A fost acum ceva vreme ziua unui prieten, un baiat super de treaba…”Prison Break”. Am tot zis sa iesim la un gratar, la o plimbare, mai multi, insa mereu au aparut impedimente 🙂
Dupa ce acesta a reusit sa-l scoata din ale lui, pe un alt prieten, Micutzul morocanos, pacalindu-l ca mergem pe aproape, am reusit sa ne „mobilizam” toti si sa o luam spre munti.
Ca sa castigam timp ne-am dus pana intr-un loc cu un taxi, ne-a dus altcineva apoi cu o „duba”, in sfarsit pe la ora 12 cu chiu, cu vai, am intrat in traseu.
Inaintea noastra, traseul era presarat cu urme de ursi, destul de vechi, de cateva zile. In fata noastra, o vreme am vazut urmele unei ursoaice. In imagine sunt urmele juniorului…pentru ca avea un pui.
Cum ploaia nu trebuia sa lipseasca din program ne-a prins o repriza buna, cam 30-45 minute, si a fost suficient…ceva mai sus am improvizat un adapost, am aprins un foc si prima grija a fost sa ne uscam hainele. Daca stii, le usuci fara sa prinda miros de fum…apoi am pus gratarul, de fapt aveam trei gratare si le-am asezat toate pe jar :)))
Desi prin telefon aflasem ca ploua bine in Busteni, pe la noi nu au mai ajuns nori de ploaie.
Pana au ars lemnele am gasit prilejul de a pleca prin imprejurimi sa pozez o planta interesanta, fara flori, coborand in albia unui curs de apa.
Si tot umbland din piatra in piatra am zarit ceva frumos… un amalgam superb de radacini transportat de o viitura. L-am analizat, si dureaza cam o ora eliberarea dintre bolovani si rotunjirea cioatelor inestetice cu un mic fierastrau. Apoi cojirea scoartei si ramane un obiect lemnos pe la cel mult 20 kg. Trebuie uscat cred ca o zi, ca am vazut ca a retinut putina apa intr-o parte, fasonat, dupa care dat cu un lac specific…si iese o piesa de arta, naturala.
Tot felul de pietre prin zona paraului
Cand va vedea Micutzul morocanos pozele astea o sa spuna maine „v-am zis eu ca AdiSon are el un scop cand merge undeva” :)). Totusi fara unul ca el, excursiile noastre ar fi anoste…are o ironie fina si raspunsuri la orice…
O stanca in calea apei
O imagine luata de pe acea stanca
In calea apei…eu
Si focul nostru…
La plecare eram prea ocupat cu stingerea lui si nu am observat daca am lasat ceva in urma. In unele locuri trebuie sa lasi ceva de mancare pentru unele animale. Daca veti merge pe Platoul Bucegilor si veti face un popas, in anumite zone, o sa vedeti cum un corb sau mai multi de departe trec pe deasupra voastra. Ca turist ti se pare ceva intamplator, a trecut o pasare in zbor. Insa daca urmariti acel corb, el dupa ce efectueaza cateva zboruri de recunoastere se aseaza undeva la distanta. Cand parasiti locul de popas si va departati suficient de mult el vine sa vada ce a ramas in urma, cauta ceva de mancare.
Unde am fost noi nu erau corbi, erau alte animale, un urs sau poate mai multi. Nu i-am vazut dar eu stiam ca ceva este prin preajma. De unde stiam?! Nu este foarte greu, cand ai dormit prin paduri, cand ai mers noaptea, inveti unele lucruri…la un moment dat este prea liniste, nu se mai aude nimic, ciripitul pasarelelor din apropiere a incetat sau a devenit prea insistent, dupa un timp auzi o creanga rupandu-se si stii dupa zgomot ca este o creanga groasa ce a fost rupta de un animal mare (daca nu esti obisnuit cu astfel de sunete nu le vei baga in seama!).
Stii atunci ca este un animal mare in apropiere, care asteapta undeva pe o inaltime, sa pleci pentru a veni la locul de popas. El sta si asculta, simte, nu se deplaseaza, asteapta, nu este periculos, evita omul. Ursii naraviti ar fi dat tarcoale de mult…
Sunt ursi ce evita contactul cu omul, inteligenti de altfel, care fac niste lucruri de necrezut…mai jos am observat urme de ursi pe o conducta de apa…ca sa evite o mocirla au mers pe acea conducta suspendata 🙂
O sa intreb maine pe prietenii cu care am fost daca au lasat macar o paine pe acolo…
BUCEGI NATURA 2000 
îmi plac numele prietenilor tăi – evident, şi al tău, pe care-l folosesc ei.
apoi îmi plac urşii. e adevărat că cei mai mulţi urşi din Europa sunt în România – 800 – şi că pe locul doi sunt cei din Franţa – 400?
de ce-or fi atât de mulţi la noi? – dacă evident n-a minţit cel care-a afirmat asta la radio.
ApreciazăApreciază
Te asigur ca sunt niste oameni extraordinari, tin la ei foarte mult. Ala mic m-a numit asa…e mic de statura, mai in varsta ca mine, mai rau ca mine…stai putin ca mi-a venit in minte ceva, eu sunt cel mai mic ca varsta dintre ei, fir-ar sa fie :))))
Dupa rusi, care au intre 10.000-12.000 de exemplare de ursi, Romania ocupa locul doi la nivel european cu o populatie de ursi estimata la circa 5500 de exemplare. Celelalte tari europene nu mai detin cine stie ce fauna, le-au exterminat demult, noi incercam sa reducem decalajul, noi adica antinationalii astia care conduc tara de 20 ani 🙂 Pe timpul lui nea Nicu se ocupau silvicultorii de fondul cinegetic ca lumea, aveam experti, nu gluma, acum cuvantul Romsilva a devenit sinonim cu toate relele.
ApreciazăApreciază
Pai da omu, dar cat de mare este RUSIA si cat de mare este ROMANIA (ca suprafete)? As zice ca noi am avea cea mai mare densitate de ursi raportata la suprafata 🙂
ApreciazăApreciază
Pai noi avem cea mai mare diversitate de fauna din Europa, cat o vom mai avea, apoi vor ramane amintirile. Iar cu ursii, specialistii nostri mereu i iau in considerare si pe rusi, era bine daca luau doar partea europeana a lor…
ApreciazăApreciază
Foarte frumos prin locurile acelea…apa,pietrele, si mai ales cioata „carliontata „…
ApreciazăApreciază
Este un peisaj aparte…in Bucegi fiecare loc este unic in felul lui. Cioata aceea arata interesant…o sa o iau de acolo, sper sa nu vina vreo viitura pana atunci.
ApreciazăApreciază
Foarte frumoase pozele si insemnarea.
Intrebarea mea este daca te-ai intalnit vreodata nas in nas cu Mos Martin prin munti.
ApreciazăApreciază
Multumesc. De cateva ori ne-am salutat…o data m-a alergat cateva sute de metri pe o panta, in timp ce salvasem doi copii (am mai facut si fapte bune, ce este drept mult mai putine decat cele rele 🙂 ), apoi pe o vale, prin Poiana Stanii, Valea Babii…cea mai memorabila intalnire ramane una de acum cativa ani, 3 sau 4 ani, nu mai stiu exact.
Cautam o floare rara printr-o zona, eram concentrat asupra solului, dar si urcam fara nicio grija…la un moment dat am trecut la vreo doi metri de o mica ridicatura de pamant si am mers mai departe. Am simtit ceva, m-am intors, si la 5-6 metri era o ursoaica cu doi pui ce se uita la mine. Inapoi pe poteca nu mai puteam continua, ursoaica era chiar pe acea ridicatura de pamant, ce mai, am avut mare noroc…cu un salt ma prindea. Am urcat un perete stancos aflat in fata si am revenit jos unde eram cu niste prieteni ce faceau un traseu de alpinism. De jos se vedeau ursoaica, puii, eu i-am vazut fara sa vreau de aproape :)))
Ultima oara, adica in toamna anului trecut, am facut o „intrecere” cu un urs pe Drumul Cotei 1400…lui i era foame, si venea in fuga spre mine, cum intre mine si el erau cam 50 de metri, am gandit atunci ca nu are rost sa pierd acest avantaj si sa astept sa vad ce vrea ditamai ursul :)).
Alerg bine, asa ca dupa vreo 300 de metri s-a lasat pagubas 🙂
ApreciazăApreciază
Mari aventuri cu ursii! Grozav imi place cum povestesti. Noi l-am vazut pe Johnny Cersatorul pe sosea inspre cota 1400. Muream de frica mai ales ca toate masinile care coborau se opreau si ne atentionau ca mai sus e URSU’. Pana la urma a aparut din padure a traversat soseaua. Atunci toate masinile de pe sosea au oprit sa il fotografieze. Ursul s-a enervat si l-a alergat in jurul unui Matiz pe un nene care de frica si-a lasat papucii si a tuns-o :))) I-au cazut si bateriile din aparatul de fotografiat. Circ mare! Eu am privit scena mai din spate.
ApreciazăApreciază
Povestesc si eu asa incat rad si eu de mine :)) Nu e de gluma cu ursul, pentru ca nu poti pune un sablon si sa spui ca asa cum este unul asa este si altul. Difera de la individ la individ. Este inconstienta sa te apropii de un urs, un animal salbatic care are instincte, nu stii de ce este in stare. Cel mai bine, cum sunt cei de pe Drumul Cotei, este sa te intorci din drum daca esti pe jos. Banuiesc ca daca va spuneau unul si altul ca mai sus este ursul, erati in drumetie. Ursii de pe Drumul Cotei il asociaza pe om cu hrana obtinuta usor, stiu ca omul le poate da ceea ce el cauta zile intregi, asa ca sta la marginea drumului, dar nu sta ca un catelus, aici este diferenta.
Este un animal adorabil cand il vezi din masina, la tv, de aproape nu mai este chiar asa…sunt ursi si ursi, depinde peste cine dai, totul este sa nu arunci cu bolovani in el, sa-l ignori atat cat se poate…
ApreciazăApreciază
si la noi in parang este plin de ursi stiu multe birloage si pe defileul vaii jiului ii plin de ei.am stat de vorba cu multi ciobani care au stine pe golurile alpine si multi mi-au spus vorbind de una alta ca le pun laturi la ursi sa-i mai rareasca ptr ca le ataca oile.ursii sint cei mai mari dusmani ai lor.
ApreciazăApreciază
Pai vezi man, esti de prin zona Parang deci nu stii ca la noi abia acum da frunza la fag. Oricum facem o iesire dupa pastravi in week-end si te anunt daca gasim ceva. Vezi ai grija cu ciobanii ca sunt mai periculosi ca ursii :)))
ApreciazăApreciază
Splendide suprinderi; în ultima poză scânteile jarului, par nişte peşti de foc, ca să fiu în ton cu postarea. Şi mi-a plăcut o anume piatră care parcă ar fi semănat cu o ţestoasă gri, precum şi acea înlănţuire a rădăcinilor, încolăciţi şerpi de lemn.
Trăieşti o binecuvântare; aceea de a trăi atât de aproape de o natură magică.
ApreciazăApreciază
Le simt 🙂 frumos e la un foc cu prietenii, cunoscutii, povesti…exact asa mi s-au parut si mie, ca niste serpi, ca un Laocoon inlantuit…Pai tocmai ca inteleg ca mi se permite sa colind, sa vad astfel de locuri, m-am hotarat sa lupt de partea naturii.
ApreciazăApreciază
Exact aceasta mi-a inspirat şi mie, Adrian; Laocoon şi fii înlănţuiţi de acei şerpi ieşind din mare. Săgetătorii se pare că au un fel de înţelegere aparte între ei.
ApreciazăApreciază
Pai multi sunt plamaditi din acelasi aluat…uneori, nu mereu :), vad dincolo de cuvintele tale.
ApreciazăApreciază
Vezi pentru că ai învăţat să priveşti, să pătrunzi prin învelişuri de cuvânt.
ApreciazăApreciază
La unii care vor sa inteleaga mai profund lucrurile, in scopuri normale, le mai deschide Dumnezeu mintea 🙂
ApreciazăApreciază
la noi a dat frunza de aprox 2 saptamini,cu ciobanii ai dreptate,simbata ma duc dupa zbirciog am eu niste locuri,la voi se face?daca acolo acum a dat frunza sa cauti pastravi mai jos nu la altitudine mare.
ApreciazăApreciază
De la liziera padurii, a inverzit fagul cred ca pe maxim 500 metri distanta, si inca nu sunt frunzele deschise toate nici la acestia. Zbarciog foarte rar am vazut pe aici. Asa e, am trecut ieri pe la o altitudine mica la doi copaci batrani, dar nu era nicio urma. Poate in week-end.
ApreciazăApreciază
daca a dat asa frig acolo si a mai si nins sar putea anul asta sa nici nu le mai vezi culoarea la pastravi,acum ca a inceput sa dea frunza le trebuia un pic de caldura si daca incep sa iasa se intaresc de mici si n-ai ce face cu ei.s-a schimbat clima asta la noi in tara de citiva ani ca nimic nu mai este la locul si timpul lui.
ApreciazăApreciază
Nu am auzit pe nimeni care sa vada pana acum pastravi, cineva spunea ca a auzit de la un vecin ca ar fi gasit bureti negri. In ziua cand a nins am trecut pe langa un copac ce in fiecare an avea pastravi. Dar nu era aparut nimic…
ApreciazăApreciază
Daca poti, scrie cum culegi tu pastravii, ca am auzit si vazut tot felul de ciudatenii…
ApreciazăApreciază
dupa o traditie batrineasca se spune ca pastravii se taie de pe copac cu un fel de cutit cu lama de lemn oricine poate confectiona asa ceva,ptr ca acesti bureti daca ii tai cu cutit cu lama de metal fac o reactie de intarire,gumare in citeva ore apropiate,acum depinde durata de intarire de temperatura din aer,de cit sint de fragezi,de conditile de transport adica rucsac sau cos ingramaditi se incing si se intaresc mai repede,dar oricum ar fi ei trebuie in maxim 10 ore zic eu spalati si clocotiti in apa aprox 10 min dupa careconsumati sau bagati la congelator.eu unul ii tai de pe copac numai partea proaspata cu un cutit normal dupa care ii si duc in cel mai scurt timp acasa,nevasta-mea se ocupa de ei ii baga in sertare la congelator si ii am pina si in toamna.iasa niste chiftele din ei de lasi carnea deoparte.se mai pot face din ei snitele dar nu tocanita sau ciorba ca va spun ca nu iasa buna,nu sint genul de bureti ptr asa ceva.
ApreciazăApreciază
Multumesc foarte mult, am vazut si am si eu un astfel de cutit batranesc de lemn, si tot snitelele le prefer si eu. Tocanita intr-adevar nu este potrivita. O sa incerc si eu chestia cu congelatorul. Ramane cea mai buna si mai experimentata reteta de cules pastravi pe care am auzit-o pana acum. Felicitari, experienta isi spune mereu cuvantul.
ApreciazăApreciază