Crucile din muntii Bucegii…si adiacente!

Mai intai sa observam ca prima stire a zilei nu este ca Romania a devenit campioana mondiala la scrima ci alte prostii…cel mai mult ma deranjeaza ca lumea trimite mesaje de sustinere catre Serban Huidu, cel care a ucis trei oameni…si nu catre familiile celor decedati…ca nu a vrut sa-i omoare e putin important, realitatea nu se poate schimba, a fost la un pas sa-si ucida si propria familie…iar mesajele catre acesta sunt inmiit mai multe decat cele pentru sportivele ce aduc in tara un titlu mondial. O ducem asa bine pentru ca lumea a invatat ca lucrurile au valoare cu cat sunt mai anormale!

Cine este curios sa vada cum aratau ieri Bucegii dupa ninsoare, sunt cateva poze mai jos, la fel este si astazi, frig, si vant rece…

Comentase cineva ca nu am fost in armata, ca nu exista, apoi aseara la fel, dar cum vorbea vrute si nevrute, nu s-a „calificat” pentru aparitia comentariului. Pai, din ce imi amintesc eu :)) parca am fost…de fapt acum ceva ani incepand de pe 16 octombrie si pana pe 29 decembrie intram intr-un loc cu munitie reala, dormeam maxim 3 ore ziua, maxim 3 ore noaptea (nu scriu maximum, pentru ca acolo se uzita „maxim” 🙂 ) , in rest diverse… Asa le-am facut pe toate in viata, intai armata apoi studiile universitare, apoi m-am casatorit si dupa aceea am luat acordul parintilor, intai a aparut un bebe si apoi apartamentul, numai din acestea, este o lista lunga…de nefacute-facute!

Sa revin la subiectul articolului:

Subiecte despre Bucegi am pentru ani de zile fara sa ma obosesc sa le mai caut…iar azi cand scriam ceva am dat peste un folder. O pasiunea a mea, din multe altele, -unele i-ar face pe cate unii sa se inchine de cateva ori-, este „Simbolistica religioasa in Bucegi”. Am si o adresa de felicitare de la Patriarhul Teoctist pentru niste descoperiri acum ceva ani…in fine, am pozat in acest scop orice era cruce prin Bucegi. Toate formele, toate interpretarile, tot ce am gasit, poate a mai scapat cate ceva, dar de la an la an sunt tot mai putine „scaparile”. Anul acesta a fost doar una singura 🙂

Iata si cateva „Cruci”, de diferite feluri:

Crucea unui decedat, nascut in 1906 si surprins de o avalansa in ianuarie 1955. L-au gasit abia in luna iulie acelasi an…pe munte accidentele au loc in special in lunile de iarna. De copil vedeam crucea asta si nu puteam ajunge la ea, mereu vroiam sa urc dar era cineva cu mine care nu ma lasa 🙂 Oricum pe anumite cruci sunt scrise multe vorbe aiurea, care le dau fiori turistilor…iar aceasta cruce are o poveste lunga.


Crucea de la intrarea in Pestera Ialomitei…monumentul, se spune in prostia populara ca a fost initial ridicat de Mihnea Voda cel Rau, ca a baut el apa de acolo. Evident o minciuna…crucea a fost pusa pe locul primul altar al bisericii din pestera.

Fosta cruce a Schitului Sf. Ana…spun fosta pentru ca actualmente crucea pe care o vedeti pe acoperis astazi e pusa pe langa schit, pana nu de mult a avut rol si de sprijin la un gard. Simbolizeaza victoria crestinismului in fata islamismului…se si vede cum axul principal este împlântat intr-o semiluna.

Crucea cu ochi din muntele Diham…dedicata oricarui drumet ce a calatorit prin Bucegi. Dar asa se spune despre multe lucruri…nevazute. Deocamdata ne cam impiedicam de material, de ce vedem, dar cand intri in Bucegi pasesti pe un taram al celor nevazute. Dar nevazut nu inseamna neaparat imaginatie, nebunie, delir.

Sunt oameni care locuiesc pe Bucegi, multe zile pe an, din pacate pentru ei, indiferent de varsta, nu au invatat decat sa faca lucruri rele. Sunt si oameni care vin pe Bucegi cu tot feluri de teorii, naluciri si rataciri, care pretind ca inteleg nestiutul, nevazutul…insa cand nu pornesti cu inceputul, intri pe alte drumuri…temelia neexistand rezultatul este foarte previzibil. Restul la o data viitoare…

24 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. oanaclara spune:

    Cred ca m-am molipsit de la Victor, un vizitator al blogului meu care posta comentarii in stil ingineresc , adica tare ordonate, pe puncte. Deci:
    1.Felicitari campioanelor!
    2.Un accident e un accident, se poate intampla oricui si ai dreptate spunand ca mai de plans sunt cei din familiile decedatilor decat familia lui Huidiu. Ma calca pe nervi cei ce taie curbele si tb sa te feresti de ei. Oricand pot fi eu in locul celor ce au murit in acel accident,deci siguranta pe sosele tinde spre 0. Nu ma bucur de raul nimanui,dar un astfel de accident ar putea fi invatatura de minte pentru multi.
    3.Felicitari pentru tot ce ai realizat! Ai terminat o facultate, ti-ai intemeiat o familie, ai casa ta…In rest…gura lumii e sloboda si n-o astupa nimeni.
    4.Interesante povestile crucilor si lumina din fotografiile cu Bucegii .
    Seara placuta sa ai!

    Apreciază

    1. Cu punctele :))) este intr-adevar mai ordonat, nu pierzi ideile. Cu taiatul curbelor, in vara, am ajuns intr-o masina cu bicicleta. Coboram pe sosea, o zona cu serpentine, eram pe sensul meu de deplasare si abia l-am vazut pe un tampit cum taia curba. Am franat eu, si el, dar am cazut bine…nu am patit mare lucru. Baiatul asta Huidu trece acum printr-un cosmar, dar cei morti, rudele lor? Multumesc, mai am foarte multe de facut in viata asta, sper sa le fac pe toate, chiar daca uneori mi se pare ca am vazut atatea lucruri incat poate nu ar fi rau sa…”ies la pensie” :))) Povestile crucilor sunt mici bucati dintr-un puzzle urias cu un alt sens. O seara asemenea si tie!

      Apreciază

  2. Samsara spune:

    …”insa cand nu pornesti cu inceputul, intri pe alte drumuri ” ….

    Da iti cam pierzi cararea si reperele , si finalul e dezastruos.
    Seara faina !

    Apreciază

    1. Pai nu Samsara? Trebuie sa ne punem gandurile pe o baza solida ca sa reusim sa tragem concluzii pe masura! Si tie la fel, o seara cat mai buna!

      Apreciază

  3. cammely spune:

    Asadar ai fost si soldatel. 🙂
    Impresionante pozele, asa vad si eu crucile din Bucegi. Multam.
    Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace pe cei ce-au sfarsit in tragicul accident.

    Apreciază

    1. Intamplarea a facut sa ajung si pe la armata…o prostie, treburi d-astea cu tara, inamicul, probleme cu capul :)) Este o intreaga poveste a „Crucii” pe aici prin Bucegi.

      Apreciază

  4. criscar spune:

    Reusita fetelor ma bucura;sunt harnice,luptatoare,tenace si( intr-un quasi anonimat) mentin stacheta la nivel inalt de multa vreme.Dl.Aliosa le-a dedicat un articol si a postat si un filmulet cu trandafiri! In povestea cu accidentul,parerea mea este ca testul psihic ar trebui facut mult mai responsabil.Mai ales cei cu masini puternice se cred stapanii soselelor:claxoneaza,semnalizeaza luminos,preseaza sa zbori din calea lor,depasesc periculos,iar limita de viteza e pt.” prosti”.Poate ca Huidu nu e din categoria asta,dar un asemenea accident nu cred ca s-ar putea produce fara a supralicita… Interesanta colectia de cruci;din pacate pt. multi nu reprezinta nici loc de inchinare,sau rugaciune,nici de avertisment-meditatie.Poate ar fi instructiv sa postezi crucile de pe un traseu,de ex.”Tache Ionescu”(chiar si cu motivele accidentelor),sa vada si cei care-l considera usor-simplu-banal-fara probleme,cat de multi au pierit mai ales primavara la topirea zapezilor cand avalansele sunt frecvente,ori mai poti da peste vreo pojghita de ghiata si sa zbori pana-n fundul unei viroage! Ordinea in care faci lucrurile nu e intotdeauna importanta,ci ceea ce ai realizat si mai ales sa stii incotro te indrepti.Fiecare-si alege propria cale neavand nevoie nici de cenzori,nici de sfatuitori de ocazie! Iti sta bine-n uniforma militara;aratatorul pe tragaici e numai pt. poza!? Frumos si tentant abruptul pudrat,dar cine vrea sa se mai poata bucura si alta data,trebuie sa aiba si puterea de a renunta,uneori… Noapte buna!

    Apreciază

    1. Am vazut postul d-lui Aliosa, eram sigur ca el va scrie despre subiect. Sa stiti ca omul indiferent de cate i spui tot ca el va face, si pot posta eu sute de cruci…dar ideea crucilor nu simbolizeaza doar decesul, dupa cum bine ati observat. Exista locuri in Bucegi in stransa corelatie…povestea e lunga. Lucrurile in viata, parerea mea, este sa le abordezi pe masura ce vin, altfel, niciodata nu vei pregatit. Intotdeauna astepti idealul, vrei masina, casa, bani, apoi casatorie, or nu se intampla toate in aceasta ordine. Multumesc, dar eu fortat am imbracat uniforma militara, degetul asa se tine pe garda tragaciului, acolo nu era loc de greseala, si orice lucru pe care l-am facut in „armata” a fost impotriva vointei mele, dupa cum orice lucru facut sau invatat in „armata” a fost numai in interes personal…unora le-a trecut glontul pe la urechi cu mine prin preajma lor :)))

      Apreciază

  5. criscar spune:

    P.S. Adi,am gasit remarca ta acasa la Camelia:ma tem ca ai dreptate…magie! Pe postul cu „Balada” e o varianta cu peisaje romanesti;incepe cu Sfinxul si Crucea de pe Caraiman si se termina cu Crucea …Bucegii pe primul loc!

    Apreciază

    1. Eu v-am zis asta imediat dupa comentariul dv :))) e ceva foarte interesant, nemaivazut sau mai bine zis neintamplat :))) Am inteles…Bucegii vor fi pe primul loc, intrucat pe o suprafata relativ mica, daca ne comparam cu alti munti, reuneste o multime de unicate, partea buna este ca deocamdata majoritatea acestora nu sunt prea cunoscute. Ar fi in stare hotii astia de astazi ce reprezinta anumite ministere sa fure pana si Sfinxul sau sa duca Crucea de pe Caraiman la fier vechi…putin le mai trebuie. Astia cu diferite atributii in Bucegi sunt cei mai mari tampiti iar cei de la Dambovita sunt doctori in anumite domenii…

      Apreciază

  6. ganguritu spune:

    Supebe imagini 😀 Nu stiu cum am reusit (bauiesc ca la schimbarea blogului pe un alt domeniu) iti ratacisem blogul.. Ma bucur ca te-am regasit, articolele tale fiindu-mi foarte dragi si pline de informatii dintr-o zona care ma atrage si care pana acum nu am reusit s-o descopar…dar mai este timp 😀

    Apreciază

    1. Da, am vazut ca te-ai mutat, trebuie sa modific la blogroll :)) Intai acumulezi cunostinte dupa care urmeaza cercetarea in teren 🙂 Multumesc, ne mai auzim 🙂

      Apreciază

  7. Camelia spune:

    În munţii Bucegi făceau antrenamente de iarnă nişte trupe de comando şi antiterorism; mi-a povestit fratele meu, înrolat sub drapel într-o unitate militară de pe lângă Bucureşti, anul de graţie 1989. Într-un sfârşit de decembrie, plecau înspre capitală, în nişte vehicule de teren…cel în care era el împreună cu nişte camarazi s-a defectat..întâmplare ce le-a salvat viaţa; asupra celor din faţă s-a deschis focul; au murit seceraţi până la unul…erau, chipurile, „terorişti”. Au tras unii într-alţii; unităţi militare unele asupra altora…în cazarma lui, un tânăr a fost găsit mort în zorii unei zile; nu s-a aflat de ce cred că nici până în ziua de azi; ceva mă gândesc că li s’o fi spus părinţilor; era unicul lor fiu.
    Fratele meu s-a întors la nici 19 ani cărunt din armată…despre multe lucruri nu vorbeşte; cred că şi acum le mai plânge în lăuntru, acolo unde nu se vede durerea. Are în suflet nişte cruci.

    Apreciază

    1. Ce a spus fratele tau este adevarat, astazi mai sunt ici-colo urmele poligoanelor de antrenament. Tocmai pentru ca sunt in viata cei care au pus in scena astfel de acte criminale…de aceea adevarul nu este lasat sa iasa la lumina, despre ceea ce noi numim Revolutie. Doar el stie prin ce a trecut…bine ca va are pe voi aproape, cred ca tu ai fost dintotdeauna!

      Apreciază

      1. Camelia spune:

        Adrian, celor rămaşi în urmă, suflete împietrite, le-a rămas durerea; cred că nu mai au nici lacrimi. Cei care ştiu toate dedesubturile, probabil că le e mai confortabil întunericul şi negaţia, nu ştiu…Când s-au petrecut aceste lucruri din care multe nu am înţeles, eram o mlădiţă; nu am înţeles multe şi nici nu aş fi avut cum să o regret…acei ce au făcut-o îmi doresc să cred că nu au ajuns la o resemnare interioară; pentru ei acele clipe au fost o luptă şi o rezistenţă; sunt acei ce au dreptul de a vorbi atât despre eroism cât şi despre bărbăţie.
        Ştii ce a spus fratele meu când s-a întors acasă, Adrian? Că nu credea că i se va mai întâmpla; drumul înapoi i s-a părut atât de lung..La câteva luni s-a însurat cu o cosânzeană cu ochi scăpărători, iar peste ceva vreme a venit pe lume mult aşteptata păpuşă a copilăriei mele…astfel am devenit o atât de tânâră şi mândră mătuşă…atât de mândră că nepoata mea poartă cu cinste numele de a fi ROMÂN, pe meleaguri anglo-saxone; e studentă din acest an la psihologie, Sussex University, în comitatul Brighton…unde deja s-a făcut remarcată, toţi privind-o cu uimire şi admiraţie pe adorabila româncuţă.

        Apreciază

        1. Durerea oricat ar fi de mare nu trebuie lasata sa ne domine, este drept ca fiecare ne stim mai bine decat altii, dar trebuie mers inainte. Partea buna este ca el a reusit si ca are o familie frumoasa. Bravo nepoatei, cu siguranta va reprezenta cu mandrie numele tarii sale, ne-am saturat toti de etichete puse de cei din afara, sa mai auzim si de aprecieri fata de valorile noastre reale. Bine ca ne-ai spus si asta, dar oare nu ai lucrat si tu la „psihologia” ei? Cu ale tale intamplari neintamplate si atatea alte vorbe minunate? 🙂

          Apreciază

      2. Camelia spune:

        Este adevărat, pentru că a făcut parte, precum ai înţeles, dintr-una din aceste trupe.

        Apreciază

        1. Daca tu spui un lucru acesta nu poate fi decat adevarat, e litera de lege, nici nu m-am indoit o secunda, serios!

          Apreciază

  8. criscar spune:

    Multi avem in suflet cruci a caror povara e cu atat mai mare si mai dureroasa cu cat mai greu de inteles e originea lor.La „ceea ce noi numim Revolutie” m-am implicat in mica masura,dar am pierdut prieteni, cunostinte care s-au dus cu flori in maini si-n suflete sa-nfrunte barbaria,crezand in Libertate prin Moarte.Libertatea de a spune ceea ce gandesti! Si au venit niste… unii fara scrupule…

    Apreciază

    1. Majoritatea tindem sa credem ca au murit in zadar…

      Apreciază

  9. fosile spune:

    Fac si eu ca antevorbitorii mei.
    Pentru fetele de la scrima,un mare Multumesc! pentru ca m-au reprezentat si pe mine o data cu Romania si mi-au adus si mie medalia de aur.Pentru cel cu accidentul-sa se ocupe de el cei abilitati si gata.
    Nu vad ce relevanta are (in orice context) daca ai facut sau nu armata.Daca o faceai la marina?…
    In legatura cu crucile,te felicit ca din cind in cind pui lucrurile la punct:nu tot ce zboara se maninca si nu tot ce se maninca,trebuie sa zboare.
    Pentru crucile de paza,se cuvine un „Multumesc” celor care s-au chinuit sa le duca pina acolo si sa le monteze .
    Sa-ti fie bine!

    Apreciază

    1. Un comentariu echilibrat ca de obicei 🙂 In legatura cu acele cruci, acesta fiind subiectul, au fost transportate cu mare efort in anumite locuri…o sa scriu si astfel de povesti. Numai bine si tie!

      Apreciază

  10. eumiealmeu spune:

    deci… (pentru că e o concluzie!) eşti mai tare ca un stomatolog, că şi în faţa lui mai închid gura, dar la pozele din această postare am ţinut gura deschisă, imposibil de controlat! m-ai prins cu asta, pentru că am o fascinaţie aparte pentru aşa ceva. sigur că povestea e mai lungă, dar cert e că pe vremea când eram ateul ateilor şi mama zmeilor mergeam prin cimitire şi devoram toate informaţiile de pe cruci. îţi spun doar ţie, bine? 🙂
    când mă întorceam de la discotecă, pe la 3 dimineaţa, intram în primul cimitir şi colindam pe acolo, printre cruci, pe întuneric, fără nicio noimă, mi se părea că acolo e secretul secretelor şi cred că nici cei ce tămâiau de cum se arătau zorii nu ştiau mai multe despre crucile răposaţilor lor cât ştiam eu…
    de atunci am rămas cu amintirea persoanei mele care tot caută ceva… şi o cruce imediat mă pune în legătură cu acea perioadă! da, mă fascinează crucile, iar poveştile lor cu atât mai mult. (nu mai spun cum mă dau jos din maşină de câte ori văd lângă drum ceva de felul acesta, e de la sine înţeles!)
    oricum, gând la gând. de când tot bat drumurile spre Bucegii tăi, mi-a trecut prin minte să fac o carte despre cruci; deci, merci că mi-ai luat o piatră de pe umeri 🙂
    spor-t (şi ai grijă cu bicicleta aia!).

    Apreciază

    1. De obicei, fac unele lucruri surprinzatoare, faina povestea ta cu crucile, ca nu zic de cate ori am coborat prin zona Pietrosita pe un drum recent asfaltat ca sa pozez toate troitele intalnite. O sa-ti dau pe mail un detaliu despre o cruce foarte veche ce o poti vedea in drumul vostru spre Brasov. Nu cred ca o stii 🙂 Cam de multe ori a fost gand la gand :)))) Da, am adunat suficient material pentru a scrie ceva despre cruci, nu acum, nu simt ca a venit timpul, iar bicicletei pana la anul i-am dat o pauza 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.