Pana la Vf. Piatra Mare… pe la 7 Scari si intoarcere pe Familiar

Un mesaj ceva cu „purcelusule” m-a trezit de dimineata :)) Pai, cum ziua incepea cu asa ceva, inseamna ca urmarea era tot de bine…

Pana la urma „purcelusul” se imbraca, ia rucsacul si fuga la gara. Nu intodeauna e important unde mergi ci cu cine mergi… Cica se si alerga… pai, ce are?

Vine trenul de 9:05 si cobor la Timisul de Jos. Razvan si Iulica, alti purcelusi :)) erau in statie langa gradinita „Muguri de brad”. Trenului de ora 9 avand 6 vagoane, -cred ca e singurul tren Regio din Romania al CFR, care are 6 vagoane-, nu i-a ajuns peronul… si lumea de la ultimele 3 vagoane a coborat in boscheti. Asa ca, daca veniti de la Bucuresti in ideea de a face un traseu pe Piatra Mare, cu plecare din zona Dambul Morii, e bine sa stati la primele 3 vagoane.

Ne suim in masina si parcam la Dambul Morii, intrand pe un drum despre care daca as spune ca e calamitat, ar fi tot putin spus. Drumul e pulbere! Si daca ii dai un pic tare… pana la bariera ajungi ca Flinstonii…

De la bariera ne-am dus repede spre Canionul 7 Scari, citind ca tiroliana nu functiona, am ocolit canionul pe punct rosu si am revenit iar in banda galbena…

Nu stiu cat de repede am urcat, dar dupa ora 10 treceam de Dambul Morii si pe la 11:40 eram pe la cabana Piatra Mare. In imaginea de mai sus, eram pe la jumatatea traseului.

Cica sa urcam pe aici, fiindca e mult de urcat :))

Ruinele fostei cabane si niste magarusi prin ceata. Mai erau si altii, deci…

Ceata la greu…

Ei primii, eu de caruta

Cabana Piatra Mare

Am trecut mai departe… ca sa ajungem la varf. Ceva pana la o ora distanta. Dar, daca te duci repede, nici dus si nici intors adunate, nu faci o ora. Depinde acum, noi mai fugeam si de vant, si ca voiam… Oricum, spre varf si inapoi spre cabana, am intalnit 4 persoane. Cand urcam spre Canion erau zeci si zeci de persoane.

Razvan ne astepta de vreo 7 minute.

Ciufulit dar am ajuns 🙂

Iulica si Razvan, o poza pentru viitor 🙂

Aici alergam ca berbecii la vale, trecuti de cabana Piatra Mare. Pe la un 12:40 eram la cabana, pe la 13:15 eram iesiti din padure, la Dambul Morii. Parca ne venea sa o luam inapoi cand vedeam ca se insenina. Bine ca si ideea si inseninarea au fost de moment.

Il vazusem pe omul acesta cu masina lui de cafea de cand urcasem. La coborare, m-am oprit la el.

Cafeaua super 🙂 In Predeal, mai bei o cafea asa buna pe la restaurantul hotelului Carmen.

captura timp De la Dambul Morii, pe la 7 Scari si pana la varf.

Ne-am urcat in masina si am coborat la gara Brasov. Cand ma uit, trenul de ora 14 era in gara. Gata, l-am prins! Deci dupa alergarea aceasta, aveam tricoul de alergare ca scos din apa 🙂 Dar simti ca traiesti dupa asa ceva 🙂 Stii cum te simti?? Renascut! :))

 

Valea Horoabei: scarile metalice, canionul, tunelul, portita, izbucul si… se cauta „Esteticianul” refugiului din Saua Strunga

La anumite perioade, apar pe munte oameni care mai repara un podet, remarcheaza un traseu, desfasoara actiuni de ecologizare sau refac un refugiu. Asa s-a intamplat si cu refugiul din Saua Strunga… a intrat in 2016 pe mainile unor iubitori de munte si a fost refacut.

Ma gandeam anul trecut ca principalul pericol pentru acest refugiu ar fi ciobanii. Intai fura ce este prin interior, azi iau patul, maine usa, dupa care baga oile… si cainii, la umbra. Nu inseamna ca azi cred altfel. Pe mai departe cred asta… si, intr-o zi de vara, o sa vad sau vom vedea, vreun cioban si oile prin refugiu. Insa, pana atunci mai este… de abia au urcat turmele.

Din pacate, s-a miscat cineva mai repede: un zapacit, nu ai cum sa-l numesti altfel, pentru ca nu pot pricepe cum cineva poate avea in rucsac un spray pentru vopsit, a trecut pe langa refugiul nou si l-a mazgalit. Greu sa etichetezi asa ceva. Un om de munte nu-si umple rucsacul cu fel si fel de prostii, cum ar fi un astfel de spray.

Mazgaliciul de serviciu este un anume Emil N., care a trecut pe acolo, duminica 04.06.2017. Sunt sute de distribuiri pe Facebook, in ideea ca individul va fi identificat. Se ofera toata gama: de la bataie, la recompensa si chiar la stergerea din proprie initiativa a scrisului. Adica unii l-au rugat frumos 🙂 Probabil dintre aceia care cred ca niciun urs nu trebuie impuscat, toate animalele au o prietenie cu omul, putini visatori dupa mine. Pai un astfel de plimbaret, nu are nicio treaba cu natura, frumosul, el mazgaleste orice pentru ca simte satisfactie cand isi bate joc de munca altora.

Sunt si eu insa pentru acordarea unei recompense… aceluia care-l identifica si mai apoi, il vopseste tot de o asemenea maniera. Pentru ca aceia care merg pe munte, buni sau rai, sunt prieteni cam toti pe Facebook si sigur cineva e prieten si cu omul asta. Trebuie cautat un Emil N. care a postat poze de duminica de prin Saua Strunga. Evident nu a postat cu mazgaleala, dar daca il cheama Emil N. si a trecut pe acolo, pe 04.06.2017, el este.

Tot duminica, in jurul orei 12, eram pe terasa la cabana Padina. Nu am vazut pe nimeni urcand spre refugiu. Pe la 12:30 am plecat si noi pe acelasi traseu. Dar, de la prima stana noi am facut dreapta, spre bazinul Horoabei. Chiar si cand am ajuns pe puncte mai inalte, tot nu am vazut pe nimeni pe acel traseu. Imi spunea cineva ca doua grupuri separate de biciclisti au traversat Platoul Bucegi si au trecut prin Saua Strunga spre Moieciu. Mi-e greu sa cred ca un pasionat de munte, impinge o bicicleta pana in Sa, iar acolo scoate un spray si mazgaleste refugiul. Cu siguranta, este unul care are doar chestia asta in cap, de a face rele!

Mai departe, imagini de poveste din bazinul Horoabei. Am intersectat dupa mers pe la gol alpin, valea, coborand pe un fir impadurit pana la ea:

Cam pe aici am ajuns, pe la jumatatea vaii.

Ultima scara cum se urca

Pe acolo se continua

Se coboara tot pe o scara…

Adica aceasta scara. In fiecare an vad grupuri de montaniarzi, mari si tari in postari, neintrecuti in aprecieri, care stiu tot ce misca pe munte… si mereu si-o iau prin aceste locuri 🙂 Am evitat mereu sa scriu, sa nu se creada altceva. De fapt, pe munte faci cunostinta cu realitatea si e posibil sa devii mai normal 🙂

Montaniarzi super tari, contabili de cat mai multe ture, vin prin Valea Horoabei sa vada cascada, apa, ca e de vis si tare de tot canionul 🙂 Vin primavara ca sunt prostiti initial de tot felul de experimentati, sa mai bifeze o tura. Si toti la gramada fac niste bai zdravene. Toate aceste scari sunt acoperite de apa si ei, saracii, urca prin suvoiul de apa rece. Le cade apa in cap, se mureaza pana la piele. La final, niciunul nu posteaza ce nasol a fost ci… super tare, suntem buni, am trait o aventura, extraordinar, chiar a meritat 🙂 Si altii ii admira si se vor duce si ei. Acolo realizeaza toti ca au fost fraieri, inconstienti, dar cum sa scrii pe Facebook: bai, ce mari prosti suntem? Evident, cand ai zeci si zeci de ture, suna totul cum vrei sa sune… asa au vrut ei, sa treaca prin apa 🙂 Ca nu e pentru oricine 🙂

Cea mai inalta scara, aici le este Golgota 🙂 Da’ e bine asa!

Prin canion

Aici este frumusetea, cand poti sta linistit, nu in apa, sa te bucuri de peisaj.

Suntem pe valea principala si se vede ca nu e apa. Foarte multi montaniarzi nu stiu ca suvoiul permanent de apa al Horoabei, nu vine din firul vaii principale, ci de undeva din dreapta acesteia, din versant.

Asadar, Cascada Horoabei spre care s-a facut poteca buna de tot, e acolo mai mereu 🙂 Sursa permanenta de apa care o alcatuieste iese de la vreo 300 metri cel mult distanta.

Izbucul Horoabei

In drum spre firul principal, care se vede ceva mai jos.

Traseul te poarta pe sub aceasta portita. O sa vedeti un marcaj cruce verde, el nu este insa turistic. E desenat demult prin aceasta vale. Traseu turistic nu exista pentru ca suntem in tara in care putini isi asuma responsabilitati. Plus ca ar trebui si alte amenajari, desi, la aprecierea mea, un montaniard nu intampina probleme pe aici. Sunt lanturi, cordeline, scari…

Intrarea/originile tunelului… cum era denumit de primii montaniarzi, ne-a dus in preajma unor tineri care faceau alpinism. Adica se iese undeva la un gol, vine un perete, apoi in rapel. Surpriza mea a fost sa vad si fete pe acolo. Nu ca nu ar avea voie… dar judecand dupa aspectul intrarii, eu am crezut ca doar barbatii sunt atrasi in interior. Chiar nu mi-am inchipuit ca si aici, pe munte, a ajuns discutia despre componenta unei familii. Nici muntele, nu mai este ce era odata 🙂 🙂

Cascada Horoabei

Din Poiana Horoabei ne-am indreptat spre Padina pentru a urca prin padurea Laptici… o sa revin cu traseul, cum am zis anterior… Din poienile de la Padina se auzea o voce inconfundabila. Era tipul de la „Stelele Bucurestiului” cu o piesa de prin anii ’90… „poti sa pleci acum ca nu mai imi pasa, voi gasi alta mireasa” 🙂 De altfel, nu am auzit o muzica prea diferita pe aici, de-a lungul anilor… Vorbesc din proprie experienta, din 1995 si pana in 2008, am venit cu corturile la Padina, an de an, cu vecini si prieteni, de nu stiu cate ori. Deci, de atunci si pana in prezent, chiar am auzit orice. In general, peste 90% dintre cei care ajung aici… sunt oameni care asculta manele sau rock. Restul, sunt cei care nu asculta nimic, vin sa se recreeze. Eu am fost in orice categorie de grup.

O data, mi-am mutat cortul pentru ca o familie asculta langa mine doar Radio Romania Actualitati. Ce-ti mai trebuie radio nu stiu care si stiri, cand vii pe munte? Ideea este sa te rupi un pic de ce se mai intampla.

Altadata, mergeam pe drumul forestier si, pe acel platou unde acum scrie Padina Fest, putin mai spre drum, era un cuplu care statea pe langa o masina. Din masina razbatea o muzica, el statea pe un scaun la o masuta mica, cu o sticla de bere in mana si misca sticla in acord cu muzica. Ea… voluminoasa. In fine, privesc putin si trec mai departe, nu era cine stie ce. Eram si cu rucsacul in spate, ramasesem iar in urma…

Cand? Prind cu urechea niste versuri, imposibil de uitat de atunci 🙂 „La sufletul care-l ai si la frumuseteee, Langa mine ai trai ca intr-o povesteee”. Cu aceste cuvinte in minte, imi intorc privirea spre ei. Cum naiba de nu bagasem de seama? 🙂

El un sac de oase, pitic, aproape beat, zambind idiot, ea uriasa, rotindu-si mainile stilul morisca, in fata. Sa fie cumva Baloo din Cartea Junglei? Naaaa, era consoarta tipului cu berea. Daca isi punea coana mare mintea si-l acrosa, il zbura peste masina cu scaun si cu bere cu tot. Cine poate sti cate somnifere de dreapta ii acordase omului de-a lungul povestii…

Dupa vreo 3 metri mi-am dat rucsacul si am tras o portie de ras cu lacrimi. Asemenea luciditate ca sa apreciezi „povestea” si „frumusetea” din ea, mai rar 🙂 Mai imi vin cateodata in minte, versurile acelea :))

Liniste si alb. Iarna pe Bucegi. Pestera Ialomitei. O noua „fabrica de bani”. DJ 713 are iar nevoie de reparatii

„Este zapada mare… au anuntat ploi…” si alte asemenea. Pana la urma din grupul de 4 am ramas 2, din care Matrix avea mana rupta 🙂 Dar evident ca am plecat…

1Pe la 8 si 15 minute am plecat… trebuia la ora 7, dar pana am stat la discutii la telefon, unii cu altii, despre vreme, despre grosimea stratului de zapada de pe Platoul Bucegilor, etc, a trecut timpul. Matrix era insa primul la locul de intalnire, si el ar fi mers oricum

2Aproape de Stana Regala

3Leurda

4Mai trec si ursi pe poteca turistica

5Crucea lui Sorin Golopenta de pe Piciorul Pietrei Arse

6La iesirea din padure ne astepta zapada

7

8Ceva mai sus, printre acesti nameti, aveam sa gasim 2 doamne trecute de 40 de ani, echipate de iarna, care urcau foarte bine spre Complexul Piatra Arsa

9I se spune „Broasca”

10„Sfinxul Pietrei Arse”

11Complexul Piatra Arsa. Vedeti ca jnepenii sunt sub zapada ceea ce arata ca momentul drumetiilor pe Platou inca nu a venit 🙂 Ma refer la cui nu-i place prin zapada, mie imi este totuna, daca trebuie sa ajung undeva nu conteaza cum este si ce este. Cu alte persoane, in afara de Matrix sau cunoscuti care stiu ca pot merge, nu m-as aventura…

12Aici am inteles de ce ne priveau pe geam personalul de la acel Complex. Pai ei erau izolati acolo de dinainte de Paste, drumul era plin de zapada. Nici noi nu ne asteptam la asta…adica dupa ce scapasem din troienele de pe Piciorul Pietrei Arse si de pe Platou era clar ca pana la Pestera Ialomitei tot prin astfel de zapezi am fi mers.

13Iata-ne si la bariera ce inchide drumul spre Babele. Drumul pe o lungime foarte mare, cat mai vazut noi cu ochii, este plin de zapada. Ma refer la DJ 713 ce se opreste la bariera. Nici pe poteca spre Pestera Ialomitei nu se vedea vreo urma, dar asta era, am facut noi urme

14La o cruce careia i-a fost smulsa tablita cu numele si cu o poezie. Vreun tacanit nu a avut ce face si a tras de acea tablita pana a rupt-o. Probabil a aruncat-o prin imprejurimi si la cat jnepenis este, va fi foarte greu de gasit. Multi ajunsi in acest loc incercau niste senzatii stranii… poezia era scurta si sinistra, peisajul este destul de salbatic, parca pluteste moartea prin locurile acelea. In urma cu multi ani, cand am venit prima oara pe aici, mi s-a parut un loc ciudat, te simti oarecum, dar nu am zis nimic la nimeni. Ulterior, dupa alti ani, un prieten ce are un ziar imi spunea ce emotii l-au incercat in acest loc. Apoi au fost altii si altii… pana la urma s-a oprit cineva si a rupt tablita. Bine ca am poze cum era inainte. Aici a murit in conditii neelucidate o eleva pe nume Bia Mariana. Unii au zis ca a fost abandonata de profesor.

15Prin padurea Cocora

16Un semn timid de primavara

17Traseul turistic… urme de pasi de ursi am vazut in multe locuri

18Aproape am ajuns… de aici am coborat spre hotelul Pestera iar la marginea padurii am facut primul popas al zilei

19Hotelul

20Nimic surprinzator… ursul a rupt gardul de ani de zile si vine periodic la gunoaie. Eu le-am zis de la inceput ca trebuie o imprejmuire metalica acoperita, dar nu ai cu cine vorbi fiind doar orientati dupa furat. In plus, nu le poti cere unor magari sa gandeasca, acestia doar trag unde li se nazare sau se opun pentru ca le trebuie cativa ani sa inteleaga de ce o panta trebuie urcata.

21La cladirile manastirii Pestera Ialomitei

22Biserica Sf. Nifon

Pana aici unde drumul era deszapezit, am facut din Busteni peste munte si Platou aproape 6 ore. Vara am fi facut cel mult 5 ore.

Ne uitam putin pe acolo, cu gandul de a merge apoi in biserica din Pestera Ialomitei, situata la o distanta de 10 minute din acest loc. Ca de obicei, eu sunt fie prea in fata, fie in spate cu mult, preocupat de diferite aspecte, peisaje, foto… De data aceasta eram cam la 50 metri de Matrix, cu spatele la el si la cladirea staretiei. Matrix a vrut sa treaca un pod cand o doamna ce lucra la manastire i-a spus ca nu pe acolo apoi i-a zis asa: „daca sunteti turist, luati-o pe jos” si i-a aratat o alee pe sub pod. Ma intorc si eu, ma uit la ea, la un calugar si la un cetatean ce statea aproape de o usa. In mintea mea deja era intrebarea: „De ce sa nu treaca pe pod?”

Ma uit apoi la pod , vad la capatul lui un gard din barne ce nu era in toamna si un drum ce se prefigura mai departe. Asa ca, nu mai conta parerile cucoanei sau ale cuiva. Cobor cu Matrix pe alee doar ca sa ajung sub acel gard, urc niste trepte si apoi intru pe acel drum bine-mersi pe langa alte case ale manastirii. Doar nu trebuia sa-mi dea voie nimeni…

23Dupa biserica veche, aceasta este cea mai veche cladire a manastirii. Aici am stat de zeci de ori, in alta perioada. Undeva, putin in stanga este o cladire ridicata fara acte prin 2012. Tot in stanga, se face un alt drum, creat cu buldozerul anul trecut chipurile pentru reparatii la niste bazine de apa. Aici, de unde am pozat, trecusem de gardul din barne. Deci astia nu puneau gard daca nu i-ar fi apasat ilegalitatile. Nu au acte pe multe din ce au ridicat prin zona…

Merg mai departe pe drum, cu mentiunea ca de Paste, stiind ca oamenii sunt ocupati, am intrat intr-un perimetru pazit, doar ca sa ma uit eu dincolo de un gard unde era un obiectiv privat ce trebuia pozat… si cum nu aveam pe unde trece… s-a intamplat sa intru, asa ca nu aveam nicio problema in a intra pe „proprietatea” ilegal dobandita a sfintilor parinti. Ca stiti ce se intampla? Astia nu au cumparat nimic, doar s-au extins an de an prin paduri si poieni, ca nimeni nu are curaj sa spuna ceva, doar vorbim de sfanta biserica, etc. Pe mine, desi ortodox, merg la biserica, ascult unele lucruri, admir unii preoti, ma enerveaza smecheriile acestea. Vine nu stiu ce sfant parinte si vrea el nu stiu ce, motivand ca este pentru Domnul. Ce treaba are Dumnezeu cu astfel de acte banditesti? Nu le zice nimeni nimic… de frica „pedepsei divine”. Nu are nicio treaba Dumnezeu cu nascocirile unor slujbasi ai Bisericii.

Asa ca merg mai departe, Matrix a ramas undeva la distanta, un domn se holba de la geam spre mine… si ajung aici:

24Cel mai probabil, o „noua fabrica de bani”. Foarte interesant de aflat cine ridica acest sfant locas si cine sunt cei care cu credinta si evlavie intra intransa… fara a poseda vreun act. Pentru ca este Sf. Gheorghe astazi, gasesc foarte nimerit sa-i intreb pe cei din Ministerul Mediului si pe cei din Inspectoratul de Stat in Constructii, chiar astazi… despre aceasta binecuvantata cladire, adapost pentru nevoiasii care platesc…

Am facut circa 10 poze si am plecat spre Pestera

25Copacul acesta pe sub care trec atat acei sfinti parinti ce cu osardie realizeaza „intocmai” lucrarea Domnului… pe care in tot ce fac il iau in desert, degraba golitori de buzunare cat si enoriasi credinciosi pupatori de maini sfintite prin munca, nu s-a gandit nimeni sa-l taie si sa elibereze drumul. Dar o minune se poate intampla oricand 🙂 iar o minune care sa nu coste ar fi perfect, ia sa vina cineva de bunavoie si sa puna umarul la lupta impotriva celui care pune astfel de obstacole in drumul binecredinciosilor

26La Pestera Ialomitei

27Prin bisericuta din Pestera

28Nu am stat prea mult, am intrat cam 200 metri in pestera, venisem sa vad cateva inscriptii vechi, eu retin in timp diferite imagini, detalii, etc si intr-o zi cand aflu ceva concret, stabilisesc o legatura, stiu unde sa caut. Am stat putin, odata ce am vazut si pozat unul dintre scopurile acestei excursii. O poza pot sa postez:

291857

30Proiectul de amenajare a Pesterii… sume astronomice, in teren vor fi cu siguranta realizari mici ca si cost, supradimensionate pe hartie. Deocamdata, desi trebuia sa se inceapa lucrarile, nu se vede nimic… le-or fi inceput deja prin birouri. Astia nu vor fi niciodata capabili sa faca lucruri utile, doar sa risipeasca aiurea banii. Unde te uiti, nu au facut nimic util, cimitire de bani… nu au dezvoltat niciun turism, nu s-a intamplat nimic de ani de zile in Parcul Natural Bucegi, doar strategii ale vorbelor goale. O sa vin mereu pe aici imediat ce dau drumul la lucrari 🙂 Acestea trebuiau demarate din 2012, peste cateva zile trebuie finalizat proiectul.

31Bineinteles ca ar fi extrem de ridicol sa merg eu sau alti prieteni ce umblam de mici pe munte, printr-un astfel de loc, si sa cerem asistenta salvamont. In primul rand, ca la viteza noastra ei nu se pot tine dupa noi, deci nu stiu cine pe cine ar ajuta. Mi-a venit o idee 🙂 🙂

Au pus acest panou, un mare multumesc. Pentru ca atunci cand se mai topeste putin zapada voi face o cerere la Consiliul Judetean Dambovita in subordinea caruia este Serviciul Salvamont. Sunt un turist iubitor de frumusetile naturii si vreau sa merg prin acel canion, evident ca solicit asistenta salvamont. Da’ de ce sa nu mergem pe acolo sa ne uitam unii la altii, mai socializam 🙂 Bineinteles ca asistenta este gratuita, se subintelege, alfel nu se ofereau ei…

Panoul acesta dincolo de utilitatea sa, ca avertisment pentru incepatori, este o chestie de ghidaj, adica ne suni, platesti si te ducem pe acolo… bon fiscal sau altceva nu-ti va da nimeni. Am un var la Fisc in Bucuresti, nu ar fi rau sa-l invit pe aici cu niste colegi, sunam la numarul acela, vine asistenta salvamont si cand va fi sa platim, astia vor face ochii mari ca nu primesc nicio hartie…

Poza aceasta o voi incarca pe Facebook si voi multumi pentru serviciile turistice gratuite oferite de prietenii salvamontisti damboviteni. Vor crede zeci de oameni ca este un serviciu la care poate apela oricine, oricand 🙂 🙂 Cinste salvatorilor, adevarati oameni de munte.

Am glumit, va dati seama, se trezesc oamenii acestia cu tot felul de telefoane 🙂 Iar varul meu merge mult prea bine ca sa aiba nevoie de sprijin, era prin Mont Blanc acum de Paste…

32Pe langa cabana Padina…

33Drumul arata groaznic, plin de gropi, apa, noroaie. Ambele drumuri ce inconjoara lacul Bolboci sunt curatate de zapada, dar cel dinspre cabana Bolboci, adica acesta din dreapta, neasfaltat, este vai mama lui. La fel si de aici pana la Padina si Pestera. Extrem de putini turisti, circa 100 de turisti au vizitat Pestera Ialomitei in aceste zile, am intrebat eu pe acolo. Un bilet este 8 lei pentru adulti si 4 lei pentru copii

34

35In Cheile Tatarului… vremea a fost toata ziua inchisa, la un moment dat ne parea rau ca nu a fost ca a doua zi de Paste, dar ar fi fost un cosmar traversarea Platoului si a muntelui Cocora… si asa am mai scapat prin troiene pana la brau, dar mie mi-a placut, nu am plecat de acasa cu ideea de a fi totul cum vreau. Luam lucrurile cum se prezinta. Ne-am udat pana la genunchi, motiv pentru care nu am mai vizitat pestera, in aceasta perioada apa in Pestera are un nivel ridicat, noi mergem si prin locuri unde este apa, asa ca de doua ori baie rece nu prea era in regula.

36Raul Ialomita la intrarea in Chei

37Peste 4 zile se vor implini 39 de ani de cand a fost montata aceasta placuta… cred ca nici aceia care au asezat-o nu mai stiu de ea

38Lacul Bolboci

39Au sapat pe marginea drumului ca sa ia astfel de bucati de piatra. Date cu un lac de piatra arata foarte bine, dupa ce sunt zidite. Mi se par oricum prea mici, am vazut si mai mari dar nu in Bucegi

39bO alunecare de teren, stanci imense s-au prabusit pe drum dar cineva le-a impins cu un utilaj in vale. Dupa ce am trecut noi, se auzea un motor de buldozer cred ca incerca sa mai repare cate ceva pe aici. Stanca aceea mare in niciun caz nu putea fi urnita

40Un peisaj care mie imi place foarte mult, cum cresc acei molizi mici peste muschi, la inaltime, pe stanca

41O parte din lac… cum mergeam, aud un zgomot. Ma opresc apoi plec si iar se auzea. Febril, am scos binoclul si repede sa caut pe intinderea lacului… pe lac, pe la mijlocul sau erau gaste salbatice. Nu mai vazusem pe aceasta mare din mijlocul Bucegilor gaste salbatice.

42Cabana Bolboci… din pacate desi locatia este frumoasa, placuta, drumul este prost, stricat in timp si in principal de cei care exploateaza padurea. Peste tot unde se exploateaza padurea, raman in urma nu doar peisaje dezolante ci si drumuri deteriorate si nimeni nu le repara vreodata.

Poate ati auzit cum padurile statului cad sub drujbele padurarilor… bine, reportajul este in judetul Dolj, unde un grup infractional reunea si sigur mai reuneste vreo 100 de silvicultori 😉

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/padurarii-doljeni-pusi-pe-butuci-de-romsilva-666423.html#

43Bine ca i-au dat jos sigla cu „Baza Salvamont Zanoaga”. Cladirea aceasta care a inghitit 20 miliarde lei vechi a fost ridicata pentru a veni in sprijinul turistilor, adica pentru siguranta lor 🙂 Aceasta era justificarea din acte pe timpul cand se cereau banii pentru acest proiect „deosebit de util”. Nimeni in ultimii zeci de ani, nu s-a accidentat prin aceste locuri, neexistand asadar niciun istoric, niciun accident, pentru ca nu ai unde sa te accidentezi. Si beat daca ai fi nu ai unde sa cazi, neexistand nici macar cunoscutele santuri de pe marginea drumului… Neavand ce face cu aceasta cladire au inchiriat anume spatii Jandarmeriei Montane. Foarte rar sa fie vreun salvamontist in acest loc, nu este nimeni nebun sa stea prin aceste locuri unde nu se intampla nimic. De altfel, au un sediu mult mai util salvarilor montane la Pestera, la circa 10 km distanta de aici. Turistii, pe munte, se accidenteaza in general in zona stancoasa, nu pe locuri netede, prin paduri si poieni. Asa se risipesc banii cetatenilor…

Incepuse si ploaia, dar chiar nu conta, vazusem atatea in aceasta zi.

44Un peisaj cu ploaie. Putin mai sus, din urma ne-a ajuns un domn ce administreaza cabana Dichiu. El nu ne cunostea, eu il cunosteam 🙂 De o politete putin banuita prin Valea Ialomitei, s-a oferit sa ne transporte dansul pana in Saua Dichiului. Chiar insista vazand ca ploua. Doar ca noi plecasem sa ne plimbam pe jos, nu cu masina. Apoi au trecut alti cunoscuti cu masinile si cum alt drum nu era a trebuit sa ne oprim cu fiecare de vorba si sa le multumim.

45Aici, la intersectie de drumuri, soarele incerca sa iasa din nori. I-a reusit pana mai tarziu.

46La o ora de la plecarea din zona „Bazei Salvamont Zanoaga” am ajuns la cabana Dichiu.  Am fi putut ajunge mult mai repede dar nu ne grabea nimeni. Pana aici mersesem probabil cam 35 km. Ne-am oprit sa cumparam cate ceva. In interior, curatenie si politete, oameni amabili. Cabana aceasta este asezata la intersectia drumurilor judetene 714 si 713, adica poti derula o afacere cu sanse mari de reusita. Am ramas cu o buna impresie despre acest loc.

47

48Si am primit si bon pentru ce cumparasem, ceva extraordinar in Parcul Natural Bucegi. Doar la hotelurile Pestera si Cota 1400 si la Stana Regala primesti bon, in rest nimeni nu are vreo treaba cu asa ceva 🙂 Nu prea poti spune ca este ilegal sau nu, deoarece statul in ultimii ani a inventat tot felul de taxe si impozite, pentru a acoperi furturile unor oameni numiti politic sau pentru a finanta prin mijloace elevate clientela de partid. Asa ca daca sunt prinsi sunt amendati, daca nu sunt prinsi… Interesanta mi se pare propunerea legislativa prin care sa nu platesti daca nu ti se da bon si ma intrebam eu asa… „oare o fi viabila chestia asta in societatea noastra?”.

49

50Trasee vechi si pierdute prin padure, care insa ne-au scurtat considerabil drumul spre Sinaia. Fiecare marcaj are o poveste lunga si frumoasa

51Am ajuns si in partea prahoveana a lui DJ 713, unde am intalnit sinonimele cuvantului dezastru

52Si s-a surpat… pentru ca idiotii nu s-au gandit ca nu poti face un drum fara sa ai fundatii, terasamente, ziduri de sprijin. Smecheria a fost sa se toarne repede asfaltul pana in varf de munte, aici era combinatia. Ulterior, s-au apucat de amenajarea zonelor invecinate. Prin urmare, nu stiu daca vor inaugura vreodata acest drum. Cand fac treaba la km X, cade ceva pe la km Y.

53

54Este la noroc, doar nu va cadea o stanca exact atunci cand treci 😉 Ce cade este dat pe margine 🙂

Mai jos, la fel:

55Trebuia sa cheme niste specialisti ca sa gaseasca solutii tehnice de amenajare a versantilor

56Namol si stanci, lasa ca mai vine de cateva ori. Zona este atat de intinsa incat le va lua ani sa o amenajeze

57Nici balustrade nu au pus peste tot

58Ce munte mare si ce zid pentru furnici au facut ei 🙂 Ei de abia in acest an vor cauta solutii, la vreo 3 ani de la inceperea lucrarilor la drum.  S-a cuibarit atat de mult furtul in ei incat nu au nicio teama de lege, de puscarie, nu cauta decat tot felul de metode de capusat bani publici. Vor directiona alti bani pentru amenajarea versantilor, „cheltuieli neprevazute de vreo 2 milioane de lei”.

59Paraiasul acela de ce credeti ca vine el asa pe sosea? Deoarece nu exista o subtraversare 🙂 Pentru tampiti a fost prioritar asfaltul, apoi cand au venit sa amenajeze cat de cat marginilem s-au trezit ca nu au pus un tub sub drum ca sa curga apa paraului, asa ca l-au directionat pe sosea 🙂 In timp, adica intr-un an-doi, paraiasul aduce tot felul de materiale, pietre, lemne, frunze si la o ploaie puternica le va imprastia pe toate pe drum… dar tot raul spre binele… altora. Va fi de lucru an de an la acest drum, de carpit. Lasa, ca se fac bani si din chestii d’astea 🙂 🙂

60Daca mergeti prin paduri, doar trebuie sa va uitati in poza, la cetina de pe drum. Stiti cat timp ii ia unui brad cazut sa-si lepede acele? Destul! Adica nu o zi, doua, o saptamana. Deci de atunci a cazut copacul peste balustrada si peste drum. Nimeni nu are nicio problema, pe fata sau pe la spate, toata lumea stie ca acest drum a fost facut doar pentru a se imparti niste bani. Au bagat gargara ieftina cu utilitatea drumului si dezvoltarea Bucegilor si acum sunt multumiti ca s-au vazut cu sacii in caruta. O sa le zic de bradul cazut pe drum, sigur vor zice ca a cazut intre timp, adica ieri, alaltaieri 🙂 Doar ca nu este niciun intre timp ci este de mai mult timp…

61

62Pe podul de pe Izvorul Dorului

63Si s-a terminat excursia 🙂 🙂 da’ mai sunt zile…

Vanatoare de imagini pe muntele Bucsoiu…in loc de poieni „superbe”, alunari

Cum a inceput? Asa: „Mergem maine?”, „Nu pot, lucrez, raspund eu”, „Atunci poimaine?”…si a ramas sa trimit un mesaj. Mesajul a venit pe la 8, pana am plecat s-a facut 9, la locul de intalnire am ajuns pe la 10. Adica tarziu, fie si pentru o excursie de cateva ore. La ora 15 trebuia sa ajung in Sinaia, bineinteles ca nu am mai ajuns la ora respectiva ci pe la ora 18.

Plecam cu gandul la acele poieni pozate acum vreo 10 zile…sa vedem daca se poate organiza un picnic in acestea. Pe Valea Bucsoiului asadar…

Poienile cu pricina

Plecam din Busteni, ne uitam pe Valea Cerbului si constatam ca din sute de corturi si rulote au mai ramas o mana de curajosi, maximum 20… ne regrupam mai sus de cabana Gura Diham si incepem urcusul spre Poiana Izvoarelor. Pana la cabana aceasta, Matrix nu are ce face si numara toate izvorasele traversate de poteca…mai multe zeci, asa ca ramane el si statistica 🙂 , noi cu privirea la el, curiosi.

Iar a sucit cineva indicatorul de cabana Diham in directie gresita…in acel sens nu exista niciun traseu marcat cu cruce albastra. Este usor de imaginat cine il tot schimba…cateva indicatoare noi nu l-ar duce mintea sa monteze.

Vizavi de cabana Poiana Izvoarelor

Din poteca vad un panou…tot noi l-am prins ultima oara, acum vreo 2 ani. De vreun an, nici noi nu ne-am mai uitat dupa el, nici cei care l-au pus initial, cu atat mai putin angajati cu responsabilitati in aceasta zona a Bucegilor. Ies din poteca manat de un gand: „cum naiba se face ca nimeni nu-l poate pune la loc?”. Pana sa ajung la el, ma gandesc la faptul ca nimeni nu are cuie mari prin rucsac, probabil de aceea… Panoul era prins de un copac, dar fie turisti, fie vreun cioban, au tras de el si l-au dat jos…

Pana la urma, vad ca panoul mai pastreaza doua cuie mari, rasucite, probabil cum au fost strambate cand au tras de el. Ma uit dupa o piatra, bat cuiele spre exterior, ridic panoul si-l tin cu o mana, bat cuiele si gata…mare lucru nu a fost. Interesant este ca de anul trecut tot zace prin balarii…

Doar daca iti dai interesul…fie si 2 minute, tot este ceva.. Mare lucru nu am facut, dar asa mic lucru cum a fost, nimeni de un an de zile nu a miscat panoul de pe pamant…si au trecut mii de oameni 🙂 …la asta ma refer cu 2 minute.

Valea Bucsoiului, poienile mai sus…

In Poiana Bucsoiului, banca lui Traian Murgilas…in toponimia montana va fi introdus acest loc foarte curand

La 20 de minute dupa intrarea pe vale eram destul de sus…

Vedere in spatele nostru…Postavarul si Piatra Mare, parca sunt doi frati, strajeri ai depresiunii Brasovului

Vedere inainte…ce taram mirific!

Un canion spre stanga, iese undeva prin Creasta Balaurului…aici s-a produs momentul 🙂 Pentru ca trebuie de fiecare data sa se intample. Aud un zgomot, apoi un fel de pasi, eram singur…pentru ca ramasesem de caruta…eu cu ideile mele, dincolo ce este, o privire mai atenta spre altceva. Cum ascultam eu asa in liniste, ma conving repede ca este o vietate prin preajma…si merg mai repede spre acel loc. In gand imi spun: „si daca este urs si vine dupa mine tot il intrec pe valea asta denivelata”…pe o astfel de vale daca esti mai iute de picior nu prea ai vreun stres de urs, adica am probat asta pe o vale de langa Cariera Piatra Arsa si pe valea Izvorul Dorului spre cascada Vanturis. Ursul a ramas departe in urma, fiind incomodat de stanci si copaci prabusiti.

Ies din vale, intru printre jnepeni, soarele imi batea in fata si nu vedeam inainte prea bine…nu se mai auzea niciun zgomot. Ma uit in jur, numai jnepeni, cum naiba ies dintre ei :)) Dupa cum mirosea prin preajma altceva in afara de urs nu avea cum sa fie pe acolo…pana la urma, vad ceva zburand dupa un jneapan mare. Merg mai aproape dar incet sa vad ce ar fi…dincolo de jneapan un copac cu frunze…

Privesc copacul aflat pe marginea prapastiei si uit instantaneu de urs, uit instantaneu de prieteni, de timp. Priveam un copac incarcat de… pasari. Cu zecile prin el, mancau, topaiau pe crengi, o frumusete…ma las jos, sa scot aparatul si aud niste strigate din valea invecinata…pasarile aud si ele si o parte isi iau zborul. Injuraturile imi trec cu viteza luminii prin minte :)), scot aparatul foto resemnat, vina este a mea ca iau dupa mine cate un astfel de panicat, care striga, ma striga…

Privesc de dupa jnepeni, imi spun ca tot mai sunt cel putin 10 pasari in copac si sa le filmez mai intai. Nu am filmat decat 2-3 secunde si deja aveam fundal muzical. Eram sunat pe mobil. „Doua anotimpuri” rasună prin muntele Bucsoiu, spre disperarea mea si spaima pasarilor care zboara care unde nimereste. Ma asez pe iarba resemnat, nici nu ma uit cine m-a sunat, in afara de tembelul din vale nu avea cine sa fie…si urmeaza apel dupa apel. Nici nu scot telefonul, la gura mea sunt numai mame, morti, un intreg amestec.

Imi spun ca niciodata nu o sa scot casuta vocala…ma bucur ca suna de cateva ori si-l ia casuta. Stau, privesc, ma intind, ma gandesc cum s-a dus momentul, incapabil sa mai aud ceva in jurul meu. Ma ridic pana la urma sa plec mai departe.  Doar ca, una cate una, pasarile de alun reveneau la acel copac.

Evident, m-a vazut, dar nu a plecat. Trei se intorsesera inapoi…nu era totul pierdut :))

Erau cu ochii pe mine, dar nu zburau…

Gata, nu eram o amenintare 🙂 au inceput sa manance, fiecare tinea in gheare cate ceva. Nimic mai frumos in acele momente…decat sa fii la 5 metri de niste pasari care cand vad omul nu stiu unde sa se ascunda mai repede.

Un spectacol minunat chiar daca nu mai erau toti actorii

Si totusi priviri curioase :)) …am plecat dupa cateva minute si zeci de poze…ca „musafirii, vin putin, stau oleaca dar mai si pleaca”. Le-am lasat in pace, destul au fost deranjate…mai rasuna cate un strigat, acelasi…imediat ce l-am vazut pe zapacit a intrat in gura mea :)) Cred ca de aceea si a pierdut si telefonul, de gura mea :)) Eu coboram ultimul si-i vad telefonul…era si pe abonament, il chem, eu cu gandul sa-l impozitez pentru faza cu pasarile. Se uitau la mine nedumeriti, eu: „nu tu ma’, balaurul ala tipator”. Asa ca ii spun „ti-ai pierdut telefonul zapacitule”. In sfarsit, urca dupa telefon, ii spun dupa care stanca este…plecam.

Aici este poiana superba…nici gand sa adun prietenii in acest loc, cand vor vedea ce canioane, prapastii, stanci, sunt pana aici :))

Tot in poiana

Cred ca aici suntem pe la jumatatea vaii…la aprecierea mea, mai aveam o ora pana ieseam in creasta

Prin canion inapoi spre Poiana Bucsoiului. Este lesne de imaginat, pe aici daca te surprinde o viitura nu ai cum sa scapi, nu ai unde…

Parca bolovanul asta nu era aici acum circa 2-3 ani

Sa mai mergem si pe poteca paralela cu valea

Adieri de vant si sosirea norilor…adica vremea se va schimba

Intersectia de trasee de la Pichetul Rosu, indicatoarele ca vai de ele. Salvamontul din Busteni este in concediu, relaxare pe bani publici la baza salvamont de la Baba Mare, excursii cu Atv-ul…trebuie sa-i aduc cu picioarele pe pamant si pe „simtitii” acestia, care nu a nicio treaba nici cu turismul, nici cu muntele, cu atat mai putin cu protectia mediului. Deocamdata cu ajutorul Garzii Nationale de Mediu le-am taiat cheful de a se mai plimba oriunde li se nazarea prin Parcul Natural Bucegi. Li s-a transmis o adresa prin care sunt avertizati sa foloseasca mijloacele de transport din dotare doar in actiunile de salvare. Pana nu demult li se parea ca Garda de Mediu este ceva asa care nu-i dai nicio importanta, vreun ONG :)) Cand le-or da vreo 3000 lei amenda pentru tranzit ilegal prin zone interzise sa-i vezi cu ce respect o sa-i priveasca :)) De cand au astfel de mijloace motorizate nici nu mai merg pe jos, nici macar de la telecabina Babele si pana la baza lor, adica 10 minute pe jos nu mai sunt in stare sa parcurga. Daca ar face economie la combustibil le-ar ramane bani si de indicatoare, zona Busteni a Parcului Natural Bucegi fiind singura din toata aria protejata care nu are indicatoare noi…sunt aceleasi in unele locuri de mai bine de 10 ani. Le vedeti prin imaginile de mai sus…

A, si tot vorbeam de Pichetul Rosu, azi, intamplator, am gasit fundatia fostului pichet graniceresc din primul razboi mondial, dar acesta este deja alt subiect! 🙂 Cam asta a fost si cu zburatoarele acestea de prin Bucsoiu, ca acesta este subiectul principal!