tot incerca sa ajunga la ea 🙂

Imbracat pentru a infrunta frigul si umezeala de afara 🙂 Destui copii au racit si au ajuns la spital…ai mei sunt mai rezistenti :))

Azi l-am mai provocat la o descoperire. I-am aratat doi biscuiti. Unul i l-am dat lui. Ca deja a invatat sa tina in mana diverse lucruri. Si il duceam eu spre gura, il ducea si el. Bine, nu ca sa-l manance dar sa se invete cu ideea :))) Apoi jocul s-a terminat repede…ca poate se mirau cei prezenti si cine stie ce mai credeau, ca-l invat sa manance biscuiti la 4 luni :)) Pe de alta parte, celalalt baiat, Andrei punea in aplicare pe afara tot felul de chestii…dar acesta este un capitol foarte mare…pentru o data viitoare :)))

Traseu prin Bucegi: Busteni-Jepii Mici-Babele-Vf. Omu-Vf. Bucura-Valea Ialomitei-Babele-Caraiman-Busteni

A fost un traseu care nu pune probleme…, daca nu consideram traseul de pe Jepii Mici, unul cu grad mai ridicat de dificultate. La Babele ma intalneam cu un pasionat de misterele Bucegilor, bine documentat, un magistrat din Capitala.

Decat sa urc cu telecabina, am ales sa urc prin Valea Caraimanului, un traseu deosebit de pitoresc…, sau pe Jepii Mici, cum mai este cunoscut traseul. Intotdeauna impart in minte acest traseu in patru etape: prima este de la marginea padurii pana la traversarea apei spre versantul Caraimanului, a doua este cuprinsa intre versantul Caraimanului si trecerea apei pe versantul Jepilor Mici, a treia de la versantul Jepilor Mici si traversarea apei pentru ultima oara spre versantul Caraimanului pana la hornurile Caraimanului, si a patra de la hornuri pana la cabana Caraiman.

Fluturi Erebia

Cascada Caraiman abia mai curge…in dreapta se observa stanca cu un firicel slab de apa

Aproape de cabana Caraiman

Si am intrat in padure pe la ora 8, iar inainte de ora 10 eram la cabana Babele, un urcus lipsit de probleme. Ne-am deplasat spre Vf. Omu, multa lume pe traseu, inclusiv masini de teren (cred ca o sa devina o problema accesul masinilor de teren prin zona asta interzisa unor astfel de activitati, in contextul asfaltarii lui DJ 713). Am urcat pe Vf. Bucura, vestitul varf Ocolit, sursa nenumaratelor ipoteze, considerat cel mai important punct energetic al planetei…, in apropiere de varf se afla o cruce amplasata pe 8 septembrie 2001, care insa avea un brat rupt, probabil de vant, insa dupa observatiile mele cred ca s-a urcat vreun tampit pe bratul crucii sa faca o poza si a cazut cu lemn cu tot…, stalpul este plesnit mai sus cu jumatate de metru ca o dovada ca a existat o presiune pe acel brat, care era si putred in interior.

Cercuri la Vf. Bucura

Acum eu ce pot sa spun vizavi de opiniile ce circula pe net…, este intr-adevar ceva cu acest varf. Mereu aici ai o stare de liniste, de jos cand urcam am vazut un corb stand pe varf, apoi niste fluturi trecand peste cel mai inalt punct…, si se spunea ca vietuitoarele il ocolesc :))) La vreo 30 de metri inainte sa ajungem, un mic vartej iscat de vant, cu toate ca nu era vant, cu o raza de cca.30 cm a trecut pe langa noi, la un metru distanta…, era ceva mic, pe care doar eu l-am vazut, de aceea nici nu insist, stiti ce se spune cand detaliezi lucruri pe care le vezi doar tu :)))

Revenind la bratul rupt al crucii, este destul de greu de prins la loc fara unelte…, cred ca trebuie o alta cruce care trebuie data cu un lac protector.

Cabana si Vf. Omu

A urmat o coborare prin Valea Ialomitei pana la Pestera, un urcus de o ora pana la Babele si din nou o coborare superba prin Valea Caraimanului spre Busteni.

Cascada Obarsia Ialomitei…acum o cadere cu apa putina

Cursuri cu parapanta pe Piciorul Babelor

Peisaje desprinse din muntele Caraiman