Vanatoare de imagini pe muntele Bucsoiu…in loc de poieni „superbe”, alunari

Cum a inceput? Asa: „Mergem maine?”, „Nu pot, lucrez, raspund eu”, „Atunci poimaine?”…si a ramas sa trimit un mesaj. Mesajul a venit pe la 8, pana am plecat s-a facut 9, la locul de intalnire am ajuns pe la 10. Adica tarziu, fie si pentru o excursie de cateva ore. La ora 15 trebuia sa ajung in Sinaia, bineinteles ca nu am mai ajuns la ora respectiva ci pe la ora 18.

Plecam cu gandul la acele poieni pozate acum vreo 10 zile…sa vedem daca se poate organiza un picnic in acestea. Pe Valea Bucsoiului asadar…

Poienile cu pricina

Plecam din Busteni, ne uitam pe Valea Cerbului si constatam ca din sute de corturi si rulote au mai ramas o mana de curajosi, maximum 20… ne regrupam mai sus de cabana Gura Diham si incepem urcusul spre Poiana Izvoarelor. Pana la cabana aceasta, Matrix nu are ce face si numara toate izvorasele traversate de poteca…mai multe zeci, asa ca ramane el si statistica 🙂 , noi cu privirea la el, curiosi.

Iar a sucit cineva indicatorul de cabana Diham in directie gresita…in acel sens nu exista niciun traseu marcat cu cruce albastra. Este usor de imaginat cine il tot schimba…cateva indicatoare noi nu l-ar duce mintea sa monteze.

Vizavi de cabana Poiana Izvoarelor

Din poteca vad un panou…tot noi l-am prins ultima oara, acum vreo 2 ani. De vreun an, nici noi nu ne-am mai uitat dupa el, nici cei care l-au pus initial, cu atat mai putin angajati cu responsabilitati in aceasta zona a Bucegilor. Ies din poteca manat de un gand: „cum naiba se face ca nimeni nu-l poate pune la loc?”. Pana sa ajung la el, ma gandesc la faptul ca nimeni nu are cuie mari prin rucsac, probabil de aceea… Panoul era prins de un copac, dar fie turisti, fie vreun cioban, au tras de el si l-au dat jos…

Pana la urma, vad ca panoul mai pastreaza doua cuie mari, rasucite, probabil cum au fost strambate cand au tras de el. Ma uit dupa o piatra, bat cuiele spre exterior, ridic panoul si-l tin cu o mana, bat cuiele si gata…mare lucru nu a fost. Interesant este ca de anul trecut tot zace prin balarii…

Doar daca iti dai interesul…fie si 2 minute, tot este ceva.. Mare lucru nu am facut, dar asa mic lucru cum a fost, nimeni de un an de zile nu a miscat panoul de pe pamant…si au trecut mii de oameni 🙂 …la asta ma refer cu 2 minute.

Valea Bucsoiului, poienile mai sus…

In Poiana Bucsoiului, banca lui Traian Murgilas…in toponimia montana va fi introdus acest loc foarte curand

La 20 de minute dupa intrarea pe vale eram destul de sus…

Vedere in spatele nostru…Postavarul si Piatra Mare, parca sunt doi frati, strajeri ai depresiunii Brasovului

Vedere inainte…ce taram mirific!

Un canion spre stanga, iese undeva prin Creasta Balaurului…aici s-a produs momentul 🙂 Pentru ca trebuie de fiecare data sa se intample. Aud un zgomot, apoi un fel de pasi, eram singur…pentru ca ramasesem de caruta…eu cu ideile mele, dincolo ce este, o privire mai atenta spre altceva. Cum ascultam eu asa in liniste, ma conving repede ca este o vietate prin preajma…si merg mai repede spre acel loc. In gand imi spun: „si daca este urs si vine dupa mine tot il intrec pe valea asta denivelata”…pe o astfel de vale daca esti mai iute de picior nu prea ai vreun stres de urs, adica am probat asta pe o vale de langa Cariera Piatra Arsa si pe valea Izvorul Dorului spre cascada Vanturis. Ursul a ramas departe in urma, fiind incomodat de stanci si copaci prabusiti.

Ies din vale, intru printre jnepeni, soarele imi batea in fata si nu vedeam inainte prea bine…nu se mai auzea niciun zgomot. Ma uit in jur, numai jnepeni, cum naiba ies dintre ei :)) Dupa cum mirosea prin preajma altceva in afara de urs nu avea cum sa fie pe acolo…pana la urma, vad ceva zburand dupa un jneapan mare. Merg mai aproape dar incet sa vad ce ar fi…dincolo de jneapan un copac cu frunze…

Privesc copacul aflat pe marginea prapastiei si uit instantaneu de urs, uit instantaneu de prieteni, de timp. Priveam un copac incarcat de… pasari. Cu zecile prin el, mancau, topaiau pe crengi, o frumusete…ma las jos, sa scot aparatul si aud niste strigate din valea invecinata…pasarile aud si ele si o parte isi iau zborul. Injuraturile imi trec cu viteza luminii prin minte :)), scot aparatul foto resemnat, vina este a mea ca iau dupa mine cate un astfel de panicat, care striga, ma striga…

Privesc de dupa jnepeni, imi spun ca tot mai sunt cel putin 10 pasari in copac si sa le filmez mai intai. Nu am filmat decat 2-3 secunde si deja aveam fundal muzical. Eram sunat pe mobil. „Doua anotimpuri” rasună prin muntele Bucsoiu, spre disperarea mea si spaima pasarilor care zboara care unde nimereste. Ma asez pe iarba resemnat, nici nu ma uit cine m-a sunat, in afara de tembelul din vale nu avea cine sa fie…si urmeaza apel dupa apel. Nici nu scot telefonul, la gura mea sunt numai mame, morti, un intreg amestec.

Imi spun ca niciodata nu o sa scot casuta vocala…ma bucur ca suna de cateva ori si-l ia casuta. Stau, privesc, ma intind, ma gandesc cum s-a dus momentul, incapabil sa mai aud ceva in jurul meu. Ma ridic pana la urma sa plec mai departe.  Doar ca, una cate una, pasarile de alun reveneau la acel copac.

Evident, m-a vazut, dar nu a plecat. Trei se intorsesera inapoi…nu era totul pierdut :))

Erau cu ochii pe mine, dar nu zburau…

Gata, nu eram o amenintare 🙂 au inceput sa manance, fiecare tinea in gheare cate ceva. Nimic mai frumos in acele momente…decat sa fii la 5 metri de niste pasari care cand vad omul nu stiu unde sa se ascunda mai repede.

Un spectacol minunat chiar daca nu mai erau toti actorii

Si totusi priviri curioase :)) …am plecat dupa cateva minute si zeci de poze…ca „musafirii, vin putin, stau oleaca dar mai si pleaca”. Le-am lasat in pace, destul au fost deranjate…mai rasuna cate un strigat, acelasi…imediat ce l-am vazut pe zapacit a intrat in gura mea :)) Cred ca de aceea si a pierdut si telefonul, de gura mea :)) Eu coboram ultimul si-i vad telefonul…era si pe abonament, il chem, eu cu gandul sa-l impozitez pentru faza cu pasarile. Se uitau la mine nedumeriti, eu: „nu tu ma’, balaurul ala tipator”. Asa ca ii spun „ti-ai pierdut telefonul zapacitule”. In sfarsit, urca dupa telefon, ii spun dupa care stanca este…plecam.

Aici este poiana superba…nici gand sa adun prietenii in acest loc, cand vor vedea ce canioane, prapastii, stanci, sunt pana aici :))

Tot in poiana

Cred ca aici suntem pe la jumatatea vaii…la aprecierea mea, mai aveam o ora pana ieseam in creasta

Prin canion inapoi spre Poiana Bucsoiului. Este lesne de imaginat, pe aici daca te surprinde o viitura nu ai cum sa scapi, nu ai unde…

Parca bolovanul asta nu era aici acum circa 2-3 ani

Sa mai mergem si pe poteca paralela cu valea

Adieri de vant si sosirea norilor…adica vremea se va schimba

Intersectia de trasee de la Pichetul Rosu, indicatoarele ca vai de ele. Salvamontul din Busteni este in concediu, relaxare pe bani publici la baza salvamont de la Baba Mare, excursii cu Atv-ul…trebuie sa-i aduc cu picioarele pe pamant si pe „simtitii” acestia, care nu a nicio treaba nici cu turismul, nici cu muntele, cu atat mai putin cu protectia mediului. Deocamdata cu ajutorul Garzii Nationale de Mediu le-am taiat cheful de a se mai plimba oriunde li se nazarea prin Parcul Natural Bucegi. Li s-a transmis o adresa prin care sunt avertizati sa foloseasca mijloacele de transport din dotare doar in actiunile de salvare. Pana nu demult li se parea ca Garda de Mediu este ceva asa care nu-i dai nicio importanta, vreun ONG :)) Cand le-or da vreo 3000 lei amenda pentru tranzit ilegal prin zone interzise sa-i vezi cu ce respect o sa-i priveasca :)) De cand au astfel de mijloace motorizate nici nu mai merg pe jos, nici macar de la telecabina Babele si pana la baza lor, adica 10 minute pe jos nu mai sunt in stare sa parcurga. Daca ar face economie la combustibil le-ar ramane bani si de indicatoare, zona Busteni a Parcului Natural Bucegi fiind singura din toata aria protejata care nu are indicatoare noi…sunt aceleasi in unele locuri de mai bine de 10 ani. Le vedeti prin imaginile de mai sus…

A, si tot vorbeam de Pichetul Rosu, azi, intamplator, am gasit fundatia fostului pichet graniceresc din primul razboi mondial, dar acesta este deja alt subiect! 🙂 Cam asta a fost si cu zburatoarele acestea de prin Bucsoiu, ca acesta este subiectul principal!

26 răspunsuri

  1. Pana in punctul in care ai urcat pe vale a fost vreo saritoare care sa implice ceva catarare?

    Apreciază

    • Mihai, nu am intalnit nimic dificil pana unde am urcat, in schimb in acel canion spre stanga am depasit cateva, destul de mari 🙂 (asta doar pentru ca am plecat eu de langa ceilalti). Dar canion era si pe valea principala fara a fi ceva problematic. In schimb, sunt destule pietre ce stau sa cada, adica daca le atingi putin au cazut…trebuie ceva atentie. Nu stiu mai sus, banuiesc ca la fel este. Trebuie sa treaca iarna, pentru ca doar o avalansa, topirea zapezii va nivela valea.

      Apreciază

  2. Ma fascineaza de fiecare data unirea asta a crestelor cu cerul… foarte frumoase fotografi, Adrian, de pus in rama sufletului, ca sa nu se piarda….

    Apreciază

  3. Esti binecuvantat sa poti vedea astfel de minunatii atat de des, in incursiuni ca aceasta! 😉

    Apreciază

  4. Episodul tau cu chiotele mi-a amintit de un episod trait de mine la Vf Omu. In urma cu mai multi ani, urcasem pe ploaie/lapovita, pusesem corturile in spatele cabanei si pana dimineata nu mai miscasem niciunul. Dimineata, la rasarit, tremuram printre bolovani sa pozez si eu ceva. Nu existau digitale atunci, filmul era sfant. Aproape de mine, cel ascuns dupa un bolovan, au aparut prin ceata cateva capre negre. Cred ca era familie, 2 adulti, unul mai pieptos, si un puiac, negru ca smoala. Si cand ma bucuram de apropierea lor, aud din ceata „capriteleee, uite capriteleeee”. Aparuse una echipata cu Blugi-tex si bluzita, buimaca, pesemne cazata in cabana. Ptiu!

    Pasarle din fotografie imi par a fi Alunari, pe vremea cand nu stiam ce pasari sunt, si mai ales ca le vedeam atat de rar si pentru putine clipe, credeam ca sunt un soi de ciocanitori altoite cu corvide.
    Erau la masa zburatoarele, umpleau gusile sa faca osanza pentru sezonul rece.

    Si pentru ca tot vorbeam de pasari rare in Bucegi, anul acesta am vazut in apropiere de Bolboci o ciocanitoare neagra, pentru prima data in viata. Si tot la Bolboci am vazut in urma cu 2 ani o zburatoare cu craci lungi, specifica zonelor mlastinoase, de la campie. Cred ca era Starc Cenusiu.

    Apreciază

    • Exact cam la fel s-a intamplat si acum, o comparatie reusita. A fost doar zi de 13 ieri :), asa ca sa gasim o scuza. Pasarile din imagine nu sunt declarate monumente ale naturii, nu au legatura cu cocosul de munte, dar sunt specii ce necesita o protectie stricta. Se numesc ceva cu Nucifraga…nu-mi aduc aminte acum :)) Ce stiu este ca pasarile acestea, indiferent de denumirea lor stiintifica sau populara, sunt foarte inteligente. Isi fac provizii de iarna pe care le ascund in mii de locuri. O pasare din aceasta, alunar, ierunca, cum i-o spune exact, ascunde de una singura provizii in vreo 5000 de locuri. Cum naiba le mai si gaseste dupa aceea, pe timp de iarna, mereu m-am intrebat…asta este interesant de filmat, zborul lor catre diferite locuri unde depoziteaza proviziile. In facultate mi-au dat o explicatie, dar mi s-a parut tare prosteasca, de aceea nu mi-o mai amintesc :))
      Chiar nu stiu cat de rare sunt, o sa ma uit daca apare in Conventia de la Berna, la noi sigur este specie protejata…
      Cu ciocanitoarea neagra lucrurile sunt mai complicate, am vazut destul de multe prin Valea Ialomitei, in special in padurile de pe Laptici, Nucet, Cocora…face niste gauri uriase in copaci, este destul de mare si scoate sunete stridente. O recunosti si fara sa o vezi :))
      Trebuie insa monitorizate acele locuri, sa filmezi si sa pozezi, cu martori, altfel nu inseamna nimic…ciocanitoarea neagra este o specie protejata pe plan european, pentru protectia careia se declara zone intregi de protectie, de aceea este complicat la noi…mereu va exista cineva care va pune la indoiala, apoi padurile trebuie taiate, ca asta este prioritar…
      Probabil, daca ar exista interes, logistica, oameni, s-ar face o multime de lucruri interesante prin Bucegi, pentru mediu, pentru animale, pentru noi…

      Apreciază

      • Prietenul meu Google ii spune Nucifraga caryocatactes. O pasare utile spun eu. Semintele alea cateva mii, uitate, inseamna cam tot atatea sanse pentru aparitia unor noi vlastare, iar daca ascunde ghinda, alune, asa apar padurile acolo unde nici nu te astepti.

        Apreciază

        • Este clar…lunga denumirea pasarii acesteia si complicata, ca aceea a Sarmizegetusei romane, a carei denumire daca o mai tin bine minte era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa…ce nebunie :)) Sa tii minte asa ceva in vremurile acelea 🙂
          Da, ai dreptate, are un rol foarte important in natura. Din cateva mii de „depozite” nu are cum sa le recupereze pe toate 🙂

          Apreciază

  5. Tare frumos prin Valea Bucsoiului! Am traversat-o de multe ori si m-am tot uitat spre acele atragatoare petice inverzite,uneori am vazut si capre,dar de fiecare data am trecut mai departe,cu cine stie ce destinatie, asa ca n-am parcurs-o niciodata…Dar sa stii ca m-ai zgandarit teribil si nu ma las pana nu urc prin ea…Nostim episodul cu strigatele,telefoanele…Bine ca ai reusit totusi sa pozezi cateva pasari in ceea ce mie mi se pare a fi un scorus.///Si apropos de poze:cine n-a apucat sa pozeze Cascada Caprei nici n-o va mai putea face…Emisarul lacului Capra se arunca peste pragul glaciar si dadea nastere unuia din cele mai pitoresti locuri de pe versantul sudic.O data cu construirea Transfagarasanului, cascada a fost partial mutilata,dar oricum inca mai supravietuia…Astazi am aflat de la niste prieteni care au trecut in vara asta pe acolo,ca paraul a fost captat si ca in zona va apare un ansamblu rezidential de cladiri care-bineinteles-au nevoie de apa!!! Oare situatia o fi batuta-n cuie,n-o mai fi nimic de facut? Ministerul Padurilor si Apelor(daca s-o mai chema asa!),Garda de Mediu or fi autorizat asa ceva?! Oare cine ar trebui alertat,pentru ca unul din aspectele caracteristice ale muntilor nostri sa nu dispara?…–…/…–…/…–…/…–…/…–…/..–…/…–…/…–…/…–…/…–…/…–…/

    Apreciază

    • Crisan, iti recomand sa o parcurgi la anul, dupa topirea zapezii…atunci nu vor mai fi pericole prea multe, ma refer la pietre in echilibru precar. Stii bine, prudenta este prima arma a unui om pe munte, este de ajuns sa fuga o capra neagra mai sus de tine si vine la vale o avalansa de bolovani. Bine, este o sansa poate, una la o suta, dar exista… Scorus este!
      Daca adresezi o simpla intrebare Garzii Nationale de Mediu la solicitari@gnm.ro si la Ministerul Mediului srp@mmediu.ro vei vedea ca se va rezolva problema. Legislatia nu permite captarea in intregime a unei surse de ape…expuneti problema, apoi ei vor verifica in ce masura si-au facut treaba cei din teritoriu. Ma indoiesc insa ca a dat cineva vreun aviz pentru captare. Ca sa stiti, Garda de Mediu este institutia ce aplica legea, sau „instrumentul de control al ministerului”…actele de mediu sunt emise de Agentiile pentru Protectia Mediului, deci unii verifica, altii emit…institutiile acestea sunt subordonate Ministerului Mediului. Daca nu au acte emise de Agentie amenzile sunt foarte mari…pentru lipsa acordului de mediu amenda este de 60.000 ron. „Mana cereasca” pentru acei investitori :))

      Apreciază

  6. Adi,multumesc mult pt. recomandarea privind Vl. Bucsoiului;din observatiile tale la fata locului,am intales ca n-ar fi de loc momentul potrivit pt. o explorare.Poate reusim sa ne punem de acord cu timpul si sa mergem impreuna,vara viitoare;pt. mine ar fi un motiv de mare bucurie!///Multumesc mult si pt. promptitudinea raspunsului privind calea de urmat,in legatura cu captarea apei;sunt lucruri care nu trebuie tergiversate:ori le faci la timp ,ori…Numai bine!

    Apreciază

    • Este o grija in plus acum. Viitura a fost mare si a lasat pe o stanca alte pietre care le trebuoe o usoara atingere si vin la vale…si sunt o gramada de astfel de locuri. Nu merita sa mergi acum, in loc sa vezi ceea ce trebuie vazut sa stai cu ochii si dupa pietre ce stau sa cada…in plus nici soarele nu mai sta prea mult in aceasta vale. Ar trebui sa gasim o solutie convenabila, bucuria este si a mea 🙂 Pai dupa ce il capteaza va fi foarte greu sa-l redea iar in natura altfel decat o apa uzata…stii si tu, toate se fac la timpul lor. Si tie toate cele bune 🙂

      Apreciază

  7. Pasarile de alun mi-au placut tare mult.Ma bucur ca ai reusit sa le vezi, sa le fotografiezi si sa nu le sperii.Poate pana la urma le-ar fi placut si lor ”Anotimpurile” sau (care?) ”Doua anotimpuri”, daca ar fi fost muzica nu de telefon, scarta-scarta, ci cu acorduri mai line, muzicale asa cum sunt cantecele.cele de pe telefon sunt facute sa sperie pe toata lumea.Si eu nu demult aveam cosmaruri cand mi se parea ca aud si in timpul zilei alarma/asa zisa melodie cu care ma trezeste telefonul dimineata .:)

    Apreciază

    • Sunt frumoase si au o privire dragalasa si haioasa 🙂 Ce m-am bucurat eu, dar nu a tinut mult 🙂 Piesa setata ca ton de apel este Doua Anotimpuri, parca DJ Project o canta, se aud versurile dar totusi era prea zgomotoasa. Acolo era o liniste de biserica 🙂 Pai la fel,tot ma deranjau niste sonerii si mi se parea ca le aud mai mereu, asa ca le-am scos si am lasat cateva melodii.

      Apreciază

  8. Ce ţi-ai mai stors cuvintele de seva lor suculentă şi ce m-am mai tăvălit de râs în dreptul unei obide şi-a exprimării ei într-un anume fel legat de obârşii placentare şi alte cele, colindându-l în gânduri blagoslovitoare pe cel cu apelul tulburător al liniştii atât de rostitoare, cele ale locurilor cărora le erai, tărâmuri magice, da…vrăjite…basme uluitoare de rocă, acolo unde te simţi ca într-o misterioasă dimensiune.

    Apreciază

    • :)) Saracul de el :)) Cum l-am vazut, l-am si luat la rost…el isi facuse griji ca nu mai apar. Dar pe mine ma enervase zbieretele si apelurile lui! Dar asta este, a trecut, unele momente nu se mai pot intoarce, bine ca macar am pozat cateva din pasari. Bucegii au frumusetea aceasta a lor, unica, transmit stari diferite, parca niciodata nu este la fel 🙂

      Apreciază

  9. Am citit cu drag şi interes cele relatate aici pe blog de Domnul Crişan despre expediţia pe care a efectuat-o în munţii Făgăraş şi chiar mă gândeam că dumnealui este un caz special, cât de mult poate să iubească muntele… Nu mi-am propus să scriu despre asta, dar când am citit ce a scris astăzi despre cascada Capra, m-am răzgândit.

    Singura variantă în care am fost în munţii Făgăraş a fost pe Transfăgărăşan. Vreau să spun şi eu, ca mulţi alţii, că peisajele pe care le vezi mergând pe acest drum sunt superbe, superbe…, nu cred că ar fi cineva care să nu fie încântat mergând pe Transfăgărăşan.
    De obicei, am mers de la nord spre sud, am trecut prin Cârţişoara, unde este Casa Memorială a lui Badea Cârţan, apoi vine Cascada Bâlea, ajungi mai departe în punctul cel mai înalt al şoselei, la lacul Bâlea – 2042 m -, treci prin tunel în partea cealaltă a muntelui, ajungi la Cascada Capra, foarte spectaculoasă, de câte ori am fost avea un debit mare şi era foarte frumoasă şi înspumată, cobori mai departe şi dai de lacul Vidraru şi barajul Vidraru, baraj care pe mine mă înfioară de fiecare dată când privesc în hăul ce se deschide în partea opusă lacului şi la final, după un traseu minunat, mă opream de fiecare dată la Mănăstirea Curtea de Argeş, a cărei frumoasă biserică a fost ridicată cu sacrificii de Meşterul Manole, cum spune legenda.

    Nu vreau să cred că nu mai există Cascada Capra, nu pot să cred că un element aşa de frumos al muntelui poate să dispară pentru nişte interese imobiliare! Dar pentru natură, pentru păstrarea ei într-o formă cât mai puţin afectată de intervenţia umană, să nu existe chiar niciun interes ? Bine, ştiu că aceasta este o mare şi veche întrebare, dar o pun şi eu aşa, la rândul meu…

    Şi Transfăgăraşanul are şi multe efecte negative, nu doar pozitive. Am văzut cu groază vara trecută, când am fost ultima dată, mulţimea uriaşă de maşini parcate sus, la lacul Bâlea, maşini cât vezi cu ochii. Zona era sufocată, mulţime de oameni, te călcai în picioare, gunoaie peste tot, în mod implicit ; zeci de comercianţi care vindeau câte şi mai câte, o nebunie… Ce să vorbeşti despre liniştea şi frumuseţea muntelui, a lacului, când totul a devenit o zonă comercială, ca să spun aşa ?

    Şi totuşi, vorbind de Transfăgărăşan, vreau să spun că mă gândesc la unele legături pe care le are cu Bucegii, că tot suntem pe un blog despre Bucegi.
    Astfel, Badea Cârţan, care s-a născut şi a trăit la Cârţişoara şi nu numai, el fiind un mare călător-după cum se ştie, a murit la Sinaia şi este înmormântat în cimitirul din Sinaia, cum a vrut el, să fie înmormântat în pământ românesc liber, nemaiapucând eliberarea Transilvaniei de sub ocupaţia austro-ungară şi marea Unire, pe care şi le-a dorit foarte mult şi pentru care a luptat toată viaţa.
    Apoi, în biserica de la Mănăstirea Curtea de Argeş, în partea cealaltă a Transfăgărăşanului, îşi dorm somnul de veci cele două mari familii regale ale României : regele Carol I cu regina Elisabeta şi regele Ferdinand cu regina Maria. Despre legătura acestor familii cu Bucegii nu cred că mai trebuie să scriu.
    Interesant este că tot la această mănăstire au fost aduse după anul 2000, din Portugalia, şi rămăşiţele pământeşti ale regelui Carol al II-lea, dar nu singure, ci împreună cu cele ale Elenei Lupescu, cât de ironică poate fi uneori istoria…

    Apreciază

    • Aveam in plan parcurgerea Transfagarasanului cu bicicleta luna asta, dar probabil se amana…cand pot altii, nu pot eu, si tot asa, poate prin octombrie. Varianta de la nord la sud este si cea mai potrivita. Badea Cartan a murit in Poiana Tapului dupa ce a fost surprins de o avalansa pe cand incerca sa traverseze muntii. Un mare patriot ce a mers pe jos la Viena si Roma…
      Interesant este ca acum doua zile citeam o carte despre familia regala si ma miram cum au ajuns regii si reginele Romaniei, cu totii la Curtea de Arges. Pana la urma Carol al II-lea o iubea pe Elena Lupescu asa ca trebuia sa se intalneasca si dupa…oricum, mari conducatori a avut tara, ca ei nu stiu daca vor mai aparea…

      Apreciază

  10. Multumesc mult doamnei Mariana pt. interesul si aprecierile privind jurnalul traversarii muntilor!//In legatura cu Cascada Caprei,trebuie intreprins ceva;sper sa nu fie deja prea tarziu…//Ca deobicei,orice interventie a domniei sale are un continut dens.M-au uns la suflet gandurile despre Oameni care au insemnat ceva in trecutul nostru,cu urme pana in zilele noastre.///Draga Adi,in alegerea sensului de parcurgere a Transfagarasanului, cred ca e important de luat in calcul ca panta versantului nordic e mult mai accentuata,implicand un mare efort la urcus,dar si frane sigure si mare atentie la coborare.Orice varianta a-ti alege,nu va va fi usor…Va doresc sa aveti puterea sa razbateti si sa va bucurati din plin de peisaj! Mult noroc!

    Apreciază

    • Pai din masina serpentinele mi s-au parut mai largi pe partea Argesului, si te mai poti opri sa vezi cate ceva…apoi de la Curtea de Arges ruta este spre Campulung si ne cam „apropiem” de casa. Au trecut altii cu bicicleta intr-o zi Transfagarasanul. Multumesc Crisan, dar daca urc pe partea nordica nu o sa pedalez continuu, ca nu ma duc doar pentru pedalat…am atatea idei, cine stie cat timp pierdem pe acolo :))
      Nu poti sa spui ca ai facut o excursie, pentru ca a fost o expeditie in toata regula, si aproape solitara 🙂 Eu ti-am citit de cateva ori aventura 🙂 D-na Mariana, cum bine stii, stie ce sa spuna mereu, uneori cred ca spiritul ei pleaca la colindat carari de munte…citind traieste cele spuse de calatori.

      Apreciază

  11. Alunarul (Nucifraga caryocatactes) e a 61-a cea mai numeroasa specie de pasari de la noi:
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/03/01/cele-mai-numeroase-100-specii-de-pasari-din-romania/

    Apreciază

  12. Stiu ca de idei nu duci lipsa Am mai auzit una:s-ar fi inchis tunelul din motive de siguranta a automobilistilor! Din cate stiam traficul pe Transfagarasan e permis pana-n 31 oct. Trebuie verificat.Sper sa nu se confirme.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: