Prin Bucegi, la intamplare ;)

Trebuia sa ajung intr-un loc si am ajuns in altul, ca asa se mai intampla, se mai sucesc lucrurile si oamenii 🙂 Dar mainee…, adica peste vreo 10 ore sunt iar pe sus, pe munte 🙂

Poze vreo 30 de publicat, poate si putine vorbe la acest articol, ca in paralel ma gandesc la articolul viitor, la sarbatoarea de maine, mai adaug niste idei intr-un word, la traseul tot de maine cum si pe unde sa trec pentru a imbina mai multe lucruri…o sa ajung in Valea Tatarului ca exemplu, cu Razvan si Iulica si altii. Astia vor sa alerge, sa vedem daca ma tin picioarele inca 30 km 🙂 si maine 🙂

Iar vin acasa si stau o ora la masa, parca vad. Azi am baut cel putin 4 litri de lichid. Doar acasa am baut 2 litri de limonada. Eu „m-am setat” sa merg si 8 ore pe caldura ca azi, fara sa beau apa, in concursuri de altfel nici nu prea beau apa, recuperez ulterior. Mi se pare ca te oboseste apa :)) mai ales la urcare.

1In Poiana Tapului, schimband traseul si urcand spre Cascada Urlatoarea

2A doua schimbare de traseu. In loc sa urc pe Jepii Mari, am ales Jepii Mici, fiind asa mai directi si mai abrupti, pe Jepii Mari te tot pierzi in serpentine, traseul este mai lin, mai impadurit si deci mai sigur. Dar eu voiam si peisaje si sa urc mai repede.

3Aici eram pe traseul turistic ce leaga Cascada Urlatoarea de Busteni. Salvamontul la sugestia … 😉 a eliberat traseul de copacii cazuti…dupa un an de zile. Este bine si asa 🙂 Bine ca are cine sa le spuna si cine sa faca! Ati vazut acei varstnici din poza de mai sus, ce frumos se plimba…lor sa le fie bine!

4Peste vreo 20 de minute eram in drept cu cascadele din Valea Spumoasa, urcand niste trepte din piatra, trecand pe langa un izvor…si o scara din lemn

5Pod de zapada in afara traseului turistic

6Pod de zapada pe traseu

7

8Cum va spuneam intr-un articol anterior…turistii traverseaza podul de zapada, pentru ca asa face toata lumea

9La cativa metri insa este haul, ritmul de topire este rapid, Doamne Fereste de cine stie ce. Pentru ca daca se rupe zapada, cazi printre niste stanci si este la noroc. Ori iti rupi picioarele si scapi, ori cazi in cap si nu mai scapi. Dar cine sa se gandeasca la asta? Dupa aceea, Salvamontul se vaita ca are actiune…pai daca nu previi, nu atentionezi la intrare in traseu, sau sa afisezi un avertisment. Azi cred ca au urcat vreo 200-300 persoane pe Jepii Mici…

Imi sta mintea numai la podul asta…tine atata popor umbland, cat s-o topi oare de repede, poate se prabuseste noaptea si nu ziua…totul este la noroc???!!!

10Bine ca nu se urca pe firul vaii, adevarate capcane podurile acestea

11Aproape de Cascada Caraiman. La intrarea in traseul turistic pe Jepii Mici, am pornit cronometrul si am urcat destul de repede. L-am oprit cand ajungeam in spatele unor persoane, in puncte unde nu aveai loc decat unul singur. Pana la urma tot oprind si pornind am ajuns la cabana Caraiman. Cronometrul arata 58 de minute si 33 de secunde. Adica la o fuga sanatoasa pe Valea Caraimanului se scoate un timp si mai bun.

Concluzia mea este ca acel concurs, Busteni Trail Race, are o problema majora. Ora de start nu este potrivita. Ora 9 ar trebui sa devina ora 7, sau nu ar trebui lasati alti turisti sa urce inainte de start, ceea ce este destul de problematic. Dar daca intalnesti turisti cum am intalnit eu astazi, cine stie cand ajungi la Babele…ii poti accidenta si te poti accidenta, te mai certi pe acolo, ei vor sa mearga linistiti, tu fuga…trebuie gandit cumva!

Oricum la aprecierea mea, daca vin acei sportivi renumiti, distanta Busteni-Babele va fi parcursa sub o ora.

12Iesirea din Valea Caraimanului, la doua ore de la plecarea din Poiana Tapului

13

14Stana

15Statia Agentiei pentru Protectia Mediului de la Babele

17Statia de telecabina de la Babele, in spate cabana Babele, cu acoperis verde.

18

19Jnepenisul de la Piatra Arsa 🙂 Acum eu ii astept pe unii pe acolo 😉

20Crucea Eroilor

21Cuplu in drum spre Babele. Am vrut sa pun mana pe cainele acesta, dar a facut la mine hhîîîî! si era sa-i dau un sut. A plecat el…stiti treaba cu cine cedeaza primul 🙂

22

23O mamica foarte curajoasa, impingea sau lua pe sus caruciorul cu un bebe

24

25Drum pe langa bariera de la Piatra Arsa. Am auzit ca haiducul Nani de la telecabina Babele „se da” cu Atv-ul  pe aici…inca un personaj care nu are vreo treaba cu muntele, chiar daca traieste pe el, aproape zilnic. Eu chiar asa am zis, ca isi va da obstescul sfarsit, cu ATV-ul, rasturnat pe undeva

26Noroc cu bariera, va dati seama ce tupeu golanesc…daca si-a bagat masina pana aproape de ea. Unor astfel de „educati” trebuie sa le acorzi maximum de amenda pe unde ii prinzi. Si cum pe panou se vede ca s-a marit miza :)) Nu mai este 3000 lei minimum, ci 5000 lei.

27„Stadionul” de la Piatra Arsa

28Fluturi! Despre specia aceasta trebuie sa scriu un articol intreg

29Turma mica de vaci. Mie imi place sa fie pajistile Bucegilor pline de animale. Evident, un pastorit dupa niste reguli, mai bine stane, decat proiecte din care fura unul si altul banii tuturor. Mai bine stane turistice…

30Acasa! Privind la o ploaie cu ceva grindina, marunta

31

32Am mai schimbat traseul pana acasa, stati linistiti, nu am coborat pe Piciorul Pietrei Arse ci pe Partia Carp, nu am ajuns in Sinaia coborand de la Cota 1400, ci m-am dus pana la Stana Regala…etc 🙂

Un bluf sustinut de reprezentantii statului in Parcul Natural Bucegi! Povestea cu „bucuresteanul nesimtit si alti turisti necivilizati”

Atunci cand porti degeaba uniforma statului sau cand iti pierzi vremea ca angajat al unei institutii de mediu prin diferite cabane, intotdeauna vei cauta motive de a te justifica. Atat fata de propria constiinta, stiind ca esti un incapabil, cat si fata de alti colegi sau superiori. Poti emite diferite afirmatii referitoare la cursul evenimentelor intr-o arie naturala protejata si unii sa te si creada. Daca mai esti si jandarm montan, comisar de mediu sau angajat al Parcului cuvantul tau este credibil.

Astazi va prezint cateva nume ale unor oameni care nu fac nimic. Platiti din banii cetatenilor acestia contribuie direct sau in mod tacit la distrugerea Parcului Natural Bucegi. V-am mai spus ca Garda de Mediu Prahova are cativa comisari total devotati conceptului Anti-Mediu.

Acestia palesc insa pe langa ceea ce pot face sefii posturilor de jandarmi montani Busteni si Platoul Bucegi, adica d-nii Sasu si Manole. Acestia sunt primii jandarmi Anti-Mediu din Parcul Natural Bucegi! Dumnealor incuviinteaza tacit accesul ilegal pe drumul spre Babele, inchis prin lege de la intersectia cu Piatra Arsa si semnalizat ca atare in teren, prin montarea de catre Administratia Parcului a unui panou cu temeiul legal. Intrucat tranzitul ilegal se realizeaza de zeci de jeep-uri cunoscute si presupune calcarea sub rotile acestor 4×4, a zonei de protectie Babele-Sfinx-Releul Costila-Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman, reprezentantii statului cu atributii in aceasta zona se declara neputinciosi, nu pot stopa „valul de bucuresteni, ploiesteni necivilizati” care intra ilegal pe acel drum.

Panou doar pentru bucuresteni, ploiesteni, alti turisti „nesimtiti” etc…pentru smecherii locului, nu! Stiti placa: „vin aia cu gratare si manele din Capitala, arunca gunoaie”. Din 100 de bucuresteni sa fie poate 2-3 care sa procedeze astfel, desi eu nu am vazut pe nimeni sa faca gratar pe acolo…iar masinile ce au intrat pe acel drum inchis, au intrat numai dupa ce au vazut zecile de jeep-uri ce li se ingaduie sa calce cu rotile aria naturala protejata. In schimb, am vazut nenumarate masini ce parcheaza la acea intersectie si continua pe jos spre Babele…asa, ca fraierii, in timp ce altii trec cu jeep-urile pe langa ei pentru ca lor nu are ce sa li se intample. Legea nu este si pentru „localnici”. Este doar pentru masinile de Bucuresti si alte judete. Pentru „ai nostri” care fac ceea ce nu fac toate masinile din tara la un loc, legea nu se aplica. Stiti bine fara sa va spun eu, de ce nu se aplica!

Va dati seama ca nu este adevarata povestea cu turistii nu stiu cum si ca aceasta este justificarea subiectivitatii unora, abilitati sa aplice legea. Ei inlesnesc accesul a circa 80-100 de masini de teren. Nimeni nu-si pune serviciul in pericol consimtind aceste gesturi decat daca riscul este proportional cu avantajul. Eu asa cred, ca nu iti faci treaba decat din doua motive: fie esti foarte incompetent, fie ai trecut in alta tabara decat a legii.

Despre lipsa de obiectivitate si activitatile ilegale de pe Drumul Babelor a scris si Jurnalul National. In pofida ordinelor venite de la Bucuresti sau Ploiesti, acesti angajati ai statului executa altceva in teren, adica NIMIC. Lucru prin care au obisnuit periodic.

Iata link-ul despre tranzitul ilegal in acea zona:

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/safari-printre-oi-si-ghertoi-pe-drumul-babelor-624593.html

Implicatiile sunt prea mari, ce s-a descoperit este prea grav, nu vreau sa detaliez pentru a nu arunca urme de neincredere asupra unei institutii a statului. Cu siguranta, vor fi luate masuri, s-au deschis dosare penale…eu nu fac lucrurile pe jumatate sau superficial. Va spun doar ca acei sefi de post au incercat aceeasi smecherie si cu mine ca si cu superiorul lor direct. Din pacate pentru ei, desi i-au instigat pe soferii de taximetrie montana impotriva mea, am cum sa dovedesc modul…lor de operare. Asta este viata in Bucegi: pot minti pe sefii din birouri, pot intocmi acte mincinoase alaturi de alti reprezentanti ai statului de aceeasi calitate ca si ei, un singurul lucru nu-l pot face in Parcul Natural: sa procedeze intocmai si cu mine. S-au ars…ciorba fiind mai mereu fierbinte!

Evident ca din aceasta activitate nu puteau lipsi si salvamontistii. Unde este vorba de ceva ilegal sa nu lipseasca si salvamontistul bustenar. Printre cei care fac curse ilegale de transport persoane prin situl Natura 2000 se regasesc si doi derbedei, Stefan Petrut si Sergiu Nagy, care prin mila primarului din Busteni activeaza in cadrul formatiei Salvamont a orasului, desi in alta parte decat prin baruri acestia nu au in ce domeniu sa activeze. Acesti golani, sunt printre primii care racoleaza turistii din zona telecabinei Busteni invitandu-i la aventuri 4×4 prin zone interzise, folosindu-se de calitatea lor de salvator montan. Turistului nu-i este prezentat si faptul ca totul este ilegal de cand s-a urcat in masina.

Iata ce fac anumiti salvamontisti cu baza salvamont a Primariei Busteni, cu un bun al tuturor:

Dupa cum vedeti, salvamontistul Sergiu Nagy era la „post”. Observati ca este deranjat de vremea capricioasa si are doar grija faptului ca va ramane fara bautura. Nu se limiteaza la a posta toate prostiile in vazul lumii pe Facebook, ci face si invitatii. Au transformat baza salvamont in altceva, i-au dat o alta destinatie. Si lichele de tip Sergiu Nagy si Stefan Petrut reprezinta Primaria orasului Busteni. Priviti ce vocabular are acest salvamontist. De golan! Si astfel de oameni trebuie sa educe, sa salveze oameni, sa protejeze muntele! Este vina primarului Savin ca a permis ca in echipa de salvare montana, un simbol al orasului de la poalele Caraimanului sa se strecoare asemenea elemente periferice, ca Stefan Petrut si Sergiu Nagy. Cei doi imbecili incitau duminica spiritele, pe acei soferi,cu lozinci zbierate „sa-l prindem, il luam intr-o patura, il lasam pe munte” :))

De ce este nevoie de povestea cu „turistul necivilizat, bucuresteanul nesimtit”? Pentru a acoperi aceasta ilegalitate, tranzitul ilegal prin zone protejate. Am sa va arat cum procedeaza „bucuresteanul nesimtit” si alti locuitori din marile orase, de asemenea „necivilizati”.

Aici este intersectia, aici se termina drumul judetean 713, asfaltat recent. Un Land Rover este chiar pe acel drum, langa masina rosie este panoul ce interzice accesul, adica daca soferul vireaza la stanga intra pe acel drum inchis, inainte daca merge ajunge la Complexul Piatra Arsa.

Soferul, „un necivilizat”  continua insa spre Piatra Arsa

Acest orasean „necivilizat” poarta un dialog cu biciclistii. Probabil afla de la acestia ca drumul este inchis 🙂

Se observa cum un biciclist urca pe drumul spre Babele, soferul din imaginea anterioara ramane pe loc, pentru a permite trecerea a doua ATV dinspre Piatra Arsa

Ma asteptam ca ATV-urile sa urce spre Babele, dar nu! Au plecat pe DJ 713. Vedeti asadar ca numai bucurestenii si alti nesimtiti respecta legea!

Probabil nicio expunere in cuvinte nu poate egala cele 4 imagini de mai jos. Va rog sa priviti cu atentie ce face soferul de jeep de Bucuresti:

Vine dinspre DJ 713 si intra pe drumul interzis spre Babele

Se opreste si citeste ce scrie pe panou

„Incultura” din el se revolta si…da cu spatele, spre DJ 713

Dupa care porneste „in nesimtirea lui” pe drumul permis, adica spre Piatra Arsa. Jeep-urile autohtonilor probabil nici nu mai vad panoul, este ca si cum nu ar fi.

Jurnalul National a surprins foarte bine acest moment, in luna septembrie:

„Soferii altor jeepuri, multe dintre ele cu numere de Bulgaria, nu sunt atat de emotivi. Drumul de munte nu are nicio taina pentru ei, iar masinile sunt pline ochi. Ii gasim mai sus, aproape de telecabina de la Babele. Soferii jeepurilor ofera servicii de transport pentru toti cei pe care nu ii tin picioarele sa urce: 60 de lei de persoana dus/intors, fara bon fiscal. Nu ii intreaba nimeni de autorizatii, iar afacerea merge ca pe roate”.

Acesti soferi sunt cei sprijiniti de institutiile statului sa incalce legea.

Sa va mai arat cateva poze:

O alta masina opreste la vederea panoului. „Necivilizatii” coboara si se vor plimba prin imprejurimi.

Masina neagra este ultima venita. Nimeni nu doreste sa intre pe drumul interzis, nimeni nu vrea sa incalce legea. Din simplul motiv ca ei sunt CIVILIZATII. Si  LOR li s-ar aplica legea.

Un Logan visiniu, procedeaza ca atare…parcheaza si nu intra pe drumul inchis. Turistii ies din masina si vor continua pe jos.

Unde sunt „Nesimtitii?” Nu sunt! Exemplele negative cu oraseni sunt atat de rare…vi-o spune cineva care merge des pe munte si unii dintre dv chiar stiti ca asa este. In ultimii ani campaniile de ecologizare s-au redus in Parcul Natural Bucegi, indicatoarele nu mai sunt distruse ca in alti ani. Oamenii s-au educat, au constientizat ca trebuie sa protejezi natura. Mai sunt si exemple negative, dar izolate.

Pentru a-si acoperi lacunele profesionale si pentru a gasi pretexte ca ei au o misiune importanta, reprezentantii statului se pun de acord si isi mint sefii ca desfasoara o activitate dificila…si ei de fapt nu au niciun stres. Stau linistiti, sa treaca timpul prin diverse locatii montane.

Mergeti in week-end in Busteni spre statia de telecabina. Veti gasi zeci si zeci de jeep-uri, soferi ce va prezinta atractiile muntelui. Printre ei si acei doi „salvamontisti”, doi derbedei oportunisti, lipsiti de educatie. Aceasta activitate se poate desfasura si legal. Intrebarea este cine doreste sa-i tina asa in ilegalitate?

Sper ca v-ati lamurit cum se aplica legea prin Bucegi. Nu esti de-al casei, o patesti. Turistului i se pun in spate felurite lucruri pentru a justifica prezenta, serviciul unor incompetenti.

Pe mine putin ma intereseaza ca jandarmii au nu stiu ce grade, ca sunt 80 sau 800 de soferi. Avem un Parc Natural, este de interes european, legislatia de mediu specifica ce activitati se pot desfasura in cadrul acestui sit, exista institutii abilitate…deci lucrurile sunt simple. Le complica chiar aceia care trebuie sa protejeze Parcul.

Nu fac decat prostii. Nu isi indeplinesc serviciul. Alunga turistii prin comportamentul lor partinitor. Propaga ideea ca „se poate mereu asa”. Ca mereu poti face orice daca te ai bine cu cine trebuie. Consfintesc faptul ca „statul trebuie tras pe sfoara”.

Ei bine, lucrurile acestea se vor incheia in zona Babele! Vom vedea din acest week-end cine va trece de intersectia de la Piatra Arsa, spre Babele. Eu sper sa fie primii cei doi derbedei! 🙂

Hazardul vietii

A doua zi dupa ce am scris cateva randuri despre fata de 23 de ani ce a cazut in Valea Costilei, am ajuns in „preajma ei”. Atunci cand am scris, vazusem niste poze detaliate…a murit pe loc, nu a avut nicio sansa. Probabil cazuse in cap de la mai bine de 10 metri si se zdrobise de stanci…23 ani nu este o varsta la care sa mori. Si mie imi place muntele, alerg pe el, urc si-i strabat vaile si branele…chiar daca si eu am uneori rau de inaltime :). Nu urc pereti aproape verticali, saritori mai inalte de 5 metri, fara asigurare, fara o coarda…nici nu merg pe poteci stramte dincolo de care se casca abisul.

Fata aceea va ramane pe constiinta celor care au dus-o pe acolo. Bineinteles ca si ea vroia sa urce pe acea vale, ca doar nu a silit-o nimeni sa mearga…dar totul pe munte se face respectand niste reguli. Daca nu esti prudent muntele devine periculos.  Un grup pe munte are un lider, care trebuia sa ia toate masurile pentru siguranta tuturor. A doua zi, dupa ce am scris de accident, m-am abatut din drum, vreo 20 minute si i-am intalnit pe jandarmii montani. In timpul discutiei cu unul dintre ei, cu Stanciu, am pus mana pe spatele Atv-ului condus de el. La mica distanta de mana mea era o pata mare, mai mare decat palma mea…o urma de sange. La spusele jandarmului „e al fetei din valea Costilei” mi-am retras mana…cu gandurile putin tulburate „ieri o vazusem in poze, si azi din intamplare stateam langa sangele ei”. M-a dus gandul la o carte, o poveste citita odata „Glasul sangelui”…in care sangele inseamna viata, anumite elemente din el nu mor odata cu corpul…din acestea, poveste mai lunga!

Am depasit nr. de 3000 de oameni condusi pe potecile Bucegilor si niciunul nu poate spune ca a fost in pericol cu mine. Uneori mi-am dat si tricoul si haina, si pelerina de ploaie ca sa fie bine, sa nu simta frigul altii, care nu ascultasera ce le spusesem anterior plecarii. Insa si eu am trecut prin momente jenante :)) este drept, prin oras…nu o data cineva mi-a dat haina, ca mai luase una de rezerva stiind ca eu nu ma voi gandi ca o sa imi fie frig, in oras 🙂 Poate ca jenant, dar un gest deosebit de frumos :)) Chiar m-am bucurat ca este frig atunci :)) Ce nebun sunt :))))

Si…fara legatura…imi plac casele vechi, parasite, mersul prin tunele si pesteri intunecate, prin catacombe si castele…nu as obosi acolo unde sunt…pagini de istorie, descoperiri, mistere :))

Sau vaile ascunse, care abia se ghicesc dincolo de frumusetea padurii 🙂

A plouat azi-noapte si culorile padurii sunt mai expresive

Peisaj de toamna, vai ascunse, culmi si versanti

Prin Sinaia…am vazut un afisaj: Castelul rusilor de la Busteni, Castelul Cantacuzino. Postez si eu imaginea cu acel castel al rudelor prin alianta ale primarului din Busteni, nu pentru promovare, ei se promoveaza altfel :)) , 10 lei o cafea, 20 lei taxa de vizitare, ci pentru ca mi se pare ceva nepotrivit.

Imaginile sunt reusite…dar textul este lipsit de inspiratie: „Priveliste deosebita! Vino si demonstreaza-ne contrariul!” Adica ei mizeaza pe vizitatori carora nu le plac privelistile deosebite? :)) Trebuie sa mergi acolo doar pentru a demonstra contrariul…ca nu este o priveliste deosebita? Sau poate este vreun concurs…sa le arati ca sunt 1000 de locuri cu privelisti mai deosebite.    La promovare turistica Busteniul a stat mereu in randurile din spate!

Preturile la shaorma sunt la Sinaia, nu la castel…sa nu intelegeti gresit 🙂

Daca textul este total lipsit de inspiratie atunci sa va prezint ceva mai plin de inspiratie…tot de la Busteni 🙂

Primarul, a infiintat postul de city-manager…de fapt el a infiintat mai multe 🙂 Noul city-manager nu este nimeni altul decat dl. Marian Ilie. Abia ce vorbeam de sandwich-urile de la un magazin al dumnealui :)) Nu comentez decizia, pentru ca dl. Marian este un om educat, devenind astfel cred ca singurul om de o anume factura si cultura din anturajul primarului. Nu o sa-l vezi jucand fotbal, cazut sub masa la petreceri, cantand versuri fara rime, aranjand meciuri sau licitatii, injurand cetatenii…este o persoana cu care se poate dialoga.

Pe de alta parte, devine interesanta apropierea primarului de personaje din alte partide…dl. Marian Ilie fiind liberal, acesta fiind doar un exemplu. Si acum :))) : Cine are curaj sa parieze ca la Busteni, organizatia PDL a primarului, alcatuita din vreo 2000 de membri, nu-l va sustine pe deputatul PDL de Valea Prahovei pentru obtinerea unui nou mandat?

Eu sunt primul care pariaza ca la Busteni, PDL-ul primarului si majoritatea cetatenilor vor vota pentru trimiterea in Parlament…a deputatului USL, Mircea Rosca 🙂 Cum mai bate si vantul asta 😉 …al tradarii…nimic nu are valoare in politica.

Cam asa arata momentul dintre mic dejun si pranz 🙂 Moment existent in rucsac 🙂

Uitasem de poza asta…ce o fi gandit femeia cand a impachetat atatea prajituri 🙂

A fost raliu la Sinaia…cateva poze am facut si eu:

In acest an, aceasta a fost masina primarului din Sinaia

Printre zecile de masini am gasit una care imi place :)) Desi nu-mi place sofatul si nici nu am in plan sa conduc vreodata vreo masina…aceasta m-a atras 🙂 Adica arata bine…mie imi place sa nu aiba colturi, linii drepte, sa fie curbe…o forma curba pare altfel :))

Muntele era strabatut de nori si ceata…bine ca mai sunt si alte trasee, mai pe la baza

O piatra pe zi…pardon, Un Bolovan pe zi :)))

Cum s-a spart piatra asta in patru bucati 🙂

Cand ma uit la apa…pareau oua de broaste, dar nu erau…semana si cu altceva :))

Curs de apa nepoluat, ce se varsa in raul Prahova

Pietrele din parau erau acoperite de acea vegetatie, ce cred ca s-a extins din Prahova, confluenta fiind in apropiere

Gara din Poiana Tapului, iluminata…dupa vreo 15 ani, prima ei noapte 🙂

Lasand povestea asta pe altdadata nefiind ceva prea neobisnuit, am ajuns si acasa. Ma grabeam sa plec din nou, si mi-am facut un ceai. L-am pus in cana, Rares era prin preajma si se dadea cu premergatorul, dar se oprise si se uita curios la mine ce fac 🙂 Asadar ceaiul a devenit al lui…mi-am facut altul mai spre seara :)) Daca el vroia sa vada cum este…doar stiu bine ce inseamna curiozitatea 🙂

Am vazut-o si pe asta, Rares bea din cana…de fapt bea si cu paiul lapte… :)) Dupa genele lungi imi dau seama ca este al meu :)))

Jandarmeria, Salvamontul si parintele Nicolae…actiuni in muntii Sinaiei

As scrie la fel si despre Busteni, daca lucrurile s-ar intampla macar pe sfertul celor din Sinaia. Despre Jandarmeria din Busteni nu am ce scrie pentru ca nu se aude nimic de ei, pe munte i-am vazut rar…despre echipa salvamont a orasului cunoasteti ca au nevoie sa se deplaseze cu mijloc motorizat chiar si pe distante de cateva sute de metri, se mai stie ca abuzand de numele de Salvamont incalca periodic legislatia de mediu.

Asa ca scriu ce vad, la Sinaia, in cazul de faţă. Nu scriu nici din minte si nici din amintiri. Este realitatea pe care o vede toata lumea si rezultatul politicii locale dusa de fiecare edil in parte. La aceasta se adauga evident si calitatea oamenilor. Tu ca salvator montan nu incerci sa accidentezi oameni cum este cazul celor de la Busteni cand tu esti platit sa salvezi oameni, deja sunt diferente majore…intre formatiile Salvamont din Parcul Natural Bucegi. Ar fi normal sa vedem jandarmi montani la Babele sanctionand zecile de acte zilnice de incalcare a legislatiei de mediu…dar nu-i vedem. Nu pentru ca nu ar vrea ci pentru ca probabil ar fi inlocuiti daca si-ar face treaba. La Busteni orice este posibil!

Comparatii sunt multiple. In timp ce Sinaia isi asfalteaza impecabil centrul si a accesat un proiect de peste 22 milioane euro, la Busteni centrul arata ca dupa bombardament, parcuri rase, betoane, un amalgam inestetic. Bine, macar ca a inceput sa creasca iarba pe partia Kalinderu 2. Mai spun unii ca nu scriu de bine despre Busteni, pai sa-mi zica si mie cineva daca se face ceva prietenos cu mediul in oras si scriu. Pana una alta sa trecem la Sinaia, sa va prezint ce doream de la inceput.

Coboram de pe Platoul Bucegilor:

Cabana Valea cu Brazi si statia meteo de la Cota 1500

Cota 1400…daca priviti mai atent, o masina blocheaza drumul

Inchiderea acestui segment de partie, dintre cele doua cote, a dus la inierbarea versantului

Se vede clar, o masina blocheaza drumul

Este normal sa blocheze drumul pentru ca acesta nu este un drum public, permis mijloacelor motorizate. Drumul de Vara este traseu turistic si partie de schi. Din ce am vazut, toti bolovanii mari de pe acest „drum” au fost indepartati pentru a avea o partie cat mai buna, la iarna.

Exista la intrare, dupa cum se poate observa, un panou montat de Administratia Parcului Natural Bucegi ce explica de ce accesul este interzis si ce lege de mediu se incalca. Prezenta Jandarmeriei arata ca panourile de acest tip sunt doar pentru oamenii de bun-simt, educati. Logic ca atat edilii Sinaiei cat si jandarmii inteleg ca permiterea atv-urilor si a jeep-urilor prin aceasta parte a muntelui, nu doar ca dauneaza mediului ci are repercursiuni si asupra starii partiilor de pe muntele Furnica.Jandarmii supravegheau zona din preajma telegondolei. Cred ca daca lasi un asemenea panou la Babele ar fi demontat rapid prin interventiile unor edili. Exista o problema de perceptie. Atat la Busteni cat si la Sinaia nu ai ce sa faci decat turism. Or, turismul fara protectia mediului nu merge. Deoarece faci turism doar in cadrul natural al Bucegilor. Cum ai grija de el asa il ai.

In timp ce la Busteni edilii orasului sunt autorii morali ai distrugerii cu masinile a zonei Babele-Sfinx-Releu Costila si Monumentul Eroilor, la Sinaia se lucreaza la intretinerea muntelui, domeniul schiabil al orasului. Se amenajeaza de luni bune fiecare partie pentru ca de aici vin banii…

Deocamdata, remarc cu tristete ca zona Babele-Monumentul Eroilor nu aduce un ban bugetului local al orasului Busteni… nu stiu ce sa faca si cum sa faca! Autorizatiile emise de Primarie, unor transportatori auto sunt ilegale…este o intreaga poveste. Intr-o alta zi va trebui sa fac lumina si aici. As vrea sa va amintesc ca au incercat si altii. Intr-o singura zi, un jandarm curajos a aplicat peste 20 de amenzi, adica aproape pe jumatate cat ar trebui aplicate zilnic in zona Babele. De atunci nu s-a mai intamplat o asemenea minune. Pentru ca jandarmul, nu am o poza inca cu el sa-l pun la rubrica „Montaniarzi”, a avut o multime de greutati. Ideea este ca asemenea actiuni in beneficiul mediului, al tuturor, sunt rapid inabusite pe aici. Jandarmul este evident bustenar dar lucreaza la Postul de Ordine Publica din Sinaia…i-a amendat elegant. Le-a spus sa nu incalce legea si totusi multi au facut-o.

Ar trebui sa stiti ca legea este asa cum v-am spus de multe ori. Depinde cu cine esti prieten. Dai un telefon si nu ai probleme cu reprezentantii legii. Jandarmul a considerat ca nu este platit de stat sa ingaduie toate aceste fapte. I-a asteptat la intoarcere si le-a dat…fiecaruia zeci de milioane lei vechi, amenda. Numele lui: Eugen Pietroi. Probabil acesta nu va spune niciodata cate injuraturi, amenintari si telefoane a primit. Oricum ramane un profesionist, un om ce contribuie dupa „posibilitati” la pastrarea mediului, la prevenirea faptelor anti-sociale in Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi.

Vorbeam de Salvamont. Toti muntii ce tin de Salvamont Sinaia au traseele curatate si remarcate. Fiecare intersectie este marcata corespunzator, cat de incepator ai fi, nu ai cum sa te ratacesti. Sunt montate panouri, indicatoare noi, de la inceputul verii. In muntii Sinaiei este organizare, asta lipseste Busteniului. Ati vazut doar cum au fost impanziti muntii Baiului cu tot felul de vile si stane ilegale.

Asa incep traseele Sinaiei, din orice punct le-ai aborda. La Busteni, Salvamontul nu a reusit sa schimbe de la Revolutie, indicatoarele turistice de la Pichetul Rosu, Poiana Izvoarelor, Valea Bucsoiului, Bucsoiu spre Brana Caprelor, etc….si pe acelea tot altii le-au pus, nu ei. Ar trebui marcate multe intersectii, de genul aceleia de la Cerdac, unde se unesc traseele banda rosie si banda galbena. Sunt necesare indicatoare cu timpi pe la mijlocul Vaii Jepilor…sunt atatea de facut in muntii Busteniului. Bani de plimbat mijloace auto prin zone interzise din Bucegi au, de indicatoare si de lucruri normale nu au.

L-am lasat la urma pe parintele Nicolae, staretul de la Sf. Ana, nu pentru ca este mai putin important. Ci pentru ca toate lucrurile trebuie prezentate succesiv, sa arate ca independent unul de altul, fiecare simte ca trebuie sa faca ceva pentru turisti si implicit pentru comunitatea locala. Este drept si la Busteni se intampla lucruri asemanatoare pana la un punct. Dar actiunile independente, de genul vila d-lui Contes sau drumul ilegal al d-lui Geaca se opresc la nivelul de independent. Ei sunt comunitatea locala, devreme ce nimeni din Primarie, Politie, Jandarmerie, Ocol Silvic, Directie Silvica, Inspectoratul de Stat in Constructii nu le-a spus nimic. Intr-o zi, cand am vazut ca vor sa-si acopere prin forta si alte metode faptele, am anuntat si alte institutii. Pentru ca mie cand imi zice cineva sa stau linistit ca o voi pati, eu caut sa o patesc. La fel, cu orice amenintare, cu impuscatul de exemplu. Eu caut sa fiu impuscat. Pentru ca nu exista limite cand vorbesc de protejarea mediului, de lege, de interesul statului, comunitatea locala!

Trecand duminica, in jurul pranzului, pe langa Schitul Sf. Ana, m-am oprit la o vorba cu staretul Nicolae.

Micul monument este gata, el aminteste de parintele Ioanichie

In vara, va aratam diverse afise plastifiate in zona dintre Schit-Stana Regala-Sinaia. Acestea, scoase la imprimanta color, aveau si au diferite detalii folositoare celor ce trec prin acea zona. Timpii pana in Sinaia, scurtaturi, puncte panoramice. Autorul acestora este staretul Schitului Sf. Ana.

Este bine de stiut ca din spate pot sosi biciclisti in viteza

Ia sa vedeti ce este Balconul

Este o stanca uriasa, cu balustrada din piatra. Dincolo de asa zisa balustrada este un hau de vreo 100 metri cel putin. Practic stai pe poteca si zidul de piatra iti vine pana la piept, aproximativ. Admiri o mare parte din Sinaia. Staretul Nicolae a numit aceasta stanca „Balconul”. O denumire potrivita, tot nu avea stanca un nume!

Castele in Sinaia: Foisor, Pelisor, Peles…vazute de pe stanca „Balconul”

End! Deocamdata! Maine va astept cu un ANUNT IMPORTANT! 🙂 😉

Spre cabana Malaiesti…un alt loc de poveste din Parcul Natural Bucegi

Am un prieten…lucreaza de ani buni prin strainatate. Isi dorea sa calatoreasca, i s-a implinit visul…muncind. Cand vine acasa, nu se odihneste, lucreaza la casa pe care si-o ridica tot de ceva ani. Este un exemplu de a castiga bani cinstit…cand am timp il mai ajut si eu, doar ma pricep la cateva lucruri.

Sambata a fost si el pe munte cu alti prieteni, trasee diferite si deci nu ne-am intalnit. Sambata seara am vorbit la telefon…tot isi dorea sa ajunga la cabana Malaiesti si nu mai ajungea. Asa ca am mers duminica…rucsacii in spate si la drum. Pe la 8:30 am pornit din Busteni pe strada, de fapt este bulevard ca asa scrie, Nestor Urechia.

Trecem pe langa case si ne apropiem de bariera de la drumul spre Gura Diham, unde se percepe o taxa de 10 lei de masina…noi eram pe jos…intelegeti, cred ca de la anul vor pune si taxa pentru accesul „pe jos” :)) Iti iau banii daca ai masina, insa drumul este plin de gropi…daca mergi prea tare, prin unele locuri mai drepte, auzi injuraturi de la corturi, de la turisti, trecatori…majoritatea despre mamă. Injura pentru ca masinile ridica nori de praf…si daca ai 50/h tot praf ridici…mai trece si un tractoras cu turisti…

De acum inainte ar trebui sa reconsideram zona: la un picnic cu praf pe Valea Cerbului, o gura de „ozon” spre Gura Diham.

Trecem de bariera, taxatorul nici macar nu ne vede, atent in zare dupa masini…o veni, n-o veni. Nu mergem 300 metri si auzim o bubuitura puternica in spate, dinspre zona ultimelor case. Evident ca nu vedeam dupa curbe…peste 5 minute auzim sirene de ambulanta, vedeti la urma ce a fost. Am vazut si noi cand ne-am intors.

Prindem din urma un grup de 4 turisti. Unul dintre ei, al doilea cum priviti de la stanga la dreapta, mergea cam ciudat, rasucit. Nu stim unde mergeau asa inhamati dar deja cand te chinui in acest fel mai bine nu pleci de acasa. Nu i-am mai revazut…cine stie, cred ca s-au intors. Baiatul acela chinuit de rucsac nu cred ca a mers nici 2-3 km cati mai erau pana la cabana Gura Diham.

Apoi ne-a izbit un miros ingrozitor…apa din apropiere mirosea, de necrezut, cred ca de la cabana vine…Imediat am intalnit taberele de corturi si de rulote, unde se sta din luna iunie pana in septembrie…unii oameni vin an de an.

Priviti si drumul, cratere si transee, cam asa sunt toate obiectivele de interes de prin preajma orasului…degradate

Pana la urma, mancand chec si cascand ochii prin padure am ajuns si la Poiana Izvoarelor

Valea Bucsoiului…nu am mai urcat de vreo 2 ani pe acolo. Poienitele acelea inconjurate de mine cu rosu sunt de vis…sa mergi acolo la…o prajitura, plaja, admirat stanci, jnepeni si capre negre…

Mai de aproape

Acum putina pauza ca este gata orezul cu lapte…in fiecare seara, de o vreme m-am trecut pe orez cu lapte…stiti faza cu „acasa, ca se raceste grisul”…revin…

Gata, 2 portii, ca una nu ajunge niciodata…si sa trec mai departe.

Cand traversam valea mentionata mai sus, vedem si indicatorul turistic, adica pseudo-turistic, bani de plimbat mijloace motorizate prin zone interzise din Parcul Natura Bucegi au, de inlocuit indicatoare nu au…dar stati ca uitasem pe aici nu poti sa intri ca incultul cu ATV-ul, ca nu este drum…pe acolo trebuie sa mergi pe jos. Ai mai vazut salvamontisti din Busteni sa mai mearga si pe jos…ar fi culmea! Cat timp sunt banii Primariei, primarul nu are nicio problema cu ei…fac bine ce fac, bravo lor!

Cativa dintre ei se plimba prin judetul Dambovita, nu stau doar in Prahova…cu Atv-ul Primariei :)))

In memoria tanarului luat de viitura de pe Valea Bucsoiului…viitura produsa in iunie, cand eram si noi pe munte pe Valea Gaura, noi am scapat…viituri au fost pe toate vaile din jurul Vf. Omu

Cei care l-au iubit, au montat  si o banca in memoria lui…Dumnezeu sa-l ierte! Nu stiu de ce nu facem astfel de gesturi cat timp suntem in viata…mereu ma intreb, chiar si pe mine. Cu vointa au adus acea banca pana in acest loc situat in preajma Vaii Bucsoiului.

Dupa un scurt popas pe banca, am pornit spre intersectia La Prepeleag.

Trecem de Prepeleag, superb traseul pe aici, spre Malaiesti…poze, priviri, exprimari, impresii…lume multa…ce locuri avem prin Bucegi

Si imi aduc aminte de Radu :)) Pe asta nu-l stiai 🙂

Il vezi din poteca, nu este prea bine ascuns 🙂

Si ajungem in frumoasa vale Malaiesti…cand ajungi pe o astfel de vreme vrei ca timpul sa se opreasca si sa porneasca atunci cand vrei.

Cabana Malaiesti, un loc unde nu ai voie sa asculti manele, sa faci galagie, sa deranjezi pe ceilalti…nu este frumos asa? Normalitate departe de civilizatie si anormalitate in civilizatie…la 1720 m altitudine

Sala cabanei

Picturi pe peretii interiori ai cabanei…pe mine ma fascineaza astfel de realizari…chestiile acestea pentru mine fac cat un Grigorescu 🙂 . Astea imi plac, pe pereti sau pe lemn, culori vii, fara forme geometrice, ceva nedefinit, limite ici-colo…as fi stat eu si as fi privit minute bune dar nu se putea…oricum nu am plecat pana nu le-am pozat pe toate, sa le privesc acasa :)) Foarte frumoase…

Pentru ca tot vorbesc de pereti, iata ce sade zidit in peretii exteriori ai refugiului salvamont din apropierea cabanei…o cana din vremurile comuniste, Salvamontistii din Rasnov au prins-o in piatra…un gest deosebit…cat au muncit la acel refugiu…ani de zile

Acesta este refugiul, cea mai frumoasa cladire din Bucegi, in opinia mea…si primarul din Rasnov am inteles ca a desfiintat echipa salvamont a orasului…cred ca este si el tot PDL-ist, altfel nu-mi explic.

Turisti la mesele de langa cabana

Refugiul vazut din traseul spre Vf. Omu

La Monumentul din Padina Crucii se zareau alte persoane. Padina Crucii este muntele din spatele cabanei Malaiesti

Asezarea montana Malaiesti …m-am gandit eu sa o botez astfel, mi se pare potrivit

Ne-am intors pe acelasi traseu pentru ca este pitoresc 🙂 Aici este la traversarea vaii Bucsoiului, recunoasteti banca

La intersectia de la Pichetul Rosu, alte indicatoare, la fel de ruginite, ce arata preocuparea edililor in domeniul turismului montan. Busteniul este singurul oras din perimetrul Parcului Natural Bucegi care tine astfel de indicatoare…

Suntem deja pe Valea Cerbului, o vale plina de tot felul de mirosuri. Aici au impadurit primarul si alti apropiati ai sai….cu pini. Nu s-a prins niciunul din vreo 200 de bucati. Cand a avut loc actiunea s-au filmat intre ei ca mari ecologisti…ce penibil…cand tu razi sute de arbori sa te faci ca iubesti natura si sa te apuci de plantat puieti…asta nu le-a iesit :))

Iesim din padure, ajungem la case si…vedem o masina data peste pod, in parau…asta era bubuitura ce o auzisem de la distanta…nu se stie cum, o familie, doi adulti si doi copii s-au rostogolit peste pod…un pod care nu are balustrada, daca era un copac de taiat veneau o armata de oameni, asa pentru o balustrada cine sa se deranjeze…

Toti cei din masina au fost transportati la spital…unii in stare mai grava.

Am ajuns acasa pe la ora 18, dupa o plimbare superba intr-o zi la fel…sper sa mai fie astfel de zile, caniculare cum le spun unii…la munte mereu adie vantul, mai slab, mai tare, prin padure este bine, pe munte si mai bine…

Alergare prin „nameti”: Din Busteni pe Jepii Mari – Piatra Arsa – cabana Dichiu – Sinaia

Probabil au fost si azi cam 25-30 km…

Dimineata cand m-am uitat spre munte m-a incercat un zambet…ca iar plecam pe munte, si vremea este perfecta 🙂

Trebuia sa ajungem cam pe unde este norul acela

Poze spre ceilalti munti, de vizavi de Bucegi, muntii Baiului. Deasupra lor niste nori interesanti

Pa traseul turistic Poiana Tapului-Cascada Urlatoarea

Deja pe traseul Busteni-Piatra Arsa, de pe Jepii Mari. Starea potecii? Poezie…Este o poteca bine conturata prin zapada, nu sunt portiuni de gheata, un om de munte cu ceva experienta se descurca lejer. De altfel este destul de circulat…chiar daca este interzis in aceasta perioada.

Ce sa fie dupa acele fire de iarba?

Soarele…abia acum ne-am reintalnit, pe Jepii Mari in multe locuri este umbra cateva luni de zile. Aici, am iesit in Saua Urlatorilor…dupa aproape doua ore de la intrarea in padure.

In zona „La Scari”

Aproape de jnepenii de langa Cantonul Jepi

Zapada, ace de gheata

Se risipeau in mana asemenea unor …boabe de orez

Cantonul Jepi…deja era foarte cald, nu stiu cate grade erau, dar intai am scos geaca, apoi hanoracul, apoi tricoul

Era foarte cald, dar nici cum sugera fotograful de ocazie sa incep o prietenie cu zapada, intinzandu-ma pe acolo…doar cu un deget, am incercat-o…rece, tare rece!

Si in sfarsit am iesit pe Platoul Bucegilor…o zapada perfecta, nici moale sa te afunzi in ea, nici inghetata

Complexul sportiv si cabana Piatra Arsa

Drumul asa arata de la Piatra Arsa si pana in Sinaia, accesibil doar cu o masina de teren, echipata corespunzator

Cum veneam eu de la plaja in toiul iernii dinspre Piatra Arsa, tarand rucsacul dupa mine

Drumul spre Babele

Pe acolo curge primavara Izvorul Dorului

Si, nu va mai luati dupa prostiile unor silvicultori, cu ursii care hiberneaza…priviti urmele, vechi de cam doua zile, hiberneaza in deplasare

Intinderi albe

In departare zona de schi Valea Soarelui-Valea Dorului

Zapada povesteste tainele vietii de pe Platoul Bucegilor, o sumedenie de animale vietuiesc prin aceste zone mai putin accesibile iarna…in imagine urme de mistret

Trecerea unui intregi familii de mistreti

Si iepurasii sunt prezenti…

Indicatoare in Saua Dichiului

Cabana Dichiu…nimeni pe acolo

Starea lui DJ 713, am vazut destule masini, unele cu lanturi, cat si grupuri de turisti pe jos

Si revenirea in oras, la mica distanta de casa

O zi lunga si frumoasa, am urcat pe Jepii Mari cu tot felul de echipament, nu am avut insa nevoie de nimic…a fost o mare parte din timpul petrecut pe Platoul Bucegilor, foarte cald, de necrezut pentru luna aceasta. Drumul pentru masini de teren este bun, dar nu trebuie sa va lipseasca o lopata, lanturi, pentru orice eventualitate…teoretic drumurile de acces catre Platoul Bucegilor sunt inchise, teoretic!

Manastirea „Inaltarea Domnului” de la Cota 1000 si Schitul Sf. Ana de la Cota 1400

Doua locuri religioase departate de viata urbana, ambele destul de accesibile. Pe la Schitul Sf. Ana am fost in aceste ultime doua luni de mai multe ori decat la acea manastire, fiind mai aproape de principalele cai de acces in Parcul Natural Bucegi.

Am fost duminica cu niste prieteni la ambele…cu masina. Initial la manastire care se afla cam la 7-8 km de Sinaia, mai jos de Complexul Petrom de la Cota 1000 si noul Han cu Ursi. Este si un indicator…

Pana am ajuns eu la acesti prieteni, si pana am plecat s-a facut de 11:00. Am parcat masina pe la Cota 1000 unde intentionam sa mai ramanem…ceata, nori si frig asa era. Mie imi place foarte mult sa merg prin ceata, pentru ca iti solicita simturile, numai ca era si frig si nu aveam chef de umblat prea mult 🙂

Intrăm pe drumul de cateva sute de metri lungime cu mai multe cruci pe stanga si ajungem. Cam 20 de masini parcate la 30 metri de usa bisericii…urata chestia asta sa ajungi cu masina pana in usa bisericii. In fine, intram chiar in toiul predicii…si ascultam:

„Noi aici pe pamant traim un canon, daca-l izbandim vom avea parte de Imparatia lui Dumnezeu, de aceea nu cautati sa va legati viata de lucrurile materiale si sa lasati pe alt plan pe Dumnezeu. Fiti milosi, cautati binele si departati-va de cele usoare, si sa nu confundati lucrurile, Raiul nu este totuna cu Imparatia Cerului, sunt doua lucruri diferite…etc.” A fost o predica foarte frumoasa ce a tinut lumea tintuita locului, preotul a vorbit despre moarte, ca de un musafir nepoftit, ca plecarea din aceasta viata este pentru cei pregatiti o bucurie, pentru ca pornesc sa se intalneasca cu El…

Biserica de la Manastirea „Inaltarea Domnului”

La sfarsit am iesit afara si am intrebat unde il gasim pe parintele Ioanichie. Parintele este cel care a pus temelia Schitului Sf. Ana si a stat cateva luni aici fiindca este clima mai blanda. Un calugar i-a raspuns unui prieten „Va cunosc ati mai venit pe aici, dar parintele s-a intors la schit”. La intrebarea „De unde ma cunoasteti”, calugarul, enigmatic, i-a raspuns zambind „Va cunosc” si  a plecat mai departe. In manastiri exista un fel de comunicare din priviri intre vietuitorii de acolo, spun asta pentru ca am observat-o personal, pana la o anumita varsta am stat un timp printre ei, in vacante…nu mi s-a parut niciodata ca am cum sa ma fac calugar, preot. Trebuie sa fi ales pentru asta 🙂

Este poate mai usor „in lume”, in mijlocul pacatului, dar fiecare are un rost pe lumea asta…si nu stiu dar eu am vrut sa-mi fac o familie, mie mi-au placut femeile, daca asta poate fi un pacat :))) , cred ca femeia este cel mai mare dar pe care Dumnezeu putea sa-l faca barbatului, si ca impreuna reprezinta lucrul perfect…evident este greu de gasit cuplul perfect.

Asadar, de la manastire am plecat inapoi spre Sinaia ca sa urcam spre Schitul Sf. Ana unde stiam ca-l vom gasi pe parintele Ioanichie. Urcăm cu masina cei 11 km pana la Cota 1400 si de acolo pe jos spre schit, pentru circa 5-10 minute.

Clopotnita de la Schitul Sf. Ana

Intr-un an i-am propus sotiei sa mergem pana la o biserica pe jos. Nu era mult, doar 4 km :))) I-a placut! Apoi cand a fost sa mergem la alta a zis ea sa mergem pe jos, asa era mai mult timp de petrecut impreuna, de vorbit. Apoi am stabilit un plan, sa mergem la toate bisericile si manastirile din zona pe jos. Si am trecut muntele pana la manastirea Pestera Ialomitei, cam 25 km dus-intors, ne-am dus la manastirea Sf. Nicolae si apoi la biserica-catedrala din centrul Predealului, cam 30 km dus-intors, la orice biserica din Azuga, Busteni, Poiana Tapului, Sinaia. Am ajuns si la manastirea de la Cota 1000 si chiar si la Schitul Lespezi din Posada aflat la 20 km de casa 🙂 . Ne lua cate o zi, dar plecam cu rucsaci mici in spate, unde vroiam cumparam ce trebuia sau ne odihneam, fugeam de la job, numai ca sa atingem si acel obiectiv propus…cand am idei acestea devin molipsitoare :))) Nu mai este nici macar o luna si se apropie o zi importanta, intr-o seara rece de noiembrie ne-am intalnit prima oara…apoi intalniti am ramas. O sa povestesc mai multe pe 19 noiembrie 🙂

Si am ajuns la schit, evident nu mai erau decat cateva persoane, staretul ne-a spus in ce camera il gasim pe parinte, care s-a bucurat sa-i vada pe „oamenii muntelui”. Am schimbat impresii, ne-a povestit cum a fost in spital, dupa ce l-am ascultat captivati i-am dat si noi niste chestii ce stim ca-i plac, apoi ca de fiecare data ne-a pus in genunchi pe toti, a facut niste semne interesante cu patrafirul inainte de a il pune pe dansul, eu cum sunt neastamparat imi fug ochii de colo-colo pana si in astfel de momente…

Ne-a spus aceleasi rugaciuni cu care ne-a obisnuit ani de zile, circa 15 minute. Rugaciunile spuse de dansul, vocea lui, te patrunde, te ia cu fiori, imi rasuna glasul lui si acum prin minte.

In biserica schitului

Poate nu este bine, dar trebuie sa scriu si o impresie avuta. De foarte multe ori la intalniri cu diverse persoane simt ce persoana este cel din fata mea, in sfarsit nu vreau sa se inteleaga altceva…dar duminica am avut impresia ca timpul parintelui se apropie. Pe masura ce inaintam in varsta nu mai constientizam ca ne apropiem de o etapa a vietii cand cei din jurul nostru nu ne mai vad ca altadata. Pe calugarii de la manastire, pe staretul de la schit, i-am observat asa, era o stare desprinsa din gesturile si cuvintele lor, se simtea, era un nespus, ca acea povara a omului batran. Trist!