O plimbare prin muntii Baiului cu ceva elemente naturale, grindina, ploaie… nu cine stie ce!

Ziua incepea bine, soare si cald, noroc ca am plecat de dimineata…

1Paraul Valea Rea, o frumusete 🙂 doar ca nu aveam pe unde sa trecem apa si am urcat o vreme pe langa ea

2Superb, un mic lac de acumulare

3

4Sa tot stai sa privesti la o asemenea apa

5Un romb din piatra

6Pe acolo ies animale la pascut dimineata

7Incepuse sa cada grindina, cate o pietricica, doua, parca simteai ritmul doar privind spre iarba…

 

9Tot urcam prin zona deschisa, vedeam si simteam grindina cazand

10

11Un spectacol interesant 🙂

12

Se aud cum cad… boabele de gheata

13Eram sus in muchea de pe Cumpatu

14In Valea Prahovei era soare si bine, doar de aceea se si numeste Valea Rea, pe unde eram noi 🙂

15Planul era sa trecem pe la astfel de liziere

16Verdele aprins al padurii

17Si ce vedem? Ceva nemaivazut 🙂 Un mini-excavator…

18Viitorul gard

19Cum o fi ajuns chestia aceasta aici, mi se pare foarte interesant, cat si ceea ce se va face. Probabil l-au adus cu un elicopter si niveleaza terenul pentru constructie, stana, posibil…

20Bine ca este departe de priviri mai ciudate, va fi furat cu totul, imediat ce va fi observat 🙂

21

22Un arbore de fag murind de batranete

23Unul dintre peisajele care imi plac si nu le ratez, de obicei… fagul inca nu inverzise

24Ploaia venea insa dupa noi

25Vreme buna cand priveam spre nord, dar dinspre est se auzea simfonia tunetelor

27

28O pajiste dominata de flori de Piciorul Cocosului

31Prin padure a inceput insa ploaia, cu tot arsenalul, blitzuri, zgomote…

32Un loc perfect de adapost, crengile acestui fag erau pana la 2 metri de sol, asa ca am stat destul de bine pana s-a mai linistit natura

A fost un spectacol natural destul de frumos! 🙂 Bine, nu toti au fost de parere cu mine, dar… pe munte trebuie sa stai bine cu psihicul 🙂 🙂

Traseu turistic, tematic, in Parcul Natural Bucegi: Babele – Sfinxul Babelor – Pestera din Piciorul Babelor – Cimitirul Elefantilor – Gura de Rai (I) – Lacul din Cheile Ursilor – Urme monahale – Biserica din Pestera Ialomitei – Pestera Pustnicului – Izbucul Coteanu – Babele – Piatra Arsa – Cota 1400 – Sinaia, Peles si Casino

Acesta este un traseu din seria acelora in care descriu parti din Bucegi, o serie inceputa de mine relativ recent. In anii trecuti nu prea am insistat pe anumite detalii, descrieri de trasee. Evident ca nu veti regasi astfel de descrieri pe undeva, din simplul fapt ca traseele prezentate sunt parcurse personal, etc. Asta o spun intr-un acces de modestie, desi s-au mai intalnit institutii si personalitati sa lucreze la o harta cu Bucegii, ei au lucrat vreo 3 ani, mie mi-a luat cam o ora sa le arat multimea de erori. In fine…ideea este ca nu prea te poti rataci pe un traseu prezentat de mine. Dar, in cazul acestui traseu, indicat este sa cunoasteti Bucegii cat de cat, pentru ca nu o sa fac precizari prea exacte. Din simplul motiv ca nu este bine sa servesti totul asa din prima 🙂 Cine se supara ca nu detaliez tot, ca de obicei,  nu am ce-i face! Nici nu poti sta cu fundul pe scaun si sa iei totul de-a gata, mai trebuie sa faci si ceva miscare, sa insisti in cunoastere, sa dovedesti ambitie, vointa…

Punctul de plecare este zona Babele. Noi am venit din directii diferite, din Valea Prahovei, din Valea Ialomitei. Eu am plecat mai de dimineata din tabara de corturi de la Pestera, pentru a urca lejer pana la Babele. Trebuia sa fac miscare, pentru ca nu este bine sa te odihnesti imediat ce termini un maraton, cum a fost tura de 45 km de la Marathon 7500. Pana am ajuns, pana a venit si telecabina, era si ceata si vant, am stat si in cabana Babele un timp, sa calculam traseul, s-a facut de ora 10.

1Sfinxul Babelor sau Barbosul…mai are cateva denumiri

2Dupa cum vedeti, langa acest Sfinx  se afla o teava de apa…pot defini acest loc doar atat: insalubru. Nu as recomanda cuiva sa bea apa de acolo…

3De acolo intra apa pe teava de mai sus. Va dati seama cate gunoaie sunt in acel camin de apa. Bine ca am trecut pe acolo, sa facem apoi cateva demersuri…apa nu este in niciun caz potabila

4

5Ansamblul stancos Sfinxul Babelor

6Numarul de telefon de la cabana Babele

7Preturi la Babele, o cola mica -6 lei, va recomand expresso la 5 lei, in locul la orice altceva ce are pretul de 3 lei. Pentru ca de 3 lei primesti o fisa si iei de la un aparat cafea, ciocolata…iar expresso chiar era bun 🙂

Mai departe, am ajuns la Pestera din Piciorul Babelor, ce are doua intrari:

8Prima intrare

9A doua

10Privire spre Valea Sugarilor

11Prin zona stancoasa denumita Cimitirul Elefantilor. Nu stiu de unde vine aceasta denumire, probabil, dupa Revolutie, s-au uitat unii prea mult la filmul Tarzan 🙂 Aceasta denumire nefiind una mai veche, locala.

12Stana din Valea Sugarilor

13Locul incendiului din 2011 se reface usor-usor

Un timp, am mers pe langa o turma de vaci

14

15

16

17

18Tabara Maratonului 7500, se golea incet-incet. La anul vom mai vorbi de o alta editie.

19Una din zonele din Bucegi denumite Guri de Rai. Nu intru in detalii, totusi se stie ca undele cerebrale sunt de frecventa foarte joasa si pot fi influentate de stimuli electromagnetici externi…poate ca putem simti unele lucruri si suntem afectati de altele :))

20Piciorul muntelui Doamnele, unde ar fi localizata a doua Gura de Rai

21Un lac langa Cheile Ursilor. Cu sageti rosii, locul unde aveam sa facem un popas. Nu stiam noi, de aici de sus, ca vom sta acolo…

22Cascada Obarsia Ialomitei, traseul turistic trece prin apropiere

23Lacul in care se oglindeste muntele Doamnele

24

25Cu sageata rosie Grota Cameliei, cu sageti albastre traseul turistic Pestera-Moeciu prin Valea Doamnei, marcaj triunghi rosu

26Ne-am gandit ca trebuie un popas, aproape de lac

27Foarte frumos :))

28Nu am avut o fata de masa la mine, iau una data viitoare 🙂

29Masa, suportul adica 🙂 …mai jos, zona Pestera: telecabina, hotelul, etc

30Traseul spre Omu…se vede drumul de pamant

31In stanga, muntele Doamnele si in dreapta, muntele Obarsiei

Ne-am oprit sa admiram acest parau:

32

33

34

35

Am continuat spre Pestera-Padina:

36

37

38O noua pensiune construita la distanta mica de hotelul Pestera, ridicata prin PNDR

39

40Cat se mai chinuie si ursii astia sa rupa gardul pentru a ajunge la pubele. Se intampla pentru ca aceste boxe metalice nu sunt acoperite

41

42

44

45

46

47

48

49Coacaz rosu

50Raul Ialomita

51

52

53La  Pestera Ialomitei

54

55

56Program de vizitare Pestera si tarife

57In biserica din Pestera

58O icoana foarte interesanta, ma refer la reprezentare: cei doi sfinti Petru si Pavel (hramul manastirii) si Maica Domnului cu Pruncul. Nu imi amintesc sa mai fi vazut aceasta alaturare pe undeva. Daca insa caut prin amintiri, s-ar putea sa fie vechea icoana de hram a manastirii, ce a stat mult timp in biserica veche.

59

60In Pestera Pustnicului

61

62Unul dintre locurile din Bucegi unde nu oricine ajunge, si daca ajunge, nu oricine cunoaste ce este pe aici

63Probabil mai face cineva pe ghidul

64

65

66

67

68

69

70Cioban autentic 🙂

71

72

73Asteptand sa urcam la Babele, cu telecabina, programul era pana la 17:15

74Langa jnepenii de la Piatra Arsa, pe marcaj banda galbena

75Conuri de jneapan, grupate cate doua, trei, patru, cinci, chiar si cate unul am observat

76Lacul de la Piatra Arsa

77Stana de la Piatra Arsa

78Complexul sportiv si cabana Piatra Arsa

79Muntele Furnica, partea nordica, pe unde urca traseul spre Cota 2000

81Ploaie inspre Comarnic, cativa stropi au cazut si pe Drumul de Vara. Am vazut iarba uda cand am ajuns pe acolo

82

83Stancile La Cetate

84In curtea Complexului Peles. Intr-o zi, am sa denumesc cele mai frumoase banci din Sinaia

85

86Castelul

87Casinoul din Sinaia

Acesta a fost traseul turistic-tematic, a fost superb, multe lucruri intamplate intr-o singura zi. Parca niciodata nu am facut atatea intr-o zi. Ar mai trebui scris despre un calugar caruia ii multumesc, de multe altele…dar ajunge pentru astazi. Data viitoare! 🙂

Ascultand murmurul unei ape de munte

Natura revine la viata, desi pe munte zapezile se masoara de la 1, 5 metri in sus. Pe vai, stratul de zapada depaseste 5 metri, jnepenii de langa Complexul Piatra Arsa aflat pe Platoul Bucegilor, ce sunt mai inalti decat un om, sunt astazi sub zapada.

Pare ca s-a produs zilele acestea o lavina impresionanta pe Valea Comorilor:

14

Sa continui insa cu povestea paraului:

4

5

7Foarte frumos sa privesti dar…,

Paraul isi poate spune si singur povestea 🙂 Ascultati:

„Aventura nu m-a ocolit!” la pachet cu „Nu credeam sa-nvat a muri vreodata!”

Uneori chiar credem ca totul se incheie…numai ca gandurile sunt ale noastre, de ce este mai important se ocupa Dumnezeu.

Alteori ne naruim in noi, fara sa fi banuit vreodata ca s-ar putea intampla. Din nou, am fost salvat…de mine in special 🙂 Este o poveste ce am sa o spun altadata.

Pentru ca nu reuseam sa intru in cotidian, s-a intamplat cum a spus Camelia…aventura nu a stat departe de mine. Am plecat cu niste prieteni, ei voiau la Pestera Bogdan…si asa a inceput. L-am chemat pe Matrix, mereu unii oraseni sunt problematici, ei cred ca ajungi asa, teleportat, in unele locuri. Hai sa mergem! 🙂 Eu cu toata energia negativa dupa mine…

1Cariera Piatra Arsa…unde se afla Pestera Bogdan si Avenul Haiducilor si traseul propus

Cum am trecut paraul Piatra Arsa si am inceput sa urcam toata panta abrupta spre Stana Regala, plecand asadar din Poiana Tapului, mi-am pierdut vorbele si in stomac simteam un gol. Eram aproape sigur ca intalnim vreun urs.

2In centru, in Poiana Tapului

In fine, am urcat, eu m-am dus spre dreapta sa vad niste vai mai bine, tot cu ideea de a ma da cu schiurile pe acolo si de a cobori prin padure. De pe muchia pe care eram, se vedeau urmele unei persoane. Ce cauta pe acolo, singur, nu stiu, poate vana ceva…

3

4Am si zarit o vale, pare interesanta

Am intrat in traseul spre Pestera Bogdan, stiind bine ca zapada nu prea sta pe versantul cu pestera, deci rar gasim gheata…nu este foarte periculos. Neavand chef de probleme, am stabilit sa intru eu repede cu Matrix in Avenul Haiducilor si in Pestera Bogdan, dupa care urma sa-i sunam pe ceilalti. I-am lasat prin urmare sus intr-o alta muche, la circa 20 minute distanta. Nu ai cum sa iei pe unii oameni, nu stiu sa reactioneze, trebuie grija mare, sunt multi factori de luat in seama…

5Spre pesteri, ultimii 150 metri

6Coborarea este destul de abrupta

Ne-am dus noi asa, cam in liniste, spre pesterile aflate deasupra unei cariere de piatra, inalta de vreo 200 metri…au si decedat cativa prin aceasta zona. Coboram, aud un zgomot, Matrix aude si el, numai ca scartaitul unui copac, il dubla. Ne-am apropiat de o stanca sa privim spre vale…nu era nimic. Cum zgomotul nu a fost mare, am presupus un animal mic. Asa ca am plecat spre Avenul Haiducilor, atenti la poteca ce mai pastra petice de zapada…insa nu era nicio urma de urs.

Uneori cate un urs mai statea iarna in acel aven, ne-am convins ca nu a stat in aceasta iarna si ca nici nu intrase…am cautat urme de gheare pe scara de la intrare, fire de par…nimic. Am coborat sa ne convingem ca nu este nimic si ca nu s-a schimbat ceva intre timp prin interior. Unele haine si rucsacii le-am lasat la intrare. Habar nu am cum de nu le-au inhatat ursii…

7Cu un picior pe una din scarile din Avenul Haiducilor…tot noi le-am bagat acolo in 2008 🙂

8

9Matrix tot ii dadea inainte cu pozele…voia sa surprinda momentul cand ma inhata ceva din interior 🙂

10

Iesim si coboram si mai jos spre Pestera Bogdan. La fel nicio urma de urs…ajungem si la pestera, intram, o vizitam, filmam cate ceva, eu tot incercam sa localizez ochiul de apa in care cadea cate o picatura de apa din tavan si producea acel sunet specific pesterilor. Aveam si lanterne, cu toate ca stiu fiecare piatra si metru, in detaliu, din cele doua pesteri.

11La intrare in Pestera Bogdan

12Intrarea in Pestera Bogdan

13Ne-am lasat rucsacii si am analizat putin imprejurimile…nu intram asa oricum in pestera

14Privind in prapastie…nebanuind ca pe acolo vom cobori putin mai tarziu 🙂

15

16In capatul pesterii

17Inscriptie originala, veche de vreo 130 de ani

18Trepte sapate…cine stie cand

19

20Spre iesire

Mai facem niste poze, apoi iesim ca sa incepem sa urcam pana la un moment dat, de unde sa-i sunam pe ceilalti… In fata pesterii aud un zgomot. Ceva mergea in stanga dupa peretele stancos. Un alt zgomot mi-a atras privirea deasupra pesterii. Nu se vedea insa nimic. Ne departam de intrare, ajungem dupa cativa metri in poteca, inaintam putin si…

21Cand am inceput sa urcam…franghia aceasta am montat-o in 2008, are vreo 15 metri…nu a luat-o nimeni 🙂

Un urs in poteca, un altul se uita la noi dupa un copac, inca unul deasupra pesterii…altul si mai sus. La Pestera Bogdan nu este decat o singura poteca, aproape de jur imprejur este haul acelei cariere. Nu am vazut niciodata asa ceva. Practic ursii stateau in poteca si asteptau. Parca stiau ca nu avem pe unde sa mergem prin alta parte…

Primul lucru este sa nu faci miscari bruste…cand ii vedeam cum isi lungeau boturile si maraiau… 🙂 Matrix i-a sunat pe ceilalti si le-a zis sa plece spre Stana Regala, ca ii vom suna noi. Nu i-am mai sunat :). Nu era nicio solutie sa aprindem un foc, nici sa ne retragem cativa metri spre pestera, ideea era ca trebuia sa plecam si ei parca nu voiau sa ne lase 🙂 Cum sa treci printr-o zona lata de 20-30 metri si in ea sa fie mai multi ursi? Nu treci!

Deci ce era de facut? Gasirea unei solutii rapide. Am gasit una singura…mersul pe marginea prapastiei…de vreo 200 metri 🙂 Ca eram cu Matrix, altfel probabil aprindeam un foc si sunam dupa cineva 🙂 Chiar ma gandeam, ca in fata pesterii primisem un mesaj in care imi spunea o fosta colega ca voi trai 100 de ani… si acolo, cu ursii aceia, nu mai parea deloc ca timpul se mai masoara si in ani 🙂

Cine a fost la Pestera Bogdan stie ca in jos, dincolo de intrare,  este un perete  cu trasee de alpinism. Trebuia facut ceva ce ursii nu ar fi putut. A fost ca la circ…noi mergand pe marginea prapastiei, unde un pas gresit insemna moarte si ei paralel cu noi pe unde era padure. Nu au coborat dupa noi, doar nu erau nebuni 🙂 Asteptau sa iesim undeva, intr-un loc mai accesibil. Era o solutie cum fac multi oraseni, ii lasa rucsacul in fata si apoi fug, iar ursul se preocupa cu rucsacul. Dar ei erau multi si nu le astamparam deloc foamea 🙂 poate ca mai rau ii intaratam. Si apoi unde sa arunci rucsacul? In poteca? Era inutila o asemenea actiune. Am mers pe versantul inclinat, tinandu-ne cand de o piatra, cand de iarba…apoi prin zapada.

Cine sa mai stea sa puna corzi de asigurare, pe unde mergeam nu era nimeni nebun sa bata un piton, nu exista logica sa marchezi un traseu de alpinism, asa pe margine de prapastie. Mie nu-mi place acest sport, cataratul pe corzi, ba chiar il evit… 🙂

Pentru o vreme parea ca ursii ne-au pierdut urma…am ajuns pe o panta inclinata cu zapada mai tare, deci alta problema, un tobogan. Nu am reusit sa gasim un fel de saritoare pe unde sa coboram la baza peretului, pentru ca era un risc prea mare sa alunecam pe zapada inghetata. Asa ca am urcat mai departe spre…pereti de piatra verticali de jur-imprejur, si o prapastie in spate. Imediat dintre copacii de pe margine a iesit un urs, apoi al doilea. Un altul era mult mai sus… 🙂

Ezitau sa se avante pe panta inclinata…dar nu am folosit timpul castigat, pentru ca „ne-am incuiat”. Este un termen montan ce semnifica o situatie fara iesire, este un capat de drum. Am ajuns la peretele stancos vertical dar degeaba nu aveam cum sa-l urcam. Mai mult de atat, cand m-am intors intr-o parte, fara sa ating ceva, o stanca de vreo 50 kg s-a desprins de la jumatate de metru in spatele meu si s-a dus la vale. Abia ce facusem un pas. Nu am stat sa vedem ce surprize se mai produc si…am coborat de unde urcasem, spre ursi adica…

Am coborat pentru a alege o varianta de urcare mai buna, diferita. Aparent parea mai buna…Nici nu am inceput bine sa urcam ca imposibilul era iar in fata noastra. Cum sa urci 10 metri aproape verticali, cu zapada si varfuri de stanci? Am privit repede zona, cineva trebuia sa lege coarda peste cei aproape 10 metri. Alt plan nu exista. Doar nu ramaneam acolo, suspendati pe o stanca, de jur-imprejur variante imposibile… Prin urmare, am pornit inainte, avand mai multe sanse decat Matrix, desi el este un alpinist cu experienta. Eu cand stiu ca am o sansa, nu prea fac greseli…Dupa vreo 6 metri, imi scapase un picior 🙂 dar eu cand cred ca pot…mancam stanca aceea si tot reuseam. Este un fel de a spune…

22

Dupa ce am intins coarda si am ajuns mai sus, era sigur ca niciun urs nu ar mai fi ajuns la noi. Dar cand am ajuns amandoi, un urs era deja langa stanca de langa care plecasem. Nu am stat sa-l imitam pe Basarab la Posada. Pe unul il vazusem la un moment dat mult mai sus. Ne gandeam ca poate vine pe deasupra si facem cunostinta fortat 🙂 Pierdusem ceva timp cu escalada pe acea panta.

Apoi ca sa iesim in sfarsit pe teren sigur, am urcat precum Jack pe vrejul de fasole…mai intai intr-un copac si de acolo salt pe o stanca si in padure. Niciun zgomot de urs, nu se vedea nimic…asa ca am coborat cu bine pana la baza carierei. Jos, ne-am uitat inapoi…un urs inca mai era pe o panta…deci nu va duceti pe acolo ca aia au foame grozava :))

23Matrix 🙂

24Unui urs ii trebuie mare tupeu sa faca asta 😉

25Pana la urma, al treilea urs era in spatele nostru 🙂 Pe doi ii vedeam in fata, scurmau prin zapada 🙂 Celalalt cine stie pe unde era 🙂 In poza se vede ca erau cam „mici” 🙂 doi dintre ei

26La baza peretului. Intotdeauna cel mai rapid si mai inteligent castiga. Asa a fost mereu si asa va fi 🙂 De aici de jos, ne-am uitat in sus, pe acele pante stancoase…un urs tot mai era pe acolo…

Aventura a tinut vreo 50 minute…cam cat…am vrut doar sa spun, cam cat 🙂 etc.

Dupa ce le-am dat tzeapa ursilor, am plecat spre Sinaia…apoi dupa cateva cumparaturi ne-am gandit noi sa aprindem un foc. Ca parca ajungeam prea repede acasa… 🙂

27In fata castelului Peles

Totusi nu ne-a luat mult timp, incepuse sa si ploua. Asa ca am separat jarul de focul valvataie…stiti, multi cand fac un gratar asteapta sa arda toata lemnele. Eu cand vreau ceva, de regula vreau atunci :)) Este buna si asteptarea dar nu mereu 🙂 Focul putea sa arda in vecinatate, pe mine ma interesa jarul. De altfel, asa si este bine…sa nu te rezumi doar la a lasa focul sa arda pana se face jar…mai bine il intretii in paralel, poate iti mai trebuie jar 🙂 Si cu un bat cand ai nevoie mai tragi jar sub gratar 🙂

28In cateva minute am strans si lemne, am aprins si focul

29Practic 😉

30Ia te uite ce mananca astia? Alimente nesanatoase! Pai la asa oameni, asa alimente…hai ca poate nu murim asa repede 😉

Focul ardea pe ploaie, noi in tepuse agatasem carnati afumati…originali evident. Nu stiu, la carnati ma refer? 🙂 Un pet de Pepsi si la povesti in ploaie :)) Ce aiurea, nu? :)) Ce fain este sa fii aiurea 😉 Langa noi apa, pe deasupra un stol de corbi facea galagie. Cel mai bine este ca atunci cand ai o pofta sa nu o amani 🙂 Nu stiu daca merge carnati, chifle si pepsi…dar asta este. Nu aveam cum sa fac mamaliga, eu sunt cu mamaligile in cap. Am luat zilele trecute niste smantana de la taranii din zona Branului ce vin pe aici. Era 16 lei/kg. Bine ca am gustat inainte de a face mamaliga. Pacat ca nu am gustat cand am cumparat-o 🙂 Era prea grasa, avea un gust ciudat si un miros suspect. Probabil asa era ea…dar mie mi s-a parut scarbos si mi-a disparut pofta pentru cateva zile 🙂

31Am acoperit focul cu zapada…mai incolo am lasat mancare si pentru domnii corbi ce survolau zgomotos zona, atentionandu-ne ca sunt si ei pe acolo… Vai ce urat din partea noastra, sa hranim vietatile padurii…daca noi facem asta, vai, nu pot sa cred… 🙂

Asta a fost intamplarea de ieri. Mai trebuie sa fac umbra pamantului 🙂 S-a intamplat asa pentru ca am fost plin de energie negativa si cand nu esti optimist, cu o vedere pozitiva, atragi necazurile. In conditii normale nu as fi mers la Pestera Bogdan, iarna…

32Si traseul de catarare impusa prin Cariera de la Piatra Arsa. Am plecat pe traseul rosu, ne-am oprit la perete, ne-am intors si am urmat varianta verde. Este destul de periculos, de inalt 🙂

Bine, acum sa sustin eu teza normalului este cel putin interpretabil 🙂 Mai spunea Matrix, ca nu au scapat dusmanii de mine…Care dusmani? Eu nu stiu niciun dusman. Nu urasc pe nimeni, nu port ura cuiva, fac ce cred eu ca este bine… Nu traiesc cu gandul sa aranjez pe cineva, ca rezolv pe altcineva, mi se pare pueril, pierdere de vreme. Sunt atatea lucruri de facut. Una este atitudinea fata de anumite ilegalitati si distrugeri ale mediului, actul in sine, si altceva persoana… in fine, este complicat, putini ar intelege 🙂

Concluzia este ca am depasit si momentele acestea…

Multumiri tuturor pentru cele scrise la articolul anterior! 🙂

Viata in Pestera Ialomitei

Pestera Ialomitei, a doua pestera ca marime din Parcul Natural Bucegi, vizitabila pe o lungime de circa 500 m, reprezinta una dintre cele mai importante atractii turistice din aceasta arie protejata.

Cea mai mare pestera din Bucegi este insa Pestera Ratei, pestera de clasa A, cu o lungime de peste 5 km. Pestera nu este vizitabila…pentru ca majoritatea astora cu atributii in Bucegi, sunt batuti in cap. Nu le-o spune nimeni si ei s-au obisnuit sa le stationeze mintea…

1

Daca ii ia cineva la intrebari, recita pasaje din ce au auzit: ca legea nu permite vizitarea pesterilor din acea categorie, ca de acolo se alimenteaza cu apa o localitate intreaga… Insa acestea sunt spuse pentru ca nimeni nu este capabil sa alcatuiasca un proiect cu acea pestera, asa ca de ce sa se lege la cap. La fel si cu lacul Bolboci. Nu ai voie cu barca pentru ca este acumulare de apa potabila.

Pai foarte bine ca exista legi, dar ideea este ca omul sa interactioneze cu mediul de o maniera normala. O barca cu vasle cred ca nu produce impurificarea lacului…mai rau fac cirezile de vaci si turmele de oi care se baga in apa si o coloreaza pe zeci de metri patrati. Degeaba ai anumite lucruri frumoase in Bucegi daca nu le poti vizita, exploata rational, dupa anumite reguli.

Cui pasa ca vine X de la Apele Romane sau de unde o fi, si face galagie ca nu ai voie sa intri in Pestera Ratei sau sa te plimbi cu barca pe lacul Bolboci? Il asezi la o masa si-i spui sa-ti arate cate argumente are el si cate au ceilalti. Si apoi ii dai doua suturi in fund…daca demonstrezi ca este o activitate controlata, fara impact negativ, si se mai incaseaza si bani din asta.

Nu au tupeu, initiativa, curaj, nu cunosc legislatia de mediu, nu au habar de turism…de aceea nu se face ceva. Sau daca se face atunci sunt investitii moarte din start menite doar a cheltui banul public…au bagat cate 20 miliarde lei vechi in trei constructii care nu functioneaza si nici nu vor produce vreodata ceva, fiind doar consumatoare mai departe de bani publici.

Oricum eu ma voi duce de cate ori voi avea ocazia cu barca pe lacul Bolboci. Nu are nimeni barca, deci nicio sansa sa fii prins. Apoi vreau sa vad neaparat un pastrav de circa un metru, cum se spune ca sunt prin lac :)) In instanta, daca stii legile contesti amenda si o castigi…

2

Legat de Pestera Ialomitei sunt cateva chestii interesante:

Din prima sala, Mihnea Voda, se trece in urmatoarea printr-un fel de tunel. Potrivit informatiilor culese  si aprecierilor mele, pe acolo curgea acum mult timp un parau cu debit mare. Acest parau a sapat in calcar si astfel a iesit la zi. Insa, nu s-a intrat de exemplu in Sala Ursilor, mai devreme de acum cel mult 150 ani pentru ca apa nu sapase in stanca decat atat cat ii era volumul. Motiv pentru care, primii intrati prin acea albie au mers vara cand nivelul apei era scazut. Dupa care au spus ce au vazut, ca pestera se continua. A venit apoi Cezar Bolliac si alti iubitori ai muntilor pe la sfarsitul secolului XIX si au largit tunelul. Pana acum 50 de ani s-a tot sapat manual la acel tunel astfel ca s-a amenajat un circuit vizitabil prin accesibilizarea celorlalte sali.

Este la fel de evident ca nu este vorba despre actualul paraias ce strabate azi pestera si pe care il vedem imediat ce intram. Acesta nu ar fi avut forta puternica de erodare, fiind mai degraba valabila ipoteza ca exista sub Pestera Ialomitei un fel de rau care s-a infiltrat din ce in ce mai jos pana a ajuns in raul Ialomita. Posibil sa fie si alte sali sub aceste sali cunoscute in prezent.

Apoi in Sala Ursilor s-au gasit schelete, oase ale ursilor de caverna (ursus speleus), acestia nu puteau intra pe unde se intra astazi, neexistand acea intrare. Primele mentiuni despre deblocarea acelui tunel vorbesc despre o inaintare pe burta, anevoioasa. Probabil ursii au intrat prin alta parte, o intrare ce s-a acoperit la vreun cutremur si ei au ramas prinsi in pestera. Conform unor date recente, ursii de caverna nu au disparut acum 15.000 de ani ci acum vreo 27.000 ani. Specialistii considera ca erau vegetarieni, lucru pe care eu nu-l cred…dantura, ghearele ii incadreaza la carnivore. Probabil erau si vegetarieni si carnivori, nu se stie de ce au disparut ca specie…

In Pestera Ialomitei s-au gasit diferite nevertebrate, o specie fiind considerata existenta doar in aceasta cavitate, deci unica in lume. Cercetarile insa nu au mai continuat. Cu toata grija calugarilor de la manastirea de la gura pesterii, lipsa de educatie se vede la tot pasul prin aceasta pestera.

Un lucru deosebit de interesant este existenta unei forme de viata, un fel de muschi, la circa 400 de metri de intrare…am observat chestia asta in vara anului trecut. Va dati seama, viata la o distanta de 400 m, in adancul muntelui… Fenomenul poate fi explicat prin doua lucruri esentiale: existenta unui climat umed si a unei surse de lumina.

3Viata

4Pana aici se viziteaza Pestera, locul se numeste „La Altar”

Pestera Ialomitei, desi un mediu antropizat, mai are multe surprize, multe de aratat…pana aproape de pestera este si un drum de acces, acum se poate ajunge cu masina pana la circa 300 m de intrare…sa vedeti de ce:

Imediat dupa Platoul cu poieni de la Padina vine un pod peste Ialomita. La capatul lui era o bariera ce inchidea accesul, intrucat in acea zona este interzis prin lege accesul motorizat, cu exceptia celor care au acolo constructii, padurarii adica.

Garda de Mediu Dambovita a cerut Directiei Silvice Targoviste sa ia masuri de blocare a accesului auto prin albia raului. Intelegeti ca unii soferi treceau prin apa ca sa ocoleasca bariera.

„Desteptii” din Romsilva au procedat cum sunt obisnuiti…ce credeti ca au facut? In loc sa protejeze mediul au smuls bariera ca sa treaca oricine, numai ca sa nu munceasca vreun pic la amplasarea unor obstacole langa pod, cum le ceruse Garda de Mediu. Bine ca au lasat macar bariera de dupa cabana lor, de aceea astazi se ajunge cu masina pana la 300 m de Pestera Ialomitei. Intelegeti ca drumul acela inchis prin lege incurca printre altele si interesele imobiliare, asa ca desi exista lege, aceasta este doar pe hartie.

Se intampla destule lucruri ciudate prin acea zona…la circa 200 metri distanta de acel pod este sediul POLITIEI, o cladire pe mai multe etaje. M-am gandit sa-i contactez sa vedem cu ce se ocupa, pentru ca eu de vreo 20 ani nu am auzit ca au facut vreun lucru bun. Bine, au o groapa de gunoi cat toate zilele langa cladirea lor, i-am lasat in pace, le-am dat timp sa le stranga singuri…vedem in primavara. Adica este jenant sa le spui ceva. Vor scoate si ei zeci de saci de acolo 🙂 trebuie sa-i aduc si pe ei intre limitele civilizatiei. Bine, groapa lor de gunoi era mica in comparatie cu tonele de gunoaie de la cabanele celor din Romsilva.

AM INCERCAT SA SI VORBESC CU EI, CAM PESTE TOT PRIN BUCEGI am OARECARE HABAR DE CE SE INTAMPLA. ASTFEL CA, MI S-A SPUS… de fapt sa redau intamplarea :)) O discutie telefonica:

-„Cine te intereseaza din politia de la Padina?”

-„Nu conteaza cine este, daca sunt ok. Sunt de treaba, au legatura cu muntele?”

-„SUNT BRACONIERI!”

Am inchis imediat! 🙂

😉 Evident ca eu sunt contrariat de acest zvon complet neintemeiat, o mare nedreptate, motiv pentru care nu l-am crezut si nici nu-l cred, dar am simtit nevoia sa-l scriu aici, ca sa stie cat mai multi ce rautati gratuite sunt raspandite prin Valea Ialomitei. Cat rau pot face unii oameni, ce ticalosi!

Va dati seama ca si acum sunt tot contrariat, cu trecerea timpului sunt tot mai contrariat. Oare oamenii astia, au avut vreodata o imagine pozitiva?! Ce inseamna omul? Cum pot spune cetatenii asemenea cuvinte neadevarate? Nu stiu, ma intreb si eu…! As fi mers eu sa reclam aceasta nedreptate profunda la Politie, dar nu aveam cum dovedi, cel care ma sunase isi ascunsese numarul. Si mi-am zis ca nu au cum sa-l identifice…ai naibii pungasi auzi la ei…adica astia cu telefonul, ca probabil erau mai multi langa acel telefon 🙂

Un fost sef al Mossad-ului spunea: „Uneori, cateva cuvinte aruncate in vant, iti pot schimba punctul de vedere”…eu as mai adauga …sau pot constitui cativa pasi intr-o anumita directie”.

Pana una-alta, este zi de week-end, sa ascultam mai bine o alta voce magnifica 🙂 😉

Blogul meu in 2011

LA MULTI ANI!

Ne regasim si in 2012, este bine…deocamdata 🙂 Trecerea dintre ani a fost interesanta, doborand orice record de bun simt in materie de prajituri…azi nu voi putea manca nimic, poate maine 🙂

Primul vizitator din acest an al blogului, a fost d-na de pe

http://cammely.wordpress.com

urmatorul a fost cineva care ajuns tastand „buceginatura2000” in miezul noptii…au mai fost si altii iar primul comentariu a fost al lui Fosile (Alexandru)…salutari si lui „Groningen”, nu stii tu dar o data ai fost vizitatorul ce a rotunjit o cifra…a zecilor de mii 🙂

Unii prieteni s-au suparat ca am comentat despre o „mega-felicitare” raspandita prin blogosfera, altii ca nu am crezut in ea. Acea felicitare a fost ceva de genul, spuneti-va gandurile si eu le adun pe site-ul meu pe toate si le vede toata lumea 🙂 , erau si indemnuri de a trimite felicitarea la 10 prieteni. Imi pare rau pentru cei care nu au curajul sa-si recunoasca siesi ca in mod elevat au fost manipulati…spun asta cu riscul de a-i supara. Eu cand sunt in eroare si cineva imi dovedeste ceea ce refuz eu sa accept, am puterea sa o zic in gura mare…

Am si dormit vreo doua ore, am visat un cerb pe care il pozam :))

Curios am fost si de traficul pe blog in seara trecuta…sa va spun de ce…sunt prieteni virtuali sau din viata reala, cat si cunostinte, care intra pe blogul meu folosind surf anonymous, hide my ass, etc, sa vada ce fac, ce spun, dupa care merg pe toate blogurile pe care las eu comentarii.

Cu unii dintre acesti „anonimi” discut mereu 🙂 se poarta normal, vorbesc una, ca dupa cateva minute sa dea Firefox-ul pe Google 16, un oras pe altul, si sa caute ce am spus eu la o anume data, au paginile gata marcate se duc direct la ele pentru comparatii…cauta ceva :))) o legatura, intrebati, poate va pot ajuta! :))

Va recomand sa folositi Live Traffic Feed pe care il am pe blog in stanga, detaliile de instalare le gasiti la sectiunea „Despre mine” intr-un comentariu. Veti avea surprize neasteptate, o sa vedeti ca ce este pe blog este una ce vedeti dv este alta. Cu putina atentie, va veti cunoaste prietenii, unii dintre ei se comporta cum nu va asteptati…dau XP-ul pe Windows 7 sau Vista, folosesc toate browserele dar tot aceiasi raman. Am 7 astfel de „prieteni” imi este rusine de rusinea lor sa le spun…acum cum vrea fiecare 🙂

Imediat dupa trecerea in noul an, WordPress-ul trimite fiecarui utilizator cate o statistica a blogului in anul precedent…eu m-am gandit sa-l public mai jos, sa vin in intampinarea celor ce vor sa cunoasca mai multe detalii despre mine si ce fac :))

Prietenilor din Sinaia care se exprimau, in octombrie la un restaurant, ca blogul meu nu are mai mult de 10.000 de vizite pe an, i  invit mai jos. Dupa cum se stie WordPress-ul nu contorizeaza propriile vizite…adica ale mele pe blogul meu nu se socotesc.

Eu zic ca este ceva, pentru mine, ce scrie mai jos 🙂 mai ales cand nu faci mare lucru pentru promovare. Multumesc necunoscutului desi banuiesc cine ar fi, care mi-a inscris blogul intr-un loc unde eu nu m-as fi gandit. Pe mine nu ma intereseaza numarul vizitatorilor ci ca postarile mele sa ajunga la aceia care iubesc Bucegii sau au „grija” de ei. Cand o sa vreau mai mult…o sa vreau mai mult.

Continuand o traditie si anul acesta am fost cu alti oameni de munte la izvoare neincepute…sa fim primii care beau apa, sa fim primii care calca potecile in acest an…sunt multi ani de cand aceste lucruri se intampla! Poze mai pe seara voi posta!

Si statistica facuta de WordPress, multumesc acelora care se regasesc pe acolo 🙂

Click here to see the complete report.

Poze de azi cand am pornit pe carari traditionale…unii poate zaceau beti, altii mai ciudati colindau padurea si albia unui parau, mergand spre izvoarele acestuia 🙂

Cascada Urlatoarea

Inainte, strecurandu-ne printre bolovanii alunecosi

Un culoar

Dupa poza aceasta, am ajuns la o stanca uriasa, dintr-o crapatura iese primul firicel de apa…

Mai sus de izvor era patria zapezilor…cu bucurie m-am bagat prin toate gropile :)), pana mai sus unde este traseul turistic de pe Jepii Mari

Si catelusul prezent cu noi

Loc de popas 🙂

Maine voi merge pe Platoul Bucegilor printre nameti, am facut un traseu asa de proba, doar vreo 25 km. Tot ziceam eu ca merg dupa Craciun sa alerg prin zapezi, uite ca acum a venit si ziua… 🙂

Despre unele traditii din Bucegi am vorbit odata si in articolele din 1 ianuarie anul trecut!

Pe firul Vaii Albe pana in poiana „La Verdeata”

Ieri fiind nu stiu ce cod, vreme capricioasa, am pornit sa urcam pe firul Vaii Albe, din Busteni pana in poiana cunoscuta pe hartile turistice sub denumirea de „La Verdeata”.

Am ajuns la fosta cabana Caminul Alpin apoi pe un drum forestier am mers pana aproape de partia Kalinderu unde am intalnit paraul Valea Alba. De aici, incepea urcusul pe firul apei.

Ploaia s-a oprit nu dupa mult timp, dar crengile arborilor mai aveau picaturi de apa si nu am renuntat la hainele de ploaie. Acolo unde era vegetatie prea deasa am fost nevoiti sa urcam pe versanti si sa ocolim, dupa care reveneam in firul vaii.

Postez si cateva poze, cu mentiunea ca singurul lucru ce mi-a atras atentia a fost numarul mare de urme de urs, urme de tot felul. Nu de la un urs, nu de la doi…deci daca veti merge vreodata pe acolo, mare atentie, iar fara o coarda nu veti reusi sa treceti de ultimele sute de metri pana „La Verdeata”…decat cu foarte mare dificultate. Nu vreau sa dau detalii despre ursii din zona, pentru mine a fost una dintre cele mai reusite iesiri in natura in scopul observarii faunei. Oricum nu ajunge nimeni dintre cei abilitati in anumite puncte de pe aceasta vale…unde ursii umbla de colo-colo pe poteci stramte, nu-i auzi si nu te aud datorita zgomotului apei. Abia mai sus, unde sunt pereti stancosi este o relativa siguranta.

Statisticile vorbesc de 20 de ursi in zona orasului Busteni…o gluma evident, poate 20 sunt doar cei care dau tarcoale gospodariilor de la marginile orasului.

In poiana „La Verdeata”

Ne-am intors pe poteca pana in oras

Orasul Busteni si valea impadurita pe care am urcat