Este placerea mea deosebita sa va prezint astazi un traseu accesibil in orice perioada a anului.

Oricat de mult ai zabovi, nu are cum sa te „prinda” intunericul, spaima multor persoane ce merg pe acest traseu. Poti parcurge traseul dus-intors cam in 3 ore…pe jos evident. Trebuie sa incurajam miscarea, mersul pe jos, nu cu masina…muntele inseamna mai ales mersul pe jos.

Acest traseu l-am parcurs de nu stiu cate ori in acest an…este un traseu lipsit de pericole, te linisteste, oricand este frumos de parcurs, mai putin pe ploaie torentiala…

Ieri dimineata aveam in minte o farfurie plina cu cartofi prajiti, rotunjita spre varf, peste care sa se reverse usturoi, smantana si ceva verdeata. Sa fie servita pe la Stana Regala  🙂  Un timp, imaginea aceasta a stat batuta in cuie, in mintea mea, mai ales ca era…potrivta pentru post.

Cum incepe traseul:

Pleci de la Gara Sinaia, urci treptele spre centrul orasului, traversezi Parcul „Dimitrie Ghica”, daca ai timp recomandabil este sa vizitezi Casino-ul, dupa care iesi la un sens giratoriu…daca stai cu fata spre Casino, este undeva in stanga, la cam 100 metri.

Imediat de la sens, vezi in dreapta Cimitirul Eroilor  si in stanga acestuia o alee cu trepte. Aceasta te scoate la portile Manastirii Sinaia, un alt obiectiv de vizitat.

Aceasta este aleea cu trepte. Mai jos se vad sensul giratoriu si Cimitirul Eroilor. Pe cand urcam ieri, am constatat ca nu mai este banca de pe marginea acestei alei. Era in locul unde am pus sagetile rosii. De ce or fi luat acea banca? Este foarte frumos sa stai pe ea, seara de exemplu…

De la manastire, urmam putin strada Furnica si facem imediat la dreapta, ajungand in spatele manastirii in fata unei alei pavate. Aleea se numeste Carmen Sylva, reabilitata dupa zeci de ani…de catre Primaria Sinaia. Din punct de vedere turistic, in opinia mea, aceasta lucrare perfect realizata, reprezinta cea mai reusita actiune din acest an, a respectivei administratii. Orice turist vine la Sinaia, merge si la Peles. Si aceasta alee era plina de gropi, uneori de masini, gunoaie…acum se merge civilizat.

Castelul Peles

Undeva, intre Castelul Peles si Castelul Pelisor, se afla o alta poteca pavata pe timpul regilor, nemarcata, ce ajunge la fosta Vulparie regala. Poteca este acoperita de vegetatie in unele locuri sau a fost distrusa de exploatatori de padure din Busteni, in colaborare cu personal silvic subordonat Ocolului Silvic Azuga, sub privirile mioape ale administratorului Casei Regale.

Ultima stire, ar trebui sa-i spun stire-bomba datorita tupeului de care s-a dat dovada, trebuie neaparat mentionata. Ia auziti:

Suna o doamna dupa un padurar. Care padurar, va intrebati. Pai care poate fi? Care altul? :))

„Ma’ Georgica, nu vrei tu sa tai niste copaci de prin curtea mea?” -cam asa s-a pus problema. Cand este vorba de taiat copaci, padurarul Geo0rgica este foarte saritor, dovedeste un interes profesional remarcabil. Putin conteaza unde  se afla respectivii copaci. El are o solicitare, intrezareste imediat avantajele, motiv pentru care purcede imediat la treaba.  Bun baiat! Noroc ca nu poate face tot ce-i trece prin minte. Altfel, el si exploatatori de padure de genul d-lor Contes si Geaca, ar fi lasat fara vegetatie tot versantul Caraimanului…ca un exemplu minor. Cred ca in 2 ani se incadrau si curatau tot.

Si Georgica, mai sa-si rupa picioarele de atata graba, ca sa incheie si aceasta treaba. Intra in curtea omului si pune drujba pe copaci. Un vecin mai saritor, ca asa suntem noi romanii 🙂 , pune mana pe telefon si incepe sa sune la unu-unu-doi, sa dea alarma povestind despre bietii copacii si vecinul rau…

La fata locului soseste Jandarmeria…care ce descopera?? Va imaginati, nu? 🙂 Il descopera pe autorul in verde, in mana caruia sta protectia padurilor, sute de hectare. Si,

„Ia scoate tu actele, sa vedem daca ai voie sa tai copacii acestia!” – cam asa l-au intrebat organele legii.

Lui Georgica nu i-a venit sa creada. Adica, nu era de ajuns ca el era acolo, ce mai trebuiau acte, ce atatea incurcaturi? Asta nu intelegea.

Cand a vazut ca nu o da la pace, a facut al doilea lucru din viata lui, pe care stie sa-l faca bine. Sa sune, sa fie protejat de dusmani. Nefiind la Busteni ci la Sinaia, nu prea i-a reusit. Au venit sefii chiar si pe acolo, s-au dat telefoane, dar cum sa pacalesti Jandarmeria, ca astia merg prin Bucegi, vad, stiu diferite lucruri…mai si fac o sumedenie de chestii bune. Deci cum sa-i pacalesti ca tu nu comiteai o ilegalitate? 🙂

Urmarea sau Urmarile???

L-au amendat pe Georgica! 🙂 Jandameria l-a amendat pe Georgica padurarul pentru ca taia ilegal niste copaci. Ocolul Silvic Sinaia a masurat lemnul, a calculat paguba si…? I-a imputat-o lui Georgica… :))) Va dati seama ca au incercat sa-l scape, dar pe aici jandarmii se mai si ocupa de unele lucruri. Felicitari Jandarmeriei pentru ca o astfel de actiune iti arata ca nu traim intr-un mediu unde fiecare face ce doreste pentru ca are diferite relatii. Bine ca l-au amendat, poate se mai potoleste, altfel, invatat asa, cine stie pe unde il mai vedem…si este pacat, este tanar, mai si munceste cu folos uneori…cred ca ii place sa traiasca periculos 🙂

La Busteni, Georgica ar fi reusit sa opereze in liniste. Pentru daca avea vreo reclamatie, il suna pe „nea Nae” si pe principiul „astia au mancat si au baut la mine” vorbeste el si rezolva, pe la ce institutie din zona se impune. Insa eu cred ca aceste actiuni fie sunt pe cale de a inceta, fie au incetat, o data cu schimbarea politistului de proximitate al orasului Busteni. Noul politist este tanar, echilibrat, un profesionist plin de bun-simt, un intelectual. Nu merge sa discuti cu el, plecand de la premisa ca ii dai niste branza sau lemne. Este alt gen de om.

In aceasta primavara, un exploatator de padure a distrus o suprafata mare de pini plantati de catre Primaria Busteni prin anul 2011. A tras busteni peste ei si i-a terminat. Toata lumea, liniste. Este doar „nea Nae” 🙂 , Eu cand am vazut, am zis ca „nea Nae asta al lor, chiar nu are nicio limita” asa ca prin demersuri sustinute, autorul a fost obligat sa replanteze de cateva ori mai mult, alti puieti de pin. Ce credeti ca spuneau astia de la Ocolul Silvic Azuga despre mine? „Ce i-a facut nenorocitul lui nea Nae!” :))

In loc sa se bucure ca se impadureste, ca se refac distrugerile, acei berbeci obtuzi  tineau partea exploatatorului, desi stiau ce pagube produsese. Expresia lor ma face sa rad de cate ori imi amintesc…este atat de prosteasca.

Mai departe cu excursia,

Prin padure, spre fosta Vulparie

Fulgii de zapada incepeau sa vina in valuri, impinsi de vant

Aici suntem aproape de Vulparie, o curte mare cu adaposturi parasite. Asa frumos ne-a inconjurat ceata 🙂 O placere sa mergi…

Pe aleea de langa Vulparie…uitati cum sufla vantul

Povestea de iarna, fara fulgi de zapada, este ca o floare fara apa

Curbele si nu drumul drept, fac totul 🙂

Intrasem de cateva minute pe poteca regala, astazi traseu turistic, pe marcaj banda albastra. Initial am zis ca facem o ora de la Peles, dar era atat de frumos in padure…

Poteca regala…Nu este oare frumos sa te plimbi prin aceste locuri linistite, pe ninsoare si ceata? Totul asa, linistit…

Si linistea a „spart-o” Soarele. Am avut de toate: vant, ninsoare, ceata, liniste, soare, exact cum ai regiza o atmosfera de poveste daca ti-ar sta in putere. Gandurile se mai si indeplinesc, Dumnezeu stie dinainte sa vrei tu ceva, ce-ti trebuie, ce trebuie facut…

Un cadru desprins din povestea de ieri. Daca mergi doar cu gandul sa ajungi la destinatie, nu faci nimic, mai bine stai acasa. Trebuie sa te bucuri, sa privesti tot ceea ce natura pune in valoare

Fantanita

De la izvorul amenajat in 1980, intram peste 5 minute in restaurantul de la Stana Regala. Ce decor si acolo…

Totul rustic, blanuri de oaie pe banci, borcane cu muraturi, dovleci suspendati, funii cu ceapa rosie si usturoi, imagini vechi cu regii si reginele Romaniei, schiuri de acum peste 50 de ani…si peste toate, caldura venind de la un foc cu lemne ce trosneau…si noi, ninsi. Va dati seama cum a fost? 🙂

Sa tot stai langa foc, sa auzi lemnele, sa privesti la fulgii ce alergau pe la ferestrele mari, sa bei o cafea si sa povestesti…nu in ultimul rand sa mananci ceva. Dar ce? Ca acolo nu mai aveam imaginea cu muntele de cartofi si sos…isi facuse loc o alta. Mi-am adus aminte ca o data, am mancat aici tochitura de ciuperci cu mamaliguta…

Mai aveau acest fel in meniu asa ca in scurt timp, stateam deasupra farfuriilor cu mamaliga aburinda…

Timpul sta dupa noi, atat cat ii dam voie, dupa aceea, curge altfel. Motiv pentru care am parasit locul de basm, Stana Regala, coborand pe unde urcasem. Era usor, accesibil, frumos.

Ninsoare pe Bucegi

Inca nu este zapada multa la Stana Regala, acum, duminica, ninge insa abundent

Poteca regala la coborare

Nelipsita ceata

Treptele regale, intr-o zi, sper ca la primavara, sa le reparam putin…este aiurea sa distrugem totul. Tine de mentalitate de trib migrator, sa scoatem lemne si sa lasam in urma haos…ca oricum nu mai trecem sau nu locuim pe acolo. Cand te gandesti ca pietrele acestea au fost calcate de regi ce au adus Romaniei, Independenta si Unirea, parca ar trebui sa avem putin respect. Altii, in lipsa unei istorii nationale, inventeaza legende, orice doar sa acopere o astfel de lacuna majora, iar noi, ne batem joc de fiecare bucatica din istoria nationala. Unii dintre noi, daca aceste trepte ar fi fost metalice sau din marmura, le-ar fi furat si vandut. Fiind doar pietre, fie ele si din perioada regala, tragem bustenii peste ele…cu ajutorul cailor.

Cat de mizerabila poate fi o astfel de actiune! Dupa ce ca nu suntem in stare sa conservam ce avem, ni se pare normal sa bage unul cu 8 clase caii, ca sa traga busteni, peste aceste scari…

In spatele Castelului Peles, la exact o ora distanta de Stana Regala

Si inchei tot cu imaginea de inceput: Sinaia, Aleea Manastirii, locul bancii