Probabil au fost si azi cam 25-30 km…
Dimineata cand m-am uitat spre munte m-a incercat un zambet…ca iar plecam pe munte, si vremea este perfecta 🙂
Trebuia sa ajungem cam pe unde este norul acela
Poze spre ceilalti munti, de vizavi de Bucegi, muntii Baiului. Deasupra lor niste nori interesanti
Pa traseul turistic Poiana Tapului-Cascada Urlatoarea
Deja pe traseul Busteni-Piatra Arsa, de pe Jepii Mari. Starea potecii? Poezie…Este o poteca bine conturata prin zapada, nu sunt portiuni de gheata, un om de munte cu ceva experienta se descurca lejer. De altfel este destul de circulat…chiar daca este interzis in aceasta perioada.
Ce sa fie dupa acele fire de iarba?
Soarele…abia acum ne-am reintalnit, pe Jepii Mari in multe locuri este umbra cateva luni de zile. Aici, am iesit in Saua Urlatorilor…dupa aproape doua ore de la intrarea in padure.
In zona „La Scari”
Aproape de jnepenii de langa Cantonul Jepi
Zapada, ace de gheata
Se risipeau in mana asemenea unor …boabe de orez
Cantonul Jepi…deja era foarte cald, nu stiu cate grade erau, dar intai am scos geaca, apoi hanoracul, apoi tricoul
Era foarte cald, dar nici cum sugera fotograful de ocazie sa incep o prietenie cu zapada, intinzandu-ma pe acolo…doar cu un deget, am incercat-o…rece, tare rece!
Si in sfarsit am iesit pe Platoul Bucegilor…o zapada perfecta, nici moale sa te afunzi in ea, nici inghetata
Complexul sportiv si cabana Piatra Arsa
Drumul asa arata de la Piatra Arsa si pana in Sinaia, accesibil doar cu o masina de teren, echipata corespunzator
Cum veneam eu de la plaja in toiul iernii dinspre Piatra Arsa, tarand rucsacul dupa mine
Drumul spre Babele
Pe acolo curge primavara Izvorul Dorului
Si, nu va mai luati dupa prostiile unor silvicultori, cu ursii care hiberneaza…priviti urmele, vechi de cam doua zile, hiberneaza in deplasare
Intinderi albe
In departare zona de schi Valea Soarelui-Valea Dorului
Zapada povesteste tainele vietii de pe Platoul Bucegilor, o sumedenie de animale vietuiesc prin aceste zone mai putin accesibile iarna…in imagine urme de mistret
Trecerea unui intregi familii de mistreti
Si iepurasii sunt prezenti…
Indicatoare in Saua Dichiului
Cabana Dichiu…nimeni pe acolo
Starea lui DJ 713, am vazut destule masini, unele cu lanturi, cat si grupuri de turisti pe jos
Si revenirea in oras, la mica distanta de casa
O zi lunga si frumoasa, am urcat pe Jepii Mari cu tot felul de echipament, nu am avut insa nevoie de nimic…a fost o mare parte din timpul petrecut pe Platoul Bucegilor, foarte cald, de necrezut pentru luna aceasta. Drumul pentru masini de teren este bun, dar nu trebuie sa va lipseasca o lopata, lanturi, pentru orice eventualitate…teoretic drumurile de acces catre Platoul Bucegilor sunt inchise, teoretic!
BUCEGI NATURA 2000 
mistreti pe platou :)) asta e tare… f mijto tura! felicitari pt asa inceput de an! apropo de hibernarea ursilor; nu hiberneaza de ani de zile pt ca isi gasesc halel tot timpu anului fara prea mult efort si nici nu mai e atat de frig ca acu 100ani de exemplu!
s-auzim de bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Anul acesta am vazut urme de nenumarate ori de mistreti pe Platou…au râmat de la Cocora pana pe partiile din Valea Dorului, s-au inmultit excesiv, cred ca este printre cele mai numeroase specii de mamifere din Parcul Natural. In vara, un muncitor de la o locatie in constructie imi povestea ceva, poveste intarita si de colegii lui…la primele ore ale diminetii au vazut niste mistreti foarte mari, 5-6 unul dupa altul 🙂 Am inceput bine anul! Asta cu hibernarea este povestea cu care au obisnuit silvicultorii, unii dintre ei. Cine merge pe munte stie ca este doar o poveste! Numai bine si tie! 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos sta prinsa zapada in poze… peisajul e fain de tot.
Mi s-a facut frig totusi… călit mai esti 🙂
ApreciazăApreciază
Zapada nu este prea mare…dar temperaturile erau cu plus, peste 10 grade cred. Sunt friguros si eu dar azi era cald ca intr-o zi de primavara. Vreo doua ore am mers fara nimic pe mine…apoi am luat hanoracul pana undeva prin padure, unde am dat de un frig… :)))
ApreciazăApreciază
Bravo !
Ce zi minunata ai avut !
ApreciazăApreciază
Multumesc 🙂 Vara nu am prea am curaj sa dau jos tricoul…in scurt timp te faci rosu ca un rac, apoi noaptea devine cosmar. Un prieten a mers acum doua veri pe o distanta de cateva ore…apoi a stat in casa, tratamente, vreo 3 saptamani. Pe munte, vara, soarele este periculos…acum iarna poti sta in unele momente…la plaja. Se intampla asta la o cabana unde pe o terasa sunt aduse sezlonguri, prin luni de iarna.
ApreciazăApreciază
Bun venit din tura de …primavara;nametii au ramas pt. alta data,dar ziua a fost splendida, ca si pozele! Cat pe ce sa faci baie in zapada!Cam zburda animalutele pe platou,dar e de presupus ca nu tin cu orice pret sa se incruciseze cu turistii…Ace de jnepeni si de gheata,culmi inzapezite stralucind in soare,apus purpuriu…Minunat!///Nu am cum sa uit,asa ca mi-am procurat „permis” pt.un weekend din a 2-a parte a lunii si voi avea si… mobil!Daca lansezi semnalul cu cateva zile inainte…Sanatosi sa fim!
ApreciazăApreciază
Bine v-am gasit! Nametii nu prea au fost asa mari cum ma asteptam…nu te puteai racori cu zapada, iarna, pot aparea diferite complicatii…asa in timpul mersului, merge fara tricou, pentru o ora-doua, daca nu sufla vantul, altfel o patesti. Nu va invat eu, stiti si dv :))) Este timp pentru planificari daca este in a doua parte a lunii 🙂 Sanatosi daca nu suntem atunci trebuie sa fim 🙂
ApreciazăApreciază
Sa inteleg ca in Piatra Arsa era deschis la strand,nu? 😀
ApreciazăApreciază
:))) Cred ca era deschis, dar nu as fi avut indrazneala sa mai ies afara apoi…nu am scapat de acolo stai linistita…de prin alte locuri 🙂
ApreciazăApreciază
Adrian,
Bună dimineața !
Tu mi-aduci iarna aproape și zăpda-n suflet !
Superbe imagini pe zăpada strălucitor de albă !
Ieri la mine , pe malul DUNĂRII bătrîne au fost 10 grade C și-mi venea să mă dezbrac la bust să fac plajă. La tine , sus la munte, pe zăpadă,când ai pozat la bust câte grade erau ?
Să ne-auzim cu bine !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Buna ziua d-le Aliosa! Daca au fost 10 grade la dv, posibil sus la aprox. 2000 m altitudine sa fi fost o valoare aproximativ egala, de regula pe Platou intensitatea soarelui este mai puternica. Nu imi asumam eu riscuri inutile 🙂 Mai ales ca daca sufla vantul dinspre nord poate sa fie soare ca tot frig ramane 🙂 Nu am avut „noroc” de atingerile acelui vant ieri! Numai bine si dv!
ApreciazăApreciază
Prima întâmplare pe care aş fi iscat-o, de m-aş fi aflat acolo, ar fi fost aceea în care aş fi dat viaţă unui om de zăpadă; data viitoare, de va mai fi vreuna pe acolo, în împărăţia de omăt, fă-o, rogu-te, în locul meu, măcar în gând.
Ai avut o zi-poveste de iarnă, în bucăţi de momente preţioase, aşa cum cred că ţi se petrec destule; te atrag magnetic clipele pe care ţi le doreşti pe acele cărări; mulţumim pentru toate fotografiile care ne-au vorbit despre petrecuta voastră aventura albă.
ApreciazăApreciază
Cred ca oricat ne-am fi straduit zapada nu era potrivita sa facem un om de zapada. Bine, o sa fac unul, cand temperatura este mai ridicata si zapada mai moale. Cu placere, daca nu apar acele clipe, le caut eu, le chem sa apara, sa sparga banalul, cotidianul, sa fie dupa vrere nu dupa asteptare si obligatie 🙂
ApreciazăApreciază
Acum imi explic de ce mananci cate un platou de prajituri odata: daca mergi atata distanta zilnic, ai nevoie de combustibil serios, arderi puternice. Si parca imi amintesc ca nu a trecut mult de cand scriai pe blog ca ai temperatura si esti racit.Si acum in pielea goala pe zapada. Hmmm….
ApreciazăApreciază
M-a luat un ras cand am citit comentariul tau :))) Iti dai seama cata energie se acumulase de la Craciun si Revelion, azi dimineata cand m-am trezit parca nu am fost nicaieri. M-am uitat eu la mine, acolo un muschi, o fibra sa tipe a revolta de la atata drum, dar nimic…nu a fost de ajuns inseamna 🙂
Nu scriam de mult ca sunt racit dar de obicei uit, adica dupa ce imi trece…iti dai seama ca sotia mea, daca nu se detasa, i scoteam peri albi de mult timp 🙂 M-ai prins, nu ar fi pentru prima oara, am crezut ca nu vor vedea si altii acest aspect…in pielea goala prin zapada si legatura cu raceala! 🙂
ApreciazăApreciază
La multi ani Adrian! Fie ca noul an sa-ti aduca impliniri, bucurii si toate realizarile pe care ti le doresti. Iti multumesc pentru acest blog, este pentru mine un loc in care, de cate ori revin, ma bucur 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc foarte mult! La multi ani iti doresc si tie si ma bucura foarte mult cuvintele tale. O sa ma stradui sa nu-i dezamagesc pe aceia care cu ganduri bune intra la mine! 🙂 Multumesc!
ApreciazăApreciază
Eu iti multumesc! Cind am privit fotografiile din acest post, parca m-am simtit acolo…. 🙂 Cred ca am mai spus, eu sunt din Sinaia, acolo am copilarit si revin de ori cate ori pot in acele locuri…
ApreciazăApreciază
Imi cer scuze, nu am stiut ca esti din Sinaia. Bucuria mea este si mai mare, de obicei majoritatea celor cu comentarii negative de acolo Sinaia veneau…intelegi deci bucuria mea, mai ales ca desi te consider prieten nu stiam ca ai copilarit aici 🙂 Multumesc pentru toate gandurile tale! 🙂
ApreciazăApreciază
Iti multumesc ca ma consideri prieten, sper ca poate intr-o buna zi ne vom si intalni prin Bucegi pe undeva… daca o vrea Domnul…
Am plecat din Sinaia prin 1981 cred… si cum spuneam, revin de cate ori pot, din fericire mai am un loc al meu acolo. Am stat un pic mai sus de telecabina pana prin 1981..
E drept, nu-mi place ce se intimpla pe acolo, cea mai mare surpriza a fost cand am constatat ca nu-mi mai pot lasa masina in fata blocului, fiind parcarea interzisa pe ambele sensuri… Dar nu conteaza, eu pentru Munte vin….
Comentarii negative, well, e usor sa critici pe altul, e usor sa distrugi si foarte greu sa construiesti ceva…sau macar sa spui o vorba buna.
Adevarul e ca nu ne nastem egali si nici nu murim egali, asa ca fiecare cu ce poate…
Iti multumesc
ApreciazăApreciază
Eu asa te-am simtit de la bun inceput! Daca vrea Dumnezeu ne vom intalni la o vorba, pe undeva, prin Bucegi, s-au schimbat multe in Sinaia. Mie imi pare rau ca directia dezvoltarii turismului in Bucegi este in cele mai multe cazuri gresita, iar de protectia mediului ce sa mai vorbim, aproape inexistenta! Sa ne auzim sanatosi!
ApreciazăApreciază
Si eu pot spune ca te-am simtit la fel 🙂 In vara eram la Sinaia in concediu cand am descoperit blogul tau si in 2 sapt. am reusit sa il citesc pe tot 🙂
Stiu ca s-au schimbat multe in Sinaia, din pacate multe in rau, sau cel putin asa mi se pare mie….
Protectia mediului nu exista la noi mai nicaieri…
Ma gandeam in vara, daca s-a asfaltat Dichiu si poti ajunge cu orice masina sus pe munte, ce groapa de gunoi o sa devina…
As indrazni sa te rog mult ceva, nu pot scrie aici si din ce spuneai pe mail te uiti rar… pot totusi folosi mailul cu care ai scris la mine pe blog?
Multumesc 🙂
O seara buna!
ApreciazăApreciază
Bineinteles, va astept cu mare placere randurile pe email, o sa ma uit! Chestia cu Dichiu era buna doar in masura in care existau anumite reguli de protectie a mediului si daca exista o ratiune…catre ce sa faci acel drum?! Au avut nevoie de un pretext sa cheltuiasca banii! O seara asemenea!
ApreciazăApreciază
Nu ţi-am spus ceva anume despre poze, dar cred că aş putea simţi ceea ce ai trăit când le-ai fost întâmplare acelor crâmpeie de vis de iarnă, pentru că astfel par, ca desprinse dintr-un vis din care nu ai mai vrea să te trezeşti, care ai vrea să îţi spună la nesfârşit cu glas de zăpadă cântat de acei arbori dezvelţi, nu ştiu dacă’s brazi, cu vârfuri în lumină mov-violet, un vis sub cer cu înfăţişarea unui nor sub formă de aripă de porumbel, precum l-am văzut pe cel dintr-a doua splendidă suprindere; parcă ai auzi cerul cum fâlfâie; fie-mi iertat lirismul, dar deloc nepotrivit cu împrejurarea.
Nicicând zăpada nu e mai frumoasă decât atunci când sclipirea ei diamantină se oglindeşte în ochii celor ce o privesc; când eram mică, atfel îmi închipuiam; că pe jos sunt risipite mii şi mii de diamante…când am mai crescut, mai cu seamă noaptea îmi plăcea să o privesc; noaptea, zăpada are o desluşire, un înţeles aparte…depinde de cine îi este trăitorul.
ApreciazăApreciază
Acei copaci se numesc zade, singurele conifere carora le cad acele toamna. O astfel de excursie facuta nu pe fuga cum sugereaza titlul te impinge la poezie, la visare…era atat de liniste incat auzeai cum zapada cadea in mici bulgari din copaci, se topea. Acum mai am un gand sa ajung dupa o ninsoare puternica la Crucea de pe Caraiman, sa o surprind alba in intregime si apoi sa revin seara pentru a o vedea stralucind! Asa este, altora le-ar parea o idee ciudata sa admiri zapada noaptea 🙂 sau sa te afunzi prin ea ziua 🙂
ApreciazăApreciază
Acelor „altora” despre care spui, le-a murit uimirea; este diadema pe care o poartă mirarea, pentru cine cunoaşte toate înţelesurile şi rosturile acestui cuvânt; e trist să îţi fii împotrivitor fără să o ştii, dar poate că va da peste ei vreo întâmplare care le-o va învia.
ApreciazăApreciază
Eu cred ca le-a murit acea scanteie ce da sens vietii, si se multumesc sa traiasca intre niste limite in care se simt oarecum bine…dar limitele de aceea si sunt limite, ca sa nu le treaca oricine. Oricum scopul lor este si de a fi trecute, doborate! Le doresc astfel de intamplari!
ApreciazăApreciază
Basmul iarna-primavara continua,printr-o intalnire imagine-cuvant de senzatie:”[…] un vis sub cer cu infatisarea unui nor sub forma de aripa de porumbel […];parca ai auzi cerul cum falfaie.” Genial!
ApreciazăApreciază
Genial d-le, si magic, cum va spuneam odata…cuvintele se incoloneaza si pleaca ca o adevarata armata sa arate unde si cum sunt cele mai frumoase intelesuri 🙂 Undeva este un izvor ce nu poate seca vreodata 🙂
ApreciazăApreciază