Festivalul Sporturilor Montane din Sacele – varianta 2018

Unicul festival al sporturilor montane din Romania. Sau… autodepasire. Sau… Silviu Balan&alti oameni de munte.

Avem in tara noastra foarte multe concursuri care promoveaza miscarea in natura si care ies foarte bine. Aceasta pentru ca nu poti face nimic in viata aceasta daca nu pui suflet si nu ai echipa. Bineinteles ca pentru tine, ai nevoie doar de tine. Dar asta evident ca se aplica persoanelor carora le e bine doar cu ei.

Uita-te ce a facut un om pentru ceilalti si iti dai seama cine e acel om…

Spuneam ca lucrurile pentru altii, se fac cu suflet si doar cei capabili de anumite sentimente le pot face. Festivalul de la Sacele din week-end-ul ce a trecut, sprijinit de autoritati locale si sponsori de renume, organizat de o echipa puternica, tanara si dedicata… a iesit perfect.

Un scurt rezumat:

Au fost probe de orientare, alergare copii, orientare, maraton, semimaraton, parapanta, de vertical… te puteai inscrie la mai multe probe…

Nici pe trasee si nici prin oras, nici macar intr-o cladire, nu aveai cum sa te ratacesti pentru o secunda. Efectiv nu aveai cum. Cand se dadea startul la o proba prin oras, toate strazile de pe stanga sau dreapta erau inchise de cate o persoana. Se tragea o banda si traficul era oprit temporar. Astfel incat tu alergai pe traseul de concurs fara nicio problema. La capetele traseului, prin zona urbana, stateau Politia si Jandarmeria. Salvamontul era sus pe poteci…

Prin zona de start, prin cladiri unde se desfasurau evenimente, totul era marcat cu afise si sageti de o asemenea maniera incat sa fi venit direct din padure si nu aveai cum sa te duci in alta parte. Pe facebook, detaliile precise erau din abundenta 🙂 Tu esti aici, startul se da de acolo, dincolo poti dormi, kit-ul de participare se ridica de la… noi, organizatorii suntem la… Pentru cateva zile, precizia elvetiana s-a mutat la Sacele.

La start… cei mai buni alergatori montani ai Romaniei iar printre organizatori nume ca: Silviu Balan, Lucian Clinciu, Cornel Spiridon, Emanuel Dobrinoiu (cel cu sucurile naturale, un sponsor constant al competitiilor montane) si o intreaga echipa de oameni de aceeasi calitate.

Cum martie din post se spune ca nu lipseste, am zis sa mai petrec another day in paradise 🙂 Cursa Bunloc Trail Running mi se parea cea mai potrivita. Un 15 km prin Bunloc, Valea Musatului, alte vagauni si delusoare…

Pe la 9 se da startul, dupa o incalzire generala la care nu prea am miscat in front. La start se auzeau numai piese una si una. Cum ar fi:

Obiectivul meu dinainte de inscriere, a fost ca daca tot merg, sa nu ies in a doua jumatate a clasamentului, nici la categoria de varsta, nici la general. Adica e chiar bine, cand nu faci niciun antrenament serios de doi ani si doar te plimbi…

Ma gandeam ca acei 15 km de urcari si coborari, ii voi parcurge in 2 ore si un pic.

Luam startul si cei de la Bunloc Trail Running si cei de la Piatra Mare Mountain Runing. O armata de oameni la fuga pe strazile din Sacele. Erau vreo 3 km pe asfalt pana in padure si cum nu am nicio treaba cu alergatul pe asfalt, m-am straduit sa ma gandesc la altceva. Ma uitam la arhitectura caselor, la anii in care au fost realizate, la monumentul lui Martin Luther, la figurile localnicilor… La o intersectie, inainte de urcusul in padure spre cabana Sava, apuc sa dau mana cu Silviu, sa vorbim un pic…

In fine, urcusul… a fost perfect. Pentru prima oara in acest an, la un concurs, am reusit sa merg ca altadata bine la deal 🙂 De la cabana Sava unde era un punct de hidratare/alimentare, mai venea un urcus serios. Apoi urca, iar coboara, un pic de plat, traseu printr-o defrisare plus urcus, coborare vertiginoasa prin noroaie si frunze, cand pe o muche abrupta, pe un fir cu apa, prin niste poieni si hopa se vedea ultimul punct de hidratare, la o pensiune.

Ca de obicei, cand m-am vazut prin niste poieni, am lasat-o mai usor desi se mai putea. Dar eu tot cu gandul ca vine o saptamana plina, la mine mereu sunt o groaza de chestii de facut si daca nu le fac, se aduna si nu mi le face nimeni. Asa ca nu pot depasi o limita, e psihica treaba. Ma dezambalez automat dupa o vreme. De aceea, nu prea ma doare nimic niciodata dupa o cursa. M-am trezit totusi pana la punctul de hidratare si control si i-am dat bice. Am plecat la 9 in cursa, m-am intors la 10:44, nu e rau 🙂

La sosire, niste copii te asteptau sa-ti dea o medalie, niste corturi si mese intinse ale organizatorilor te invitau… sa te revitalizezi. Sau daca aveai nevoie de un masaj, te duceai la Centrul Multicultural…

Exact ca la Maratonul Pietrei Craiului si aici era alt film. Este acea Romanie frumoasa, civilizata pe care ne-o dorim cu totii. Si, in acest sens, dau 2 exemple traite personal. Nu zic de incurajari, de prietenii, zambete, strangeri in brate, intrebari daca esti bine, chestii de care fiecare alergator are parte sau de voluntari.

In timpul cursei, dupa 1 km de la start, un alergator aluneca pe asfalt si cade. Imediat langa el se opresc din grupul mare de alergatori cativa care il ridica, il scutura, il intreaba unde s-a lovit, daca e ok. Tot ce i-a cazut pe jos, bidon, telefon etc este adunat si pana se dezmeticeste omul bine ii si sunt puse la loc. Deci este un fair-play si o omenie cum rar vezi. Niciodata nu esti singur.

Dupa cursa, ma asez la un colt de strada sa prind in poze si organizatori si concurenti, fara sa imi dau seama ca incurc oarecum traficul pietonal. Ma depasesc cativa mai subtirei, dar unul mai voinic ma atinge usor ca nu avea pe unde ocoli. Imi dau seama ca stateam aiurea si imi cer scuze. Desi trecuse, se intoarce spre mine si imi spune: „nu, nu, tu sa ma scuzi!” ???!!!

Ma mut mai incolo, ma amestec printre cei sositi, mai fac niste poze. La o poza, cred ca lui Leonard Mitrica sau Andrei Preda, vad ca in stanga asteptau 4 persoane. Nu treceau fiindca eu faceam poze. Stateau pe loc. I-am poftit sa treaca, apoi am facut poza. Mi se parea jenant, sa stea atatia oameni dupa mine. Daca esti putin atent, o sa vezi zeci de astfel de chestii. Mi-am lasat rucsacul pe soclul monumentului de la biserica si m-am intors dupa 30 de minute, convins ca e tot acolo. Si era.

Era atat de mult bun simt pe metru patrat incat dadeai la toti politicienii nostri pentru o suta de ani 🙂 Tineri, varstnici, copii, erau uniformizati de acest festival. Conteaza enorm oamenii care organizeaza astfel de evenimente.

Ei sunt repere, modele, nu doar alearga ci si fac ceva pentru societate. Poate ca ne vor lua smecherii si ce a mai ramas din tara asta, dar noi nu vom disparea niciodata si, candva, cu astfel de oameni, le vom lua inapoi. Pentru ca nu doar la Sacele sau la Zarnesti gasesti astfel de oameni, si nu doar in zona sporturilor montane sunt astfel de oameni.

Se pare ca scurtul rezumat nu a fost deloc scurt.

Sacosele cu brauri, vouchere etc isi asteptau proprietarii. Semnai o declaratie, luai nr. de concurs… Masinarie elvetiana…

Livezile Dobrinou in prim plan

Cu albastru, traseul de concurs Bunloc Trail Running

O carte cu Sacele care nu trebuia sa-mi lipseasca.

Toate acestea erau amenajate in Centrul Multicultural.

La start

Apoi stiti… s-a alergat, pe traseu nu am pozat nimic. Mi s-a parut ca am ajuns repede din punct in punct 🙂

La sosire, m-am dat aproape de struguri si ciocolata…

Acolo te serveai…

Pregatirea medaliilor

Asteptand alergatorii

Socializare

Organizatori

Copii asteptand sportivii

Cate unul sau una, ori mai multi…

Leonard Mitrica in dreapta, locul 1 la traseul de 30 km si Andrei Preda locul 2. Locul 3 a fost ocupat de Alex Itu.

Adi Iordache, Viorel Palici…

Intrarea in Centrul Multicultural

Ce va spuneam despre orientare. Asa era peste tot.

Un stand cu tot felul de obiecte utile… personalizate.

Rulota Selgros

Cam asta ar fi, in linii mari… Cateva poze din Sacele:

Zona de start/sosire a fost langa Biserica „Adormirea Maicii Domnului” si langa Lupoaica. Biserica are la exterior un panou cu afise diverse. Unul din acestea spunea ceva de genul: „Va invitam sa ne vizitati biblioteca…”. E primul locas de cult ortodox unde vad asa ceva.

Primaria

Ce monumente se faceau odata…

Si poza cu medalia si braul de la organizatori, plus albumul cumparat:

Participant la Maratonul din Ciucas

Am fost, am alergat, am ajuns inapoi acasa…totul intr-o zi datorita unei minti sclipitoare…nu a mea stati linistiti 🙂

COMPLETARE. 17.09.2012: Potrivit clasamentului publicat astazi, nu am ajuns pe locul 10 la categoria mea, ci pe 8.

Cred ca cineva acolo sus este foarte amuzat de ce fac :)) Eram asa de nehotarat incat abia joi m-am decis sa particip la maratonul din Ciucas. Pana atunci, gaseam tot felul de pretexte, apoi imi dadeam seama ca sunt doar scuze…este drept si ca aveam niste dureri sacaitoare pe langa genunchi, care apareau asa deodata, nu tineau mult, dar iti taiau cheful. In ultima saptamana, mi-au dat pace…cred ca la gandul ca voi merge la ortoped mi-au trecut, zic eu.

Fac planuri, deloc incantat sa dorm cu cortul, stiam ca dimineata este frig, sacul de dormit cat de gros ar fi te conditioneaza…nu iesi din el decat atunci cand este destul de cald afara. Apoi vine ideea sa ma intorc in aceeasi zi, adica particip si apoi acasa, ca mai sunt si altele de facut. Il sun pe Iulica de la CPNT il rog sa-mi ia el kitul de participare, cip, nr, etc pentru ca in ziua concursului nu iti mai valida nimeni inscrierea. Si Iulica baiat bun m-a scapat de problema.

Numai ca aparuse alta, el era inscris la ultramaraton si lua startul la 8 dimineata si nu la 10 cu noi. Deci cum recuperez nr. de concurs? Il sun pe bietul Iulica la ora 22, vineri. Nu, el era inscris tot la maraton, deci am scapat…

La 7 dimineata plecam spre localitatea Cheia, pe directia Busteni-Predeal-Sacele-Cheia, vreo 70 si un pic de kilometri. Ajungem intr-o ora si ceva…intram in spatiul amenajat pentru corturi, in curtea salii de sport, sa-l caut pe Iulica. Il gasesc iau cipul, nr…si merg la poarta unde erau salvamontistii si jandarmii. Salvamontisti din Azuga, Sinaia, Cheia…din Busteni nu vad niciunul, desi era vorba de Salvamont Prahova. Imediat ma gandesc ca la lucruri bune nu au cum sa fie prezenti. Imi spun ca sunt subiectiv si caut sa imi amintesc daca i-am vazut asigurand participantii la Marathon 7500, supraveghind alergatorii la vreun concurs montan in Bucegi. Desi caut in minte nu gasesc nimic. La nicio editie -din ultimii ani- de Marathon 7500 nu i-am vazut…probabil au preferat sa doarma, sa bea o bere, sa fotografieze vreun tantar sau sa se plimbe cu Atv-ul.

Mai tarziu intreb si jandarmii daca salvamontul din Busteni este prezent…mi se spune ca nu. Eu spun „mai bine, oricum ei fie s-ar fi plimbat inutil pe tot Ciucasul cu Atv-ul fie ar fi accidentat vreun participant”.

Sa va spun care este treaba cu salvamontul din Busteni. Acum vreo 5 ani aveau un sef foarte bun si oameni capabili. Castigau tot felul de trofee la competitiile de salvare montana. Apoi pentru ca pilele trebuie angajate l-au inlaturat pe acel sef, pe Miki Vintila, un om foarte competent actualmente in cadrul MAI. Cine era mai capabil l-a urmat. Si de atunci, astia nemaistiind ce sa faca, plimba Atv-ul din dotare, mint de ingheata apele, cu ajutorul unor prieteni din presa umfla adevarul, doar-doar sa arate ce risc isi asuma. Putine sunt insa actiunile in care se expun, de regula, la ei totul este periculos, stirile au acelasi tipar.

Intr-un ziar local eu le descriam actiunile asa cum se intamplau…si cum aparea ziarul se ducea noul sef la primar in birou sa se planga ca am scris de rau de ei. Si primarul il suna pe director, directorul degeaba incerca sa-i explice, ca primarul nu avea timp sa creada. Acum poate sa mearga din ora in ora ma doare in cot…o sa scriu despre ei, despre ce fac de cate ori am ocazia. Si ma voi duce pe munte si ii voi fotografia intr-una pana cand isi vor lua rolul in serios de salvator montan si vor sti sa arate respect fata de turisti si mediu.

Dimineata spre muntii Baiului, eu daca stau in Valea Prahovei sunt intre muntii Baiului si Bucegi. Soarele rasare din Baiului si apune dupa Bucegi.

Bucegii nu sunt la fel de luminosi

Pregatiri pentru rasarit

Si apropierea momentului…dar rasaritul s-a produs dupa ce eu plecasem

Vorbeam de salvamont…ajuns la Cheia, logic ca ascultam ce vorbeau salvamontistii, sau cum spune Razvan „esti cu geana pe ei”. Asa era…ii priveam, ascultam fara ca ei sa bage intotdeauna de seama. Fiecare isi lua munca in serios, Dragos State cel care conduce echipa de salvamontisti din Cheia era cu tot felul de precizari, nimeni nu lua la misto actiunea la care participa. Oamenii erau seriosi, constienti ca de felul cum organizeaza dispozitivul de siguranta poate depinde viata unor oameni. Si nu erau multi…ceva pe la 700. Ca sa acopere zonele fara semnal au chemat si niste radioamatori, viceprimarul a dat startul…

Pe masura ce vad astfel de atitudini imi dau seama cat de jos sunt cei din Busteni, odinioara mandria salvamontului national. Am mai scris de concursul de alergare montana din Retezat, desfasurat pe timp de noapte si denumit Iorgovanu Night Run, unde trageau efectiv  de tine salvamontistii ca sa-i intrebi ce nu intelegi din prezentarea traseului de concurs. Te intrebau daca tie frica de intuneric ca sa stie ei ce sa faca…asa ceva nu se va intampla niciodata la Busteni. Astora daca le relatezi astfel de situatii ii considera nebuni, inconstienti care lucreaza cu alti inconstienti care nu au ce face si fug noaptea. Zeci de mii de oameni din tara alearga in concursurile de anduranta montana…doar la un maraton desfasurat in afara vin mii de concurenti, toti sunt nebuni inseamna. Conceptul acesta de alergare montana, destul de nou la noi in tara, nu intra in mintea acelora invatati a lenevi pe banii cetatenilor oricat le-ai explica si cu orice argumente ai veni. Degeaba le zici ca este mai bine ca 700 de oameni sa alerge pentru sanatate decat sa faca mici, sa bea bere, sa piarda timpul la tv, sa joace jocuri on-line, etc. O alergare montana te educa fara sa-ti dai seama…alergi langa oameni pe care nu-i cunosti, si multi fara sa o stii te ajuta daca ai nevoie…pare atat de aiurea pentru cei invatati sa se gandeasca doar la ei. Sunt oameni de o alta factura, nu hoti, lenesi, etc.

Inainte de start…nu prea am stat de poze astazi 🙂

La ora 10 s-a dat startul…42 de km de parcurs prin zona montana, punctul maxim de atins era Vf. Ciucas (1954 m).  Peste 90% din traseu nu-l cunosteam, desi in muntii Ciucas am mai fost dar pe alte trasee.

Vine o portiune de asfalt, startul debuteaza cu urcare. Multi concurenti in fata mea, raspanditi pe sute de metri. Imi spun ca sunt cel putin 200 inainte. Inapoi nu ma uit. Acasa studiasem harta, punctele de control si revitalizare, cam de unde se urca accentuat. Alerg un timp, pana cand vad ca alergatorii la semimaraton nu mai intra pe traseul lor…oare sa fi modificat organizatorii traseul acestora? Pana la urma ne despartim, ei merg inainte noi coboram intr-o vale.

Bineinteles ca imi simt picioarele intepenite de la genunchi in jos. Mereu cand alerg pe loc drept ma dor muschii de langa tibie…de aceea nu imi place sa alerg pe asfalt, loc drept cu pietre. Mi s-a parut o mie de ani pana am parcurs 8 kilometri. Alta mie pana am ajuns la kilometrul 14 cu o bucla urata. Trebuia sa te duci dintr-o poiana in alta pe drum forestier, circa 2-3 kilometri si apoi sa te intorci iar in prima poiana. Partea buna ca a fost si una rea, era ca ii vedeam pe cei care sunt in fata mea cand se intorceau.

Primul care trece pe langa mine este Silviu Balan, era de asteptat…ne incurajam si plecam in directii opuse, apoi vine Nusu, si-i numar pe cei la categoria de varsta cu mine…la intoarcere ii numar pe cei pe care sunt in urma mea. Ritmul meu de alergare era bunicel, ma ducea in primii 10 la categoria mea. Dar ma plictisesc ingrozitor pe drumul asta si ma intreb de nu stiu cate ori…de ce li se pare fain si usor multora maratonul din Ciucas? Cu chiu cu vai ajung iar in acea poiana, un arbitru imi arata o panta uriasa si ii dau inainte. Panta nu se mai termina…si totusi era nimic.

Uitasem ceva…ca sa ma umflu in pene putin, ca mi-au crescut intre timp. La nicio ora de la start alergam pe marcaj turistic banda albastra, dublata de banda normala din plastic agatata de copaci sau de crengi. Multi inainte, multi inapoi. Ma opresc ca nu mai vad marcajul agatat prin copaci, inainte toti alergau pe un drum de pamant foarte lat. Intreb cativa concurenti daca asta este traseul, ei zic fie da, fie ca nu au mai fost pe acest traseu. In niciun minut ii intorceam pe toti inapoi, si veneau unii de la cel putin 500 metri distanta. Era logic ca alergam toti pe un drum gresit. Apoi mi-a venit gandul ca am oprit atata lume si totusi nici eu nu stiu in ce parte sa o luam…dar intuitia sau experienta :)) …fug in diagonala cu toti in spatele meu si dupa cateva minute eram toti pe traseul bun. Prin strigate si cel mai din urma afla de la altii directia buna. Se pare din ce spuneau organizatori ca a furat cineva banda care inchidea drumul…in spatele meu prieteni necunoscuti ma laudau…eu in sinea mea imi spuneam „Na, te-ai dat in spectacol si pe aici”.

Aici nu stiam pe unde sunt, de fapt nu am stiut pe ceea mai mare parte din traseu…foaia cu detaliile o lasasem in cortul lui Silviu alaturi de rucsac. Alergam cu privirea dupa benzile agatate prin copaci…cred ca de aceea mi s-a si parut lung maratonul, ca nu cunosteam traseul. Mai bine de 40 de minute am alergat singur, nimeni in fata, nimeni in spate…de multe ori mi se intampla asta. Pana la urma m-am intersectat cu traseul de semimaraton si a devenit atmosfera mai animata, lume mai multa.

Cabana Ciucas in fata, urma de acolo urcare spre varful Ciucas

In fata mea multe fete de la semimaraton…urcusul pana la varf m-a exasperat, dupa o muche venea alta, dupa o inaltime alta, urcus continuu si inclinat. Imi spuneam ca nu mai vin niciodata pe varful asta. Un timp mi-am distras atentia privind la un mic planor ce zbura foarte jos, dar mie nu imi ardea de poze. Mai ales ca eram talonat de o japoneza care mereu ma depasea pe loc drept dupa care iar o depaseam in urcare. Chiar nu intelegea ca nu poate sa ma depaseasca acolo, poate la coborare…

Desi alergam cu spatele am vazut stancile…acum mie nu mi s-au parut la fel cum le vede toata lumea. Par niste batrani barbosi…o poza repede si la vale. De aici incepeam sa mai si coboram. Nici nu coboram tare ca sa nu ma doara genunchii, eram prevazator, nu saream din piatra in piatra…

Si gata, la sosire dupa 5 ore si 29 minute, locul 10 la categoria mea de varsta. Asta a fost, nici nu am vrut sa alerg cat se putea de repede, vine maratonul din Piatra Craiului, nu am chef de dureri la picioare, apoi alerg sa ma simt bine nu sa-mi dau plamanii afara…daca fugeam mai tare pe ultimii 3 kilometri mai inaintam 2 locuri in clasament. Dar nefiind nicio miza am ales sa alerg in acelasi ritm.

Mi s-a parut foarte lung maratonul si plin de pante. Plus o multime de kilometri pe loc drept…poate la anul daca mai merg mi se va parea altfel. Cei aproximativ 25 de km pana la Vf. Ciucas mi s-au parut vreo 40 :))

Organizatorii te asteptau in diferite puncte ale traseului si la sosire cu fructe (mere, banane, nectarine, pere, struguri, pepeni), apa, nectar… Sponsori principali: Herbalife, Keia

Panou cu trasee prin muntii Ciucas

Am mers sa-mi iau o ciocolata calda, comand, cucoana o pregatea sub tejghea, eu cu banii pregatiti astept. Cand vad cana amestec putin in ea cu ustensila data de femeie si o intreb cat face…aflu ca 4 lei. Ii spun ca face 4 lei doar daca pune tot plicul de ciocolata. Ne-am tiganit putin, eu spunand ca nu-i platesc nimic, ea mintind ca a pus tot plicul si ca trebuie sa platesc daca am comandat. Pana la urma am castig de cauza, si cealalta jumatate ajunge in cana…asa fac toti, cu ciocolata calda este aceeasi poveste cam peste tot. Ma deranjeaza trucuri din acestea de om incult ce gandeste pervers…

Dupa sosire m-am schimbat si mi-am facut niste poze sa vad cum arat…ma gandeam sa vezi ce fata de obosit am, ma zgariasem in niste crengi, etc…

Stateam pe iarba si mi-a venit ideea sa-mi vad fata…si am facut poza dupa poza

Aici mi se schimbase starea de spirit…nu reuseam sa ma vad bine in poze, asa ca am tras de aparat cum trage maimuta de crengi 🙂 Pana la urma parea totul ok, cat de cat

O poza si la soare…ca a fost printre nori toata ziua

Poze la corturi

Ciucasul in spate

Cand sa plec spre casa il vad pe Silviu, campionul, doua poze si mai vorbim… 🙂

Cel mai bun alergator montan

Urma o petrecere, festivitati, eu mi-am luat medalia si am plecat…maine la treaba, cred ca duminica pentru mine va fi marti.

Acasa am ajuns pe la ora 19…baie, verificarea genunchilor, totul este in regula…acum sa vedem cu maratonul din 6 octombrie cum va fi!

Aventura „Padina Fest”…locul 2 la concursul de alergare montana „Directia Omu”

Era vorba de un maraton montan la care sa particip…asa spuneam acum cateva zile. Lucrurile nu se petrec insa cum vrem ci cum le este dat sa se intample. Mai intai sa incep cu joi seara…plimbare de seara, ati vazut pozele postate vineri dimineata. Am omis sa spun ca ajuns acasa am constatat ca parul meu avea ceva :)) niste fire rebele ma fortasera sa dau si cu gel si cu fixativ :))…ok, am facut o baie si cred eu si din acest motiv seara urmatoare am avut niste friguri…pe munte 🙂

Bun, deci vineri trebuia sa urc pe munte pentru a participa la un maraton intitulat „Provocarea Bucegilor”, competitie din cadrul evenimentului Padina Fest. Descrierea si organizarea maratonului, asa cum citisem pe site-ul organizatorilor parea excelenta. Am plecat cu un rucsac mare spre telecabina din Busteni si cu gandul ca sambata 04.08.2012, ma voi intoarce. Startul fiind sambata la ora 8 dimineata, recomandat era sa fiu de vineri la Padina. Si mi-am propus eu sa inchei maratonul pana in ora 15 cel tarziu, apoi strangeam cortul si ma intorceam cu telecabina acasa. Dormeam seara si daca era cazul veneam la premiere a doua zi, duminica.

Sosesc la telecabina, multumesc Telefericului Prahova, ajung la Babele si apoi am coborat tot cu telecabina la Pestera.

Program telecabina Pestera-Babele

Ajung eu in zona festivalului :)) …caut punctul de informare. Era tot acolo ca si in 2011. Intreb de inscrierile pentru maratonul de alergare si mi se spune ca: „Nu se mai tine!” Motivul sau motivele erau diverse din ce am aflat ulterior…in principal, se spunea ca nu erau suficienti alergatori. Normal, doar era prima editie…acum, eu nu am de unde sa stiu cati participanti s-ar fi inscris dar au gresit ca nu l-au mai tinut. Si anul trecut au incercat un Cros al Bolbocilor destul de lung si pana la urma au ales o varianta mai scurta. Daca participantii erau putini trebuia sa existe o singure categorie.

In fine, daca tot venisem, m-am inscris la o cursa de tip Hit the Top, cine ajunge primul de la Padina la Vf. Omu si inapoi, denumita „Directia Omu”. Resemnat, am fost indrumat spre locul de tabara al organizatorilor, intr-o zona special destinata celor veniti cu cortul. Scena era destul de aproape de acest loc, am auzit ca focul nu este voie sa-l faci, corturile pareau numeroase si cam inghesuite, asa ca m-am oprit: „Oare nu mai bine ma intorc eu acasa?” -asa am gandit. Numa’ bine ca vad doi prieteni, reporteri tv, si ma intind la vorba cu ei, ii insotesc o vreme…si vad un loc tocmai bun de pus cortul. Ma duc intr-acolo, salut vecinii, si incep sa-l instalez…la un moment dat baietii sau nepotii vecinului, un om educat si o prezenta agreabila, se reped sa ma ajute, numai ca acest cort era simplu de montat, le-am multumit pentru gest.

Cortul meu portocaliu 🙂

Stau eu si ma gandesc cum sa dorm si cum sa las intrarea…vantul batea dinspre sud asa ca l-am orientat spre nord ca aveam deschidere panoramica, nici spre est nu mi-a placut 🙂 Aranjez eu interiorul, fiecare lucru sa fie la indemana si cad de acord cu mine insumi sa dorm pe diagonala undeva pe directia SV-NE 🙂 Altfel, mi se parea mie ca nu stau bine… 😉

Plec apoi sa fac turul taberei, ma lamuresc dupa o ora de umblet, de discutii cu tot felul de oameni…chiar am dat de niste oameni cumsecade, civilizati, in special un domn, vecinul, nu stiu cum il cheama, dar ne-am promis ca ne vedem la anul in acelasi loc.

Dintr-o data ma ia „sindromul Razvan” 🙂 Razvan, prietenul meu de maratoane…are o regula, sa mananci/sa te hidratezi mult in pre-ziua concursului…si trec la cort, las borcanul cu ciocolata si aleg cutia cu orez cu lapte, apoi nu mai am pofta de nimic…plec pe la cabana Padina. Doar vad meniul si ceva de pe el ma atrage…sarmalute cu mamaliguta, putin recomandat, dar cum vreau, cer o portie. Destul de repede vine comanda, 4 sarmale, varza si mamaliga, mai cer o ciocolata calda 🙂 …eu intotdeauna comand dupa pofta nu dupa cum mananca un om normal. Platesc o suma destul de mica, pana in 10 lei…la plecare ma intalnesc cu cei de la Parcul Natural. Toate zilele acestea patrulau intr-una sa nu se arunce gunoaie, sa nu se faca focul prin padure, uneori mai interveneau si jandarmii montani, acolo unde existau recalcitranti 😉

Am ajuns la cort si i-am lasat pe alti prieteni intalniti…m-am intalnit si cu John, cumnatul lui Razvan, venise din Spania… Nu am fost la niciun concert de seara, mai intai pentru ca trebuia sa ma odihnesc…bine, eu ma simteam odihnit dar sindromul acela era de vina, ii auzeam vorbele lui Razvan „Gabriel, nebunule, trebuie sa ne odihnim inainte de concurs” :))) …dar nici muzica nu era pe placul meu. Acum fiecare cu gusturile sale, dar eu am auzit niste strigate ce ar fi speriat cu usurinta un T-Rex, va spun mai incolo :))

Si ma luase si frigul, asa ca repede in cort…nu ajung bine si vad jandarmii ca indemnau oamenii sa mute corturile…ca nu este voie in acel loc, ca putin mai sus, ca ursul…m-am orientat repede, am scos tot din cort si le-am dus la 100 m distanta, dupa care am luat cortul pe sus si am rezolvat problema, in cel mult 7-8 minute. Mai mult mi-a luat sa aranjez in cort fiecare lucru la locul sau. M-am felicitat ca mi-am luat un izopren gros si un sac de dormit la fel, adica inseamna ceva, o siguranta ca nu ingheti si dormi ca tot omul. Desfac sacul de dormit, aveam si o perna mica, rucsacul de alergare l-am pus intr-o parte, rucsacul mare in alta, asa ca sa ai ceva suplimentar pe langa cap, panza cortului este subtire, cine stie ce poate arunca cineva, intentionat, intamplator, ma iti face si o aerisire pe la cap…agat o mica lanterna de un carlig aflat in ”acoperisul” cortului, ma dezbrac si gata la somn.

Cam intr-o jumatate de ora m-am incalzit, dar nu puteam inchide ochii…pe scena era o formatie care interpreta niste melodii de groaza. O imbinare intre mieunat de pisica, grohait de porc si sunete cum scoteau klingonienii in Star Trek, ceva pentru mine, ingrozitor. Am iesit afara, o fata vorbea la microfon „si acum o alta melodie”, mai spunea ceva de frigul de afara…iar nu m-am apropiat de scena si am ales cortul. Pana la urma fiecare asculta ce vrea…doar ca mie nu mi se parea nicio alta melodie, ci toate erau la fel. Nu se pronunta niciun cuvant, se auzeau tot aceleasi sunete 🙂

Adorm si ma trezesc pe la 6 si ceva dimineata…intind o mana, desfac putin cortul, afara roua pe iarba, frig. Stiam ca pana nu iese soarele nu trebuie sa ies din cort…

Semnul ca soarele a aparut 🙂

Multi tantari au murit de ciuda ca nu ajungeau la mine…cred ca zaceau morti o multime prin jurul cortului :)) Cred ca acela care i se vede umbra era „The Last”…cand moare si speranta :))

Pe la 7:30 apare si soarele, in cateva minute a incalzit panza cortului, se simtea caldura si in cort, ies si eu din sacul de dormit…urc la cabana sa ma spal, apoi mi se pare ca sunt cam adormit si cer o cafea. Din salonul pentru nefumatori privesc cum soarele ii trezeste pe participantii la Padina Fest, la viata. Stau la cafea alaturi de seful Parcului si alti oameni de munte.

Plec la cort sa imi pregatesc rucsacul si sa iau kitul de participare de la organizatori: nr. de concurs, tricou, etc. Uitasem sa mentionez ca probabil sponsorul principal al concursului de alergare montana Padina-Omu, dus-intors, a fost Vodafone Romania….alaturi de Volksbank, Himalaya, Generali, Isostar…asa ca primii inscrisi, si care erau abonati Vodafone…si-au pastrat banii, taxa de participare. Pe langa cei 60 de lei care i-am bagat in celalalt buzunar, fiind evident abonat Vodafone si printre primii inscrisi, cei de acolo ne-au dat un ghid de alimentatie pentru astfel de concursuri, chiar imi trebuia unul, o cartela Vodafone, bauturi energizante, au mai fost si altele…

Iau decizia la cort sa alerg fara sa tin cont de sfaturi, ma gandesc ca eu ma cunosc cel mai bine, asa ca „Zvarrr!”…cu rucsacul inapoi in cort, nu am nevoie de el. Pot sa merg si sa alerg ore bune fara sa beau apa sau sa am nevoie de ceva, cerul era senin deci nici ploaia nu venea, traseul il cunosteam, pentru cateva ore de alergare nu aveam ce face cu rucsacul. Iau doar nr. de concurs si aparatul foto si ma indrept spre zona de start…ii vad pe concurenti, recunosc pe unii de la alte concursuri, dar si eu m-am mai antrenat acolo cat de cat 🙂

Participantii se adunau la start

Dupa ultimele indicatii, se da startul la ora 11. Plec printre ultimii, fara a-l scapa din ochi pe primul. Incerc sa alerg intr-un ritm constant, trec de cabana Horoabele, manastirea Pestera, hotelul Pestera, statia de telecabina, privesc inainte…doar vreo 7 alergatori. Pana la Cascada Obarsiei reusesc sa ma desprind de castigatorul de la Hobby 7500, Florin Totalca, un sportiv foarte bun si de un alt alergator cunoscut, Alex Itu. Panta abrupta din apropierea cascadei imi vine in ajutor, urc repede, mie imi place sa urc repede pe pante abrupte, distanta intre mine si ceilalti creste, urc doar cu Andrei Tale, un prieten de la alte competitii. Alerg cat pot de teama ca vine apoi coborarea si ca poate sunt alti alergatori mai buni pe coborare. Ii vad in spate pe cei doi, si ma gandesc ca Florin este la categorie cu Andrei Tale, adica 18-29 ani si eu cu Alex la categoria 29-45 ani, chiar daca ma intrec cei doi tot obtin locul III…dar gandul nu ma incalzeste decat din punct de vedere statistic. Eu trebuie sa alerg cat pot de bine. La 300 metri de cabana Omu coboara pe langa noi cel mai bun alergator, Marcel Balan, peste cateva minute il vedem si pe Radu Milea, apoi gata am ajuns si noi. Pe traseu, la km 3,5 organizatorii au pus un punct de hidratare, dar eu cu spaima de la Maratonul 7500, am trecut multumind mai departe. La Omu luam un pahar cu energizant, un patratel de glucoza si fuga inapoi spre tabara.

Cu Andrei Tale la Vf. Omu dupa o ora si un sfert de la start

Nu stiu cand am ajuns sub Mecetul Turcesc, trecand pe langa turisti ce ne incurajau, ne faceau loc, concurenti…am tot fugit, suparat pe atatia bolovani la coborare, trebuia sa fi atent, cobor panta de la cascada, trec pe „malul” celalalt, privesc in spate si nimeni. Nu ma las amagit si fug la fel de constant…parca nu mai venea statia de telecabina. Ajung si acolo, privesc in spate si venea Florin. Privesc cateva secunde la ritmul lui si pornesc. Ma gandesc ca nu are cum sa ma ajunga si o las mai incet, dar nu prea incet…intrecerea dintre mine si el nu prea conta, teoretic. Podetul din lemn de langa manastire duduie sub mine, turistii se dau la o parte, pe care pot ii ocolesc, vine cabana Horoabele si simt eu ca trebuie sa alerg si mai tare pe ultimii 500 metri cat cred eu ca mai erau pana la start, ca sa nu am parte de surprize. Pana sa trec podul cu bariera privesc putin inapoi, Florin era mult mai aproape, dar totusi nu avea cum sa ma ajunga. Si… a venit Finish-ul, al patrulea concurent sosit, locul doi la categoria mea de varsta, in 2 ore de alergare…la care mai era doar primul sosit, Marcel Balan. Radu Milea si Andrei Tale erau la 18-29 ani. Cam imediat au sosit si Florin, adica locul III la 18-29 ani, si Alex Itu, locul III la 30-45 ani.

Prezentatorul evenimentului, omul care a fost sarea si piperul evenimentului, m-a luat in primire, am putut vorbi va dati seama, si cuvantul „Busteni” s-a auzit prin toata zona…cu un pahar de apa si o banana am asteptat si alti participanti. Nu am stat mult ca unul dintre responsabilii evenimentului, Alexandru Porancea m-a dus la un cort…cica toti alergatorii trebuie sa bem un revitalizant Gatorade. Ok, apoi cum organizatorii ne dadusera si bonuri de masa ne trimitea la masa. Mai pe seara m-am dus…dar eu eram cu gandul la sarmalele de la cabana.

M-am intors la cort sa ma schimb, inainte am facut o oprire in raul Ialomita pentru o scurta baie, aveam pantalonii scurti de alergare pe mine, nu am simtit oricum apa…chiar daca in apa am intrat la peste o jumatate de ora de la sosire. Inainte cu o ora de start, ma incalzisem cu o alergare prin spatele cabanei Padina spre Saua Strunga…cu un pet de Kinley 🙂

La cabana, supriza! Nu mai aveau sarmale, nu mai aveau nimic cu mamaliga, iau un Sprite la 2,5 l platesc 9 lei si revin la cort. Mananc ce am la mine, salam, cascaval, ciocolata, oua, beau suc, stau la soare pe izopren, imi dau cu alifie pentru muschi si articulatii. Imi dau nu ca trebuie ci pentru ca mi-a intrat in cap chestia asta, vazuta si la altii :)…dupa o ora depasesc starea. Ma ridic si aproape alerg spre zona unde se anunta tir cu arcul. Ma inscriu si eu…cu un jeton pe care platesti 5 lei ai 6 sageti. Stau putin insa si analizez situatia, cum tin unul, altul arcul, ce spun instructorii, putini nimereau tinta, daramite punctul galben, centrul. Apoi, cand am datele problemei imi iau arcul. Eu vreau sa tin sageata intr-un fel, instructorul imi zice ca degetele nu trebuie sa atinga sageata, dar eu vreau sa trag cum vreau, numai ca nu se poate…se trage cum zice el, regulile se respecta 🙂 Imi arata sa asez sagetile cu o culoare din zona penei spre exterior. Incerc sa prind semnificatia dar nu o gasesc. De ce una dintre cele trei laturi ale penei, adica cea colorata trebuie sa stea in afara? Nu am timp sa procesez, intind arcul bine si sageata se duce acolo unde nu a trimis-o nimeni :)) … prin stanga tintei, la zeci de metri departare. „Asta trage tare” aud vorbind prin spatele meu si ma gandesc ca poate este unul dintre cei care aduna sagetile si are de umblat dupa ale mele 🙂 Mai trag inca una si se duce tot acolo. Imi zic „ce naiba” si ma deplasez putin…sa nu mai fiu chiar perpendicular cu tinta. Trag din nou si trece la mica distanta de tinta. Pun alta sageata, ridic putin arcul si sageata trece pe deasupra tintei…in gandul meu dau vina pe arc si sageti. A cincea sageata ma gandesc sa o trag mai usor si se infige in fata tintei :)). Si trag concluzia inainte de a pune a 6 a sageata: de cate ori trag, arcul are bataie spre stanga, mai fac un pas spre dreapta, cobor usor arcul si…ultima sageata se duce exact in centrul tintei, in punctul galben…adica am castigat o bere :), bine, nu m-am dus sa ridic drept premiu o bere, este ridicol :)) Am mai vrut eu sa mai trag o data, dar nu mai era voie in cadrul concursului…dar, „daca vroiam, de placere, puteam sa mai trag” :)))

Am vrut sa-mi pozez isprava si am pornit si eu dupa instructor 🙂

A trecut si aventura cu arcul :))…vine premierea. Eu imi iau tricoul cu Bucegi Natura 2000, Stana Regala, Ioana Hotels si Marathon 7500. Ma striga, urc pe a doua treapta a unui podium din lemn, prezentatorul isi aduce aminte ca sunt din Busteni, poze, unii pozau scrisul de pe tricou :)). Dupa premiere, ma duc sa mai stau de vorba cu niste prieteni pe la cort, aud la microfon spunandu-se ca in cursul noptii cineva a furat luminile scenei…nu pe toate, dar probabil aveau un cost ridicat…oricum este prea de tot. Cat de hot sa fi ca sa furi luminile de la scena?!

In ziua cand am sosit, am facut o mica plimbare pana la biserica din Pestera Ialomitei…cu gandul sa revad un calugar. L-am regasit afara, statea pe un zid de beton. Prin biserica, am inceput sa ma rog, ca acesta era scopul principal al venirii mele :). Cum sa incep oare mai potrivit?…”TU mereu m-ai ajutat si ai fost langa mine, eu mereu TE-am uitat”…dupa care am vorbit cu acel calugar…

Intrucat premierea avusese loc tot in ziua concursului nu am mai plecat acasa pentru ca telecabina nu mai functiona la ora aceea…am mai ramas o noapte, iar pentru a doua zi imi fixasem un traseu: Izbucul Coteanu-muntele Strunga-Valea Horoabei 2-3 ore. Planul nu a fost pus in aplicare pentru ca aparatul foto nu a mai fost de acord si trebuia reincarcat acumulatorul. M-a tinut el peste o mie de poze, inclusiv la marathonul 7500. Nici incarcatorul nu-l aveam la mine. Seara, am privit la mini-excursiile cu balonul, cu un prieten am facut turul taberei, el se uita sa nu arda ceva din neatentie…apoi pe la ora 21:30 eram in sacul de dormit. Nu ma interesa cine canta :)) La scurt timp aud voci pe langa cort…cineva sosise cu masina si dorea sa instaleze cortul. Erau o familie…o vreme i-am auzit vociferand, deranjand vecinii, nu mai dibuiau cum se pune cortul, au pornit un generator…am zis ca ei cu ei, si eu cu somnul. Mi-am tras gluga sacului de dormit pe cap si puteau sa dea cu bomba ca nu ma mai trezeam :)) Si totusi pe la 4 dimineata, auzeam cum strigau de frig…pe zi i-am si vazut. Erau trei barbati, un copil, doua femei. O femeie dormise in masina, cred ca fugise din cort in toiul noptii, de frig…iar cealalta desi pe zi, era foarte cald afara, nu mai spun ce sauna era in cort, nu vroia sa iasa din cort. Se simtea rau…

Pe munte nu pleci asa, mai bine sa-ti fie cald decat frig…mai ieseau si altii zgribuliti, care in loc de sac de dormit aveau o saltea si o patura…

Corturile sponsorilor si corturile organizatorilor…cei de la cortul „Info” au fost foarte politicosi, manierati, prompti…

Mi-am mai luat niste cornuri cu ciocolata, o cafea :)) a doua dimineata consecutiva, am urmarit startul la concursul pe biciclete, circa 250 de participanti. Aveam si un prieten printre ei, dar nu ne-am intalnit la Babele, pentru ca era multa lume la rand la telecabina din Pestera…si am ajuns in Busteni.

Clasamentul general:

Despre fiecare poate fi spus ceva, sunt prezente cunoscute: Marcel Balan, sportiv in cadrul Armatei, Radu Milea, legitimat la CS Unirea Alba Iulia, Andrei Tale- Ro Club Maraton, eu, Florin Totalca…s.a.m.d.  16 minute intre mine si primul loc, 7 minute intre mine si locul 2…este bine 🙂 Era rau de la 30 minute in sus.

Mai revin maine si cu alte imagini, despre organizatori, momente, etc. Pana atunci ascultati ce numesc unii muzica si chiar o asculta 😉

Cumplit! 🙂 Si daca va intrebati cine poate scoate asemenea sunete, opere de arta, mi s-a spus…o fata foarte frumoasa :))

Am aflat ca iar a izbucnit sambata seara focul pe Creasta cu Zambri dar a fost lichidat printr-o prompta interventie…fiind ceva minor. Acum unii sunt patrunsi de simtul responsabilitatii, acum se intervine rapid :)) la cate sesizari le-am facut. Cand te suna prefectul nu este prea bine, mai ales dupa minciunile pe care i le-au spus :)) Vedeti? Altfel nu se misca lucrurile in Bucegi…fiecare da vina pe alta institutie, sau cel putin dadea…

Dar, ma intalnesc zilele trecute cu un salvamontist din Busteni, si imi reproseaza ca i-am facut incompetenti…acum daca si el se simtea in aceeasi oala cu aceia de la ISU nu mai este treaba mea 🙂 dialogul era putin inutil…dar tinem aproape, pe viitor! Eu nu caut prietenia nimanui, nu ma intereseaza sa redau stiri, opinii, de „oameni de munte”, despre „poteci inexistente, zona abrupta, linii de coarda, un mare pericol”…stirile de interes le obtin prin deplasare si efort personal. Nu astept sa-mi dea ei subiectele pe care le vor, eu ii fac pe ei subiecte…daca este de bine scriu de bine, daca este de rau scriu de rau…nu este complicat deloc! Multe le trec si cu vederea pentru ca suntem oameni, gresim…dar in cazuri de genul incendiul din Creasta cu Zambri, incompetenti trebuie adusi in atentia, cititorilor, sefilor, etc, etc…ii paste subiectul 🙂

….

M-am gandit ca este bine sa pun si alte poze tot in aceasta postare, ca sa ramana un tot unitar acest eveniment. Dupa cum am mai spus organizatori au fost cei de la Asociatia Padina Fest, sprijiniti de Primaria Moroeni, Consiliul Judetean Dambovita, Administratia Parcului Natural Bucegi, Politie, Salvamont Dambovita, ISU Dambovita, Serviciul de Ambulanta, Jandarmeria…multi altii.

Aici era Casa, locul unde banii erau transformati in jetoane

Activitati in cadrul fetsivalului pe baza de jetoane

Acesta echivala cu 2 jetoane si a fost distribuit gratuit participantilor la concursul „Directia Omu”

Tragere cu arcul…

Prezentatorul evenimentului inainte de startul la concursul de alergare montana…profesionist, nu l-am auzit o data in aceste zile, spunand ceva gresit, intamplator

Cu rosu trebuia sa fie traseul maratonului, cu galben a fost concursul „Directia Omu”, iar cu verde maratonul cu bicicletele

Raul Ialomita

Apa era la circa 50 metri distanta de primul amplasament al cortului

Ce nu am stiut noi cei care am montat corturile? Faptul ca in acea zona era tot un tranzit de turme de animale. Oile veneau la apa, apoi vacile…veneau printre corturi. Daca le speria cineva, ceva, treceau peste corturi.

Eu cu privitul la animale, intins in cort…

Dar nu eram doar eu cu privitul 🙂

A doua zi, cortul meu portocaliu este deja pe alt amplasament…cu mult mai sigur si legal pana la urma 🙂

El era simpatic…de fel magarusii sunt draguti 🙂

Un panou reusit al celor de la Parcul Natural, existent in cabana Padina

In timpul alergarii, cand ma apropiam de Mecetul Turcesc…oricum de la Cascada Obarsiei, adica dupa un sfert de traseu, doar 3 alergatori am avut inainte, mi-am pastrat locul pana la final

Marcel Balan si Radu Milea…cred ca daca reusesc luna asta sa fac trei-patru ture de antrenament Busteni-Bucsoiu-Vf. Omu-Babele, vorbim in timpi mai apropiati la maratonul din Ciucas

Vedere spre muntele Babele in prima zi

Vedere a doua zi tot spre muntele Babele…se vede si o parte din muntele Obarsiei

La ora aceea, Padina dormea

Politia, Jandarmeria, au asigurat ordinea publica…mai era si o firma de paza, Urban Protect. Mi-au placut cei de la ISU Dambovita, stateau numai in masina sau pe langa ea…i-am vazut in actiune la incendiul de la Babele, sunt buni. Cu mult peste cei de la Prahova. Dimineata, voluntarii si membrii Asociatiei Padina Fest efectuau ecologizarea zonei…gunoiul se ridica la primele ore ale diminetii, daca treceai pe langa toaletele ecologice nu iti cadea nasul ca la acelea de pe drumul spre Gura Diham…mie mi s-a parut o organizare foarte buna!

Corturile sponsorilorCam asa a fost in linii mari evenimentul din Valea Ialomitei…Padina Fest. Ne mai vedem la anul 🙂

Vis de munte…Marathon 7500

Si vine, si de abia il astept :)) …de cand l-am inclus in viata mea. Pur si simplu eu gasesc acesta competitie de alergare montana atat de formidabila incat nici macar nu pot gandi si simti cum ar fi sa obosesc. Intelegeti ca sunt „virusat” complet :))

Cu aceleasi ganduri am participat si in 2010 si in 2011, la fel si acum…oricum mi-am propus sa particip pana la adanci batraneti, daca le prind, daca se poate 🙂 Putine lucruri sunt la fel de frumoase ca aceasta cursa de 92 km pe munte.

Unii o denumesc cursa caineasca, inumana, ultramaraton, regalul maratoanelor montane din tara, cea mai dura competitie montana…eu am in minte doar alergare pe Jepi, urcare in viteza pe Bucsoiu, plictiseala de la refugiul Ciubotea si pana in Saua La Polite, fiecare loc, fiecare vale si curba imi este cunoscuta. Poate de aceea imi si place atat de mult 🙂 Luni am mai facut unele treburi, marti mai greu, dar de azi gata, nu mai face nimeni treaba cu mine…pregatesc cortul, rucsacii, echipamentul, il mai sun pe Razvan coechipierul, iar o vorba, iar cine mai stie ce…

Vineri la ora 18 se da startul…si concurentii, mai multi si mai buni de la o editie la alta, alearga pe traseele turistice din Bucegi, pe cele mai importante. Cei mai multi nu inteleg de ce fugim…cand „nu ne alearga nimeni”, „mai si platim sa alergam”. Mai nou, cei care nu prea iubesc miscarea spun ca premiile sunt mici…de parca majoritatea alergatorilor vin pentru ele! Vin pentru ca este superba atmosfera, organizarea. Cei din CPNT Brasov sunt „de vina” ca au promovat atat de bine concursul si au stiut sa arate si altora ca generatia tanara nu inseamna manele, degenerati, cercelati, analfabeti, pierde-vara. Este de ajuns o zi prin tabara de corturi si revii in fiecare an 🙂

Este clar 🙂 am zapacit toata lumea cu maratonul acesta…si prieteni, familie, cititori 🙂 In concluzie, ma duc sa alerg 90 de km si imi place…mi se pare viata traita cu adevarat. Si dupa toata pledoaria asta, o sa postez o imagine luata de la utilizatorul Marathon 7500 de pe Facebook. A postat profilul traseului de alergare. Priviti-l si dv, superb, nu?

Acesta este traseul desfasurat…se pleaca de la 1600 m altitudine, se urca pana pe la 1900 m, iar se coboara si se urca, etc…observati ca nu prea sunt locuri plate 🙂 Spunea cineva ca nu este mare lucru 300 m altitudine…pai, 300 m altitudine nu inseamna distanta pe care o parcurgi cu piciorul 🙂 Ca sa urci 300 m in altitudine se poate sa alergi multi kilometri… si maratonul acesta are mii de metri diferenta de nivel, ajungi de exemplu din trei puncte la 2500 m alt. , de la Pestera, din Busteni si din Bran.

Anul acesta nu am mai facut simularea traseului, doar am alergat bucati din traseu…in anii trecuti ne-am tot invartit in antrenamente pe la 25 ore si apoi in concurs aveam ghinion si depaseam cele 25 de ore. Asa, acum vedem ce va fi…altii isi propun doar sa-l termine cu bine, noi sa iesim pe un loc cat mai bun. Merg si in maini si tot termin cursa 🙂

Detaliile despre concurs:

http://www.marathon7500.ro/

Pana astazi sunt inscrise 82 de echipe la sectiunea Hobby sau „maratonul mic” si 64 de echipe la sectiunea „Elita” – „maratonul mare”.

Semimaratonul Intersport Brasov din data de 7 aprilie 2012

Iarna este ca si plecata asa ca vor incepe sa se inmulteasca concursurile de alergare, maratoane, semimaratoane. A fost in februarie semimaratonul Pietrei Mari pe care l-am ratat, sper ca la acesta din Brasov sa nu lipsesc. Ar fi un bun antrenament pentru maratoanele ce vor veni.

Sa scriu si cateva repere despre aceasta competitie. Este organizat de Asociatia Cetatea Brasovului, cine participa la astfel de competitii i cunoaste. Deseori la concursurile din zona sunt echipe Cetatea Brasovului…1,2.3, depinde.

Traseul este urmatorul: Startul si Sosirea se afla in Piata Unirii. START – Str pe Tocile – Pietrele lui Solomon – Drum forestier – Poiana Brasov – Crucurul Mare – Poiana Stehil – Saua Tampei –Serpentine Valea Cetatii – SOSIRE.

De pe site-ul organizatorilor http://semimaraton.ro/:

”Se permite atat inscrierea sportivilor profesionisti cat si a celor amatori.

Echipament obligatoriu
Echipamentul va consta in:
•    incaltaminte sport
•    numarul de concurs care va fi ridicat de la organizator
Organizatorul isi rezerva dreptul de a interzice participarea sportivilor care nu indeplinesc conditiile de echipare.

Categorii si clasament
Categorii:
•    16-22 ani masculin , 16-22 feminin
•    23-39 masculin, 23-39 feminin
•    40+ masculin, 40+ feminin

Documentele necesare inscrierii:
1. Formularul de inscriere completat si semnat
2. Pentru inscrierea pana in ziua concursului plata se va face online pe site-ul evenimentului.
3. In ziua concursului se pot face inscrieri la biroul organizatorului pana la ora 10:30
• Numarul de participare se va ridica de la ghiseul organizatorilor pe baza buletinului de identitate.
• Concurentul se obliga sa poarte pe piept numarul de participare

Taxa de participare
•    50 RON pana la data de 4 aprilie
•    60 RON in ziua concursului

Responsabilitatile organizatorului
Organizatorul va:
• marca corespunzator traseul pentru a evita ratacirile
• semnaliza portiunile periculoase de traseu
• instiinta concurentii ca pe traseul de alergare traficul rutier este partial oprit
• asigura 1 punct de revigorare pe parcursul traseului
• asigura medalie de participant fiecarui finalist
• asigura recompensarea primelor trei locuri de la fiecare categorie
• asigura efectuarea sedintei tehnice inaintea concursului
• anunta timpul limita in sedinta tehnica premergatoare startului
• asigura plasarea punctelor de control pe parcursul traseului si respectarea ordinii de sosire a concurentilor la acestea
• asigura normele de protectie a mediului inconjurator prin amplasarea punctelor de colectare a gunoaielor pe parcursul traseului
• sustine sedinta tehnica inaintea concursului, informatiile anuntate fiind informatii oficiale si trebuie considerate de toti concurentii

Obligatiile si raspunderea concurentului
• toti concurentii participa la competitie pe proprie raspundere.
• concurentul care sufera un accident sau orice fel de paguba fizica sau materiala renunta prin insasi inscrierea la competitie la orice drept de a solicita despagubiri sau de a recurge in instanta impotriva oricarei persoane implicata in organizarea competitiei, in special impotriva : organizatorului sau voluntarilor implicati in organizarea competitiei (persoane fizice sau juridice), impotriva sponsorilor, impotriva institutiilor publice ce sustin competitia (primarie, consiliul local, politie, salvamont etc)
• concurentii trebuie sa participe la sedinta tehnica si sa considere cu precautie informatiile anuntate de organizatori, in sedinta tehnica organizatorul anunta informatii oficiale chiar daca acestea nu sunt prezente in prezentul regulament.
• concurentii poarta intreaga responsabilitate civila si penala pentru orice dauna provocata de acestia altor persoane in timpul cursei.
• in cazul constatarii unui accident, concurentii sunt obligati sa il raporteze la urmatorul punct de control.
• concurentii inteleg ca organizatorii depun toate eforturile pentru oprirea traficului pe parcursul traseului de concurs insa se angajeaza sa traverseze cu prudenta prin locurile deschise traficului auto si sa respecte indicatiile echipajelor de politie si ale voluntarilor in toate situatiile
• concurentii sunt obligati sa respecte regulile de protectie a mediului inconjurator.

Descalificare
Se vor descalifica concurentii in urmatoarele cazuri:
• nerespectarea indicatiilor organizatorului cu privire la echipamentul obligatoriu si purtarea numarului de concurs pe piept
• nerespectarea mediului inconjurator
• comportament nesportiv
• scurtarea traseului (nu sunt premise scurtaturile potecilor care coboara sau urca in zig-zag)
• utilizarea unui mijloc de transport in timpul cursei
• organizatorul considera ca accidentarea atletului nu ii mai permite continuarea cursei
• schimbarea sau pierderea numarului de concurs
• depasirea timpului limita anuntat in sedinta tehnica de organizatori

Alte reguli
• taxa de inscriere nu se returneaza nu este transmisibila altui concurent
• retragerea in timpul concursului sau abandonul obliga concurentul sa informeze organizatorul numarul de concurs din motive de siguranta
• suporterii nu au dreptul de a ajuta sub nicio forma concurentii, exceptie facand cazurile accidentarilor
• suporterii pot sustine concurentii cu conditia de a respecta regulile de conduita sportiva, indicatiile autoritatiilor si ale oficialilor
• organizatorii isi rezerva dreptul de a penaliza concurentii ai caror suporteri incalca aceste reguli.

La ridicarea numarului de participare in ziua concursului este obligatorie semnarea declaratiei pe proprie raspundere (formular prestabilit). Lipsa acestei declaratii duce la excluderea concurentului din concurs

ATENTIE
Pe parcursul traseului traficul rutier va fi partial oprit!!! “

Taxa de participare se plateste online, cu cardul sau cash la magazinul Sportsworld din Brasov Str. Carpatilor Nr.4A (Program Luni – Vineri 10:00-18:00, Sâmbătă 10:00-14:00)

La ora 12 se va da startul urmand ca la ora 16 competitia sa fie declarata inchisa. Premierea va avea loc la 16:30.

Organizatorii au facut si un profil al traseului, din acesta voi mentiona doar distantele:

Piata Unirii –intrarea pe drumul forestier (1,9 km) – izvorul de la Pietrele lui Solomon (3,1 km) – intersectia drum Poiana Mica (5,8 km) – Poiana Brasov La Cariera (8,5 km) – La Bancuta (11 km) – Poiana Stehil (12 km) – Saua Tampei (14 km) – Racadau Bariera (15,3 km) – Treptele lui Gabony (16,8 km) – Schei La Troita (19,2) – Piata Unirii (21 km).

Pana acum sunt peste 200 de participanti, deci va fi ceva frumos 🙂

HIT the Top challenge – in imagini, rostiri, trairi si rezultate partiale

Azi un nou concurs montan in Parcul Natural Bucegi, unic de acest fel in tara.

Localitatea Bran a fost gazda unui eveniment organizat de Primarie in colaborare cu Asociatia Outdoor Romania si sprijinit de echipa salvamont, sponsori, voluntari, serviciul de ambulanta, etc.

Startul s-a dat din cartierul Poarta la ora 9 si a presupus parcurgerea unui traseu turistic dificil. Ceva de genul cine ajunge in varful muntelui si inapoi…unde varful se numea Vf. Scara de circa 2422m.

La linia de start s-au adunat iar o parte din elita competitiilor montane de la noi din tara.

O sa public si cateva poze, multe facute in timpul alergarii, pentru ca am preferat in locul bidonului cu energizant sa iau aparatul foto. Cati mai stau si de poze la un concurs? Si atunci faci poze bune, in timpul actiunii…deci cine nu stie ce este o competitie montana isi poate face o idee parcurgand imaginile de mai jos.

Cu putin timp inainte de start, concurentii incep sa se stranga la start…se vede si cortul organizatorilor/sponsorilor.

Startul a fost dat de primarul din localitate care a sosit punctual, si a incurajat participantii

Dupa 15 minute de la start am ajuns la refugiul din Ciubotea, alergand pana aici cativa kilometri pe un drum forestier plictisitor…urat, si la urcare si la coborare :)))

Dupa 20 minute de la start am ajuns la primul punct de hidratare, unde un organizator astepta sportivii cu pahare cu energizante

Mai jos trecusem de al doilea post de hidratare dupa un lung si abrupt urcus prin padure

Dupa iesirea din padure si depasirea celui de-al treilea punct de hidratare am inceput urcusul printr-o zona stancoasa…cot la cot cu domnul de mai jos. Acesta alerga incredibil de bine si avea pe la 50 de ani 🙂

In catunul Ciubotei sau in caldarea Ciubotea, spre ultimul punct de hidratare. La stana nu era nimeni, organizatorii au rezolvat acest aspect si niciun concurent nu a avut probleme cu cainii.

Postul 4 de hidratare si sprintul domnului ce avea vreo 50 de ani, de altfel nu era singurul mai inaintat in varsta care alerga foarte bine

Pe panta inclinata concurentii se agatau de tufisuri mici de rododendron ca sa urce mai bine, mai repede

Dupa aproximativ un sfert de ora am ajuns sus aproape de iesirea spre Vf. Scara

Cand mai aveam 10 minute pana la varf, asii competitiilor montane alergau spre Bran cu incrancenare fiecare dorind sa-si dovedeasca suprematia. Am facut mai multe poze cu acestia cuprinsi de spiritul competitiei.

Si Vf. Scara – Top-ul competitiei

Am ajuns din Bran (Poarta) in 90 de minute la Vf. Scara apoi pe coborare nu am mai facut poze. De la Vf. Scara si pana la linia de sosire am facut cam 50 de minute. Nu dupa mult timp de la venirea mea, a sosit si dl. mai in varsta.

Ambulanta nu s-a miscat din loc pana cand concursul nu s-a incheiat…cu bine

Si ultimii 4 concurenti ai competitiei…aplaudati de toti cei prezenti

In timpul premierii soseau si voluntarii din posturile de control si hidratare…se vad pe drum, mai departe

Intre dl. cu tricou galben si cel cu betele este Lucian Clinciu, cel care a introdus conceptul de maraton montan la noi in tara, omul care a scos din „amorteala” sute de tineri, indemnandu-i sa faca miscare pentru sanatatea lor.

Si primele trei castigatoare la feminin, flancate de organizatori

Cel din mijloc cu sapca este Ionut Galiteanu, dupa rezultate unul dintre cei mai buni sportivi din tara

Cu ocazia acestui eveniment am avut onoarea sa intalnesc multi cititori ai blogului meu, spre rusinea mea de unii nu imi mai aminteam cu exactitate, imi cer scuze pentru ignoranta dovedita, dar poate este si din cauza faptului ca ma concentrez mai mult pe dusmanii Parcului Natural…

Mai jos, un maratonist deosebit, un om cu o larga experienta de viata, la varsta dansului inca alearga zeci de kilometri…sper sa pot face si eu asta dupa ani 🙂 De un bun simt nemarginit dl. Stan Turcu m-a scos din impas elegant 🙂 A fost de acord si sa facem o poza pentru ca pe acest blog, o arhiva a lucrurilor din Bucegi, trebuie sa apara si oameni deosebiti, parca e cam mult spatiu alocat lucrurilor rele…

Asa a fost la prima editie de HIT the TOP, o organizare fara cusur, cu salvamontisti si organizatori patruland pe traseu pentru siguranta participantilor, cu voluntari care au transportat cu rucsacul zeci de kilograme de apa pentru organizarea punctelor de hidratare, cu sponsori seriosi si autoritati locale ce au dat dovada de implicare…a fost un concurs frumos atat prin dificultatea traseului ales pentru intrecere cat si prin atitudinea participantilor…daca nu ma insel cu un timp de dus-intors de 2 ore si 20 de minute am iesit pe locul 9.

Semimaratonul de pe muntele Piatra Mare

Azi am fost pe muntele Piatra Mare la un semimaraton alaturi de cativa prieteni, a fost o zi plina din mai multe puncte de vedere.

M-am suit in tren, am coborat cu vreo 10 km inainte de Brasov, si am ajuns la fosta cabana Dambul Morii. Pana la ora startului, undeva dupa ora 10, am umblat prin fanetele din zona la pozat  fluturi, peisaje, insecte :))) Cred ca mai bine de 1 1/2 ore am fost ocupat cu treaba asta…au iesit cam 70 de poze.

Muntele Piatra Mare

Sperios fluturele (Melanargia galathea s.), noroc ca nu putea zbura bine si l-am prins in poza

O maiastra panza de paianjen intinsa

Unul dintre organizatori

Apoi au urmat cateva explicatii despre traseul de concurs/ marcaje, si startul de la bariera de la Dambul Morii. Se alerga pe poteca turistica denumita Drumul Familial pana sus la cabana Piatra Mare, de unde se mai efectua o bucla. Se ocolea prin tufisuri si molizi un varf stancos dupa care se ajungea iar langa cabana unde era Sosirea.

Ocupat cu pozatul nu am luat startul cu toata lumea :))) dar am recuperat pe traseu. In 58 de minute de la start eram la cabana Piatra Mare pentru a efectua acea bucla, partea finala a traseului, ce am parcurs-o in circa 7 minute, intrecand doi concurenti… am trecut al cincilea linia de sosire. De altfel, intre primii cincisprezece concurenti, diferentele de timp la sosire au fost de un minut sau doua.

In fata cabanei Piatra Mare dupa 58 minute de la start

Aici era Sosirea, asteptam pentru poze niste prieteni, apoi am plecat prin imprejurimi pe anumite puncte panoramice…tot pentru fotografii

In departare Depresiunea Brasovului

Un magar tot ne dadea tarcoale, era foarte prietenos, ce este drept nu a raspuns si la astfel de provocari…in imagine un baiat de toata isprava. Este imposibil sa obosesti cu el pe vreun traseu turistic, poate doar de la prea mult ras

Preturi la cabana Piatra Mare

Cabanierul

Prietenii se premiaza intre ei. Dupa ce i-a agatat medalia, Razvan, cel din dreapta, i-a multumit lui Dani, in hohotele celor din jur „pentru participare” si a declarat ca-l „premiaza cu o excursie pana jos, la poalele muntelui” :)) Inainte de asta se oferise sa dea magarul drept premiu din partea organizatorilor :)))

Am ajuns si in Brasov…apoi acasa

Semimaratonul nu a avut locuri, adica nu conta locul obtinut. Organizatorii au acordat niste premii la o tombola, nu stiu ce premii erau dar au spus ca la editiile anterioare tot castigau primele locuri sportivii de performanta si nu mai veneau concurenti. Asa ca s-au gandit sa nu mai acorde premii in functie de locul obtinut ci sa organizeze o tombola cu sanse egale pentru toti participantii :)))