Cu bicicleta din Busteni la Pestera Ialomitei

Traseul l-am parcurs in week-end-ul trecut. Daca am fi mers pe jos, peste Bucegi, la Pestera Ialomitei, deci pe traseu turistic, am fi facut acelasi timp 🙂 🙂

Cred ca pe la ora 9 am plecat. Trebuia sa plecam mai devreme dar nu prea am avut eu starea de spirit potrivita 🙂

Din Poiana Tapului urcam pe str. Mihai Bravu la capatul ei fiind drumul forestier ce avea sa ne scoata dupa vreo 4,5 km in zona fostei Vulparii. De la intersectia de drumuri in 5 minute eram in Drumul Cotei.

Martinel facuse deja inviorarea de dimineata pe acel drum.

Se vedea Drumul Cotei dar am oprit la trepte. Mda, treptele, aha…

Iesim in drumul asfaltat, trecem de cabana Schiori si mergem spre Taverna Sarbului. In parcare, pana in Telegondola Sinaia-Cota 1400 erau multe autocare…

De la Taverna facem dreapta si intram pe forestierul Calea Codrului, odinioara asfaltat.

Taverna in spate

Bariera si traseul ocolitor. Treaba este ca in partea cealalta, spre DN 71 nu ai pe unde sa repeti figura si trebuie sa te intorci cu Atv-ul sau ce ai pe 4 roti.

Si pe aici tot felul de locuri ce trebuiau ocolite sau traversate mai cu atentie. Sa nu ajungem prea murdari prin Valea Ialomitei. Daca am fi mers pe sosea pana la Sinaia si apoi direct in DN 71, am fi mers mult mai repede. E mai frumos insa prin padure, departe de zgomotul masinilor.

Interesant, nici aici apa nu mai e buna.

De la podul de peste Izvorul Dorului dam curba dupa curba… pana la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Si pe aici destule noroaie…

Fosta cabana Cuibul Dorului, inchisa de ani buni.

In DJ 713, pauza. In ziua aceea am vazut peste 40 de persoane pe biciclete pe portiuni din traseul efectuat de noi.

De aici incepea urcarea serioasa. Pana la punctul de belvedere situat la limita intre judete, am facut cateva opriri de circa un minut fiecare, pentru poze sau pentru reglarea seii.

Peisaj spre Vanturis… cu gandul la Cascada. Ar merge un sarit din bolovan in bolovan :))

Pozez asfaltul crapat, bine acesta era crapat si in alte locuri nu doar aici, si aud: „Mai stii cand au decopertat aia jos la cabana 2 km de asfalt din cauza ta?” Ma opresc interzis cu ochii mari :))

Da, parca prin 2012 venise Elena Udrea si inaugurase primii kilometri din DJ 713.  Dupa vreo luna sau doua, totul era fisurat, crapat. Nu mai stiu pe cine am sesizat si au venit sa decoperteze si sa asfalteze din nou. Cate frigidere a trebuit sa umplu atunci :))) Trebuie sa deschid un blog nou unde sa postez toate sesizarile si raspunsurile autoritatilor. Sunt peste 500 lejer. Concluzia, dupa atatia ani? 🙂 🙂

Da, am facut ce trebuia, ce se potrivea in acele momente. Nu intotdeauna cum era bine dar macar incercam ceva. Am invatat multe in domeniile mediu si turism… Ani de zile am tras de pe urma acestor atitudini. Dar viata merge inainte si am invatat ca doar faptele raman. Ca lucrurile se fac la timpul lor. Mai tarziu se fac mai greu sau nu se mai fac. Am cunoscut si multi oameni faini…

Vacute pe pajistile Bucegilor

Limita intre judete. Putin mai sus de aici, m-am intalnit cu un prieten cu masina si am stat la discutii vreo 20 de minute 🙂 Ulterior, ne-am intalnit si pe la Pestera Ialomitei 🙂

Da, interesanta intrebarea: „Unde-ti vei petrece vesnicia?” Daca ar fi dupa mine, as retrai excursiile si discutiile, momentele care mi-au placut de nu stiu cate ori 🙂 Chiar mi-ar trebui o vesnicie pentru asta 🙂

Crucea si punctul panoramic din apropiere de cabana Dichiu

Cabana Dichiu

Indicatoare spre Valea Ialomitei

Sau spre Platoul Bucegilor

Dupa vreo cateva minute, o luam spre Valea Ialomitei.

Indicator langa Bolboci

„Marea din Bucegi” – Lacul Bolboci

Cabana Bolboci

Continuam spre Pestera pe drumul ce trece pe langa aceasta cabana. La fel, nu am luat-o pe drumul asfaltat de pe malul stang pentru a merge linistiti.

Cam asa arata acest drum. Mai erau curajosi care se bagau cu masinile mici pe aici. Evident, noi ii intreceam destul de repede cu bicicletele.

Pe altii ii prindeam din urma. Pentru masini mici e greu drumul. Pe aici vii cu ATV, Jeep…

Traseul lui Nae Popescu era remarcat.

Buna treaba asta. Traseul acesta porneste din Valea Larga, asa l-a creat Nae Popescu. De altfel, marele om de munte a si murit pe acest traseu, mai sus, in Plaiul Mircii.

Spre Cheile Tatarului

In chei. De aici incepe asfaltul.

Privind la apa Ialomitei

Suntem in Parcul Natural Bucegi

Platoul de la Padina

Lasam asfaltul, in 10 minute am ajuns la Pestera Ialomitei.

In Pestera

Bilet de vizitare

De pe acolo se cumpara diverse amintiri. Au si niste biscuiti de casa la 15 lei cutia.

Cam asa aratau, aici cutia era pe jumatate. Cred ca sunt cu totul 20 de biscuti.

Totusi, cei mai buni biscuti de casa pe care i-am mancat, au fost acum mai multi ani… niste biscuiti dobrogeni. Am si acum unul pastrat intr-o cutie :))

De la Pestera, am zis sa ne oprim undeva sa mai si mancam ceva. In zona Horoabele sunt niste amenajari unde gasesti diverse: oale, linguri, mici, sucuri, carne, produse de stana etc…

Am zis sa ne oprim aici. Baietii insa nu prea stiu sa-si vanda marfa. Trimiteau oamenii pe la mese dupa care nu mai venea comanda, pentru ca uitau. Am vazut noi ca mai nimeni nu avea ceva pe masa si ne-am ridicat si am plecat. Probabil, stateam vreo ora dupa ei. Daca in locul lor ar fi fost Sami de la Cota 1400, nu ar fi fost ratat niciun trecator. Plus ca servirea era prompta. Acestia din imagine erau baieti buni dar nu le aveau…

Ne-am oprit la pensiunea Gura de Rai, ceva mai jos.

Acolo gateau. Orice ciorba era 15 lei si orice felul doi era 35 lei. Mai aveau papanasi si clatite.

Oamenii erau pregatiti, te serveau prompt… Ne-au ridicat pe acolo capacele, ne-au aratat „marfa” si alegem sarmale. Cate o portie de 7 bucati.

Mai luam cate o bere Tuborg. La mine este a treia in acest an. Ultima a fost tot pe munte cand mancam o ciocolata Milka. E valabila de niste ani combinatia Milka-Tuborg.

Sarmalele foarte bune. Proprietarii ne-au urat pofta buna, angajatii ne intrebau daca mai aveam nevoie de ceva. Bine, asa faceau si cu ceilalti de la alte mese.

Mai trecem pe aici.

Plecam cam greu si incet 🙂

La Bolboci ne-am intors pe acelasi drum cu gropi, rau pentru masini, perfect pentru biciclete. In imagine sunt niste rulote la Zanoaga, exact cum sunt pe Valea Cerbului, in Busteni.

In aceeasi zi se urcau si oile la munte.

Intorcandu-ne pe ruta Dichiu-Sinaia

Ne-am oprit la Dichiu ca sa mergem la punctul panoramic cu cruce.

Buna ideea cu amenajarea acestui punct.

Intorsi la DJ 713, ne-am lasat purtati de viteza si in nicio ora eram in centrul Sinaiei:

Asta a fost excursia 🙂

Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Complex Piatra Arsa – Babele din Plaiul lui Pacala – Babele – Cascada Doamnei – Manastirea si Pestera Ialomitei – Hotel Pestera – Padurea Cocora – Complex Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Castelul Peles – Sinaia

Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.

Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.

Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.

Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂

Refugiul Salvamont de la Cota 2000

Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…

In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.

Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.

Zona Babele, departe Vf. Omu…

Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.

Spre Piatra Arsa

Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:

Cateva masini, era cam 09:40.

Primii spre Babele

Branduse la apa

Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:

Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:

Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.

Podet

Inscriptii „turistice”

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.

Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…

Si gata, in Valea Ialomitei…

Cascada Doamnei

Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:

Cascada Obarsiei

Langa raul Ialomita

Spre Cascada Doamnei:

O brandusa alba

Covoras de viorele

Peisaj in muntele Doamnele

La Cascada Doamnei:

In spatele cascadei

O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.

Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.

Brebenei

Statia de telecabina de la Pestera

Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:

Mai departe pe langa cladirile Manastirii:

Cea mai veche constructie a zonei.

Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.

Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.

Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…

Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.

Despre ursi

Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera

Hotelul Pestera

Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.

Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.

Pe un stalp altii au „inaltat” numele.

Caldura era atenuata de padurea de molid.

Adaptare la conditiile montane

Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.

Inca putin pana la Piatra Arsa

La bariera de la capatul DJ 713

Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.

Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.

La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.

Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.

Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.

Sfinxul din Piatra Arsa

Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.

Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.

Oameni la Stana Regala

Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.

In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.

Retrospectiva 2015

Hai ca m-a lovit retrospectiva pe la jumatatea lunii ianuarie 🙂 asa ca m-am gandit sa fac o lista cu traseele turistice efectuate anul trecut si cu alte chestii, sa am o evidenta, ca sa stiu ce sa fac in acest an 🙂 Dar si cu momentele mai speciale, nu toate, cateva:

In ianuarie mi-a inflorit irisul adus in 2014, din Brasov, zona Troita Prundului. Apoi am fost pe jos pana la 7 Izvoare-Scropoasa si m-am intors pe jos, vreo 40 km.

7 izvoare

In februarie am fost pe la Cota 2000, pe la Schitul Sf. Ana. Pe 14.02 am urcat de la Stana Regala pe Piciorul Pietrei Arse pe Platoul Bucegilor. Am scris ca si in ianuarie, de hrana pentru animale pe timp de iarna, am redat si o excursie a unui montaniard, cu imagini facute de acesta, dinainte sa ma nasc. Am scris despre programul de vaccinare a vulpilor.

In martie am aterizat la Institutul de Arheologie „Vasile Parvan”, am scris de vanatorii de munte, am fost la Targul de Turism, am publicat pe 1.03. adresa prin care am cerut Muzeului National de Istorie a Romaniei sa mute inima Reginei Maria la Castelul Pelisor, adresa pe care MNIR a trimis-o apoi Casei Regale.

In aprilie, am strabatut Cheile Pelesului, a inflorit Irisul Beldie, am fost printr-un sat din Dambovita si am gasit niste bolovani cu fosile, de Paste am fost la parintele staret Calinic de la Pestera, a doua si a treia zi de Paste am fost in excursii sau la gratare cu prietenii, pe Valea lui Bogdan… Am participat la inaugurarea Piatetei „Vulturii Libertatii” din Sinaia.

In mai, am fost in Poiana Narciselor din muntii Baiului, l-am reclamat la Prefectura Brasov pe cei de la Predeal ca azi au depus coroane la un monument si a doua zi le-au aruncat, ca sa tina un festival cu mici si bere langa monument 🙂 Am fost la cautat de pastravi-ciuperci cu un prieten impatimit, am fost la Posada in defileu si la Muzeul Cinegetic. Am pozat desfasurarea de forta a americanilor, cu elicoptere langa Castelul Peles si am participat la o dezbatere publica la Busteni. Am mai fost prin poienile muntelui Paduchiosul si am iesit la Cota 1000, iar pe 1.05. am fost cu copiii la Stancile Sf. Ana.

In iunie, am fost la Pestera Ialomitei, traseu pe jos din Busteni, am scris despre Trombarul de fag, am fost la concursul „Atinge Omu”, am fost la un concert si am vazut Orga de la Peles, pe 1.06. am facut un traseu din Busteni peste muntele Diham iesind in Predeal si ne-am oprit la inghetata la Hanul Domnitorilor.

In iulie, am mai scris un episod din „Descoperiti Brasovul” si am urcat pe Tampa, am mai fost pe Vf. Postavaru si in Poiana Brasov cat si la pustnicul Onufrie din acest munte, am mai scris de defrisarea de pe muntele Diham, am facut o dezbatere referitoare la poienile Costilei si Stanei Regale si mai ales am traversat Bucegii si Leaota, pornind din Busteni si iesind la manastirea Cetateni in jud. Arges, o tura extraordinar de frumoasa. Am prezentat in niste imagini reusite Valea Jepilor, dar si Poiana Stanei Regale unde am fost cu copiii, am scris diverse clarificari despre legislatia de mediu, informatii furnizate de ITRSV si Directia Silvica…

Sa postez si o piesa frumoasa, ca sa se lege scrisul 🙂

In august, am facut un traseu superb din Bucegi prin Saua Strungulita-Leaota iesind in Moieciu de Sus, am fost la evenimentele Asociatiei „Traditia Militara”, la Castelul Cantacuzino ca era o expozitie cu operele lui Salvador Dali, am fost pe la Valea Larga, am urcat la Omu apoi am coborat in decorul de poveste de la Malaiesti. Am participat la sfintirea bisericii vechi a manastirii Sinaia, am fost la Busteni Sky Race, prin Sinaia cu Rares, am scris de soferii de jeepuri, si am plecat din Busteni pana pe muntele Lespezi pe jos si m-am intors in aceeasi zi.

In septembrie am scris despre descoperiri din Primul Razboi Mondial la Predeal, am fost pe Vf. cu Dor unde am gasit un roi de vreo 200 de buburuze, am fost pe la parintele staret Nicolae de la Schitul Sf. Ana, am facut traseul Bucla Varfului cu Dor, am vizitat Pestera Ialomitei, ne-am intors pe la Babele din Plaiul lui Pacala, am fost la hramul Manastirii Caraiman, am descoperit chioscul regal din fostul parc al Predealului si am trimis pozele la Primaria Predeal, ei au spus ca-l vor reface in 2016, sa vedem! Am pozat anumite monumente in orasele Fieni, Azuga si am fost la un concert la cabana Poiana Secuilor, am fost si la Festivalul „Sinaia Forever”. Am fost si peste munte prin Valea Gaura pana in satul Simon.

In octombrie, am scris cum la Bruxelles avem comunicate niste limite de situri Natura 2000 si pe aici le schimbam noi in functie de interese. Am scris despre cartea „100 de Pasi in Timp”, despre defrisari prin Bucegi, despre albumul „Sinaia 365″…

In noiembrie, un nou episod din „Descoperiti Brasovul”, am fost pe la Stancile Sf. Ana, la Simon si Manastirea Bran, la Castelul Iuliei Hasdeu, am urcat Varful Moldoveanu intr-o zi lumina, am vizitat Castelele Pelisor si Bran, am fost pe Braul lui Raducu si am pozat fluturasul de stanca, apoi pe Muchia Lunga, am scris despre noul site al Parcului Natural Bucegi.

163

In decembrie, am fost prin Comarnic, apoi pe Clabucetul Taurului, am vizitat Muzeul Orasului Sinaia, am facut un articol cu ciobanii si cainii prin Bucegi, am fost prin padure la un gratar, pe dealul Sprenghi sau Smengli una din doua, la biserica din Bartolomeu Brasov, de Ziua Nationala poze… peste toate ramane cea mai mare realizare, cartea 100 de Pasi asupra careia voi reveni cu un articol curand…

Sa vedem in acest an! Ca sunt multe in plan…

Traseul turistic: Busteni – Sfinx – Pestera Ialomitei – Babele din Plaiul lui Pacala – Piatra Arsa – Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia

Motto: „Tot verdele și sălbăticia naturii te învață mai mult decât toate sistemele umane. Evident, când ai ochi, minte și suflet pentru Natură” – Cezar Partheniu

Asadar un nou traseu de week-end prin Parcul Natural Bucegi.

Mai intai am urcat cu telecabina din Busteni la Babele si ne-am indreptat spre Sfinx:

1

Pe marcaj cruce albastra am coborat spre Pestera Ialomitei, recent modernizata si deschisa turistilor:

2Turisti cu un copil mic ce urcau spre Babele

3Valea Sugarilor pe dreapta cum se coboara de la Babele

4Scorusi plini de fructe

5

6Privire inapoi spre Babele si Sfinx

7Statia de telecabina de la Pestera… langa ea un punct de informare, pensiunea Piciorul Babelor si refugiul Salvamont Dambovita

8

9Sediul Salvamont

10In spatele acelei cladiri este pestera Ialomitei

11Bisericuta din pestera

12Aici este punctul unde se plateste biletul de intrare: 10 lei/adult si 5 lei/copil. Excelent comportamentul doamnelor de la casierie.

13Privire inapoi, pe unde intrasem

Mai departe spre interiorul pesterii:

14

15Aici este zona „La lacuri”

16

17

18

19Grota Ursilor

20

21

22Formatiune „Piele de leopard”…am observat decat intr-un singur loc

23In capatul vizitabil al pesterii, punctul „La Altar”

24Pe acolo se continua pestera…

Acum inapoi 🙂

25

26O replica ce infatiseaza un craniu de urs al cavernelor

Din pestera ne-am intors spre curtile calugarilor si ne-am oprit la troita recent restaurata:

27

28

29Foarte frumos pictata si restaurata. In interior nu era insa nicio cruce la data la care am fost noi. Cel mai probabil, a fost amplasata una chiar de Ziua Crucii.

30Deisis

Am ajuns la telecabina de la Pestera si am urcat la Babele. Pret cartele: 20 lei/adult, 10 lei/copil. Apoi am mers pe drumul de pamant spre intersectia cu DJ 713. La un moment dat am facut dreapta pe o poteca, pentru a ajunge la Babele din Plaiul lui Pacala.

31

32

33Mi-a placut mai mult aceasta poza neclara decat aceea clara. Pe fundal, complexul de la Piatra Arsa.

34Babele nu se ating, de fapt 🙂

35De la acele Babe si pana la Piatra Arsa sunt circa 30 de minute de mers pe jos

36Complexul cuprinde circa 10 constructii… fiecare cu alta forma. Bine, serviciile am observat ca sunt bune, dar acest amalgam nu pare deloc estetic.

37Sfinxul Pietrei Arse

Excursia a continuat pe sub varful Furnica pe Drumul de Vara, Cota 1400, Drumul Vechi al Cotei, Sinaia… si s-a derulat in intervalul orar 10-19. S-a mers usor, cu popasuri, cu copii, traseul nu are vreun grad de dificultate…

29 iunie: Peste Bucegi si inapoi

29 iunie, sarbatoare, drumetie prin Bucegi.

Stabilita inca de joi, 25 iunie, excursia aceasta a fost pretextul sa merg cu niste prieteni pe munte. Vremea a fost buna, totusi, ne-am luat si pelerinele de ploaie sa fie acolo, pentru orice eventualitate. Spre surprinderea generala, am reusit sa ajung primul la locul de intalnire… de regula, ajung penultimul sau ultimul. Pentru ca fie suna telefonul, fie ma intalnesc cu cineva care ma tine de vorba pe strada… una din acestea se intampla mereu. Destul de rar, ma intorc din drum sa iau ce mai uit pe acasa. Cu toate acestea, prietenii cred ca eu intarzii ca asa vreau 🙂 De fapt, eu plec ca sa ajung la timp, insa se mai intampla diverse. Nici nu imi place sa fug mancand pamantul ca sa ajung acolo, in termen. Merg fara graba, ca in excursie.

Intr-o vreme imi dadusem seama si ca ei veneau prea devreme… asa ca am profitat de acest lucru ca sa le spun ca nu eu am intarziat, ci ei au venit prea devreme. A tinut o perioada 🙂

De regula, cu 5 minute inainte de termenul limita, primesc sms sau telefon cu „pe unde sunt”. Iar eu sunt fie pe la rand la vreun magazin, fie casc ochii pe undeva si mai fac cate o poza, in niciun caz nu sunt la 5 minute distanta. Deci nu le raspund. Si daca sunt pe aproape tot nu le raspund.

De multe ori ei stau in capatul unei strazi lungi si ma vad. Ii vad si eu dar nu ma grabesc. Este o binecuvantare cand vad cate un caine, pana scot ceva din rucsac… ei se agita cu „hai, ba!”. Iar cand ajung, incep: „numai asa, faci”, „asta vrea sa ne enerveze tot timpul”… La mine timpul nu se masoara in ore cand este vorba de drumetie, mergem si ne intoarcem cand o fi sa ne intoarcem, plecam cand suntem toti, mai intarziem ca na, nu ne alearga nimeni, nici elvetieni nu as vrea sa fim. Le-am mai zis sa vina si ei cu vreo 15 minute mai tarziu decat ora stabilita, dar nu au astampar, ei sunt cu orele fixe.

De data asta am ajuns inaintea lor, cu toate ca am stat de vorba cu alte persoane care urcau pe munte, dar pe alte trasee. Li se parea aiurea traseul nostru. Nu a fost unul sa zica: „bai, ce misto este traseul vostru!”. Se uitau un pic ciudat. Ce sa cauti din Poiana Tapului pe la Stana Regala, sa urci Piciorul Pietrei Arse, apoi de pe Platou sa cobori la Padina, cand poti sa urci Jepii Mari, iesi la Piatra Arsa si direct la Pestera, varianta clasica?

Insa de vreun an de zile mi s-a parut mie, ca traseul pe Jepii Mari a devenit trist, monoton, multa vegetatie, putina deschidere, deci nu vezi prea mult, este lung, umbra… Asa ca mi s-a parut mai frumoasa varianta Stana Regala-Piciorul Pietrei Arse-Platoul Bucegi:

1Aici urcau… si eu radeam de ei ca au intarziat 🙂 🙂 I-am necajit o vreme… ei spuneau despre trecut, eu ziceam de prezent, ca acum plecam nu altadata… S-au obisnuit cu mine, altii ar fi fugit demult. Cred ca ei merg deoarece dupa ce-i enervez, ii fac sa rada.

Trecem paraul Piatra Arsa si urcam ditamai panta pana spre Stana Regala, la un moment dat zic eu sa dau haina jos si sa raman in maieu. Cum eram ultimul, ca deseori asa se intampla, pentru ca mai fac poze, ma mai uit pana uit pe unde sunt… ceilalti se intorc spre mine si unul dintre ei vede la vreo 10 metri in spatele meu, spre dreapta, un copac plin de ciuperci.

ciuperciNe uitam la ei, facem poze, agitatie pentru o asemenea descoperire, ce facem, ii luam, nu-i luam 🙂 Pana la urma i-am adus pe calea cea buna, ce atata fascinatie pentru niste bureti? Stam sa caram ciuperci dupa noi, sa schimbam traseul sau programul pentru a strange ciuperci… Ce naiba vedem peste tot numai mancare? 🙂 🙂

Am cazut de acord ca se fac praf prin rucsac, ca noi trecem muntele si ca sunt de ajuns niste poze, ca daca trece cineva sa-i ia bine, daca nu, sa ramana padurii. Deci i-am lasat acolo, impacand lumea cu niste nectarine, mult mai bune 🙂

nectarine

Apoi, am reusit sa iesim si in Poiana Stanei Regale, pe care pana am traversat-o a durat… este splendida poiana, plina de flori, fluturi, insecte…

2Poiana Stanei Regale

3

margarete

5Prin padurea de pe Piciorul Pietrei Arse la o ora si 20 minute de la plecarea din Poiana Tapului. In zare, Cota 1400.

6Banca realizata acum cativa ani de salvamontul din Sinaia. Trebuie alta. Pana aici am facut 2 ore fara graba si mai departe ne puteam bucura de privelisti.

7

8In 25 de minute de la banca eram foarte sus 🙂 mai aveam putin pana pe Platou.

Doar ca traseul nostru nu a fost cum se poate intelege. Cum am iesit langa albia seaca a Pelesului, am continuat pe ea intersectand traseul marcat Cota 2000 – Piatra Arsa. Asa ca nu ne-am dus inspre Piatra Arsa. Nici la Cota 2000 nu am ajuns. Am urmat o poteca conturata pana la un moment dat, coborand in… Valea Izvorul Dorului, intersectand traseul ce venea din Sinaia spre Padina, marcat cu banda rosie:

9

10Paraul Izvorul Dorului… ma uit la timp si zic ca 45 de minute din Piciorul Pietrei Arse si pana la albia acestui parau nu este chiar rau. Este un timp bun cand mergi la plimbare.

Mai departe am continuat pe traseul turistic, am traversat DJ 713, apoi am coborat prin Padurea Laptici pana la cabana Padina. De ce am umblat atat de ciudat? Pentru ca nu voiam sa mergem prin aglomeratie, masini, civilizatie, zgomot… cum este intre Piatra Arsa si intersectia DJ 713.

11Cabana Padina si oi… 1 ora Izvorul Dorului-Padina

terasaNe-am asezat la un suc, eu cu clasicul Pepsi, sucul copilariei. Stiu, e nasol, e rau, nu face bine. De acord, dar eu beau Pepsi 🙂

Am mers la Padina ca ne era sete, dar si sa vedem ce a facut pe aici Toni Bunea. A adus niste imbunatatiri vizibile, terase, termopane, mobilier… eu sunt curios daca va mai fi cautata cabana ca altadata de grupurile de montaniarzi. Pana acum am auzit ca da, la multi le place, eu nu am vazut ieri decat vreo 7 turisti. Cazarea in cladirea de langa cabana, o cladire mai noua este de 90 lei pe camera, iar in cabana fiind camere comune, patul este 30 lei.

De aici, ne-am dus la Pestera Ialomitei, sa vedem ce se mai intampla pe acolo, daca este deschis. Nu era! Ne-au zis doi muncitori ca mai dureaza putin, prin august o deschid… nu prea erau nici ei siguri.

12Cam cat a costat amenajarea pesterii

13Este un lucru bun, pare si bine facut la prima vedere

Intoarcerea a fost pe un traseu pe care nu-l mai facusem demult, la intrarea in acesta am dormit vreo 45 de minute la soare si daca mai stateam un pic, trebuia sa dormim acasa in picioare… si asa a trebuit sa facem dus cu apa rece… care tot calda parea.

Insa coborarea pe acel fir de vale salbatic a meritat… multe capre negre. Iata si 3 imagini:

15

16

17Tapul acesta avea mult curaj, suiera, statea inainte fara teama, am crezut ca urca panta pietroasa, dar el se uita dupa altceva, mai jos. Trist ca nu se temea de oameni, pana la urma l-am speriat ca sa fuga. Este mai bine sa fuga cand vede oameni.

14Jnepeni plini de conuri

Si cam asta a fost excursia in linii generale… fara dificultati, lejera.

De Paste… la Manastirea Pestera Ialomitei

Hristos a Inviat!

Lucrurile se petrec nu cum am vrea ci cum isi au rostul. Una vrei si alta se intampla. Nici nu ma gandeam eu ca voi avea o zi de Paste… prea iesita din tipar. Adica… imi inchipuiam ca voi ajunge pe la Babele si Sfinx, pe la manastire, la Pestera Ialomitei, Grota Pustnicului… apoi pe jos spre Cheile Tatarului-Lacul Bolboci-Saua Dichiului si de acolo la Sinaia. Sunt vreo 30-35 km de la Pestera la Sinaia, dar daca-i iei la pas, ai ce vedea. Din masina, peisajele trec prea repede, detaliile se pierd.

Imi inchipuiam ca asa va fi. Ajung la telecabina din Busteni care functiona de la 10:30 si asa am ajuns sus pe Platoul Bucegilor, la Babele. Bineinteles ca gardul metalic de la aceste monumente naturale era sub zapada, asa ca poti trece direct printre Babe 🙂 Am stat pe acolo vreo 10 minute spre disperarea colegului de excursie… care era deja la Sfinx. Apoi am stat si mai mult pe la Sfinx.

stalp

 

babePe langa Babe

SAMSUNG

De la Sfinx, am luat-o perpendicular, spre Pestera. Zapada este din belsug pe munte. Cum te uiti de la Babele spre Vf. Furnica nu vezi decat un mare covor alb. Jnepenii sunt sub plapuma alba, ici-colo le apar mici varfuri. Zapada insa era tare si am coborat si repede si bine, dupa ce am mai stat sa ne uitam si prin cotloanele, atat cat se mai vedeau, ale zone stancoase cunoscute sub numele ciudat de „Cimitirul Elefantilor”. Denumirea asta ma duce mereu cu gandul la filmul „Tarzan”, nu vad legatura cu Bucegii 🙂

SAMSUNGUn pic de pareidolia

ciment si baniCimentul de care mai spuneam eu acum vreo 2 ani… si bani bagati de oameni…

7Ma gandeam sa scriu la gluma ca au cimentat cate unii… ca sa nu se mai intre in Sfinx 🙂 🙂 Sper sa nu fie cineva atat de naiv ca sa si creada. Eu pariez ca sunt destui 🙂

Si cum ma uitam eu asa… vad niste urme mari undeva mai jos de noi. Ma gandeam ca o fi fost vreun urs, mi se pareau prea mari. Cand am ajuns… erau cele mai mari urme de lupi vazute de mine pana la acest moment. Doi sau trei lupi trecusera pe acolo in cursul noptii… am incercat sa-mi imaginez cat de mare o fi fost un astfel de animal. Un cioban batran imi zisese tot felul de povesti, ca au probleme cu astfel de pradatori… ca unii lupi ajung sa aiba talia unui magar. Nu prea crezusem atunci. Mi se paruse mai degraba credibila varianta ca gestionarul fondului cinegetic din Valea Ialomitei, doar scoate din paduri, nu se si preocupa de fauna intr-un sens mai larg. Asta pentru ca o spuneau mai multi. Cica porumbul pentru mistreti il vindea un angajat prin Moroieni 🙂 Ca atare, imediat ce am auzit, am anuntat Ministerul Mediului. Si problema este acum la Administratia Parcului care trebuie sa verifice si sa dispuna… dupa care trebuie sa vina un control de la ITRSV Bucuresti si cineva de la minister. Un control inopinat… au zis ca ma anunta cu o zi inainte. Doua zile stau pe Valea Ialomitei, doua pe Prahova si doua pe Brasov, verifica tot Parcul. Mi se apare o idee foarte buna.

Revenind la lupii astia, care cutreiera muntii dintr-o parte in alta, imi spunea un batran azi, ca dupa ani de ciobanie, tot nu poate spune unde stau lupii. Astia iau pe furis cate o oaie, o mananca si apoi iar vin 🙂 Presupunea ca stau prin jnepeni si ca treci pe langa ei fara sa-i vezi 🙂 Devin asa, brusc invizibili 🙂

SAMSUNG

9Aici s-au oprit lupii sa se uite spre vale

10Vedere spre zona Pestera

SAMSUNGStatia de telecabina de la Pestera… functiona astazi si acest tronson

Dupa ce am cascat gura suficient, am plecat spre manastire. Ajungem la 12 fix 🙂 taman cand personalul monahal se pregatea sa inceapa slujba. Lasam rucsacii si vorbind cu un calugar… acesta din vorba in vorba ne spune sa nu plecam, sa stam la slujba… cum asta si aveam de gand ne-a prins ora 13 acolo. Cam vreo 2o de persoane in biserica… Mi-a placut foarte mult, totul a fost asa, plin de evlavie, cu tot felul de episoade care te tineau conectat… nu se citea mecanic, se canta foarte frumos, s-a vorbit foarte frumos. Staretul Calinic spunea asa… „sangele dragostei LUI care s-a varsat sa spele pacatele noastre…si de atunci sangele Sau se varsa in altare continuu… pentru ca sfintele altare inchipuiesc mormantul Sau… nu exista credinta deplina fara intelegerea a doua lucruri: rastignire si Inviere… nu facem o comemorare… Sa-L pastram pe Hristos cu mult dor in inimile noastre, sa-I facem loc in suflet…

branduse

SAMSUNGProcesiune

Foarte frumoasa slujba… apoi s-a plecat in procesiune spre Staretie, cum se face in fiecare an. Nu am reusit apoi sa plecam pe traseu pentru ca eu aveam si o intalnire, apoi parintele staret nu a vrut sa plecam… si am stat inauntru toti cei din biserica, la vorbe si bucate vreo ora jumatate 🙂 De cand am ajuns, la ora 12, am inteles ca trebuie sa las lucrurile in voia lor sau in voia Lui. Nu mi-am mai facut nicio grija cu timpul, era mult mai important ce traiam, ce auzeam. Asa cum unii isi inchipuie, aveam mare nevoie de niste cuvinte, pareri, impresii… mai era ceva de completat in ghidul meu. Nu am avut cum, nu am avut timp pana azi. Cand lipseste o piesa anume poti sa o cauti in mii de locuri ca nu o gasesti 🙂 Trebuie sa mergi dupa ea… Asa ca nu a mai avut importanta timpul sau traseul, cumva ajungeam inapoi.

Chiar si asa, la ora 16 eram la telecabina si coboram in Busteni… la 17 eram acasa. Urcusul spre Babele a durat o ora. Nu incercati, nu este deloc lejer, este zapada mare… si la ora cand am urcat stralucea bine soarele… deci nu prea a fost o placere sa te afunzi prin zapada. Dar na, nu-mi pun eu astfel de probleme, trebuie si atat… trebuia sa prind telecabina, daca nu ajungeam la timp… mergeam spre Piatra Arsa-Poiana Stanei… si pe la ora 18 si un pic as fi fost in Poiana Stanei Regale.

SAMSUNGSub telecabina, pe Platou, un morman de baloti de lucerna. O idee neinspirata, nu mai exista in aceasta perioada vreun rumegator pe Platou, sunt tocmai jos pe la limita superioara a padurii. Dar poate sunt pe acolo din toamna si or fi putrezite.

2Din telecabina vazusem urme pe Valea Caraimanului, urcasera cativa… la cum pareau versantii plini de zapada, nici nu as fi urcat, nici nu as fi coborat pe acolo. Nu este vorba de curaj… mie mi se pare ca este un lucru cu un anume risc, o chestie care poate fi facuta doar o data si gata. Si nu asa trebuie pusa problema. Mergi in siguranta, te intorci la fel. Nici salvamontistii acestia nu inchid de nebuni traseele de abrupt in aceasta perioada 🙂

Si azi, am auzit una dintre cele mai frumoase si mai reale definitii despre Bucegi!

Citate si proiecte in Bucegi

Am ramas sub impresia articolului anterior, cu citatul din Pablo Neruda. Cat pot sa ma enerveze persoanele care cred ca un poet sau ce naiba este acest Neruda, cand spune un lucru inseamna ca este si adevarat. A zis si omul asta cate ceva, ca orice om sensibil, o exprimare intr-o anumita conjunctura, de care noi nu stim. Poate a doua zi i-a si trecut starea… si a ramas poezia, citatul. Ca si la Nichita Stanescu. Nu inseamna ca daca zici unei femei ca vrei sa faci cu ea ceea ce face primavara cu ciresii, inseamna ca asta si crezi. In timp, vezi si tu si ea, daca este asa.

Bine, este prea subtil Neruda pentru mine 🙂 In opinia mea, la care raman, a imbracat o provocare sexuala cu niste cuvinte elevate… nu stiu, mi se pare cam multa naivitate din partea unora.  Trebuie cercetata problema, daca el si-a indeplinit intentia sau a ramas la stadiul de citat.  Asa sa credem tot ce se scrie… vorba lui Doru „isi locuia o metafora in care se regasise”. Poetul ca poetul, dar omul? Daca scrii niste versuri, este totusi ceva, dar nu te face cineva ca om… Unora li se pare ca trebuie sa fii neaparat o vedeta, cineva celebru ca sa simti unele lucruri… ca doar atunci detii niste adevaruri despre viata.

Avem noi prin tara, destui barbati normali, mult mai buni decat Neruda. Nu l-as da, de exemplu, pe Calin Goia de la Voltaj, pentru poetul acesta. Mi se pare mai sensibila, mai potrivita exprimarea lui Calin Goia „Sunt stele ce apun in palma ta”, cat de frumos sa-i spui unei femei asa ceva 🙂 …decat ca vrei sa faci cu ea ce face primavara cu ciresii…

Super videoclipul, abandona Neruda scrisul daca l-ar fi vazut 🙂

Dar sa mergi pe strada si sa le zici asa la intamplare femeilor, citatul din Voltaj si citatul lui Neruda. Sa vedem ce recepteaza romancele. Cred ca este un esec major si un risc 🙂 sa te duci cu Neruda.  Nu este mare lucru de acest Neruda, doar ca are ceva mai multa vrajeala… Au fost si sunt romani care au scris mii de randuri clare de iubire, nu subtile… In iubire, subtilitatea inseamna mai degraba duplicitate, „Gizas Craist” cum zice SNV 🙂 … totul trebuie sa fie foarte clar pentru a nu lasa loc la interpretari.

…..

Si Proiectele de prin Bucegi.

Dinspre proiectul de amenajare a Pesterii Ialomitei, nu va vine asa un miros suspect? 🙂 Instinctul meu de om de munte, imi spune ca se pregateste o mare smecherie… cine stie ce naiba se face… dar voi fi si eu la curent pentru ca mi se pare interesant si periculos pentru Parcul Natural Bucegi.

Despre proiectul de reabilitare a Crucii de pe Caraiman, sper ca Primaria Busteni sa reuseasca sa depuna proiectul si sa primeasca fondurile pentru a o restaura. Ar fi un mare castig pentru toata lumea.

Legat de proiectul de la Sinaia, cu noua telegondola de la Cota 1400 spre Cota 2000, primesc tot felul de semnale. In principal, ca „vrea primarul sa distruga muntele” 🙂 🙂 Cand aud asa ceva… ma umfla rasul. Pai orice ar face un primar nu poate multumi pe toata lumea. Nu stiu daca distruge sau nu muntele, este prematur sa vorbim in lipsa unor acte. Bun exista proiectul, ideea, dar pana la obtinerea tuturor actelor mai este, vine vremea aprobarilor, a dezbaterilor publice, unde cine are ceva de zis o poate face.

Din punct de vedere turistic, ca se mai ridica inca o instalatie de transport pe cablu este benefic. In plus, din punctul lor de vedere, trebuie sa lege prin aceasta instalatie, alte doua existente, deci iar este o chestie utila. Existand pe muntele Furnica doi operatori de transport pe cablu, va fi concurenta, adica servicii mai bune pentru turisti. Mai departe, de modul cum se va face instalatia, deocamdata nu am detalii.  Insa nu exista intentia mea de ma opune acestui proiect. Daca vad ca gresesc undeva, il caut pe primar, nu-l reclam 🙂 ca sa fac jocurile altora. Ca unii stau asa pe margine si speculeaza conflicte, nedorind sa se implice in viata comunitatii locale desi ocazii sunt nenumarate. Cand va fi dezbaterea publica voi merge si eu, am si intrebari, dar la urma, intai sa vorbeasca sinaienii, ei fiind cei interesati… instalatia nefiind o investitie a unui privat ci a administratiei locale.  Insa a te pronunta de pe acum, mi se pare prematur, trebuie vazut traseul noii telegondole, ce zic alte institutii, cum recepteaza comunitatea proiectul, ce argumente au aceia care nu sunt de acord cu proiectul, etc…