Uite asa pierdem sirul zilelor si parca este tot o sarbatoare continua 🙂 Un ochi insa trebuie sa-l avem permanent deschis, ca sa vedem ce se mai intampla prin jurul nostru, sa nu ne ia valul, mielul chiar asa.

Deci, genocidul mieilor s-a incheiat… auzisem ca pe la un milion de miei au fost sacrificati pentru stomacurile „credinciosilor”. Ca in povestea cu sfintii mucenici, cu zecile de pahare. Este clar ca inventam pretexte, ca daca suntem multi, inseamna ca suntem in randul lumii. Numai ca impunand prostii, ne prostim in timp, de-a binelea.

Mai departe…

Ca in fiecare an, cei de la Muzeul National Peles au organizat pentru copii, un concurs, o vanatoare de oua. Copiii trebuiau sa caute ouale ascunse pe terasele castelului Peles. Asta este o idee foarte interesanta, sa folosesti obiectivul turistic si pentru altceva.

Castelul…

Bun…. si il inscriu pe Rares. Cu acordul lui, evident. Ca nu poti face nimic cu el, daca nu-l intrebi inainte. El zice da si mergem la Peles. Vanatoarea, nu mai scriu cu ghilimele, ca intelegeti, incepea la ora 10. Cand a vazut atata lume, Rares a prins a se razgandi… ca nu mai vrea, ca nu-i place numarul, ca nu merge fara mine…

„Merg cu tine sau nu merg”

Organizatorii ascunzand ouale

Se da startul si spectacolul incepe. Vreo 150-200 de copii alergand pe terase, scotocind arbustii ornamentali… fain de tot 🙂 Rares nedezlipit de tati, a strans si el … 4 oua 🙂

Daca ar fi vazut Carol I toate acestea 🙂 Oricum, Rares stie inca de anul trecut pe cine reprezinta statuia.

Copiii care nu au gasit oua, au primit de la organizatori…

Pana la urma a iesit cum a vrut, parintii mai asculta si de copii 🙂

…

Nu stiu ce mi-a venit, nu am pe ce sa dau vina, pe prostie poate… dar ma trezesc de Paste cu noaptea in cap… ca sa vad meciul lui Bute. Cred ca din cauza muncii si a lipsei de somn, faceam exact invers lucrurile. Ma trezesc sa vad cum „Lucian Bute are din nou sansa sa devina campion”. Lupta omul prin America. Timp de 12 reprize nu am vazut nimic serios, nici un alt Bute sau ceva de un anumit nivel. Pana la urma meciul s-a terminat la egalitate, insemnand ca strainul si-a pastrat centura.

Bute a facut un meci foarte prost, nu a avut agresivitate, parca lovea in reluare… am constatat doar ca adversarul lui avea o parere apropiata de a mea. Arbitrii chiar au dat o decizie eronata, cu egalitatea… Bute a fost sub valoarea adversarului. Nici nu si-a luat cine stie ce bataie dar nici nu a facut mare lucru. Dupa meciul acesta, mi-e clar ca mafia pariurilor dicteaza in sportul asta, cei doi arbitri fiind cu siguranta compromisi. E parerea mea si nici nu mai doresc sa vad vreun meci de box cu Lucian Bute, cetateanul nostru de onoare! Bine, pe aici, prin tara, deja lumea spunea ca a facut un meci senzational. Cred ca s-au uitat la meciurile din anii trecuti…

…

Dar mi-am luat revansa si am plecat la iarba verde. Nu la pascut, ca postul trecuse ci la un gratar. A fost bine, ca am fost intelesi fara drob si altceva de miel. Dupa mirosul din piata Dacia, nu mai imi trebuie nici macar pastrama, luni bune de acum inainte. Dar nici cumpatat nu am fost… am pus in sacose claie peste gramada, carne de porc, pui, mici de la Matache macelarul si Selgros, de parca mergeam sa stam 2 zile pe acolo. Pentru ca doar eu am luat un gratar mic, ceilalti uitasera gratarul mare acasa, ore bune am facut gratar. M-am enervat un pic, dar nu mai zic nimic…

Si apoi daca m-am apucat de treaba pana nu am pus pe foc tot ce aveam nu m-am lasat 🙂 Asta parca era duminica, abia marti am mancat ultimele bucati de carne facute la gratar.

Noroc cu metoda asta invatata de mic, de la batrani, ca altfel ne prindea alt Paste.

Rares facea experimente cu focul… aprindea bete, apoi le stingea infigandu-le in pamant. Bineinteles, ca nici nu iau in seama sfaturile „nu-l lasa sa se joace cu focul”, ca se invata, ca nu stiu ce. In primul rand ca nu trebuie sa ne luam dupa invataturile astea babesti si prostesti, pe care le tot auzeam in comunism. Unii au ramas si in prezent indoctrinati astfel. Mai lipsea povestea cu „Fetita si chibriturile”… ca sa o punem pe foc, nu ca sa o citim. Cata vreme lucrurile sunt sub control, ma enerveaza sfaturile acestea. Nu stiu ce ar fi putut lua foc, iarba verde poate…

Tot de Paste, am primit un frumos mesaj, cel mai frumos. Saru-mana, d-na Alina. Nu e de la cine te astepti, ci de la cine nu te astepti. Am un respect deosebit pentru femeile inteligente, sigure pe ele, care nu au nevoie de un barbat pentru a reusi in viata, care stiu sa fie serioase, cerebrale, cu o anumita eleganta si delicatete in exprimare.

Dar Pastele nu a venit la pachet doar cu lucruri frumoase 😉 Am niste prieteni, doua familii din alt oras, cu care am mai fost eu in excursii. Si s-au dus astia de Paste, pe la Dunare, undeva pe langa Babadag parca. Voiau sa mearga in Delta, la Crisan, dar si-au schimbat planul. Au plecat oamenii la gratar, dar cum partea barbateasca era serios impartasita, au gasit lemne si au facut focul dupa vreo ora. Focul ardea, jar nu se facea. Si iau femeile initiativa, una ma suna, ca eu sunt „Adi de la Busteni” (cred ca trebuie sa compun cateva manele, ca nu mai tine!). Imi descrie lemnele, eu nu inteleg ce fel de arbori ar fi, ca pe acolo creste altceva… incerc sa fiu util si le spun sa nu stranga lemne putrezite sau cu miez la mijloc. Intelesesem ca barbatii doar din acestea adunasera. Nu stiu ce o fi fost, probabil lemn de soc 🙂 Peste vreo ora ma suna sotul ei si ma ia cu „vino, ba, tu, si fa focul… plus tot felul de injuraturi”. I-am promis o bataie cu proxima ocazie, ca barbatul treaz sau beat, cam totuna, cand e vorba de prostii 🙂 Ne-am impacat seara pe Facebook.

Ne mai uitam la munte, Caraimanul si Valea Alba

Ma suna si Micutul morocanos. El nu suna sa faca urari niciodata, are mereu un scop serios. Era in Pestera Pustnicului. In sinea mea m-am mirat ca e acolo, ca nu pare genul de a intra intr-un astfel de loc. Imi zice ca este o cruce metalica la intrare, eu ii zic „Neofit, Teofil”… nu am mai apucat sa-i spun ca este ridicata in amintirea unor monahi de la manastirea din apropiere, pe unii i-am cunoscut si eu cand eram mai mic, ca imi rosteste numele si prenumele. Eu rad, aud in telefonul si rasul lui Cezar, care era cu Micutul… doar ca Micutul citea o inscriptie 🙂 Cand dormisem eu cu ani in urma in acea pestera. M-a urmarit chestia asta si a doua zi… „Al naibii” nu stiu cum a gasit-o! 🙂 Micutul acesta morocanos a avut mereu multa logica, si face repede tot felul de legaturi, e atent la detalii.

Valea Alba

Aspect Valea Seaca a Crucii

Am vazut si un film legat de Mantuitor, un film nou, pe care nu-l mai vazusem. Aici e link-ul:

http://www.filme-bune.net/risen-misterul-inaltarii-2016-filme-online-subtitrat-in-romana/

Filmul e nou, pentru ca este din 2016 🙂

…

Luni am plecat ca sa nu stam acasa. Vremea nu a mai fost ca in ziua precedenta dar traseul era destul de simplu: Busteni – Gura Diham – Saua Baiului – Dihamul Militar – Valea Iadului – Valea Leuca – unitatea vanatorilor de munte – Muchia Lunga – Gura Diham – Busteni. Ar trebui sa-l constitui intr-un articol separat dar nu are rost, ca nu este cine stie… si drumurile sunt pline de noroi, distruse de cei care taie padurea. Nu aveti ce face pe acolo… O sa descriu putin, totusi:

Am plecat la 9 de acasa si ne-am intors la 15:35.

Aici mi-am facut „selfie” 😉

Imi place cand vad poienile din Valea Cerbului pline de corturi si rulote. Mi se pare o atmosfera superba. Ar trebui luata o taxa cat mai modica, important este ca vin atatia oameni la munte, sa se simta bine.

Bine, parerile vor fi impartite mereu pe aceasta tema, important este ca autoritatile sa nu tina cont de cele cateva exprimate. Ca astea sunt facute de „telectuali” care fie au ceva cu primarul, fie nu inteleg bucuria celor de pe la orase care vin aici sa-si petreaca timpul liber. Oricum, nu ar fi in stare sa se mobilizeze si sa-si petreaca macar o noapte cu cortul. Tot felul de constipati care nu pot dormi de grija altora si vin cu tot felul de proiecte europene, modele austriece 🙂 Auzisem intr-o zi, ca au fost si pe la primar cu idei din acestea si ca ei au zis, ei au auzit. Trebuia sa-i fi scos pe iesirea de serviciu ca oricum era prea mult ca au intrat pe cea oficiala 😉

Nu e vorba ca tin la ideile mele, ma enerveaza arogantii astia cu nu stiu cate facultati, fie parveniti pe aici, fie cu ani de zile de bramburit prin strainatate. Vin ei sa ne invete turismul austriac sau nu stiu ce alt model. Ei nu au dormit o ora intr-un cort sau intr-o rulota si deja cunosc problemele. Imbecilii astia, comunisti au ramas in gandire, si tot vor sa aplice ce au invatat in trecut. Adica sa plece acei oameni de prin poienile Vaii Cerbului, ca sa fim europeni. Pe mine ma doare undeva de modele din acestea, europene… imi place ca acei oameni, majoritatea varstnici isi petrec batranetile in natura. Toalete ecologice le-a pus Primaria, pubelele pentru gunoi se golesc la timp, padurea cade pe ei, deci au de unde lua lemne, cumparaturile le fac din Busteni… oamenii au generatoare, panouri solare, fac tot felul de cosmetizari, se adapteaza…

In realitate, specimenele astea „telectuale” care vor gonirea rulotistilor si a celor cu corturi de pe Valea Cerbului, sunt comunisti indoctrinati pana in maduva oaselor, aroganti, tupeisti, oportunisti si mari nesimtiti. Oricine ii recunoaste, ca nu au cei 7 ani de acasa. Totul este copiat, imprumutat, nu au personalitate, fac doar ce fac si altii. Cand unul da tonul la tv cu ceva, fraierii astia preiau si fac aidoma. Citeaza prosteste, nu au idei originale si desi provin din sate sau din comunitati modeste, nu au caracterul cinstit al taranului… sunt doar caractere de Ion din Rebreanu…

Porcii de la cabana Gura Diham… Cum umblau prin padure am crezut initial ca or fi mistreti.

Coborarea de la Dihamul militar

In drumul forestier de pe Valea Leucii. Noi am venit din stanga, pe langa cladirile acelea parasite.

Asa se merge pe 2-3 kilometri, deci nu aveti ce cauta pe aici. Pe drum, sumedenie de urme de animale salbatice, in special mistreti si ursi.

Utilajul acesta a transformat zona

Am trecut si pe langa tancul-tinta, relicva veche de pe acolo, ca sa nu fim nevoiti sa traversam apa pe langa podetul prabusit. Am gasit un vad mai bun…

Podetul distrus… este asa de cand il stiu, adica de cand nu l-au mai reparat benevol vanatorii de munte. Poate daca-l vad aici, cine stie, il refac tot ei.

Si traseul pe care ne-am intors spre Muchia Lunga, era arat pe vreo 2 km.

Predealul in urma noastra. Frumoase locurile acestea, dar din cauza degradarii traseelor turistice nu am intalnit pe nimeni… si era a doua zi de Paste.

Predealul ceva mai apropiat

Gata, am vazut Bucegii 🙂 Tinem Muchia Lunga prin padure, pentru scurt timp, apoi facem brusc dreapta ca sa iesim la Gura Diham, pe unde este micul orasel de corturi si rulote. Am coborat in circa 20 minute pana la drum si cam atat a fost.

Acasa, tot felul de stiri… cica serviciile germane supravegheaza cateva zeci de moschei. Imediat ma mir, de parca aia s-ar arunca in aer in moschei si nu in mijlocul „necredinciosilor”. Dar cine stie, urmareau poate cine intra si cine iese. Am rezerve ca astia pusi pe rele se expun prea mult.

Mai vazusem si stirea repetata a nu stiu cata oara, cum Kovesi de la DNA spunea ca nu a primit informatii in anchete de la SIE. Si o „mandrete” de la acel serviciu spunea ca nu au primit solicitari 🙂 Ca ei nu urmaresc cetateni romani ca fosta Securitate. De fapt, ii doare la basca. In schimb, serviciul de informatii german a fost capabil sa recruteze un functionar bancar strain, sa-i dea 4 milioane de euro pentru a primi un cd, cu nemtii care aveau averi ilicite in acel stat. Pai si asta face un serviciu de informatii externe, urmareste ca unii romani sa nu pagubeasca Romania, se implica in combaterea coruptiei si evaziunii. Ai nostri, somn pe toata linia frontului. Germanii si-au scos banii dati functionarului de zeci si zeci de ori.

In 2012, serviciile de informatii franceze predau Greciei un cd cu aproape 2000 de greci care aveau averi ilicite depozitate in strainatate. Ce au facut grecii? Nimic! 🙂 Cu siguranta, si ai nostri au primit dar nu i-a interesat! Ar trebui deschisa o ancheta, cerut prin reprezentantele diplomatice daca au existat astfel de schimburi de informatii, apoi inculpati „patriotii” astia de serviciu.

De aceea nu prea ma uit la teveu ca nu ai ce vedea sau auzi, nu are rost sa-ti incarci mintea cu toate prostiile si sa-ti pierzi timpul privind ce fac sau zic altii, cand ai propria viata de trait.

…

Bun, vine a treia zi de Paste… excursia la Cascadele Vanturisului. Oameni importanti, de! 😉 Printre ei si unul cu nu stiu ce Elbrus facuse el si enspe varfuri. Omului, lider de opinie, ii explic telefonic cu o zi inainte, ca nu facem nicio excursie daca ploua, pentru ca merg sa ma relaxez nu sa fiu atent la fiecare piatra, din miile pe care le-am fi calcat in picioare, prin acea zona… de altfel, destul de periculoasa pe ploaie.

El nu, ca mergem oricum. Eu i-am zis ca nu-mi stric ziua, avand grija de nu stiu cati pe care nici nu-i cunosc, si umbland brambura prin albie de parau vijelios pe timp de ploaie. Pe acolo trebuie sa sari din stanca in stanca, poti scapa in ochiuri de apa, iti poti rupe ceva si e greu sa te scoata cineva de pe acolo. Cand merg cu necunoscuti, nu merg pana nu sunt indeplinite niste conditii de siguranta. Nu merg asa, de dragul de a respecta ziua fixata. Mai cunosc cativa astfel de inconstienti, care anunta pe facebook, ca vor merge, ca vor face si apoi… ca sa nu rada lumea ei, adica prietenii virtuali, merg prin ploaie, prin apa, isi asuma niste riscuri inutile. Nu vreau sa fiu un astfel de om de munte. Pe munte nu mergi cand vrei tu ci, cand sunt niste conditii specifice intrunite.

Bine, e greu de inteles asta, cand le sti pe toate. Dimineata ploua, tot muntele era acoperit, excursia s-a amanat. Adica eu si prietenii mei nu am plecat. Cei cu Elbrusul s-au dus. Din Poiana Vanturisului s-au intors, ca parca prea ploua! Uite asa se mint unii singuri, si incearca sa convinga pe altii ca sunt niste valori 🙂 Cine stie ce or fi postat pe Facebook 🙂 Sa vada lumea ca sunt Cineva… nu as putea fi in asemenea hal de prostie!

Na, au trecut si sarbatorile acestea! 🙂