A 13-a editie. 100 de ani de la Marea Unire.

Sambata pe 06.10.2018, sute si sute de oameni uniti de aceleasi sentimente, au pornit in alergare din Zarnesti ca sa inconjoare Piatra Craiului. O noua editie de MPC. O noua revedere cu oamenii minunati care organizeaza acest eveniment special. O bucurie deosebita vazandu-l si auzindu-l pe Lucian Clinciu. De cate ori ma gandesc la acest Român, cuvintele sunt prea mici. Sa nu uitam vreodata ca, in timp ce politicienii si-au luat bucati din tara asta, lasand oamenii sa moara prin spitale, taind salarii, praduind banul public si vanzand orice se putea din tara asta ca si cum nu era si a lor, acest om de exceptie s-a implicat direct in bunul mers al societatii. Astfel, a introdus in Romania, de 13 ani, conceptul de alergare montana si l-a perfectionat permanent.

Anii trec si concluzia mea de acum vreo 9 ani este si va ramane forever in picioare. Lucian Clinciu, promotorul maratoanelor montane, in acele si aceste vremuri ciudate pe care le traversam, a salvat de la manelizare, incultura si derizoriu, zeci de mii de tineri romani. Introducand niste principii sanatoase, morale in primul rand, in competitiile sale, si oferindu-se permanent exemplu, chiar a facut pentru tara aceasta, ceea ce altii cu resurse mult mai numeroase, nu au reusit niciodata. Si nici nu vor reusi pentru ca Romania are nevoie de oameni de calitate, oameni care simt. Oameni care nu raman prinsi in dogme, ura, oameni care stiu ca trebuie sa nu ramanem indiferenti. Oamenii care simt si fac pentru ceilalti!

Nu stiu ce sa spun despre cursa mea la acest maraton. Pentru mine, orice intalnire cu acest OM sau auzul numelui sau imi creaza cel mai profund respect.

Lucian Clinciu

Ca desfasurare de evenimente…

Dupa ce circa o mie de alergatori pornesc in „Hora Craiului”, se organizeaza si o cursa a copiilor. Prin urmare, nu se face ceva doar pentru prezent ci si pentru viitor, pentru cei care vin dupa noi. Un om de exceptie, inconjurat de oameni tot la fel, sadeste in sufletele celor mici acele seminte din care se nasc oamenii frumosi, inteligenti, competitivi, altruisti, interesati.

Am alergat la acest MPC pentru a trai din nou acel sentiment de a fi printre persoane de un anumit fel. La startul MPC se aduna o alta Romanie, nu doar elita alergarilor montane. Aici se alearga in special cu sufletul si apoi cu picioarele. MPC este modelul ideal de educatie romaneasca superioara. Nu ai sa auzi o injuratura, nimeni nu se impinge, dialogurile nu sunt de colt de strada. Fiindca dincolo de nr. de concurs stau oameni de un anumit nivel. E important sa fii acolo, apoi lucrurile vin de la sine.

In zona de start s-a creat un culoar prin care treceau in aplauze cei care au castigat editiile anterioare MPC. Si poate ca unii alergatori montani nu mai sunt printre noi dar, ei vor fi amintiti mereu inainte de orice start la MPC.

…

Un sir urias de alergatori strabate Zarnestiul si urca spre Fantana lui Botorog si, mai departe, spre Magura. La Casa Folea, dupa vreo 7 km, cei din acel punct asteptau alergatorii cu limonada. La o ora de la start am intrat in padure, trecand de localnici si turisti, jandarmi, voluntari, toti implicati intr-un fel sau altul in acest concurs. Lucian Clinciu stie sa uneasca si acesta este un dar pe care nu oricine il are. Cand vrei sa intelegi un om, sa afli ceva despre el, cauta-i faptele frumoase. Ce a facut acesta, el cu mana lui!

O luam spre punctul La Table unde ma asteptam sa revad un alt om special: Cornel Spiridon. In fiecare an, el este in acel punct unde face o treaba perfecta. Sus pe varf era bursucul de Iulian Coserea. Evident, incurajarile lui sunt de genul: „Abia v-ati miscat!” 🙂 La maraton eram si cu prietenul meu de la liceu, Razvan. Dupa 20 de ani suntem tot aproape 🙂 Da, trebuie sa lasi in viata ta doar oamenii care vor sa fie acolo, oamenii in care te regasesti si cu care poti face lucruri si pentru tine si pentru altii. Daca traiesti doar pentru tine, viata devine o simpla apartenenta la o specie. Iti este de ajuns o privire de o fractiune de secunda ca sa stii ca esti sau nu acolo… Cam asa, ceva de genu’ 🙂

Vremea a fost perfecta, fotografi pe traseu plecati dis-de-dimineata, elicopterul SMURD „parcat” la Plaiul Foii, salvamontisti intinzand corzi, voluntari inimosi, in mijlocul padurii mult mai jos de refugiul Diana spre Coltul Chiliilor… o fata singura facea atata atmosfera incat nu aveai cum sa nu ramai impresionat. In diferite puncte ale Pietrei Craiului flutura drapelul Romaniei… sarbatorind Centenarul. Si mi-am amintit de un monument din Predeal pe care scrie: „Iubirea noastra, Romania!”.

La 2 ore si 45 de minute am trecut de vf. Funduri, in cealalta parte a Pietrei Craiului.

De la Plaiul Foii de unde vine o urcare solicitanta spre refugiul Diana am urcat mai mult in reluare… de la 13:30 la 15:03. In mijlocul potecii imediat dupa ce se incheia urcarea, o doamna ne-a intampinat in costum popular si felicita fiecare alergator. Pe la Coltul Chiliilor jandarmii montani aplaudau, incurajau, intrebau cum se simt cei care alearga…

Nu-i asa ca e alt film? Nu merge cu nimic din ce vedem la TV.

Romania are inca oameni de calitate. Romania adevarata rareori apare la TV, pentru ca lucrurile rele si scandalul primeaza si fac rating. Romania adevarata se cunoaste insa la pas, printre oameni.

Atat la start cat si la final, l-am intalnit pe Lucian Clinciu….

Asa ca, Maratonul Pietrei Craiului nu a fost despre performanta ci despre suflet, unire si bucurie.  Unicitatea acelor clipe m-a facut sa nu pot scrie nimic cateva zile! Tot respectul si multe multumiri tuturor acelora care intr-un fel sau altul, au luat parte la MPC 2018!

Sa ne revedem sanatosi in 2019!