Ziua Jandarmeriei, 3 ani de la noua venire a americanilor la Sinaia, despre mediu, om si vanatoare

La multi ani, jandarmilor! Celor cunoscuti, nu tuturor 🙂 De ce, doar unora? Pentru ca pe altii nu-i cunosc. Ce folos sa zici ceva doar ca sa te afli in treaba? 🙂

Articolul nu e prea lung, pentru ca am niste planuri de facut, treburi de terminat…

Poza e de pe Facebook.

….

Mi-am adus aminte ca in 2015, pe 3 aprilie, s-a inaugurat Piateta „Vulturii Libertatii” de la Sinaia… cand au venit in sfarsit americanii 🙂

Doi generali au fost atunci…

Aici articolul, pentru aducere aminte:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2015/04/03/

Astazi nu mai este d-l Berindei, veteran de razboi… a murit intre timp. A ramas insa in paginile cartii „100 de pasi in timp”. Mai exact la pagina 281. Faina cartea, mereu mi se lipesc ochii de ea 🙂

In acest an, fiind Centenarul, nimeni nu-si poate imagina ce-am pregatit, un cumul ca sa zic asa. Dar nu asta imi ocupa tot timpul, nu am un astfel de noroc.

Nu mai este nici castanul de la Peles. Pana la urma, l-au taiat si era perfect sanatos. Te pui cu hotii 🙂 Cine stie ce naiba si-au facut din el, de l-au pandit atatia ani.

Si trebuie sa vin cu un articol mare despre zona Parcului Natural Bucegi. Deocamdata scriu putin cate putin la el…

Pana atunci… am citit ceva foarte interesant si real. Ce inseamna turismul pentru poze si turismul pentru vanatoare, ca sa formulez asa. Si ca sa nu sara nimeni in sus, nu e de pe la noi.

Sursa: https://africageographic.com/blog/opinion-piece-timbavati-increases-conservation-levy-to-fund-anti-poaching-and-other-costs/

Deci, in unele locuri banii fac diferenta si inseamna un trai mai bun atat pentru fauna cat si pentru comunitatea locala. Totul pe lumea asta are un rost. Vanatoare mai inseamna si protectia faunei. Banii vanatorilor se intorc sub diferite forme in teren. Vorbesc de situatii serioase, evident.

Mi se pare aiurea sa ai fauna din belsug, cum avem noi ursi si mistreti si sa te uiti la ei cum se inmultesc excesiv, cum vin prin orase, cum fac pagube, cum oamenii incep sa se agite. Deh!!! Cine se agita pe retele ca vai, e genocid 🙂 Acum, si mistreti si ursi umbla teleleu prin orase si campii. In orice trebuie sa fie un echilibru. Extremele, adica braconajul si impuscarea pana la exterminare si propaganda de pe Facebook, cu plansul dupa fiecare purcelus si pisicut etc, nu fac bine, complica!

Cand va fi atacat cineva prin oras se va cere impuscarea!

Iar a duce mancare prin padure, cum facea tata-mare odata, ca sa vina Ceausescu la animal mare, nu este o solutie. Ce este in padure, nu este animal domestic ca sa-l abonezi la mancare. Hrana din padure ce o pun padurarii si cei de la fondurile cinegetice este o hrana complementara. Marea majoritate a cetatenilor prostiti pe Faceboook de tot felul de amatori de like-uri, cred ca trebuie sa mergi in padure si sa deschizi cantina pentru toate animalele. Ca sa stea ele in padurea lor, cat a mai ramas nefurata, netaiata! Mananca si dorm! Cand se trezesc, mananca si iar somn! Totul e sa stea acolo, ca e casa lor, sa nu vina peste noi 🙂 🙂 Si… acelea mai sunt animale salbatice??

Cred ca noi evoluam doar in conditii extreme…

Acum astept ca de obicei comentarii… in privat,mai ales 🙂 Mai jos, cateva mai vechi, tot pe temele acestea.

  1. „Ba’ dar americanii nu stii ce au facut? Mai citeste! Au murit mii de civili nevinovati!” … „Da’ ma’ si? Asta se intampla in alt film!”
  2. „Tii cu vanatorii, stiu eu…!”… „Tin cu oamenii rationali!”

Mai era unul luna trecuta, cand am scris de un ofiter vazut la o intalnire. Auzi… „Cum mi-am permis sa scriu de el? Ca unde e respectul?” Nu stiu, imi trebuia aprobare sau ce? De fapt, nu scrisesem ceva prea rau dar s-a ofensat lumea 🙂 Adica, uite cine era ala si tu zici de el. Moamaaa, si eu trebuia sa nu mai ies vreo 40 de zile din casa sau ce? 🙂

Vazand ca nu vorbim aceeasi limba, i-am zis sa-i spuna ca este un prost :)) I-am zis ca sa-l enervez, nu ca asta si credeam. Dar e fain cand dai de orgoliosi din acestia. Mai apar astfel de teleghidati, expulzati din sisteme cazone, si li se pare ca lumea trebuie sa asculte supusa 🙂 Intotdeauna cand vad astfel de figuranti imi dau seama ca adevaratii bolnavi umbla liberi, de colo-colo… cam asa, ca mistretii!

Intre conservarea naturii si protejarea stupida; luand urmele salbaticiunilor prin statiunile de la poalele Bucegilor

Primele masuri normale in ceea ce priveste fauna salbatica si interactiunile acesteia cu omul, in zona Vaii Superioare a Prahovei, au fost in sfarsit demarate de catre autoritatile din Sinaia si Busteni. Incet si foarte greu in opinia mea, incep si factorii de decizie de la nivel central, sa actioneze si sa inteleaga ca in unele domenii doar parerile specialistilor conteaza… si nu corul de parelologi pe care ii vedem propunand solutii neaplicabile decat in zona virtualului.

De cativa ani, a inflorit pe meleagurile tarii noastre, o pleiada de “eroi ai mediului” care intr-un procent covarsitor aduc numai deservicii acestei tari.

Parcul din Sinaia, langa Casino

La Sinaia, Busteni, Azuga ca si in multe alte locuri din tara aceasta, au inceput sa umble ursii si mistretii ziua prin oras. Cine locuieste in Valea Prahovei, stie ca pe aici nu s-au facut taieri importante de padure, ceea ce reprezinta un atu al Administratiei Parcului Natural Bucegi. Deci, nu-ti vine ursul sau mistretul ca nu mai are padure.

Si la Sinaia sunt multi iubitori de animale care nu vor putea niciodata privi obiectiv anumite probleme ale comunitatii. Ei insa trebuie respectati intrucat sunt mai buni, mai milosi din fire. Insa, cand ursul sau mistretul iti umbla in miezul zilei prin oras, ba iese pe la Manastirea Sinaia, ba urca pe str. Furnica, ba o scroafa iese cu 8 purcelusi prin cartierul Platou Izvor si se duce pana la hotelul Mara, ba la Silva , telecabina Busteni …. opiniile si reactiile lor nu sunt justificate. Mai ales ca exista acel paradox: ursul daca te sfasie esti bun de plata pe la doctori, spitale, dar daca tu il ranesti tot bun de plata esti… si pe langa o uriasa amenda te poti duce chiar in puscarie.

Capcana de prins mistreti tocmai in parcul din Sinaia 🙂

Datorita acestor persoane care aparent deruleaza actiuni de „protejare a mediului”, incurajand lumea sa cumpere animale din plus, tricouri, alte prostii, se creaza o cultura falsa despre protectia naturii. Oamenii ajung sa creada ca suntem buricul planetei, ca alte popoare sunt imbecile, ca a proteja natura inseamna sa te uiti ca la o vitrina, sa nu atingi, sa nu faci nimic. Din acest motiv, febra aceasta cuprinzand atatia oameni care se manifesta foarte vocal, autoritatile se blocheaza, se incurca in comunicate, abandoneaza initiative legislative si lucrurile raman asa, incurcate, problematice. De aceea, avem o explozie uriasa la efectivele de mistret si de urs la nivel national. Intrebarea este cat ii mai lasam sa se inmulteasca? Cati vrem sa avem, cate un animal pentru fiecare cetatean?

Sinaia fiind un oras cu o anumita rezonanta, autoritatile ca sa fie civilizate si sa respecte pe toata lumea, nu au dorit impuscarea mistretilor ce umblau brambura prin oras. Astfel ca gestionarul fondului cinegetic i-a tranchilizat si i-a dus de pe aici. A vorbi despre intretinerea unui fond de vanatoare, cum platesti pentru ce nu folosesti, cum scoti bani ca sa plimbi animale tranchilizate de colo-colo, este un intreg capitol. In fine, au fost prinse animalele si duse. Ca s-au intors aceleasi, ca sunt alti mistreti, nu am de unde sa stiu. Cert este ca dupa un timp, alti mistreti au aparut iar prin Sinaia. In atare conditii, s-a adoptat o hotarare de Consiliu Local,  s-au incheiat acte si s-a autorizat intrarea gestionarului acelui fond cinegetic in oras, sa faca orice este necesar ca acele animale sa nu mai puna in pericol viata cetatenilor.

Macar la Sinaia incep sa se faca pasii normali. Intr-o statiune cu asemenea pretentii, nu au ce cauta animalele salbatice prin oras. Toate trebuie prinse, relocate, impuscate, oricare solutie din acestea enumerate, mie mi se pare adecvata, pentru ca nu traim in rezervatii ci in comunitati de oameni. Ca recoltezi mistreti sau ii relochezi de pe aici, e un prim pas.

Mistret prins in buricul statiunii

Dus unde ii este locul

Reprezentanti ai Primariilor din Sinaia si Busteni au fost la sedinta organizata de Ministerul Mediului despre interventia la specia urs, derulata in interesul sanatatii si securitatii populatiei cat si in scopul prevenirii unor daune importante. Autoritarile locale se lupta insa cu morile de vant – birocratia in speta! Orice urs care e un pericol iminent e protejat de o procedura birocratica incat daca ursul te ataca, autoritatile pot interveni cam in 30 de zile…

Si eventual intai mutam ursul sau mistretul care a atacat un om sau o gospodarie si daca face la fel si acolo unde l-am dus, in sfarsit intervenim. Si multora nu li se pare nimic anormal in asta 🙂

Incidente faunistice majore in Valea Prahovei, muntii Baiului si Bucegi, pe fondul lipsei de educatie

INTRODUCERE.

Dupa momentele binecunoscute din anii: 2000, 2004, 2007, toti ne-am trezit specialisti, politicieni, fotbalisti si etc. De la an la an suntem si mai multi. Prin intermediul retelelor de socializare ne strecuram ideile si… nu are cum sa nu fie cativa care sa ne si urmeze. Nu mai exista discernamant si nici responsabilitati.

Faci eveniment pe Facebook, plimbi turisti de la capatul tarii prin afara traseelor turistice din Bucegi. Nu esti nici autorizat pe linie turistica, incalci si legislatia de mediu. Daca pui problema in asa fel, te trezesti cu: „Ce vrei ma’? Nu veni! Nu e treaba ta! Ne stim de undeva?”.

Este taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi. Are valoare simbolica de 5 lei si acel tichet de cativa lei este valabil luni de zile. O plateste cineva? Foarte putini! Si daca era 50 de bani, tot la fel stateau lucrurile. Pentru ca ne lipseste educatia, spiritul civic.

Toti incultii care au inceput sa studieze telefonul si mai departe de tasta de apel, au aparut pe Facebook. La astia doar le pui o imagine cu o padure taiata, din alta tara, sau cu un tren cu busteni si gata, sar fripti ca fura nenorocitii bogatiile, ca la puscarie, ca nu se mai poate. Daca ar fi toti live, am vedea ca sunt fie pe langa o sticla de bautura, fie chiulesc de la serviciu…

Cineva distribuise o imagine cu cai de diferite rase, de prin alte tari, peisaj diferit si scria sub poza „Ultimii cai din Delta Dunarii”. A avut si are sute de distribuiri. Ca sa-i protejam evident :)) deci imaginati-va cate aprecieri se tot strang 🙂 O minima trecere pe la scoala, iti spunea ca in Delta nu sunt brazi, conifere, cum apar in acel cadru natural. Nu mai zic de aspectul estetic al cailor care este imposibil sa-l dobandeasca in salbaticie, pentru ca la noi ar fi fost demult capturati, biciuiti, transati, pastramiti si mancati…

PARTEA I.

Asa cum stiti, ma refer la cititorii blogului, cunosc cat de cat problemele de mediu si de turism de prin Valea Prahovei si Bucegi. De asemenea, stiti ca in perioada aceasta, in Valea Rea din muntii Baiului, narcisele sunt in toi. Ca atare, sute de oameni merg in acele locuri cu scopul de a le admira sau de a le culege, dupa caz. Desi intri intr-o rezervatie, mergi pe un drum forestier al Romsilva, deocamdata nimeni nu te ia la intrebari: incotro te duci, cand nu e niciun fel de traseu turistic sau ce cauti pe acolo?! Pe strada, este aiurea sa te intrebe cineva unde mergi, insa prin padure, prin astfel de locuri, ar trebui. In anii trecuti, Jandarmeria a aplicat nu stiu cate sanctiuni pentru culegerea narciselor…

Sambata, cum cascam ochii pe Facebook, vad ca George Secareanu, un prieten din Moieciu, de la Casa Tolstoi, locatie faina, recomandata, oameni extraordinari, vazuse ceva prin Bucegi care-l suparase. El este un tip cu suflet si care umbla pe munte, in special prin zona dinspre Bran-Moieciu. Vazuse alaturi de prietena lui, un caprior caruia ii atarna mandibula si nu stia cum sa-l ajute. Ma gandesc ca probabil capriorul a fost atacat de un caine sau de vreun ras, si cumva a scapat… insa tot va muri pentru ca nu se poate hrani. Iata cateva imagini si discutii:

Foto: Andra Tamas. Se vede ca acel caprior era pe la marginea localitatii.

Cel putin mie mi se pare ca are niste urme de gheare pe la gat…

Oricum asta se intampla in natura, din pacate. Comentariile pe marginea subiectului au aratat insa si altceva. Cum multi devin specialisti si nu numai:

Sunt unii oameni care daca ar putea, ar lua toate animalele din natura… ca sa nu stiu ce. Ca sunt frumoase, ca ne este mila… Deci l-a gasit pe Bambi o doamna si l-a luat la sufletul ei mare. E frumos dar… ATAT DE GRESIT. Iedul trebuia sa ramana in padure, pentru ca mama sa nu se departeaza prea mult si la un moment se apropie, il cheama. Daca il luam, facem un rau, practic noi il condamnam.

Nu merge sa-l luam pe „nu stiu” in brate, cand facem lucruri pe care ar trebui sa le cunoastem cu totii, de la scoala. Stim ca nu trebuie sa aruncam peturi in natura si cu toate acestea umplem potecile montane; pe Platoul Bucegi la fel, aruncam, ca e vina autoritatilor ca nu pun cosuri de gunoi. Deci asta ar mai trebui, sa montam cosuri si pe munti. Luam vietati acasa, suntem Bambi, ca e la moda sa fim eco si pro-animale. Nu conteaza ca ursii se inmultesc peste masura si fac pagube prin oras. Zicem ca nu e vina lor. Ok, nu e vina lor, dar ce facem cu ei?? Daca rupi o laba ursului, ai dosar penal, daca el iti sfarteca o mana, e strict problema ta. Esti bun de plata si daca ursul e afectat si daca el te afecteaza 🙂 Ca si cu exploatarea padurilor, sa nu mai taie nimeni ca se fura, se defriseaza. Mie, in toate chestiile acestea mi se pare ca ne-am pierdut ratiunea.

Sti clar, ca om normal, ca daca pui mana pe un pui de animal salbatic, e foarte posibil ca mama lui sa nu-l mai primeasca inapoi. Sti ca padurea trebuie exploatata rational si nu interzise total taierile. La fel, sti ca si ursii astia cand produc pagube nu trebuie lasati asa, sa faca si mai multe, mergand pe ideea ca protejezi intai ursul si apoi omul. Adica trebuie niste masuri de conservare a speciei dar, in acelasi timp, mai pui si problema sigurantei oamenilor.

Dar, normalitatea nu mai exista… pentru ca suntem manipulati de atatia din cauza educatiei noastre precare. Nu mai punem mana pe carti, nu mai citim nimic in afara de sms-uri, ne umplem creierul de stiri false, suntem asfixiati de atatea informatii puerile incat scapam din vedere esentialul: rolul nostru in societate. Prin Facebook si alte retele intram cu totii intr-un mecanism care ne ocupa timpul, ne risipeste energia, dandu-ne impresia ca putem schimba intreaga lume. Astfel, cazi foarte usor in capcane intinse de persoane cu diverse interese. ONG-urile de mediu, multe dintre ele, au nevoie de sustinatori, ba pentru fonduri, ba pentru a deveni mecanisme de influentare a deciziilor autoritatilor. Una este sa te lupti ca tu Romania, sa exploatezi aurul de la Rosia Montana si alta sa aberezi cu disparitia ursilor, ca exemplu. Nici daca ar vrea cineva intentionat asta, de ursi nu scapi. Specia aceasta merge foarte mult, azi este aici, maine la 40 km. Nu e cum pare deloc. Ar trebui sa incercam sa vedem dincolo de orice actiune care cheama la sustinere: este o cauza pentru care sa luptam sau ne manevreaza careva urmarindu-si propriul interes? Si cu unele ONG-uri din acestea, realitatea nu este prea diferita de ce vedem in politica. Doar cunoastem ca pe Platoul Bucegilor s-au plantat molizi acum un an :))

PARTEA A II-A.

Tot sambata, autoritatile din Sinaia au fost puse pe jar. De ce???

Niste turisti, oameni de munte mergeau pe Valea Rea, la narcise. Deci peisaj, un ochi dupa ploaie, altul la drum, fain, splendoarea naturii in mijlocul primaverii. Majoritatea care aleg sa mearga pe munte, au o educatie sanatoasa, o alta formare. Mai sunt si inocenti din acestia care cu un rucsac in spate si dupa 3 excursii, au muntele la degetul mic. Pe pariu ca daca initiaza o campanie pentru stoparea defrisarii de pe muntele Peles, aduna niste mii de sustinatori, preponderent din acestia tot ca ei, „experimentati”. Partea ca nu exista muntele Peles nu conteaza, totul este sa se opreasca defrisarea, sa o oprim noi daca nimeni chiar asa, nu face nimic. Stim ca toti fura cot la cot, de unde pot si cat pot. Sigur Dragnea a pus la cale totul sau Soros, depinde in ce tabara esti. Bine, imediat ce ai auzit stirea, deja e fumata, ti-ai dat seama de scenariu, gata, e clar ce se intampla :))

Deci, pe Valea Rea, zeci si zeci de oameni urcau spre zona cu narcise. Nu e rau, oamenii merg in natura. Daca nu e nimeni sa te opreasca, inseamna ca e voie pe Valea Rea. Chiar nu conteaza intentiile personale din acest unghi.

Si urcau, si poezie, si frumusete. La un moment dat, ce sa fie??? BAMBIII!!! 🙂

Oamenii acestia au observat un „pui de caprioara” blocat printre pietre. L-au salvat, ca omul de munte e saritor, adesea. L-au bagat apoi intr-un rucsac. Parca nu se mai oprea din tremurat. De frig clar, nu de frica. Intotdeauna e ce ne place sa credem. Salvarea lui Bambi din Valea Rea a insemnat bagatul in rucsac:

Ziceti, voi acum!

Mai poate fi spus ceva??? Oare ce ne lipseste? In orice sector al acestei societati, lipseste ceva. Suntem defecti, neinstruiti, nu ne pasa, nu stiu… habar nu am.

L-au bagat in rucsac si l-au salvat! 😦

Dar, daca ne uitam atent, parca nu e Bambi ci… un vitel de cerb. Pentru ca sotia cerbului nu este caprioara, ci ciuta, cerboaica. Asadar, vorbim de o specie mult mai rara. Iezi de caprioara mai vezi, dar un vitel de cerb mult mai rar.

Va dati seama ca nu ai ce sa le reprosezi. Atat au stiut ei, au vrut sa-l duca la Gradina Zoologica. Am ramas asa, cum zicea George Secareanu, a zburat zen-ul. Nu e posibil ca oameni de munte sa efectueze o astfel de salvare. A-l duce la Gradina Zoologica nu este deloc o idee buna. La un moment dat, mama se intoarce dupa el si-l cheama.

Cel mai probabil ciuta a auzit ca vin oameni, s-a speriat si a fugit. Vitelul, inspaimantat, a fugit ce a fugit si a ramas blocat. In loc sa-l deblocheze si sa-l lase in acelasi loc, apoi sa plece mai departe, l-au protejat introducandu-l in rucsac.

Asta se intampla cand nu stim cum functioneaza legile naturii. Cand nu citim si nu ne pasa. Cand vorbim despre protectia mediului fara sa fi participat direct la ceva de acest gen. Sustinem si actionam dupa ureche, cum ni se pare. Mai intai de toate, ne documentam, vedem pe net, pe harti pe unde mergem, ce este pe acolo. Sustin o petitie, dau un like, dar cine este acela care o initiaza??

Intr-o zi, pe barajul Bolboci, un domn privea lacul si o intreba pe sotia lui, ce lac este. Deci habar nu avea pe unde era. Oamenii de acest gen nu-si cunosc tara, nu-i stiu apele, istoria, au golanit pe la coltul scolii si s-au trezit cu burta goala in societate si cauta si ei sa manance ceva. Atat! Alte viziuni, principii, ganduri de viitor, lipsesc cu desavarsire. Tot ce conteaza este un telefon, sa facem poze si sa ne vada vecinii. A, si mancarea. Ce alta cultura e mai importanta decat a burtii…

Revenind la oamenii de munte de pe Valea Rea cu un comportament surprinzator pentru mine, mai trebuie sa spun ca la fata locului au venit echipe din Jandarmerie si de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia. Ce sa mai faci, ce sa le faci? Amenda este uriasa, oamenii clar au actionat cu buna intentie. La recomandarile gestionarului fondului cinegetic, lucrurile s-au incheiat in buna pace, cu avertismentul ca nu e bine, natura trebuie lasata sa-si urmeze cursul firesc… Intre oameni care au aceleasi scopuri, asemenea chestii nici nu ar trebui sa existe, presupunandu-se ca atunci cand alegi sa mergi in natura, stapanesti tot felul de notiuni.

Vitelul a fost luat de autoritati si eliberat in aceeasi zona, in speranta ca va fi recuperat de ciuta.

Credeti ca lucrurile s-au terminat???

Dar de unde…

Cei de la fondul cinegetic au fost chemati la Busteni, unde se auzise de o ursoaica si de niste ursuleti. Darnici, niste localnici au asmutit si cainii, sa fuga animalele padurii cat mai departe. Fiind si noapte, si cu cainii dupa ei, un ursulet a fost izolat de ursoaica si s-a urcat intr-un molid. Cand s-a facut zi, l-au observat cetatenii, turistii.

Vin oamenii acestia de la Cinegetic si care mai de care sa le dea sfaturi. Despre cum trebuie facut, ca ar fi bine ursuletul sa fie luat si crescut acasa de administratorul fondului cinegetic, ca ursuletii sunt atat de frumosi. Atat ne impinge educatia sa gandim. Sa alergam ursul cu caini, cu pietre, daca din cauza noastra un ursulet se pierde, nu-i nimic noi il putem salva si-l putem chiar creste. Un ursulet este asa, cum ne vinde WWF-ul, o chestie nepericuloasa, o contributie, un gift, un accesoriu.

Din fericire, pe acesta nu a reusit nimeni sa-l adopte, salveze sau ce ni se mai pare noua ca ar trebui facut, cei de la fondul cinegetic tinand „salvatorii” la distanta.

Daca un urs, in mod repetat, distruge cotete, rupe garduri, face pagube unor cetateni, noi, ceilalti, neafectati, tinem cu ursul. Cand intra si pe la noi, daca am avea o arma, l-am face sita. Totul e perfect cat timp stam in spatele monitorului, la caldurica, la confort, sustinand ce sustine toata lumea. Uneori mai facem cate o remarca inteligenta tinuta minte, dintr-o postare cine stie a cui. Sau pozam in critici literari. Daca lumea merge la stanga, noi, ca oile. Daca mergem cat mai multi, ce sa se intample? Nu conteaza ca e bine sau nu, important este sa faci atmosfera, sa vada prietenii ca existi 🙂 In lumea reala, nici nu ne salutam pe strada 🙂 Nu era conexiune uaireles, ‘msorry, eram bizi cu capu’ bro 🙂

Deci bietul ursulet, a scapat miraculos de „salvarea” oamenilor. Dupa ore bune de nervi, cand vezi atata lipsa de educatie, s-a reintregit familia de ursi. Sar peste etapa cu sa facem poze multe, live pe facebook, oare mai urca sau ce se mai intampla… pentru ca e limpede ca ne plac circul, barfele, sa ne dam cu parerea despre orice. Oricum stim orice, sursa de baza fiind Facebook 🙂 Ei bine, Viata bate Facebook-ul… si ar trebui ca autoritatile sa contureze planuri si programe plecand de la cat de mult ne afecteaza virtualul capacitatile mentale. Sa creeze actiuni in care sa fie invitati oamenii, instruiti, sa repare gardurile rupte la cetateni, sa strangem bani si sa-i cumparam gainile celui care i le-a mancat ursul, sa mergem in padure si sa adunam gunoaie, sa punem panouri cu nu e voie pe nemarcate, ca daca mergem si pe acolo, animalele acestea unde sa mai stea si ele, vin peste noi in oras…

Civilizatie nu inseamna sa convietuiesti cu ursul si cu caprioarele, ci sa-i lasi animalului sansa de a trai in mediul lui. S-au inmultit excesiv, fac pagube, iei masuri. Ca exemplu, toata tara este impanzita de mistreti. Nu ia nimeni nicio masura ca se face petitie pe Facebook, ca adica… ce facem noi, e Balc, il imitam pe Tiriac sau ce… Timp in care mistretii fac atatea pagube incat nici impuscarea si comercializarea lor nu ar acoperi valoarea daunelor. Sunt sigur ca in curand se va specula si prostia aceasta, si se va iesi cu mic cu mare la rugaciuni de alungarea mistretului…

Tineti minte, cand mergeti la munte si vedeti iezi cucuieti, „ciuţi mici” cum zicea un prieten 🙂 sau ursuleti, mai stiu eu ce, renuntati la „Save as” si alte bazaconii. Astea nu au acoperire in viata reala. „Save as” in rucsac sau la piept e nasol tare… Cel mai bine este sa ne indepartam, pentru ca daca atingi un pui de animal salbatic practic il condamni la moarte, fiind posibil sa fie respins de mama, datorita mirosului strain.

Multumiri lui George Secareanu pentru inca o lectie despre cum ar trebui sa fim, celor de la Jandarmeria Prahova, Politiei Locale Busteni si in special celor de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia pentru gestionarea rationala a acestor situatii.

Au scapat, sau poate nu!…, si plimbare pana in Azuga, pe varful Clabucetul Taurului

Tragem putin cortina astazi pe 31.03. 2013. Un fel de Va Urma! Am zis astazi pentru a nu se intelege maine ca este o pacaleala.

Nu stiu cand va fi episodul urmator. Va fi el. Nu va faceti griji.

Pana atunci, pot respira usurati aceia cu “diverse interese si atributii” in Parcul Natural Bucegi.

Nici nu am ajuns la o intelegere cu cineva. Este strict personal. Nu stie nimeni, aproape nimeni.

Si nu pentru ca nu am incredere in prieteni, apropiati, familie, dar de data aceasta ma priveste exclusiv pe mine. Nu am ce explicatii sa dau, si mie imi trebuie una.

Nici nu m-am resemnat fata de cele ce se petrec in Valea Prahovei si Bucegi. Cand dovedesti ca poti face mai mult decat altii cu atributii in zona Bucegilor, nu te mai resemnezi vreodata.

Este altceva. Cu totul altceva. Inutil sa o sunati pe sotia mea, sunt mai avansati unii cititori de pe blog in domeniul Bucegilor, deci nici ea nu stie.  De altfel, a tinut distanta de actiunile mele si de multe ori mi-a spus sa ma opresc. Eu insa nu stiu sa ma opresc. Cred in anumite idei pana la capat.

Acum nu am timp sa mai cred; deocamdata!

va urma

Comentariile sunt libere, cu siguranta va sterge cineva prostiile daca vor aparea, de aceea nu va lansati in exprimari fara fundament. De asemenea, poate scrie mai departe pe aici, reposta unele articole, are mana libera sa ia orice decizie doreste.

Pentru prieteni/cititori ramane o singura adresa de contact, restul, alaturi de numarul de telefon, nu mai sunt valabile. E-mail: buceginatura@yahoo.ro

Nu am sa va raspund imediat, ca nu sunt prin preajma, imi cer scuze si va multumesc!

….

Plimbarea spre Azuga

Am plecat de acasa spre Azuga pe la 10 si ceva. Ora 9 de pe poze, este de fapt ora 10. Nu am operat modificarea si la aparatul foto.  De la mine, din Busteni, si pana la biserica din centrul orasului Azuga, sunt aproximativ 6 km. O nimica toata!

1La 20 de minute de la plecare. Crucea de pe Caraiman vazuta din cartierul Zamora.

2Super-utilaj de carat busteni din padure, langa Castelul Cantacuzino

4Scurta oprire pe traseu la o cruce din lemn

5O banca din 1905 restaurata…pe marginea DN1

6Vara, am vazut multe persoane odihnindu-se pe aceasta

7Inscriptie la un izvor, la intrare in Azuga. In 1906, erau putine case, se spune ca de la acest izvor se adapau cerbii. Astazi nu mai curge apa si monumentul este neingrijit

8Monumentul cu izvor, vazut integral. Scrie ca a fost ridicat in al 40-lea an de domnie a lui Carol I. Adica 1866+40= 1906

9Intrare pe traseul turistic spre cabana Garbova. Exista un indicator pe care scria ca se fac doua ore pana la cabana, dar a disparut intre timp. A fost amplasat insa acesta mai nou. Ar trebui dat jos, nu foloseste decat celor de la cabana.

10Urcand. O privire inapoi

11Loc de popas neamenajat de vreo 10 ani

12Hranitoare abandonata, cu fanul putrezit de mult timp

13Unul dintre semnele ca exista o fauna bogata. Mai vazusem si mai jos, urme de lupi…aceasta este de urs. Un urs de vreo 3 ani.

14Tot un fel de monument, dar funerar. A murit cineva prin februarie 1997. Nu scria cum a murit, ca m-am apropiat sa citesc pe placuta prinsa de copac. Pana acolo mai era si sa-mi rup o mana ajungand printre niste crengi groase, cazute.  Cine stie cum a murit…nu mai stie nimeni.

15Urmele unui urs mare. Acesta chiar era mare…interesant este ca toate urmele de animale vazute astazi, aratau ca animalele se deplasasera pe directia nord-sud…dinspre muntii Predealului spre Azuga

16Am iesit din padure dupa un urcus accentuat. Mai departe ne astepta varful.

17Rezervatia de pini, cu gard din stalpi goi pe care ii tine inghetul si zapada

18Razvan dorea sa ajunga primul, eu mai in urma preocupat cu pozele

19Se vedeau Azuga aproape si Busteniul mai departe…precum si viscolul de pe Bucegi

20Privire inapoi, de unde venisem…, cat si mai departe spre Muchea Lunga, Vf. Grecului, Bucegi

21Cerul, terenul pe care alerga vantul mai bine ca niciunde

22Partiile de la Azuga: Cazacu si Sorica

23Pe varful Clabucetul Taurului, cca 1350 m alt. O brandusa tinde sa se deschida, asteapta doar soarele

25Insa tot am gasit una, ceva mai curajoasa si mai frumoasa. Parca are un tiv, un guler superb

26Frumos coloritul acestor copaci, un amestec placut cu albul zapezii

27Am gasit un loc unde sa ne facem si niste poze. Copacul acesta scorburos probabil primavara si toamna are ciuperci de tip pastravi sau bureti negri

29Coboram pe urmele unei mici turme de mistreti, care ramasera totul in calea lor…pe zeci de metri

30Urme de mistreti

31Pe un alt traseu turistic inapoi la Azuga…pe aici se alearga in ziua concursului „Azuga Trail Race”

Ne-am oprit intr-o poiana la marginea padurii, langa statia de apa, la un ceai de lamaie si un sandwich, plus niste fructe. Am stat vreo 25 minute, dupa care la pas prin Azuga si la fel spre Busteni. Probabil am mers azi cam 18 km…nu este cine stie ce, dar pe o astfel de vreme este binisor.

Iata si o filmare cum era vremea pe acel varf urcat. Filmarea incepe cu o bubuitura, este vantul:

Alergare prin „nameti”: Din Busteni pe Jepii Mari – Piatra Arsa – cabana Dichiu – Sinaia

Probabil au fost si azi cam 25-30 km…

Dimineata cand m-am uitat spre munte m-a incercat un zambet…ca iar plecam pe munte, si vremea este perfecta 🙂

Trebuia sa ajungem cam pe unde este norul acela

Poze spre ceilalti munti, de vizavi de Bucegi, muntii Baiului. Deasupra lor niste nori interesanti

Pa traseul turistic Poiana Tapului-Cascada Urlatoarea

Deja pe traseul Busteni-Piatra Arsa, de pe Jepii Mari. Starea potecii? Poezie…Este o poteca bine conturata prin zapada, nu sunt portiuni de gheata, un om de munte cu ceva experienta se descurca lejer. De altfel este destul de circulat…chiar daca este interzis in aceasta perioada.

Ce sa fie dupa acele fire de iarba?

Soarele…abia acum ne-am reintalnit, pe Jepii Mari in multe locuri este umbra cateva luni de zile. Aici, am iesit in Saua Urlatorilor…dupa aproape doua ore de la intrarea in padure.

In zona „La Scari”

Aproape de jnepenii de langa Cantonul Jepi

Zapada, ace de gheata

Se risipeau in mana asemenea unor …boabe de orez

Cantonul Jepi…deja era foarte cald, nu stiu cate grade erau, dar intai am scos geaca, apoi hanoracul, apoi tricoul

Era foarte cald, dar nici cum sugera fotograful de ocazie sa incep o prietenie cu zapada, intinzandu-ma pe acolo…doar cu un deget, am incercat-o…rece, tare rece!

Si in sfarsit am iesit pe Platoul Bucegilor…o zapada perfecta, nici moale sa te afunzi in ea, nici inghetata

Complexul sportiv si cabana Piatra Arsa

Drumul asa arata de la Piatra Arsa si pana in Sinaia, accesibil doar cu o masina de teren, echipata corespunzator

Cum veneam eu de la plaja in toiul iernii dinspre Piatra Arsa, tarand rucsacul dupa mine

Drumul spre Babele

Pe acolo curge primavara Izvorul Dorului

Si, nu va mai luati dupa prostiile unor silvicultori, cu ursii care hiberneaza…priviti urmele, vechi de cam doua zile, hiberneaza in deplasare

Intinderi albe

In departare zona de schi Valea Soarelui-Valea Dorului

Zapada povesteste tainele vietii de pe Platoul Bucegilor, o sumedenie de animale vietuiesc prin aceste zone mai putin accesibile iarna…in imagine urme de mistret

Trecerea unui intregi familii de mistreti

Si iepurasii sunt prezenti…

Indicatoare in Saua Dichiului

Cabana Dichiu…nimeni pe acolo

Starea lui DJ 713, am vazut destule masini, unele cu lanturi, cat si grupuri de turisti pe jos

Si revenirea in oras, la mica distanta de casa

O zi lunga si frumoasa, am urcat pe Jepii Mari cu tot felul de echipament, nu am avut insa nevoie de nimic…a fost o mare parte din timpul petrecut pe Platoul Bucegilor, foarte cald, de necrezut pentru luna aceasta. Drumul pentru masini de teren este bun, dar nu trebuie sa va lipseasca o lopata, lanturi, pentru orice eventualitate…teoretic drumurile de acces catre Platoul Bucegilor sunt inchise, teoretic!

Despre…nepublicate ce le-a venit randul!

Sunt lucruri pe care le mai uit cu voie sau fara de voie…azi mi s-a adeverit ca proiectele din Bucegi, dintr-o anume parte a muntelui, sunt de fapt masinarii de capusare a banilor publici. Mai credeam eu ca fura unul, doi, ca le place…de fapt este un furt generalizat, de sus pana jos.

Ma intreb si eu asa „i va aresta cineva vreodata pe oamenii acestia?” Este imposibil ca institutiile statului sa functioneze atat de prost… la anul vor zice ca este criza si recupereaza din banii cetatenilor, mai apare un impozit, o taxa…

Bine…si acum la ale noastre, de prin zona:

Aici au uitat sa mai puna fan pentru caprioare, au uitat ei de cativa ani…am intrebat si mi s-a spus ca au fost repozitionate hranitorile pentru caprioare…Le-au repozitionat domne mai aproape de caile de acces. Deja sunt cateva greseli, vorbesc de repozitionare de parca ar fi rachete intercontinentale 🙂 apoi chestia cu caile de acces, cu siguranta ca se refera la accesul oamenilor nu al animalelor. Cand era bunicul silvicultor ieslele acestea se faceau si ele cat mai departe de oameni :)))

La noi este posibil orice…vroiam de ceva timp sa scriu despre lucrul acesta 🙂 In mijlocul padurii, la kilometri buni de marginea oricarui oras, pe DJ 713 a aparut de cateva luni o trecere de pietoni. Este pe DJ 713 aproape de cabana Cuibul Dorului…dar lipseste logica acestei trecerii, cine vine pe aici de regula este cu masina pe care o poate lasa chiar la usa cabanei…

Noul drum lasat, pardon „reabilitat” spre Platoul Bucegilor….mai trec cateva masini grele, niste ploi si zapada, iar la primavara jumatate de drum a cazut in rapa invecinata…apoi trebuie alti bani sa repare „evenimentul neprevazut”. Cu DJ 713 s-a intamplat doar o reabilitare de buzunare, a unora din ale altora!

Va spuneam eu odata ca marginile lui DJ 713 au fost cimentate…atat de bine ca de-a lungul asfaltului sunt mii de fisuri…si pe acolo va intra apa si adio drum…astia in China erau in fata plutonului de executie 🙂

Este bine ca au pus tablele acestea…parca-i pasa cuiva de ce scrie pe ele, cand soferii abia au loc sa treaca unul pe langa altul

O poza ca sa vedeti cum temperatura este diferita pe cateva sute de metri patrati…am trecut prin acea zona si ne-a luat un frig :))) Ceva mai de departe am vazut si cauza…pe acolo bate rar soarele sau deloc, deloc insemnand ca abia la primavara mai cad pe acolo razele soarelui…stiti de exemplu ca acum in lunile acestea, soarele nu mai ajunge la Cascada Urlatoarea.

Teatrul de operatii al mistretilor…sunt mistreti in Bucegi multi, multi, in exces. Poate ar trebui luate niste masuri…nu mia zic ce masuri ca gasesc vreun iubitor de animale si o sa i se para aiurea. Treaba este ca si cu maidanezii, le trebuie drepturi dar si oamenii trebuie protejati, deci trebuie gasit un echilibru…

Si Castelul Peles, l-am pozat pentru a nu stiu cata oara…

Azi la vorbe cu un prieten din zona mediului…da, am si cativa din acestia 🙂

„Drumul” pentru Cantonul Schiell sau Jepi, este din ce in ce mai scurt…au fost schimbati din functie unii pe la conducerea judeteana a Romsilva, bine ca am scapat si eu si Parcul Natural de ei…aia aveau necaz mare  :))) Felicitari celor care i-au demis 🙂

Am mai discutat despre un lucru din vara, cand trebuia sa merg la un training :))) si eu nu m-am dus ca am aflat ca nu trebuie platit nimic, transport, masa, cazare. Nu-mi plac treburile acestea pe degeaba, uneori inseamna ceva ilegal…si nu m-am dus evident. Eu le fac asa dupa ureche, suna bine, nu suna, alteori le despic in bucatele…in fine si ce mi-a zis el prietenul? „Nu te-ai dus, te asteptau fetele alea”…si dupa incheierea discutiei umbla ecoul vorbelor lui prin minte mea :))

Bine ca nu m-am dus, dupa ureche dar inspirata decizie, cine stie ce mai faceam pe acolo atatea zile si in ce buclucuri mai intram…dupa aceea nu mai ma astepta nimeni acasa, ca tot era vorba de asteptat 🙂

REVISTA PRESEI LOCALE SAPTAMANA 25 IUNIE – 2 IULIE 2010

Ziar de Sinaia

In prima pagina citim un articol despre “intelectualii de curte” care indiferent de culoarea politica sunt “docili puterii”. Acestia sunt acuzati ca nu au “nici macar scuza unui sistem opresiv sau a unei gandiri limitate de prostie”.

Mai aflam tot de pe aceasta pagina ca “alesii locali si functionarii publici au scapat deocamdata de corvoada depunerii declaratiilor de avere si de interese.”

Pagina a doua are un articol care il aduce in prim plan pe “gradinarul curtii liberale” Dan Burchi din Sinaia, ce are amplasate niste sezlonguri prin parcul orasului, pentru care percepe 5 lei taxa dar la anumite momente un angajat al sau uita sa mai dea bon fiscal celor care le inchiriaza. Tot din aceasta pagina aflam ca la sfarsit de campionat echipa de fotbal Carpati Mefin Sinaia s-a clasat pe locul III.

Urmatoarea pagina este dominat de un articol ce pleaca de la o initiativa a primarului sinaian…care a interpretat o melodie la un eveniment si a luat si un premiu pentru aceasta. Bravo lui…si trecem la pagina 4 unde avem un titlu de senzatie:

“O sinaianca in presa engleza” iar din articolul de mai jos aflam ca jucatoarea de tennis Ana Bogdan, fost loc doi mondial la juniori a invins-o intr-un meci antologic pe terenul de la Centre Court pe nimeni alta decat pe Martina Hingis.

Pagina patru curprinde o rubrica de constientizare despre patrimoniul valoros existent in Parcul Natural Bucegi si ignorat de autoritatile responsabile si tot pe aceiasi pagina citim despre o veche problema a celor din cartierul Platou Izvor al Sinaiei: pubelele de gunoaie versus initiativele administratiei locale.

In paginile 5 si 6 citim un drept la replica adresat unei profesoare din Sinaia, ca sinaieni sunt sponsorii celor care pun “caracatite”, si observam si doua imagini cu atv-uri ce sunt parcate in acelasi loc de luni de zile, adica pe domeniul public.

Trecem peste sumedenia de articole cu aspecte edilitare si ne oprim in paginile 14 si 15 la interviul ce are ca subiect in principal viata la tara in astfel de vremuri. Ziarul se incheie cu un traseu de drumetie pe Platoul Bucegilor si Valea Ialomitei.

Valea Prahovei

 

In pagina 5 aflam ca locuitorii din Secaria sunt disperati de atacurile mistretilor care le distrug periodic gradinile. De altfel, intr-o drumetie pe muntii Baiului, acum circa o luna de zile am observat niste mistreti mari care stateau in turma si nu prea aveau frica de oameni. Cetatenii se plang ca silvicultorii nu iau masuri. Si oamenii astia…vor lua masuri, sa vedeti vanatoare J

Pagina 8 vine cu un articol ce descrie tipic o actiune romaneasca, “Drumarii au asfaltat DN 1 pe ploaie” spre nemultumirea soferilor care au avut nevoie sa parcurga distanta Sinaia – Busteni in cateva ore. “Este normal sa apara gropi in sosea daca se pune bitum in apa” spunea o soferita. Personal am vazut o ciudatenie: asfaltul de pe sosea era in multe locuri mai subtire decat cel de pe trotuar J . Astia de la Drumuri nu vor  face niciodata ceva ca lumea!

Un interviu interesant este si in pagina 11 unde un cuplu in varsta merge periodic in excursii iar in pagina urmatoare intalnim articolul arhitectului Dan Manea “Albumul de familie: CASE CU NUME DE FLORI” in care omul de cultura care este dl. arhitect ofera de data aceasta cititorilor o comparatie intre  o fosta resedinta regala din Europa si Sinaia. Merita evidentiata urmatoarea fraza : “VIENA TINE LA “BRANDUL” DE CAPITALA IMPERIALA, SINAIA SE FERESTE DE ISTORIA EI CARE SE IMPLETESTE CU CEA A FAMILIEI REGALE. ACESTA ESTE DOAR UNUL DIN MOTIVELE PENTRU CARE VIENA VINDE CULTURA, SI O FACE PE FOARTE MULTI EURO, IAR SINAIA CONTINUA SA VANDA MITITEI CU UN LEU BUCATA”. Este deosebit acest articol.

In paginile de Turism mai aflam despre vizita principelui Nicolae la Peles, si despre oferte din Valea Prahovei. Mai gasim ceva referitor la zona noastra pe ultima pagina unde citim despre un “show culinar la Predeal” si despre Cupa Culinara Mondiala J

Expresul de Sinaia

Din prima pagina reiese ca s-a incheiat competitia de fotbal amator de la Sinaia, castigatoare fiind echipa Emira 94 iar in pagina a doua intervievata este de data aceasta d-na Lacramioara Cojoianu directoarea Colegiului “Mihail Cantacuzino”.

Dupa articole vesnic cu tinta politica ne oprim in pagina 4 de unde se spune ca ursii din Bucegi vor fi monitorizati initial prin implantare de cipuri, o stire mai veche de altfel. Noutatea survine prin declaratia directorului Parcului Natural Bucegi care vorbeste despre “conservarea speciei de urs brun comunitar” si de “asigurarea sigurantei turistilor si populatiei” J Poza ce insoteste articolul este una cu ursi de prin Alaska.

In pagina 5  aflam opiniile persoanelor afectate de masurile de austeritate si mai jos ca “Incepe bacalaureatul cu probele scrise si admiterea la liceu”

Pagina 7 detaliaza competitia denumita Liga de Fotbal, ce va fi reluata la anul, alaturat cu parerile “combatantilor’

 Cel mai bun articol din “Ziar de Sinaia” este “VI-L MAI AMINTITI PE ZDREANTA, CATELUL ARGHEZIAN? SI EL SE JURA CA NU FURA”, articol ce se refera la sezlongurile scoase la inchiriat prin Parcul Dimitrie Ghica J

Cel mai bun articol din “Valea Prahovei” este “ALBUMUL DE FAMILIE: CASE CU NUME DE FLORI”.

Cel mai bun articol din “Expresul de Sinaia” este “INTERVIU CU LACRAMIOARA COJOIANU”.

Expresii antologice:

Ziar de Sinaia: “NU AVETI NICI MACAR SCUZA UNUI SISTEM OPRESIV SAU A UNEI GANDIRI LIMITATE DE PROSTIE”.

Valea Prahovei: “ACESTA ESTE DOAR UNUL DIN MOTIVELE PENTRU CARE VIENA VINDE CULTURA, SI O FACE PE FOARTE MULTI EURO, IAR SINAIA CONTINUA SA VANDA MITITEI CU UN LEU BUCATA”.

Expresul de Sinaia: “PRIN ACEST PROIECT SE VA STI EXACT NUMARUL DE URSI LA MOMENTUL ACTUAL SI CATI DINTRE EI POT TRAI IN PARCUL NATURAL BUCEGI FARA SA AFECTEZE TURISTII SI POPULATIA DIN ORASE” – declaratia d-lui Horia Iuncu director Parcul Natural Bucegi.

Parerea mea: numarul exact va fi imposibil sa-l aflati ceea ce nu inseamna ca proiectul nu are o utilitate insemnata!