Crucile din muntii Bucegii…si adiacente!

Mai intai sa observam ca prima stire a zilei nu este ca Romania a devenit campioana mondiala la scrima ci alte prostii…cel mai mult ma deranjeaza ca lumea trimite mesaje de sustinere catre Serban Huidu, cel care a ucis trei oameni…si nu catre familiile celor decedati…ca nu a vrut sa-i omoare e putin important, realitatea nu se poate schimba, a fost la un pas sa-si ucida si propria familie…iar mesajele catre acesta sunt inmiit mai multe decat cele pentru sportivele ce aduc in tara un titlu mondial. O ducem asa bine pentru ca lumea a invatat ca lucrurile au valoare cu cat sunt mai anormale!

Cine este curios sa vada cum aratau ieri Bucegii dupa ninsoare, sunt cateva poze mai jos, la fel este si astazi, frig, si vant rece…

Comentase cineva ca nu am fost in armata, ca nu exista, apoi aseara la fel, dar cum vorbea vrute si nevrute, nu s-a „calificat” pentru aparitia comentariului. Pai, din ce imi amintesc eu :)) parca am fost…de fapt acum ceva ani incepand de pe 16 octombrie si pana pe 29 decembrie intram intr-un loc cu munitie reala, dormeam maxim 3 ore ziua, maxim 3 ore noaptea (nu scriu maximum, pentru ca acolo se uzita „maxim” 🙂 ) , in rest diverse… Asa le-am facut pe toate in viata, intai armata apoi studiile universitare, apoi m-am casatorit si dupa aceea am luat acordul parintilor, intai a aparut un bebe si apoi apartamentul, numai din acestea, este o lista lunga…de nefacute-facute!

Sa revin la subiectul articolului:

Subiecte despre Bucegi am pentru ani de zile fara sa ma obosesc sa le mai caut…iar azi cand scriam ceva am dat peste un folder. O pasiunea a mea, din multe altele, -unele i-ar face pe cate unii sa se inchine de cateva ori-, este „Simbolistica religioasa in Bucegi”. Am si o adresa de felicitare de la Patriarhul Teoctist pentru niste descoperiri acum ceva ani…in fine, am pozat in acest scop orice era cruce prin Bucegi. Toate formele, toate interpretarile, tot ce am gasit, poate a mai scapat cate ceva, dar de la an la an sunt tot mai putine „scaparile”. Anul acesta a fost doar una singura 🙂

Iata si cateva „Cruci”, de diferite feluri:

Crucea unui decedat, nascut in 1906 si surprins de o avalansa in ianuarie 1955. L-au gasit abia in luna iulie acelasi an…pe munte accidentele au loc in special in lunile de iarna. De copil vedeam crucea asta si nu puteam ajunge la ea, mereu vroiam sa urc dar era cineva cu mine care nu ma lasa 🙂 Oricum pe anumite cruci sunt scrise multe vorbe aiurea, care le dau fiori turistilor…iar aceasta cruce are o poveste lunga.


Crucea de la intrarea in Pestera Ialomitei…monumentul, se spune in prostia populara ca a fost initial ridicat de Mihnea Voda cel Rau, ca a baut el apa de acolo. Evident o minciuna…crucea a fost pusa pe locul primul altar al bisericii din pestera.

Fosta cruce a Schitului Sf. Ana…spun fosta pentru ca actualmente crucea pe care o vedeti pe acoperis astazi e pusa pe langa schit, pana nu de mult a avut rol si de sprijin la un gard. Simbolizeaza victoria crestinismului in fata islamismului…se si vede cum axul principal este împlântat intr-o semiluna.

Crucea cu ochi din muntele Diham…dedicata oricarui drumet ce a calatorit prin Bucegi. Dar asa se spune despre multe lucruri…nevazute. Deocamdata ne cam impiedicam de material, de ce vedem, dar cand intri in Bucegi pasesti pe un taram al celor nevazute. Dar nevazut nu inseamna neaparat imaginatie, nebunie, delir.

Sunt oameni care locuiesc pe Bucegi, multe zile pe an, din pacate pentru ei, indiferent de varsta, nu au invatat decat sa faca lucruri rele. Sunt si oameni care vin pe Bucegi cu tot feluri de teorii, naluciri si rataciri, care pretind ca inteleg nestiutul, nevazutul…insa cand nu pornesti cu inceputul, intri pe alte drumuri…temelia neexistand rezultatul este foarte previzibil. Restul la o data viitoare…