Am fost, am alergat, am ajuns inapoi acasa…totul intr-o zi datorita unei minti sclipitoare…nu a mea stati linistiti :)

COMPLETARE. 17.09.2012: Potrivit clasamentului publicat astazi, nu am ajuns pe locul 10 la categoria mea, ci pe 8.

Cred ca cineva acolo sus este foarte amuzat de ce fac :)) Eram asa de nehotarat incat abia joi m-am decis sa particip la maratonul din Ciucas. Pana atunci, gaseam tot felul de pretexte, apoi imi dadeam seama ca sunt doar scuze…este drept si ca aveam niste dureri sacaitoare pe langa genunchi, care apareau asa deodata, nu tineau mult, dar iti taiau cheful. In ultima saptamana, mi-au dat pace…cred ca la gandul ca voi merge la ortoped mi-au trecut, zic eu.

Fac planuri, deloc incantat sa dorm cu cortul, stiam ca dimineata este frig, sacul de dormit cat de gros ar fi te conditioneaza…nu iesi din el decat atunci cand este destul de cald afara. Apoi vine ideea sa ma intorc in aceeasi zi, adica particip si apoi acasa, ca mai sunt si altele de facut. Il sun pe Iulica de la CPNT il rog sa-mi ia el kitul de participare, cip, nr, etc pentru ca in ziua concursului nu iti mai valida nimeni inscrierea. Si Iulica baiat bun m-a scapat de problema.

Numai ca aparuse alta, el era inscris la ultramaraton si lua startul la 8 dimineata si nu la 10 cu noi. Deci cum recuperez nr. de concurs? Il sun pe bietul Iulica la ora 22, vineri. Nu, el era inscris tot la maraton, deci am scapat…

La 7 dimineata plecam spre localitatea Cheia, pe directia Busteni-Predeal-Sacele-Cheia, vreo 70 si un pic de kilometri. Ajungem intr-o ora si ceva…intram in spatiul amenajat pentru corturi, in curtea salii de sport, sa-l caut pe Iulica. Il gasesc iau cipul, nr…si merg la poarta unde erau salvamontistii si jandarmii. Salvamontisti din Azuga, Sinaia, Cheia…din Busteni nu vad niciunul, desi era vorba de Salvamont Prahova. Imediat ma gandesc ca la lucruri bune nu au cum sa fie prezenti. Imi spun ca sunt subiectiv si caut sa imi amintesc daca i-am vazut asigurand participantii la Marathon 7500, supraveghind alergatorii la vreun concurs montan in Bucegi. Desi caut in minte nu gasesc nimic. La nicio editie -din ultimii ani- de Marathon 7500 nu i-am vazut…probabil au preferat sa doarma, sa bea o bere, sa fotografieze vreun tantar sau sa se plimbe cu Atv-ul.

Mai tarziu intreb si jandarmii daca salvamontul din Busteni este prezent…mi se spune ca nu. Eu spun „mai bine, oricum ei fie s-ar fi plimbat inutil pe tot Ciucasul cu Atv-ul fie ar fi accidentat vreun participant”.

Sa va spun care este treaba cu salvamontul din Busteni. Acum vreo 5 ani aveau un sef foarte bun si oameni capabili. Castigau tot felul de trofee la competitiile de salvare montana. Apoi pentru ca pilele trebuie angajate l-au inlaturat pe acel sef, pe Miki Vintila, un om foarte competent actualmente in cadrul MAI. Cine era mai capabil l-a urmat. Si de atunci, astia nemaistiind ce sa faca, plimba Atv-ul din dotare, mint de ingheata apele, cu ajutorul unor prieteni din presa umfla adevarul, doar-doar sa arate ce risc isi asuma. Putine sunt insa actiunile in care se expun, de regula, la ei totul este periculos, stirile au acelasi tipar.

Intr-un ziar local eu le descriam actiunile asa cum se intamplau…si cum aparea ziarul se ducea noul sef la primar in birou sa se planga ca am scris de rau de ei. Si primarul il suna pe director, directorul degeaba incerca sa-i explice, ca primarul nu avea timp sa creada. Acum poate sa mearga din ora in ora ma doare in cot…o sa scriu despre ei, despre ce fac de cate ori am ocazia. Si ma voi duce pe munte si ii voi fotografia intr-una pana cand isi vor lua rolul in serios de salvator montan si vor sti sa arate respect fata de turisti si mediu.

Dimineata spre muntii Baiului, eu daca stau in Valea Prahovei sunt intre muntii Baiului si Bucegi. Soarele rasare din Baiului si apune dupa Bucegi.

Bucegii nu sunt la fel de luminosi

Pregatiri pentru rasarit

Si apropierea momentului…dar rasaritul s-a produs dupa ce eu plecasem

Vorbeam de salvamont…ajuns la Cheia, logic ca ascultam ce vorbeau salvamontistii, sau cum spune Razvan „esti cu geana pe ei”. Asa era…ii priveam, ascultam fara ca ei sa bage intotdeauna de seama. Fiecare isi lua munca in serios, Dragos State cel care conduce echipa de salvamontisti din Cheia era cu tot felul de precizari, nimeni nu lua la misto actiunea la care participa. Oamenii erau seriosi, constienti ca de felul cum organizeaza dispozitivul de siguranta poate depinde viata unor oameni. Si nu erau multi…ceva pe la 700. Ca sa acopere zonele fara semnal au chemat si niste radioamatori, viceprimarul a dat startul…

Pe masura ce vad astfel de atitudini imi dau seama cat de jos sunt cei din Busteni, odinioara mandria salvamontului national. Am mai scris de concursul de alergare montana din Retezat, desfasurat pe timp de noapte si denumit Iorgovanu Night Run, unde trageau efectiv  de tine salvamontistii ca sa-i intrebi ce nu intelegi din prezentarea traseului de concurs. Te intrebau daca tie frica de intuneric ca sa stie ei ce sa faca…asa ceva nu se va intampla niciodata la Busteni. Astora daca le relatezi astfel de situatii ii considera nebuni, inconstienti care lucreaza cu alti inconstienti care nu au ce face si fug noaptea. Zeci de mii de oameni din tara alearga in concursurile de anduranta montana…doar la un maraton desfasurat in afara vin mii de concurenti, toti sunt nebuni inseamna. Conceptul acesta de alergare montana, destul de nou la noi in tara, nu intra in mintea acelora invatati a lenevi pe banii cetatenilor oricat le-ai explica si cu orice argumente ai veni. Degeaba le zici ca este mai bine ca 700 de oameni sa alerge pentru sanatate decat sa faca mici, sa bea bere, sa piarda timpul la tv, sa joace jocuri on-line, etc. O alergare montana te educa fara sa-ti dai seama…alergi langa oameni pe care nu-i cunosti, si multi fara sa o stii te ajuta daca ai nevoie…pare atat de aiurea pentru cei invatati sa se gandeasca doar la ei. Sunt oameni de o alta factura, nu hoti, lenesi, etc.

Inainte de start…nu prea am stat de poze astazi :)

La ora 10 s-a dat startul…42 de km de parcurs prin zona montana, punctul maxim de atins era Vf. Ciucas (1954 m).  Peste 90% din traseu nu-l cunosteam, desi in muntii Ciucas am mai fost dar pe alte trasee.

Vine o portiune de asfalt, startul debuteaza cu urcare. Multi concurenti in fata mea, raspanditi pe sute de metri. Imi spun ca sunt cel putin 200 inainte. Inapoi nu ma uit. Acasa studiasem harta, punctele de control si revitalizare, cam de unde se urca accentuat. Alerg un timp, pana cand vad ca alergatorii la semimaraton nu mai intra pe traseul lor…oare sa fi modificat organizatorii traseul acestora? Pana la urma ne despartim, ei merg inainte noi coboram intr-o vale.

Bineinteles ca imi simt picioarele intepenite de la genunchi in jos. Mereu cand alerg pe loc drept ma dor muschii de langa tibie…de aceea nu imi place sa alerg pe asfalt, loc drept cu pietre. Mi s-a parut o mie de ani pana am parcurs 8 kilometri. Alta mie pana am ajuns la kilometrul 14 cu o bucla urata. Trebuia sa te duci dintr-o poiana in alta pe drum forestier, circa 2-3 kilometri si apoi sa te intorci iar in prima poiana. Partea buna ca a fost si una rea, era ca ii vedeam pe cei care sunt in fata mea cand se intorceau.

Primul care trece pe langa mine este Silviu Balan, era de asteptat…ne incurajam si plecam in directii opuse, apoi vine Nusu, si-i numar pe cei la categoria de varsta cu mine…la intoarcere ii numar pe cei pe care sunt in urma mea. Ritmul meu de alergare era bunicel, ma ducea in primii 10 la categoria mea. Dar ma plictisesc ingrozitor pe drumul asta si ma intreb de nu stiu cate ori…de ce li se pare fain si usor multora maratonul din Ciucas? Cu chiu cu vai ajung iar in acea poiana, un arbitru imi arata o panta uriasa si ii dau inainte. Panta nu se mai termina…si totusi era nimic.

Uitasem ceva…ca sa ma umflu in pene putin, ca mi-au crescut intre timp. La nicio ora de la start alergam pe marcaj turistic banda albastra, dublata de banda normala din plastic agatata de copaci sau de crengi. Multi inainte, multi inapoi. Ma opresc ca nu mai vad marcajul agatat prin copaci, inainte toti alergau pe un drum de pamant foarte lat. Intreb cativa concurenti daca asta este traseul, ei zic fie da, fie ca nu au mai fost pe acest traseu. In niciun minut ii intorceam pe toti inapoi, si veneau unii de la cel putin 500 metri distanta. Era logic ca alergam toti pe un drum gresit. Apoi mi-a venit gandul ca am oprit atata lume si totusi nici eu nu stiu in ce parte sa o luam…dar intuitia sau experienta :)) …fug in diagonala cu toti in spatele meu si dupa cateva minute eram toti pe traseul bun. Prin strigate si cel mai din urma afla de la altii directia buna. Se pare din ce spuneau organizatori ca a furat cineva banda care inchidea drumul…in spatele meu prieteni necunoscuti ma laudau…eu in sinea mea imi spuneam „Na, te-ai dat in spectacol si pe aici”.

Aici nu stiam pe unde sunt, de fapt nu am stiut pe ceea mai mare parte din traseu…foaia cu detaliile o lasasem in cortul lui Silviu alaturi de rucsac. Alergam cu privirea dupa benzile agatate prin copaci…cred ca de aceea mi s-a si parut lung maratonul, ca nu cunosteam traseul. Mai bine de 40 de minute am alergat singur, nimeni in fata, nimeni in spate…de multe ori mi se intampla asta. Pana la urma m-am intersectat cu traseul de semimaraton si a devenit atmosfera mai animata, lume mai multa.

Cabana Ciucas in fata, urma de acolo urcare spre varful Ciucas

In fata mea multe fete de la semimaraton…urcusul pana la varf m-a exasperat, dupa o muche venea alta, dupa o inaltime alta, urcus continuu si inclinat. Imi spuneam ca nu mai vin niciodata pe varful asta. Un timp mi-am distras atentia privind la un mic planor ce zbura foarte jos, dar mie nu imi ardea de poze. Mai ales ca eram talonat de o japoneza care mereu ma depasea pe loc drept dupa care iar o depaseam in urcare. Chiar nu intelegea ca nu poate sa ma depaseasca acolo, poate la coborare…

Desi alergam cu spatele am vazut stancile…acum mie nu mi s-au parut la fel cum le vede toata lumea. Par niste batrani barbosi…o poza repede si la vale. De aici incepeam sa mai si coboram. Nici nu coboram tare ca sa nu ma doara genunchii, eram prevazator, nu saream din piatra in piatra…

Si gata, la sosire dupa 5 ore si 29 minute, locul 10 la categoria mea de varsta. Asta a fost, nici nu am vrut sa alerg cat se putea de repede, vine maratonul din Piatra Craiului, nu am chef de dureri la picioare, apoi alerg sa ma simt bine nu sa-mi dau plamanii afara…daca fugeam mai tare pe ultimii 3 kilometri mai inaintam 2 locuri in clasament. Dar nefiind nicio miza am ales sa alerg in acelasi ritm.

Mi s-a parut foarte lung maratonul si plin de pante. Plus o multime de kilometri pe loc drept…poate la anul daca mai merg mi se va parea altfel. Cei aproximativ 25 de km pana la Vf. Ciucas mi s-au parut vreo 40 :))

Organizatorii te asteptau in diferite puncte ale traseului si la sosire cu fructe (mere, banane, nectarine, pere, struguri, pepeni), apa, nectar… Sponsori principali: Herbalife, Keia

Panou cu trasee prin muntii Ciucas

Am mers sa-mi iau o ciocolata calda, comand, cucoana o pregatea sub tejghea, eu cu banii pregatiti astept. Cand vad cana amestec putin in ea cu ustensila data de femeie si o intreb cat face…aflu ca 4 lei. Ii spun ca face 4 lei doar daca pune tot plicul de ciocolata. Ne-am tiganit putin, eu spunand ca nu-i platesc nimic, ea mintind ca a pus tot plicul si ca trebuie sa platesc daca am comandat. Pana la urma am castig de cauza, si cealalta jumatate ajunge in cana…asa fac toti, cu ciocolata calda este aceeasi poveste cam peste tot. Ma deranjeaza trucuri din acestea de om incult ce gandeste pervers…

Dupa sosire m-am schimbat si mi-am facut niste poze sa vad cum arat…ma gandeam sa vezi ce fata de obosit am, ma zgariasem in niste crengi, etc…

Stateam pe iarba si mi-a venit ideea sa-mi vad fata…si am facut poza dupa poza

Aici mi se schimbase starea de spirit…nu reuseam sa ma vad bine in poze, asa ca am tras de aparat cum trage maimuta de crengi :) Pana la urma parea totul ok, cat de cat

O poza si la soare…ca a fost printre nori toata ziua

Poze la corturi

Ciucasul in spate

Cand sa plec spre casa il vad pe Silviu, campionul, doua poze si mai vorbim… :)

Cel mai bun alergator montan

Urma o petrecere, festivitati, eu mi-am luat medalia si am plecat…maine la treaba, cred ca duminica pentru mine va fi marti.

Acasa am ajuns pe la ora 19…baie, verificarea genunchilor, totul este in regula…acum sa vedem cu maratonul din 6 octombrie cum va fi!