Ziua „Luceafarului” si imagini cu vanatori de munte prin paduri de basm

Locuind in Valea Prahovei, de cate ori vine 15 ianuarie, ma gandesc la… mai multe dar as enumera doar doua (doua oricum sunt mai multe :)) )

Una este o imagine cu Eminescu la Castelul Peles, idee pe care mi-am propus sa o dezvolt candva.

De asemenea, imi amintesc de pasionatul profesor d-l Ioan Campan, de la Liceul Teoretic „Mihail Saulescu” din Predeal, autorul unor studii cuprinse intr-o carte despre poetul nostru.

La momentul cand ma documentam in vederea scrierii cartii „Predealul prin ochii tai”, undeva prin 2015-2016, la Predeal mai traia o doamna ruda cu Mihai Eminescu. Era destul de bolnava, destul de inaintata in varsta si nu am reusit atunci sa o cuprind in paginile acelei carti. D-l profesor Campan, cred ca are si dansul vreo 40-50 de ani de activitate didactica, a cunoscut-o. Dansul organizeaza astazi un moment aniversar cu elevii, dedicat lui Eminescu. Ma gandesc: atunci cand astfel de oameni nu vor mai fi, ca sunt din ce in ce mai putini in Valea Prahovei, daca astfel de momente se vor mai marca…

In mod sigur si la bustul poetului din parcul „Dimitrie Ghica” din Sinaia, vor fi depuse azi flori de catre scriitori, oameni de cultura, fosti profesori…

Cei de la Brigada 2 Vanatori de Munte „Sarmizegetusa”, in subordinea careia care se afla si Batalionul 21 din Predeal, au postat pe Facebook niste poze superbe, din cadrul unui exercitiu derulat pe muntele Diham. Din acestea, am selectat cateva:

Traseul turistic: Busteni – Gura Diham – Diham militar – cabana Steaua – muntele Fitifoi – Trei Brazi – Predeal

Zi de week-end, traseu simplu, din Busteni la Predeal pe trasee turistice.

Vreo 4 ore de mers lejer.

O ora din Busteni pana la Gura Diham. O ora pana la releele de la Dihamul militar. Alta ora pana in traseul spre Trei Brazi. Si inca una pana la Trei Brazi.

Iar de la Trei Brazi mai faci o ora pana in Predeal, asta daca o iei pe jos.

Prima ora 🙂

Vedere spre Costila

Vedere spre Bucsoiu

Vedere spre Caraiman

In padurea de pe Diham

Traseul spre Dihamul militar

Stana din Saua Baiului… ce a mai ramas din ea.

Tot stana

Pe langa drum

Cabana Diham Phoenix

Cabana Steaua si mai departe: Postavarul si Piatra Mare

Ici-colo cate un turist sau un grup…

Marcajele turistice refacute in vara…

In traseul spre Trei Brazi, dupa ce am traversat drumul national ce leaga Rasnovul de Predeal. Sau „Soseaua Reginei” cum i s-a spus initial.

De la DN 73A mergi vreo 10 minute dupa care vine un urcus sanatos pe pantele Fitifoiului… de vreo 15-20 minute.

Cand traseul devine si mai lejer.

GEST Predeal

Biserica Fratilor Conventuali

Cabana noua si cabana veche de la Trei Brazi….

O fi murit de frig.

Si cam atat 🙂

Defrisarea de pe muntele Diham

In prima saptamana a lunii iulie, niste turisti care iubesc natura, -stiti ca este la moda sa fim toti eco, desi nu toti intelegem prea bine ce inseamna acest lucru si deseori intram pe un alt taram-, au postat pe Facebook imagini de la o defrisare din zona muntelui Diham… adica de pe aici din zona Bucegilor.

Concluzia: unii au taiat padurea de pe un versant si au creat un drum de exploatare. Mai departe lumea presăra cu like-uri, la ce spunea fiecare, ideea pe care eu am desprins-o este ca nimeni nu face nimic in tara asta, toti fura, autoritatile sunt mana in mana cu hotii de padure 🙂 In prezent, cum vedem o masina cu busteni spunem sau gandim ceva de genul: „au furat nenorocitii padurea noastra” 🙂 sau „uite cat au taiat!!!”.

1Dincolo de tarc, se vad crengile stranse… acolo este un versant despadurit

In afara de aceasta abordare superficiala, izvorata in principal din necunoasterea legislatiei de mediu si a efectului de turma, daca toti striga hotii trebuie sa fim si noi ca toata lumea, sa strigam si noi ca este bine, a aparut o falsa multumire de sine: postam poze de peste tot, ne aratam alarmati, suparati, altii ne consoleaza sau ne tin isonul, iar a doua zi postam altceva. In afara de poze si de starea de spirit, nimic nu se schimba 🙂 Deci, in planul real nu e nimic, ala defriseaza mai departe, masinile cu busteni ies din padure una dupa cealalta. Dar noi daca postam si strangem nu stiu cate aprecieri, suntem multumiti, am facut ceva pentru tara asta si padurile ei 🙂 🙂 Eu refuz sa fiu atat de nebun… cu toate ca o sa prezint in zilele urmatoare o excursie ca sa vedeti cat ma doare si pe mine prostia. Bine, mai mult pentru mine scriu acea excursie ca sa nu uit cumva vreun aspect, acum cat este fierbinte 🙂 Cred ca nu a existat un idiot mai mare care sa plece intr-o excursie, in fine…

2Acolo stau muncitorii care lucreaza la padure

3Arbori de molid taiati

Cand am auzit de defrisarea din Diham, o clipa, nu va obisnuiti cu introducerea de mai sus 🙂 ea nu duce unde credeti 😉 …m-am gandit si eu asa: „daca sunt hoti, nu or fi si aia atat de prosti, incat sa taie padurea chiar acolo la intersectie de trasee, unde umbla in perioada asta sute si sute de oameni saptamanal”.

Am intrebat la Directia Silvica Prahova si dl. director Dragos Ciomag in urma verificarilor a stabilit ca „aceste taieri de arbori se fac in apropiere cabanei Diham, pe un teren ce nu este pe raza de competenta a Ocolului Silvic Azuga”. O singura zi le-a luat ca sa-si dea seama, ceea ce spune ceva… ca sunt autoritati care si doresc sa clarifice niste lucruri, nu lasa nu stiu cate zile, poate avem timp sa mergem azi pe teren sau daca nu maine-poimaine.

De asemenea, Comisariatul Judetean al Garzii de Mediu Prahova a stabilit in 2-3 zile ca zona este in raspunderea colegilor lor de la Brasov, motiv pentru care i-au sesizat pe acestia. Despre ce au depistat in teren comisarii de la Brasov o sa aflu si eu si dvs in aceasta saptamana. Pentru ca pozele de pe Facebook postate de niste iubitori ai naturii, nu mi-au spus cine stie ce, si nici nu aveau cine stie ce detalii, explicatii pe unde ar fi fost facute, fiind in opinia mea doar poze de Facebook, lipsite de continut, m-am dus pana pe muntele Diham. Adica din poze se vede ca se taie, doar vedem toti ca se taie si ar cam fi de ajuns 🙂 Ceea ce nu inseamna ca avem de a face neaparat cu ceva ilegal. Dar na, nu toti stim asta. Repet: poze de Facebook si atat! Suntem ecologisti, ne pasa, prietenii vad, este perfect! 😉

4Cei cu padurea au pus jos stalpul cu indicatoare. Probabil l-a ridicat cineva si l-a sprijinit de copac, deci nu s-a intamplat nimic 😉

Care sunt concluziile dupa ce am vazut intreaga zona in care se face exploatarea:

– nu am vazut panoul de identificare, in care se spune felul exploatarii si cine taie.

– este vorba de o taiere la ras, adica se taie orice arbore.

– se exploateaza rasinoase, specia molid.

– toate crengile sunt adunate in gramezi.

– absolut tot ce se taie, a fost marcat anterior. Iar marcarea, observand stratul de rasina de peste stampila, s-a efectuat inainte de taiere, cu mult timp inainte de taiere.

5Bineinteles ca multi fac pe desteptii dar nu stiu ca in acel loc este de fapt o stampila.

6Ca sa vina cineva sa-i ia pe astia care taie, de guler, ar trebui sa nu existe nicio marca. Este intr-adevar un peisaj dezolant dar nu au taiat decat ce era marcat.

– versantul a fost despadurit de mai bine de 200 de arbori de diferite dimensiuni.

– taierea la ras se desfasoara exact la limita Parcului Natural Bucegi dar in situl Natura 2000 Bucegi, ceea ce inseamna ca detalii despre exploatare are Administratia Parcului Natural Bucegi, care deocamdata nu a dat vreun raspuns.

– accesul in zona de exploatare se face pe un drum tehnologic realizat cu aceasta ocazie, a exploatarii, insa utilajele nu folosesc acest drum decat la coborare si utilizeaza in opinia mea, ilegal, un alt drum, creat de ei prin padure. Merg spre cabana Diham, ocolesc asadar exploatarea, apoi urca prin padure, se strecoara printre arbori si ajung in zona de exploatare. Nu pot urca pe drumul nou creat pentru ca ma gandesc eu, nu au loc unde sa intoarca utilajul, panta fiind abrupta.

8

9Drum nou creat pe la jumatatea versantului defrisat

– organizarea de exploatare este exact langa drumul de acces spre cabana Diham.

– trebuie urmarit daca se va face si o impadurire dupa aceasta taiere la ras.

– suprafata pe care se face aceasta taiere in mod sigur nu apartine statului, fiind a unui ocol silvic privat, probabil Evergreen. Stiti, trenurile acelea cu containere…

– personalul lucrator in aceasta exploatare se conformeaza normelor de protectie a muncii, poarta salopete, casti…

– taierea se realizeaza intr-un perimetru strict delimitat, niciun copac in plus nu am vazut sa fie taiat in partea unde este limita Parcului Natural Bucegi, ce urmareste in teren fosta granita dintre regatul Romaniei si Austro-Ungaria.

10Hotarul si limita Parcului. Trebuie sa precizez, pentru ca am fost cu prieteni destul de des pe munte si unii dintre ei sunt paraleli cu marcajele de orice fel, ca H de culoare rosie inseamna hotar, fiind un marcaj silvic. Patratul rosu cu margini albe reprezinta limita Parcului Natural Bucegi.

Deci, cu alte cuvinte, nu ne convine/nu-mi convine, nu cred ca avem de a face cu o defrisare ilegala. Da, probabil pot fi sanctionati, daca se si vad unele deficiente, cum ar fi lipsa panoului sau intrarea in zona de exploatare pe alt itinerariu decat cel stabilit initial, dar aceste sanctiuni nu vor schimba nimic. Padurea se taie pentru ca proprietarul respectiv a primit autorizatie sa o taie. Ramane de vazut cine a aprobat taierea si cum s-a ajuns la concluzia ca trebuie facuta o taiere la ras.

As vrea sa subliniez totusi, ca un mic cunoscator al problemelor de mediu, ca astfel de postari pe FB cu iz de scandal si sesizari de dragul de a arata apoi ca facem ceva si de fapt nici nu stim sa intrebam, conduc la o solidarizare a celor implicati. Cand faci o sesizare prosteasca, adica reclami la o autoritate ca ai vazut ca taie nu stiu cine si nu stiu unde si spui ca este ilegal, autoritatile fac verificari. Acestea destul de repede stiu sa incadreze sesizarea, daca ai dreptate sau nu ai. Si mai ales sunt obligate sa mearga in teren… Iar daca tu le spui ca este ilegal si ei stiu ca exista acte, se vor uita ciudat la sesizarea ta, si ei si cei reclamati. Dau din umeri ca sunt multi ciudati pe lumea asta si vor scrie ca sesizarea nu este intemeiata. Apoi vine un altul si reclama ca se taie, si tot asa. Acest fapt conduce la o comunicare buna intre autoritate si cel reclamat. Persoana reclamata se obisnuieste ca este sesizata si ca nu i se intampla nimic, motivele fiind stupide, iar autoritatea de resort nu se mai duce in teren pentru ca a mai fost de cateva ori sesizata pe acelasi motiv. Ceea ce creaza pe de o parte siguranta persoanei reclamate… conducand astfel la schimbarea viziunii acesteia, adica poate taia ilegal pentru ca stie ca nimeni nu va mai veni sa controleze, doar isi da seama ca lumea nu stie ce sa intrebe… iar pe de alta apare dezinteresul autoritatilor care se vor orienta spre probleme mai stringente.

De aceea sunt multi care spun ca nu se schimba nimic, pentru ca nu stiu ce sa scrie in sesizari. Ei scriu ca se defriseaza, apoi tot vad ca se continua taierea si primesc raspuns in scris ca ala care taie are acte. Prin urmare, cum la ei defrisarea inseamna ilegal, nu mai pricep ce se intampla si incep sa spuna ca toti sunt hoti, sunt mana in mana, traim intr-o tara care pacat ca este locuita, viseaza asa, la un Eden total.

Cred ca asa va fi si cu defrisarea de la Diham. In opinia mea, taierea la ras de pe muntele Diham nu este ilegala fiindca toti arborii taiati au fost marcati in prealabil. Intrucat exploatarea continua desi multe autoritati au fost intrebate de catre mine, daca este in regula ce se intampla in acea zona, ma face sa cred ca nimeni nu a taiat pe acolo de capul lui.

Intrebarile care se pun sunt urmatoarele: care este scopul acestei taieri la ras, era padurea batrana, etc? Ai voie sa tai la ras intr-un sit Natura 2000? Oare se continua cu astfel de taieri si in alta parte a muntelui Diham? Ca daca se mai taie, este clar ca proprietarul privat de padure are de gand cu pasi mici sa cheleasca tot muntele, prin urmare trebuie sa vedem si noi ce-i de facut. Amenajamentele prevad si taieri la ras dar apoi se planteaza puieti, totusi, nu ai cum sa ai in amenajament prevazute taieri la ras pe tot Dihamul. Poti spune ca Romsilva inseamna Padure, dar nu poti spune ca Privat inseamna Padure, ci Afacere. Sa fim realisti…

Sfatul meu, daca nu este prea mult, ar fi sa mai si gandim cand bagam aparatul foto in ochii celor care exploateaza padurea, in ideea ca noi suntem ecologisti si ei sunt dusmanii naturii. Pentru ca sunt tot felul de exploatari autorizate si cu un astfel de comportament nu realizam ceva constructiv. Mai bine am fi preocupati sa notam nr. utilajelor, sa sunam la 112 si sa intrebam, sa adresam sesizari pe un ton normal si civilizat autoritatilor, cine taie si de ce taie, sa ne uitam daca toate buturugile au marca (stampila), daca nu cumva se exploateaza haotic: santuri, alti arbori vatamati, crengile sunt aruncate la intamplare, daca sunt gunoaie aruncate de personalul ce exploateaza padurea. Cam acestea sunt elemente de asezat intr-o sesizare ca sa se intample ceva bun… altfel ii impingi involuntar unii spre altii: „Dom’ne iar am venit, ai o sesizare la noi”… „Dom’ne, eu am acte, nu am facut nimic ilegal!”.  Pentru ca, retineti, atat autoritatile din domeniul silvic cat si exploatatorii lucreaza cu lemn. Daca nu ar fi paduri, deci lemn, acestia nu ar exista. Sa le spunem noi sa nu taie padurea? Dar ei lucreaza cu lemn 🙂 Sa le spunem ca padurile sunt plamanii tarii? Ei totusi lucreaza cu lemn si iti arata spre Codul Silvic si alte prevederi legale. Deci in Romania, vrei nu vrei, se taie padure… Daca te interesezi, afli si in ce imprejurari se taie si iti poti da seama unde se taie ilegal si unde nu. Doar asa poti actiona, daca nu cunosti, poti face mai mult rau…incercand sa faci bine.

Si Facebook-ul nu se pune, este un vis scurt, realitatea este mult mai dura!

Traseul turistic „Bucla Dihamului”, Padurea de basm si despre „calitatea” serviciilor la cabana Gura Diham

Clar ca m-am reintors prin padurea de basm de pe muntele Diham – Parcul Natural Bucegi 😉 Am revenit pentru un traseu de duminica, asa, usurel, fara graba, sa privim in voie, sa ne miscam, sa mancam in natura si pe la cabane, sa nu mai imbatranim niciodata 😉

Muntele ne-a oferit diverse peisaje, dar ne-a prezentat si cateva din caracteristicile sale: brazi imbracati in alb, dar si nameti pana la ei, poteci batatorite, dar si urcus, privelisti minunate, dar si vant rece… a fost o splendoare pe taramul „Catedralei Albe”.

Vorba cuiva: „de acasa, cand vezi muntii plini de zapada, pare ca nu poti ajunge nicaieri, nici nu te incumeti sa gandesti ca ai putea urca”. Si totusi, se poate, dupa ce ai un plan de drumetie, din care inlaturi, sa zicem, „eroarea umana”. Adica, nu pleci in adidasi, nu mergi doar cu mainile in buzunar, stii destinatia si cam cat ai face de la o cabana la alta, sunt destule aspecte ce trebuie luate in seama. Evident ca poti pleca cu mainile in buzunar si adidasi doar daca pleci la o alergare… trebuie sa te tina insa  fizicul, picioarele, inima, plamanii…

Deocamdata, nu m-am ingrasat si nu debordez de super-energie, ca sa simt ca trebuie sa fug pe traseele turistice de pe muntele Diham… in doua ore, cel mult parcurgi aceasta bucla. Este interesant, dar pentru alta data.

Din Busteni, in circa o ora eram la cabana Gura Diham, de aici incepe traseul „Bucla Dihamului”. Dar pana acolo, am dat mana cu mediul inconjurator in vederea unor fotografii:

1Astfel, am inceput excursia. Ca sa iasa bine o drumetie, trebuie sa stii ce vrei sa vezi si daca poti sa ajungi sa vezi ceea ce doresti 🙂

2Paraul Valea Cerbului

3Muntele Costila… debutul zilei era multumitor, vremea era buna

4Muntele Caraiman si Monumentul Eroilor… in dreapta se observa cum zapada este spulberata de vant, acolo sus, la altitudine

De la Gura Diham am inceput sa urcam pe traseul marcat cu banda rosie, spre cabana Poiana Izvoarelor. Nu inainte de…

5… a ne opri pentru a scoate o lumanare de prin rucsac si a o aprinde in acest loc… in memoria unui mare om al muntelui, Petre Petrescu

Apoi am abordat urcusul mai accentuat de pe acest traseu, pentru circa 20 minute:

6

7A fost coplesit

8Eram pe loc acceptabil, aici scapasem de urcus… chiar am facut si un mic popas, pe un bustean cazut. Am dat zapada de pe acesta, am pus ceva pe care sa ne asezam si am stat la o cafea fierbinte, la povesti…  cafeaua fierbinte era in termos. Lucrurile pe munte trebuie realizate calculat, gradual, adecvat imprejurarilor. Nu mergem asa, la intamplare si vedem noi pe acolo ce si cum.

9Si gata, am ajuns in padurea de basm

10Sunt atat de frumosi… am zis sa vedem si cabana Poiana Izvoarelor, aflata in apropiere… Nu ca sa intram, ca, de regula, oamenii de munte care stiu ce este pe acolo, o evita.

11Cabanierul de aici este unul dintre cei mai slabi oameni ce activeaza in turismul montan. Nu stie sa exploateze cadrul natural, nu are viziune, nimic… nici macar simple idei nu are… sta asa. Logic, nefacand nimic, nu pica de undeva incasari. Cand stie lumea ca esti si ghiolban, cine sa vina pe la tine? Sa-i dau cateva idei, poate nu mai plimba prin Busteni masina aia inutil si face si el ceva serios. Mai intai, sa mai mananc o bomboana de ciocolata, m-am intors cu o pofta teribila de pe munte 🙂 Deci:

„- chemi pe unul din baietii aceia care au sanii trase de cai si fac curse intre Busteni si Gura Diham. Il platesti sa urce cu un cal pana la cabana. Tu, la cabana, pregatesti o chestie solida, eventual trei busteni de fag, la 1,5 metri lungime fiecare, ii prinzi in triunghi cu scoabe si-l pui pe acela cu calul sa-ti faca poteca. Nu pe la tine, ci de la tine pe traseul turistic. Coboara si trage dupa el chestia aceea, si ai o poteca lata pe care sa vina lumea la tine. Unii vor sa vina, dar stiu ca niciodata nu ai facut nimic.

– nu deszapezesti pana la Gura Diham, ci pana la intersectia cu traseul spre cabana Diham Phoenix, astfel incat cine urca de la Gura Diham sa vada ca la tine se ajunge mai repede 😉 Suplimentar, montezi si tu un panou ca traseul spre tine este deszapezit de cate ori ninge, mai scrii ca turistii ajunsi la tine, nu platesc ceaiul. Nici pentru tine si nici pentru ei nu inseamna mare lucru, dar este un gest de bun simt.

– iti faci si tu un site, blog, ceva serios, nu mai stai tu ca fraierul, sau altul,  sa vedeti ce scriu altii despre voi, ca deja lumea are parerea formata. Scrie tu despre tine. Pe prima pagina, trebuie neaparat sa scrii ca ai fost nepasator, etc., si nu ai inteles ca tu traiesti datorita turistilor, scrii ca le ceri scuze pentru comportamentul tau deficitar. A, si nu te ocupi tu, le lasi pe doamnele acelea de la cabana Omu, acolo oricum este inchisa cabana acum.  Daca nu reusesti sa iei din „traficul” spre cabana Diham si din cei sositi la Gura Diham, esti condamnat 🙂 Tu nu ai avut in acest week-end 30 de turisti, cei de la cabana Diham, au avut 30 pe ora 🙂 „

12Vedere de la Poiana Izvoarelor

13

14Una dintre anexele vechi ale cabanei… ce este vechi nu inseamna ca trebuie neaparat demolat

15Releul de pe muntele Costila… se pare ca exista cineva care l-a pozat de la aproape 200 km, adica de pe muntele Ceahlau. O sa revin cu acest subiect, pe larg, intr-un articol, am si poza, nu stiu, poate este posibil, pare posibil

16Un ocean de nori se pregatea sa vina peste Valea Prahovei

17Coltii Morarului

18Muntele Bucsoiu, vazut din poienile padurii albe

19Zbuciumul naturii

20Coborarea pe traseul turistic ce ajunge la cabana Diham Phoenix

21Asa cum ma asteptam, era poteca foarte buna

22Pe aici, sa tot stai si sa privesti

23Ce sa mai spunem? Daca nu pot cei responsabili sa se ocupe de doua indicatoare, oare ce pot sa faca, daca asta nu pot?

24Cu sageata verde, Magura Codlei… deja privim spre Transilvania, am lasat in spate Muntenia.

25Cat de frumos este sa ai o asa casa, prin astfel de locuri. Mi-ar placea 🙂 Sa ma uit de la fereastra, dintr-un fotoliu, spre zarile acelea, ale depresiunii Brasovului… sa fie un semineu in camera, arzand cu lemne ce trosnesc. Nu mai plec, acolo m-as pensiona 🙂

Si gata, s-a rupt filmul dupa atatea privelisti minunate si dupa atata drum 🙂 Repede, focul, ca ne este foame… si nimic nu se compara cu a manca in natura. Mai ales sa mananci ce vrei, cand vrei… pentru mine conteaza mult sa mananc ce am pofta, cand am pofta.

27Am facut o „vraja” si gata lemnele, focul 🙂

28In 15 minute de la aprinderea focului faceam gratarul 🙂 Sa va explic: cand este iarna, mai este si ger, focul nu are aceeasi putere. Pana ard toate lemnele si astepti sa ramana doar jarul, te ia frigul. Trebuie sa fii rapid, eficient. Poti face focul, dupa ce gasesti un loc drept si-l eliberezi de zapada. Chiar si asa, jarul in contact cu solul inghetat nu rezista mult. Deci, nu mai bine dau eu lemnele aprinse intr-o parte si ma folosesc de jar? Pana cand consum puterea calorica a jarului, gasesc un altul in stanga, doar ard lemnele intre timp. Pe o astfel de vreme, sa te apuci sa faci gratare cu focuri mari este prostie curata.

29Mai este timp si sa privesti cum arde un lemn in zapada

30Ma abonasem bine cand a trebuit sa ma gandesc si sa fac o poza

31Si cum focul nu prea mai avea flacara, am mai tras jar pentru un nou gratar. Vedeti, avem si o tabla, ca sa izolam putin jarul de pamantul inghetat, sa tina jarul mai mult. Au mai trecut cativa turisti pe langa noi, dar asta este, cand ti-e foame, mananci. Se cam uitau ei asa, de la distanta, cam ciudat 😉 dar nu este cine stie ce, nimica toata… sunt altele si mai si… Bine, ce mai incoace si incolo, va dati seama ce gandeau 🙂 Romanica este tara surprizelor 🙂

32Muntele Postavaru

33Cabana Diham Phoenix. In sfarsit, am ajuns si noi. Am retinut ca o portie de piept de pui costa 17 lei. Pai, noi acolo, la foc, am facut cateva portii…

34Cand sa intram in cabana, vedem si o ceata de snowmobile, interesant sa te plimbi si asa, dar cat sa te plimbi?

35Am nimerit bine, aici este un loc cu bun simt, unde lucreaza oameni din bransa muntelui

36Holul cabanei

37

38

39V-am introdus putin in atmosfera unei cabane

Am intrat sa bem ceai si ciocolata calda. Ceaiul avea, ca de obicei, gust de esenta de rom, asa il fac ei. Unora le place, altora nu.

Nu am stat mult si la 14:50 am plecat spre cabana Gura Diham, sa incheiem acest traseu „Bucla Dihamului”. Afara insa, am nimerit in plina agitatie… vantul venea in rafale puternice. Cat putea insa sa ne „sufle”? Cel mult 10 minute, pana urcam o panta si intram in padure.  Asa ca, privirea in fata dar capul in piept si directia: Inainte!

40Dar si vantul isi are partea lui de frumusete… nu trebuie sa ne speriem acum ca sufla si el 🙂

41Cadoul de la ora 15 fix, ca putin vant nu strica niciodata. Sa vedem si „faţa” aceasta a muntelui

Dar mai bine, o mica filmare, cat de cat, sa va faceti o imagine. Vedeti ca incepe filmarea cu un bubuit 🙂

Mie imi placea cum spulbera zapada, in rest nu aveai la ce te uita 🙂

Am ajuns si in padure… pe acolo, vantul abandonase, nu reusise sa se strecoare printre arbori:

42

43Iarna la ea acasa

44

45O veche stana, mereu imi place sa o pozez… este un reper vizual de peste 10 ani. Stana nu mai este locuita…

46

47Traseul turistic marcat cu triunghi albastru, asigura legatura intre cabanele Diham Phoenix si Gura Diham

Si ce credeti? Parca imi era iar foame, cabana Gura Diham fiind aproape, ne-am oprit si aici:

48Prin interior, destul de primitor, rustic…

Ne asezam la o masa si asteptam. Ospatarii coborau cu privirea in pamant, stresati, pe scara din imagine, traversau sala, apoi urcau alta scara si se intorceau la punctul de plecare, la bucatarie.

Bun, stam o vreme, nu venea nimeni cu un meniu sau sa ne intrebe ceva. Ma uit la celelalte mese, nimeni nu avea vreun meniu. Au intrat si altii si s-au asezat la o masa. Nici pe ei nu-i vedea nimeni. Incepem sa cotrobaim prin sala cu privirile, doar-doar vom vedea vreun meniu. Nimic!

Il vad pe un ospatar, intr-o secunda de neatentie a lui, si-l intreb de un meniu. El zice ca „Doamna!” si imi arata o tanti care probabil indeplinea functia de sef de sala si umbla pe acolo, cu o atitudine de robot. Baiatul nu avea nicio putere, ierarhia la romani, de…

Pana vine doamna, ma hotarasc eu sa dau o fuga pana unde se vedea un fel de bar. Intreb acolo, se serveste la masa sau dam comanda la bar… ca sa stiu o treaba. Nu imi place sa stau asa… Baiatul de acolo imi spune ca vine cineva la masa.

Ajung la masa, trece tanti, dar nu cu gand sa ne intrebe ceva, eu repede, politicos, ea nu stiu ce a bolborosit acolo si a plecat mai departe. Altii poate ar fi plecat, dar nu eu. Hai sa vedem ce pot face ei! De ce sa ma enervez eu, clientul? Eu stau bine cu nervii in astfel de situatii. Zaresc intr-un colt, pe un scaun, un meniu. Pentru o sala, ei aveau un singur meniu si nici de acela nu stiau pe unde l-au pus. Ma ridic si ma duc sa-l adjudec. Ce pretentii sa ai de la un asemenea personal? Vin la masa, constient ca o sa dureze o mie de ani pana ne va lua cineva comanda. Ne hotaram, alegem, inchid meniul si asteptam. Scot telefonul, ca romanul, sa sun pe unul, pe altul, sa-i bage putin in priza pe simulanti. Ma gandeam pe cine este mai de bun simt sa sun, pe patron sau pe prietenul patronului… dar numai bine ca la vreo 2-3 minute, ne trezim cu un ospatar cu un carnetel, langa noi.

Dam comanda, eu tot sceptic. Ma gandeam ca le va lua ceva timp sa proceseze informatia. Probabil patronul nu le da bani suficienti, de erau toti asa de deprimati, lipsiti de ospitalitate fata de orice nou sosit. Sau cucoana aceea ii stresa la maximum. Ori, si una si alta. Unii turisti au si plecat, dar de ce sa plecam? 🙂 Este drept ca atunci cand vezi ca tot trec ospatari pe langa masa ta, ce privesc doar in jos, te cam ridici si pleci.

Nu a durat mult, poate 10 minute, si a sosit baiatul cu ceea ce comandasem. La final, ca sa platim, cerem nota. Vine ospatarul cu o cartulie in care era nota. Aceasta: 🙂

49O foaie lipsita de valoare 🙂 Evaziune pe fata 🙂 Nici macar nu stiu sa ia banii clientilor. Dupa ce ca nu le dai bon fiscal, nu stii nici sa fii amabil. Pai, cam oriunde mergi prin Bucegi, vine cineva imediat si te intreaba ce doresti. La o astfel de cabana cu pretentii, aflata la doar 4 km distanta de oras, accesibila cu orice masina, nu sunt in stare sa ofere servicii simple, de bun simt. Daca esti tratat civilizat, mancarea este buna, nu prea te mai gandesti ca in fata ta ai un bon fiscal sau o chestie ce nu se mai foloseste, o foaie lipsita de valoare.  Trebuie sa stii sa iei banul clientului…

Nestiind ei ce sa faca, m-am si gandit sa iau legatura cu niste prieteni ziaristi din Bucuresti, sa le faca o filmare cu camera ascunsa 🙂 Ma gandesc ca nici celor de la Fisc nu le-ar strica o excursie pe la munte… in interes de serviciu. Cei de la Centru, nu cei de pe aici. Nu trebuie sa facem scandal, statul are destule institutii, mai bine sa privim putin ce se intampla 😉

Eh, ne-am obisnuit asa. Dar invatul are si dezvat…

Pe altii, i-ar fi enervat, pe mine, nu… imi place! Este tot o „faţă” a muntelui ce se impune corectata. Nu vad de ce sa lasi capul in piept si sa pleci ca fraierul 🙂

Concluzia: mancarea este buna la cabana Gura Diham, insa personalul este foarte slab pregatit…! Erau crispati, zici ca-i astepta cineva in bucatarie si cum intrau, le dadea la fiecare cate doua palme si-i trimitea inapoi. Ei umblau zapaciti prin sala, se intorceau si iar pac-pac 🙂 🙂

Am pornit spre Busteni, observand luna 😉

50„Crai Nou”

51Eram curios cand „dispare” dupa munte… undeva pe la 19 si ceva

A fost o zi superba, plina, asa este frumos, sa aiba de toate. Cu cat sunt mai diverse aspectele, cu atat mai mult iti vei aminti cu placere de o drumetie. Evident ca acum voi merge de cate ori voi avea ocazia la acea cabana 🙂 Super nota lor de plata, pe cuvant ca o pastrez 🙂

Acasa, banuiti ca primul lucru a fost sa caut ceva de mancare… ma gandeam la orez cu lapte, dar nu aveam rabdare pana se pregateste. Am ales altceva, apoi o cafea, niste bomboane… Nimic insa nu echivaleaza cu gratarul acela 🙂

La cabana Diham Phoenix si din nou, despre deszapezirea de la Busteni

Nu stiu cand ma odihnesc, de fapt nu stiu sa ma odihnesc…ma odihnesc in somn. Pe un scaun sau in fotoliu ori in pat nu pot sta prea mult. Trebuie sa fac mereu ceva 🙂 Cand vreau sa ma relaxez gasesc reconfortant tot ceva parte din job…la mine totul este o pasiune. Sau am alta metoda de relaxare atunci cand nu prea am chef de miscare, de idei, de gandit. Ma uit la un film…nu la tv, ca pana gasesc ceva interesant ma plictisesc. De vreun an sau doi, cand nu am ce face ma uit la acelasi film :))) Acum ma umfla rasul, desi nu este o comedie, este un film serios…rad insa de ideea de a te uita la un film vizionat, cine stie de cate ori :)) Este cel putin idiot sa te uiti la acelasi film de o mie de ori :)) Si totusi eu ma uit :)) Se numeste „Demoni printre noi”…imi place filmul, poate fi inteles mai bine dupa ce il mai vezi o data. Eu l-am vazut de zeci de ori :)))) Ce sa facem? Unii suntem mai grei de cap 🙂 Imi plac multe lucruri din acest film, probabil si pentru ca trateaza un subiect care mi-a placut, m-a preocupat.

Dar fiind ieri duminica, am zis sa fac o plimbare si logic nu aveam unde decat pe muntele Diham. Pe Platoul Bucegi este zapada mare, alte trasee turistice sunt pline de zapada…mereu traseele de pe muntele Diham sunt primele care se deschid. Cateva sute de turisti in acest week-end au fost pe acolo…

Nu pot sa trec la subiect pentru ca mai intai, am fost pe drumul lui Nastasia, fostul secretar general din MDRT, ce detine in muntii Baiului un imens domeniu. Bine, nu pe numele lui, o ruda 🙂 Evident drumul era…dar stati sa o iau cu inceputul 😉 …adresand multumirile de rigoare Primariei din Busteni pentru faptul ca s-a preocupat ca trotuarele si strazile sa fie deszapezite. Ca daca era dupa unul dintre „deszapezitori”, mai avea lumea de asteptat.

Pe 13.12. am ilustrat ce se intampla la Busteni, pe 14.12. totul era remediat. In timp ce Busteniul era sub zapada si cetatenii circulau pe DN1 alaturi de masini, drumul d-lui Nastasia, era deszapezit aproape perfect.

1O imagine chiar din cartierul prin care trec utilajele de deszapezire ale societatii d-lui Nastasia. Pe zapada urmele unui utilaj…care nu a facut nimic. Doar a venit pana intr-un punct, unde eu am pozat si a plecat inapoi. Atat.

2Nici macar nu a intrat pe strada aceasta plina de zapada

3Doar s-a plimbat pana aici…din acest loc a intors si a plecat de unde a venit. Cui pasa de aceia care locuiesc prin aceasta zona…

4In schimb, pe strada care duce pana la drumul din padure, folosit de dl. Nastasia ca si drum de acces spre domeniul sau, lucrurile stau altfel. Deszapezire ca la carte cu nisip aruncat…cetatenii de rand trebuie sa mai astepte, smecherii mai intai

5Daca privesti atent la acest drum din padure, distingi ceva…ca marginile arata o deszapezire mai veche

6Pe acest drum forestier se urca circa 7 km pana la domeniul latifundiarului, aflat la golul alpin al muntilor Baiului…

7Priviti urma de cauciuc si o sa va dati seama ce lejer urca orice masina echipata de iarna. Pe strazile orasului nu mergi asa bine…

8O privire spre Poiana Tapului si un colt din cartierul Zamora

9De proba…zapada pe drum nu are mai mult de 2 cm, poti si sa alergi fara probleme

10Un exemplu de nestiinta…nu stiu daca este opera angajatilor d-lui Nastasia, probabil ca da. Orice om cu ceva experienta de munte, padure, stie ca trebuie sa fii extraordinar de lenes ca sa te muncesti la asa ceva. Au taiat un lemn putred…pentru foc. Mare este „Gradina Domnului” 😉 ! Sa aduni putregaie ca sa aprinzi focul, cand padurea cade pe tine si sunt la tot pasul lemne cazute, bune de foc. Putregaiul acesta nu este bun nici la afumat carnea de porc. Cine stie care l-a pacalit ca e bun. Pentru un astfel de procedeu ai nevoie de lemn de fag, aflat intr-o stare de…nici prea uscat, nici prea putred…acolo, ca sa arda mocnit si sa faca fum. Este usor de gasit, daca iti dai putin interesul…

11Deci ati vazut cum arata centrul orasului in articolul de vineri, 13.12, si acum ati vazut cum arata drumul „deszapezitorului”…In aceeasi zi insa, pe unele strazi nici macar nu intrase vreun utilaj de deszapezire. In timp ce strazi si trotuare erau sub zapada, drumul particular ce duce la domeniul Nastasia era deszapezit aproape impecabil.

Pe unele strazi, dupa cum se vede in imaginea de mai sus, cetatenii ca sa nu ramana izolati au creat poteca pe mijlocul strazii.

12Destul de lunga strada…probabil locuiesc si batrani si copii

Acestea sunt imaginile de vineri, zi in care la Busteni se deszapezeau trotuarele din centrul orasului si strazile orasului. Contractul de deszapezire a fost castigat de o ruda a d-lui Nastasia…acesta fiind scos in fata, dar toata lumea stie de fapt cine este „Capul”.

Ia sa privim niste imagini la trei zile distanta de acelea de mai sus:

13Stratul de 1-2 cm de omat cazut in noaptea de 15/16.12. nu a adus nicio problema pentru drumul d-lui Nastasia…pentru ca in intervalul 13-15.12 utilajele lui de deszapezire au mai intrat si pe aici, sa mai indrepte…

14Comparativ cu strazile orasului pe acest drum ce duce in muntii Baiului, mergi ca la promenada

15In schimb, pe aceasta strada iar nu a intrat nimeni 🙂 Daca nu le pasa! Smecherilor sa le fie bine!

16Pe strada de langa Gradinita din cartierul Zamora. Doar pana la persoana din imagine a urcat utilajul de deszapezire…acolo este un service auto.  Daca nu te cunosti cu soferii utilajelor ramai izolat sau faci poteca pe mijlocul strazii. Inchipuiti-va in locul unui astfel de sofer. A urcat 50 de metri dupa care i-a pierit cheful de treaba. Si a plecat! Cine stie unde!

Si acum sa vedeti ceva foarte interesant:

17Asa iti bati joc de oameni. In artera principala a cartierului vii cu utilajul de deszapezire si lasi zapada in mijlocul drumului. Nu stiti de ce a facut asta! Sa va spun: pentru ca atunci cand trece un sef sau cineva de la Primarie, sa poata sa spuna ca INCA mai are de lucru. Intelegeti? Isi dau singuri de lucru…strica intentionat strazile cu chiu cu vai deszapezite…

18M-am uitat dupa utilajul de deszapezire si in sensul opus. Nu era nimic…plecase pur si simplu. Dupa ce calcase sub roti strada principala deja deszapezita. In imagine, se vad 2 cetateni ce isi dau zapada din fata portilor…pentru ca desteptul cu utilajul le bagase zapada in porti. Observati cat de greu se circula prin acest cartier cu peste 1000 de suflete si ce bine circula dl. Nastasia prin salbaticie, spre domeniul sau, in mare parte ridicat abuziv.

19Podul ce leaga cartierul Grivitei de centrul orasului a fost deja deszapezit…la lopata, ca altfel nu avea pe unde intra vreun utilaj…sunt niste scari la capete…

20Pe drumul spre cabana Gura Diham, inceputul excursiei de duminica

21Drumul este perfect curatat…nicio strada din oras nu arata asa de bine…nici macar in fata casei primarului

22Mergi foarte bine

23Am ajuns destul de repede din Busteni la Gura Diham…pe un astfel de drum chiar este usor de mers…nici macar 50 de minute nu am facut, pe jos.

24

25Ca dovezi ca drumul este excelent stau autocarele, masinile parcate…chiar si sania trasa de cal

26Indicatoare spre cabanele de pe muntele Diham. Timpii, ca sa stie oricine, sunt in conditii de vara. Iarna se face mai mult. Dar, depinde foarte mult de conditia fizica a fiecaruia si daca este sau nu poteca facuta de alti temerari…primii care au trecut pe acel traseu.

27Crucea cu ochi de la intrarea pe traseu

28In aceasta zi, nu am fost noi temerarii…altii au realizat poteca prin zapada

29Poteca foarte buna…nici nu am simtit vreo dificultate, nici nu ne-am oprit vreun moment

30Haine albe

31S-au plecat in fata zapezii…se vor supune pana la venirea primaverii. Uriasii infranti…pentru un timp.

32In circa o ora iesim, din padure, in Saua Baiului

33Dupa cum se vede, pentru cunoscatorii acestui munte, drumul auto nu exista, este sub zapada. Singura urma este a unui Atv cu senile

34„Drumul” ce ajunge la cabana Diham Phoenix

35Atv-ul cu senile…chiar nu este nicio aventura sa mergi cu el prin zapezi mari

36Un molid batran suporta cu indarjire zecile de kilograme de zapada inghetata prinse de crengile sale

37Parca este o gradina din poveste…cu fiinte transformate in stane de piatra/gheata 🙂

38Cabana Diham Phoenix, in dreapta. Aici erau zeci de persoane…Am stat vreo 45 de minute, am cumparat niste preparate din bucataria lor…na, acum ce sa zic, de fapt, nu prea mi-au placut 🙂 Poate sunt eu mai cu ifose, pretentii…dar servirea ireprosabila, ospitalitate, zambete, bun simt…

39Muntele Bucsoiu, in ceata

40La intoarcere…de la Diham la Busteni, am ajuns din urma alti turisti

41Da, cu un snowmobil este perfect sa te plimbi

42Copil si parinti curajosi, muntele te face mai puternic 🙂

43Priviti cati turisti sunt inainte. Asta inseamna sa ai o buna imagine turistica…vin oamenii pe orice vreme la tine, infrunta nametii de un metru si croiesc poteca

44Am vrut sa fac o poza…pana la urma am renuntat 🙂 dupa ce am scapat pana la piept intr-un troian :))

A fost chiar usor sa ajungem inapoi la Gura Diham, doar in coborare!

Dar, ia priviti ce surpriza!!!

45O mandrete de utilaj de deszapezire…cel mai performant utilaj care exista pe Valea Prahovei

46Il admiram si dintr-o parte 🙂 Superb! Numai ca „mandretea” se odihnea in parcarea de la cabana Gura Diham. Cand am urcat noi nu era acolo. Nr de inmatriculare este elocvent: „SIA” de la NASTASIA. Nu este greu deloc. Ce utilaj are si nu l-am vazut deloc pe strazile Busteniului…cine stie unde il tine. Poate deszapezeste doar drumul lui din muntii Baiului.

14In timp ce se face de rusine carand  din centrul Busteniului o mână de zapada cu o masina ce are obloane foarte mici, pe drumurile din proximitatea orasului plimba un utilaj nou-nout, modern.

47Am plecat cu convingerea ca soferul a fost trimis de Nastasia sa-i mai dea zapada din parcare… lui Luca, proprietarul de la Gura Diham. Eu chiar nu-i inteleg pe astfel de oameni. Invarti saci de bani si nu esti in stare sa ai un utilaj propriu de deszapezire. De ce sa vina Primaria mereu sa deszapezeasca prin cine stie ce operator. Oricum eu nu cred ca deszapezirea drumului spre muntii Baiului si deszapezirea drumului spre Gura Diham se face exclusiv din banii celor care detin pe acolo…afaceri! Nu am cum sa fiu convins de asa ceva, suntem doar la Busteni!

48Si cum mergeam eu asa cu gandul meu, ca la Busteni smecherii deszapezesc pe banii cetatenilor, parca ma trezesc deodata…

Priviti cum arata drumul…soferul acelui utilaj…a stricat drumul intentionat.  Bulgari mari de zapada inghetata i-a lasat pe mijlocul drumului. Si drumul nu avea nimic, era bine curatat. Asa isi dau de lucru singuri…aduc drumul la un asemenea stadiu ca apoi sa spuna „mai am de terminat, mai am treaba”.  Asta fac!

49Acum nu mai pot trece doua masini una pe langa alta…ca desteptul acela a procedat in asemenea mod! Cine a trecut duminica dupa ora 15 pe acest drum a putut vedea ce a facut magarul acela cu un utilaj modern. In loc de treaba, a facut probleme. A lasat zapada in drum si a plecat la cabana, la mancare si o bere…acelasi scenariu ca mai sus, cand au lasat zapada in mijlocul drumului in acel cartier. Sa aiba pretext sa mai vina o data. Adica alti bani risipiti. Vor face asa cat este iarna de lunga…sa consume combustibil cat mai mult!

50De ce a blocat un sens de deplasare nu este explicabil…in mod normal!

51Pe un drum bine deszapezit te intorci sa arunci zapada iar pe el…interesant! Foarte interesant! Poate ca smecheriile pe bani publici s-au inventat si perfectionat la Busteni, dar nu toti suntem atat de prosti…mai vedem si ce spun altii, de pe la Consiliul Judetean, Prefectura…

Plimbi utilajele aiurea prin oras, nu deszapezesti cum trebuie si mai si creezi probleme, ca apoi sa le rezolvi intr-una, tot tu… De ce sa procedezi asa? Pentru a ascunde anumite lucruri…ca sa iasa bine socotelile! Este culmea nesimtirii!

Alegeri in Busteni si imagini de pe muntele Diham

Astazi se aleg primarii, consilierii locali, presedintii de consilii judetene, consilierii judeteni.

Sa vedem ce va fi la Busteni. Pana la ora 14 prezenta la vot era de circa 45-50%. Se statea la rand sa se voteze in multe sectii.

Acum nu stiu de ce vin multi alegatori 🙂 Posibil pentru o schimbare sau or fi cei 2000 de membri de partid ai PDL :))

Pana la aflarea rezultatelor, la noapte, sau de dimineata va propun sa priviti niste poze realizate ieri cu alti Verzi 🙂

Muntele Caraiman despartit de Valea Alba…de muntele Costila

Fugise de undeva, avea un lant rupt la gat

Coltii Morarului

Muntele Bucsoiu

Luata la tinta…un glont a trecut, unul nu…cine stie cand

Depresiunea Brasovului, mai aproape orasul Rasnov

Pe marginea drumului

Aici era fosta groapa de gunoi din Muchea Lunga, inchisa de MAPN in urma cererii mele. Nimeni nu a reusit sa o inchida in 15 ani, uite ca se mai si poate cu putina determinare

Orasul Azuga

Acest copac are sute de povesti…multi au stat pe el admirand Bucegii. Cineva va trebui sa-i gaseasca un nume acestui loc. Poate sa si facem un loc amenajat de popas in acest loc.

La povesti….Micutzul si …hai sa spun 🙂 sotia lui Prison Break…noi ii priveam

Despre…poze 🙂

Pesteri si grote din Bucegi (I) …si nu doar atat!

Domeniul speologic al Parcului Natural Bucegi este departe de a fi cunoscut asa cum ar trebui. Sunt munti in care nu s-au facut cercetari, sunt pesteri inchise cu bolovani uriasi cazuti in urma cutremurelor, sau altele care isi asteapta descoperitorii…nu neaparat pe mine 🙂 dar cred ca nu m-as supara 🙂

Nu stiu cate pesteri sunt in Bucegi, in unele carti de specialitate se vehiculeaza un nr. intre 35 si 40. Cu siguranta sunt mai multe iar nr. grotelor este probabil triplu.

Mai intai sa spun ce consider eu o pestera. Speologii tin cont de anumite caracteristici cand denumesc o cavitate in stanca drept pestera. Importanta este mai ales lungimea care trebuie sa depaseasca parca 6 metri.

Bunaoara, speologi renumiti au denumit o cavitate lunga de vreo 12 metri drept Pestera Tunelul Apelor. Multi au cautat-o si o vor cauta in zadar pentru ca este un mare nimic. Sa va spun si unde este. Ajungi in fata intrarii Pesterii lui Bogdan. Imediat in stanga intrarii este o deschizatura, posibil sa aiba vreo jumatate de metru patrat. Intri pe burta ca altfel nu ai cum si mergi asa…si asta e, adica nimic. Este un fel de viziuna…prin urmare eu nu-i spun Pestera, nici macar Grota, ca si cu altele asemenea le ignor. Cum mi se pare mie…daca pare putin interesanta ma opresc daca nu, nu.

Astazi prezint cateva imagini cu grote si pesteri, naturale si artificiale:

Tunel artificial, fotografie nepostata pana in prezent, aflat la o extremitate a muntelui

Pestera in Muntele Zanoaga

Tunelul din Cheile Tatarului considerat gresit de catre majoritatea ghizilor si montaniarzilor drept Pestera Ursului.

O pestera mica, binecunoscuta, in muntele Diham

Grota de 10 metri, inaltimea medie 1,60m…in muntele Jepii Mari

Grota de circa 8 metri in Padina Crucii

Grota in muntele Batrana

Pestera in muntele Vanturis

Pestera Bogdan

Avenul Nou, de peste 15 metri in muntele Babele

Avenul din Cimitirul Elefantilor

Pestera din Piciorul Babelor

Pestera din Capul Vaii Obarsiei…pentru mine este doar o grota

Pestera cu 2 intrari din muntele Lespezi

Cavitatile din imaginile 5,6,7, 8, 10a si 12 sunt descoperite de mine, alaturi de o Pestera unde am gasit o vulpe strivita de o stanca, precum si de o pestera cu sala, cu o lungime de 25 metri, ambele existente in muntii Sinaii. Grote stiu multe…

La acestea se mai adauga o Pestera in muntii Dichiului, etc…voi publica poze si inregistrari video in aceasta vara.

Pe langa cele gasite de mine si a caror localizare exacta probabil nu o voi scrie vreodata, mai sunt in Bucegi urmatoarele: Pestera Ratei, peste 6000 metri, nevizitabila teoretic, cunoscuta Pestera a Ialomitei, Avenul din Vanturis, Pestera Onicai, Pestera Pustnicului, Avenul Haiducilor, Avenul din Bucsoiu, Pesterile din muntele Tataru, Pesterile din Tiganesti, Pesterile din Ciubotea, Avenul din Coltii Tapului, Pestera Coteanu, Pestera din Bucsoiu, Pestera Horoabei, Grota Haiducilor de la Coltii lui Barbes, Grotele din muntele Jepii Mici situate departe de orice poteca sau traseu turistic. Grotele din Cheile Rateiului considerate in unele carti pesteri si numerotate in teren cu vopsea sunt niste…nimicuri, nu sunt pesteri ci mici grote de maxim 3 -4 metri lipsite de interes.

La cele enumerate se mai pot adauga 13 barloguri de ursi existente in stanca. Acestea pot fi grote sau pesteri. Probabil nu voi sti pentru ca daca ursul miroase ca a intrat om in barlog nu mai revine…deci l-am lasa fara casa.

Dupa aprecierea mea, pesteri si nu grote, nedescoperite, ar trebui sa mai fie in zonele muntilor Batrana, Tataru, Jepii Mari, Cocora, Vanturis. Dispunerea stratelor, locul de iesire la zi al unor paraie, arata existenta foarte posibila a unei pesteri mari in amfiteatrul Jepilor Mari, la o anume altitudine…pentru exemplu. Ca si observatie, cea mai lunga pestera gasita de mine are zeci de metri. In fata acesteia am plantat acum ceva ani mai multi copaci, molizi si brazi.

In timpul ultimei excursii, in aceea in care am scris de Sfinxul Unicorn sau Uriasul, eram la un moment dat la sute de metri distanta de cel care ma insotea. Am vazut un horn, o despicatura lunga inclinata la 45 de grade. In contrast cu totul din jur, hornul avea putina zapada. Cum in el nu batea soarele, poate prin aprilie sa ajunga razele si acolo, m-am oprit sa privesc mai bine. La circa 5 metri distanta era un copac, un foios si nu un conifer care se dezvolta bine, ferit de vant intre peretii hornului. Mai sus de acesta pe acelasi plan inclinat si la alti metri distanta era o stanca uriasa intepenita intre acesti pereti. Parea ca trebuie doar impinsa ca sa se rostogoleasca. Cu ceva efort te puteai strecura printre stanca si perete, agatandu-te de colturi stancoase. In spatele stancii se ghicea un loc de plat care continua peste 5 metri pana la un tavan…de jnepeni. Deci deasupra hornului erau jnepeni care acopereau ca un tavan acel loc plat. M-am uitat la stanca intepenita si m-am gandit ca o fi in echilibru instabil de cine stie cat timp…si daca vine la vale peretii hornului sunt prea stramti ca sa ma feresc. Locul plat de deasupra stancii ma atragea…asa ca am observat stanca mai bine, am pasit pe pietre si iarba uscata, m-am apropiat de copac…si aud un zgomot de dincolo de stanca. Din cauza copacului nu se vedea ce este, dupa zgomot era…un animal mare. In afara de urs sau ras nu avea ce sa fie pe acel loc plat. Problema era ca animalul nu cred ca avea pe unde sa fuga din acel loc…probabil ar fi sarit pe mine. Asa ca am coborat, am facut cateva fotografii ca sa gasesc o cale de a ajunge deasupra dupa ce as fi gasit un punct panoramic. Posibil ca zapada sa se tot fi rostogolit de la urcarile/coborarile animalului, de aceea era putina. Cine stie ce era…nu ma gasea nimeni pe acolo 🙂 Eu inclin sa cred ca doar un urs ar fi stat acolo, rasul ar fi gasit ceva mai putin spatios. Mai revin eu pe acolo fara doar si poate…

Cam asa imi umplu timpul liber uneori, cu tot felul de ciudatenii…am o lista lunga si nu ma plictisesc niciodata. Bine, mai am inca o preocupare: il plimb, ma joc cu el, il pup, il schimb, i dau sa manance celui mic…care este adorabil. Daca lipsesc prea mult plange, cand vorbesc cu el se bucura, da din maini si picioruse, rade, intoarce capul cand il strig. Are o putere…doctora s-a speriat cand l-a vazut asa voinic 🙂 Asculta atent, ridica mirat din sprancene, i arat biberonul imediat intelege ca este al lui 🙂 Am zis ca-l voi duce cu telecabina pe Platoul Bucegilor cand va fi ceva mai cald si el mai maricel…este cam devreme la 2 luni si ceva. Este si un mic smecheras, cand crezi ca a adormit de fapt nu a adormit, deschide ochii 🙂

Apoi am propus un traseu de alergare montana cu plecare din Azuga prin muntii Baiului spre Valea Doftanei pe un drum de legatura amenajat in anii’60. De acolo vedem noi 😉 ori ajungem in Campina ori in Comarnic…ma duc cu prietenii de maratoane, pe unul deja l-am „speriat” ca fugim pana nu mai putem si ne intoarcem…vedem noi cand. Bineinteles ca lucrurile nu stau asa, la intamplare nu merg pe undeva, ci pe un traseu prestabilit cu timpi si variante 🙂

In urmatoarea perioada voi reveni cu stiri electorale interesante, eu am ras vreo doua zile de unele aspecte, de ce pot debita unii oamenii, de ce inteleg ei. Se spune ca gratuitatile pe instalatiile de transport pe cablu din Sinaia sunt oferite pentru ca sunt mai multe tabere care se dusmanesc. Si ca fiecare tabara ofera gratuitati in speranta atragerii sustinatorilor celeilalte parti. Pana aici nu este cine stie ce. Dar scopul atragerii ar fi altul, nu obtinerea de voturi cum s-ar crede…ci, sa vina cat mai multi sustinatori ai taberei adverse pentru ca acum se schiaza destul de dificil, zapada este grea si poate isi rup mainile si picioarele si nu mai merg la vot :)))) Este o prostie evident 🙂

Trebuie sa mai scriu ceva despre Drumul Granicerilor existent pe ramura vestica a Bucegilor, sa pregatesc o mica expeditie cu jandarmii printr-o zona salbatica, va fi ceva interesant.