1 Decembrie… la Comarnic

Pana la urma am fost cu baietii la Comarnic. Pentru ca fiecare oras din Valea Prahovei isi are propria identitate, un specific… Mai mergeam si pentru istorie, oamenii de acolo dar si pentru prajituri la o cofetarie…

Monumentul Eroilor din Vatra Satului, biserica Sf. Nicolae

4 jandarmi la monument

Sosirea primarului, d-l Sorin Popa

Un cuvant frumos despre Unire, cum secole si milenii undeva in fiecare a pulsat gandul de a fi impreuna.

Aceasta ma duce cu gandul la o descriere medievala, post-Posada 1330, in care un strain spunea despre Tara Romaneasca ceva interesant. Ca este o tara care nu poate fi locuita decat de care s-au deprins cu ea 🙂

Depunere coroane

Primarul in dreapta si viceprimarul in stanga.

O interpretare de exceptie a imnului national

Romania ei o vor duce mai departe…

Lectia de istorie

Copiii au depasit gerul cu tot felul de poezii si cantece.

Drapelul de pe Plesuva

Comarnic – peste Prahova, cartierul Ghiosesti.

Vanatoarea de oua de la Castelul Peles si programul de Pasti al Castelul Stirbey

Este o adevarata splendoare sa vezi cum alearga copiii mici, unii printre altii, bucurosi si galagiosi 🙂 Un spectacol pe cinste, atata inocenta…

Ieri la Peles aceeasi fuga dupa oua colorate ca si in alti ani.

Nici Iepurasul nu a venit cu cosul gol ci, cu o multime de cadouri pentru cei mici.

Mereu pe faza, cei care s-au ocupat de organizare, au avut si oua pregatite pentru copii care nu reuseau sa „vaneze” vreun ou 🙂 Asa ca, la final, toti au fost fericiti.

Multi sponsori… Dr. Oetker, Tymbark

Plin de turisti, cozi imense la vizitarea castelului

Terenul a fost presarat de oua, ascunse cat de cat, sa fie surpriza… dar si putin efort.

Actiunea de „plantare”

Si clasica actiune de „urmarire” a lui Rares… sa vada el pe unde se ascund ouale 🙂

Startul copiilor, fuga dupa oua, cautare asidua…

De poveste 🙂

Nu ti-ai fi imaginat niciodata ca peste niste ani, copiii vor cauta oua colorate prin preajma statuii Tale 🙂

In actiune, ultimele clipe

Cine avea oua gasite primea o sacosa cu iepurasi de ciocolata, dulciuri. A trebuit sa-l iau pe Rares la un moment dat de acolo si sa-l asez la un rand, ca nu intelegea ce se intampla, ce urma :)) Si nu mai reuseam sa plecam. Mai erau niste ateliere unde incodeiai oua, lipeai abtibilduri, apoi urma tur cu copiii si parintii prin Castelul Peles.

Clar, la Peles, concertele, evenimentele culturale si vanatoarea de oua, ies bine de tot.

Copiii… cred ca au fost in numar de vreo 200.

Si fiind tot la capitolul Sinaia, sa postez programul de vizitare al Castelului Stirbey, din aceasta perioada:

Un adevarat muzeu este adapostit in cea mai veche vila din Sinaia. Prima oara cand am fost, am stat 3 ore :)) Este un muzeu accesibil, bogat, superb, in centrul orasului.

Prin Dobrogea: Tulcea si Jurilovca (I)

Intr-o zi, cand te ia capul cum mai zic unii, sau cand iti vin idei prea multe, sau cand esti legat de maini si de picioare de asteptari, ori cand copiii tipa dupa excursii, cand nu te mai intelegi om cu persoana, tragi linie si: Gata! Ajunge! Plecam!..

Vine ideea, motorul ei. Cum planul meu este de a parcurge cu bicicleta Dobrogea, (un plan minunat pe care nu stiu cand il voi realiza… probabil cand mi se va mai nazari cine stie ce…) am zis ca este si egoist sa merg asa, doar eu sau eventual altii ca mine. De ce sa nu plec cu copiii?!

Nu am intrebat pe nimeni, nu m-am consultat cu nimeni, am facut o lista cu legaturile feroviare, rutiere, nr. de telefon de la diferite locatii, obiective, harta, rucsacii, cortul… si exact ca Tudor Chirila in melodia lui antologica… „Gata! Plec!” Fuga la gara si ne suim seara intr-un tren spre Bucuresti Nord. M-a urmarit vreo 2 zile o afirmatie. Cica: „Tu nu ai nicio sansa sa te mai faci bine, ma’ baiatule; nici cu 20.000 de tratamente!”. Sa nu zici de doua ori! 😉

Deci, dus am fost. Adica dusi am fost!

DSCF2909Ciufuliti si adormiti „studiind” harta traseului prin Dobrogea

Prin gara Bucuresti Nord bucurie mare pe Rares. El adora aceasta gara. A trebuit sa ne plimbam peste tot. Pana la urma vine si un IR de Medgidia si ne suim si in acela. Calatoream cu 3 trenuri ca sa mergem cat mai mult cu trenul 🙂 La copii le place cu trenul.

DSCF2911Placa in gara Medgidia. In 1860 Dobrogea era inca sub stapanire straina. Din 1878 a revenit Romaniei.

DSCF2915Trecand pasarela sa ajungem la trenul de Tulcea, surprindem si un rasarit superb.

Trenul spre Tulcea este ceva destul de ciudat, de vechi, nu am mai vazut pana atunci asa ceva. Singura chestie este ca nu scoate fum. In schimb, am vazut ca are statie si la o stana de capre. Buna treaba!

In fine, peisajul intre Medgidia si Tulcea te captiveaza asa ca nu ai timp de altceva.

Iata cateva fotografii din tren:

DSCF2921Ruinele unui pod sau cine stie ce o mai fi fost.

DSCF2930Ce imi place la aceasta zona… sunt bisericile cu cupola. Nu m-am lamurit inca daca se urmeaza traditia bizantina sau este o influenta otomana. Turcii obligau crestinii sa nu faca biserici inalte.

DSCF2938

DSCF2947Din tren am pozat multe biserici si etc. Nu am cum sa le postez pe toate. Pana in satul Cogealac mai era o biserica interesanta.

Si ajungem la Tulcea pe la 9-10 a.m.. Incepem sa vizitam ce ne interesa, ca nu aveam prea mult timp. Tinta noastra era sa ajungem seara la Capul Dolosman, pe marginea lacului Razelm si langa cetatea Argamum, cea mai veche asezare urbana de pe la noi.

DSCF2985

DSCF2954Umblam o vreme, facem poze si plecam spre biserica „Schimbarea la Fata”. Cei care au citit „100 de pasi in timp…” stiu ce este cu acest loc:

DSCF2958

DSCF2959Piatra de temelie s-a pus la 6 august 1872

DSCF2975Un angajat al bisericii chiar ne-a poftit sa facem poze…

DSCF2976

DSCF2979O biserica istorica asupra careia vom mai reveni.

Vine microbuzul si plecam din Tulcea la Jurilovca. In prima zi de drum vremea a fost rece, inchisa.

In Jurilovca, primul popas il facem la Biserica Rusa cum mai este numita biserica „Acoperamantul Maicii Domnului”, o cladire simbol a acestei comunei multiculturale considerata cea mai frumoasa din tara.

DSCF2993

DSCF2994Cupola… multe din obiecte, inclusiv policandrul si clopotul sunt aduse de la Moscova.

DSCF3033

DSCF3001

DSCF2998

Cum si Jurilovca are un fel de port, am pornit sa vedem despre ce este vorba.

DSCF3004Pana acolo, observam un acoperis din stuf si un trofeu

DSCF3031Multe case vechi din piatra… si o sa revin cu un detaliu interesant.

DSCF3046

Si dupa ce umblam asa, pe strazi, ajungem la mini-portul de la Jurilovca:

DSCF3025Aici orice posesor de chestie plutitoare doreste sa te transporte la Gura Portitei 🙂 Pentru cine are traseu acolo.

DSCF3008

DSCF3009Bijuteria comunei este insa vaporul Bella Marina, cel de pe fundal.

DSCF3015A fost realizat cu fonduri europene, un proiect frumos si reusit.

DSCF3023Pe undeva cica era si o colonie de pelicani creti… pe insula Ceaplace. Poate data viitoare. Bine, sunt multe locuri unde nu ai voie sa mergi prin Dobrogea. Habar nu aveam ca rezervatia Delta Dunarii se intinde si pe la Jurilovca si chiar mult mai jos spre plajele Vadu, Corbu.

In Tulcea, pe langa port este si un centru de informare turistica al Administratiei Deltei, acolo se si platesc niste taxe, de vizitare, de pescuit, probabil ca si altele. Am intrat pe acolo sa vedem ce si cum, dar nu am vazut nimic interesant, nu tu o harta, delimitari… doar ghisee unde plateau oamenii ce stateau la rand. Eu mi-am zis unde e Delta si unde e Capul Dolosman?! Deci nu au nicio treaba. Probabil ca aveau pana la urma!

Asadar, la Jurilovca:

DSCF3039

DSCF3042De fapt, nu sunt 7 kilometri. Sunt 5 kilometri asfaltati si apoi vreo 500-700 de metri de drum cu pietris. Ideal este sa parchezi masina inainte de a ajunge pe marginea lacului, pentru ca e posibil sa nu ai loc de intors din cauza altora care parcheaza unde prind.

DSCF3043Istoric cetate

plan 1910Un plan austro-ungar din 1910. Pe atunci se numea Capul Dolojman

Cum tot era frig deoarece sufla vantul, ne-am grabit spre camera de la pensiune. Ca din fiecare localitate aveam cinci nr. de telefon ale unor unitati de cazare. Adica nu ne asuman riscuri cand nu e cazul! Am renuntat asadar sa mergem in aceeasi zi la Capul Dolosman. Mai bine sa ne odihnim dupa drum intr-o camera, nu sa incepem aventura cu cortul pe o astfel de vreme.

DSCF2988A doua zi incepea insa expeditia!

Evenimentul organizat de Comunitatea Tinerilor din Predeal. Despre Alegeri si Alegatori!

Mai apare cate un eveniment care mai atrage atentia in aceasta febra a alegerilor locale. Nu ca acestea nu ar fi importante, doar ca dureaza prea mult 🙂

Deci, pe la Predeal s-au intalnit niste tineri acum niste luni, si cum vorbeau ei, s-au decis sa se uneasca in jurul ideilor pe care le aveau. Asa s-a nascut Comunitatea Tinerilor din Predeal care doresc sa se implice in viata orasului.

Este nedrept sa trec cu vederea faptul ca totul se coaguleaza in jurul sefului Centrului National de Informare si Promovare Turistica, un alt tanar… Marius-Catalin Campeanu. Stie sa promoveze Predealul, si chiar daca este abia la inceput, a facut o gramada de chestii in cateva luni, care nu s-au facut in 20 de ani. Trebuie sa fim corecti si sa recunoastem meritele unui om!

aDupa cum vedeti, in afisul de mai sus au fost implicate mai multe institutii, au fost diferite concursuri.

Evenimentul nu a avut o tenta politica, dupa cum presupuneau tot felul de persoane. Dar, oricum o dai, mereu vor fi oameni cu propriile argumente care sa conteste ce faci. Nu trebuie sa fie deranjant, cata vreme exista astfel de pareri, inseamna ca esti pe un drum bun 🙂

1Linia de start la crosul „Un GEST pentru Predeal”

2Inscrierile si discutiile cu participantii-copii, care aveau felurite curiozitati.

3In paralel, avea loc sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, hramul bisericii din centrul Predealului. In biserica si pe afara erau cateva sute de credinciosi.

4Sarbatoarea a fost sub ochii jandarmilor

6Aici vedem cum arbitrii de la cros plecau in posturi

8Copiii la start

9Zic eu ca atunci cand reusesti sa faci niste copii fericiti… iti arati adevarata valoare.

10Ultimele instructiuni inainte de start

11

12

Crosul a fost atent supravegheat de Politie, Jandarmerie si o firma de paza.

14

13

15

16Startul

17Primii sositi

18

19

20

Au fost apoi tot felul de concursuri, de biciclete, de tenis etc… Ideea care este??? Cand vrei sa faci ceva, nu doar vorbesti, faci sa se intample! Cu atat mai mult cand este vorba de bucuria unor copii!

21

22

23Grupul Educational pentru Sustinerea Tineretului.

Daca ne intoarcem putin in trecut, ne amintim de reabilitarea traseelor turistice acum multi ani efectuata de catre aceasta Asociatie… lucru ce ar trebui reluat. Starea traseelor turistice din zona Predealului lasa de dorit.

24

25Cand a venit ploaia, unii, mai curajosi, au ramas in Piata Garii pana tarziu.

Asta inseamna sa faci ce conteaza!

Din pacate, acum nu stiu in asentimentul cui as fi, de fel, nu scriu pentru asentimentul cuiva, ci dupa cum mi se pare mie ca se intampla lucrurile, spunandu-le pe nume…. dar, din pacate, la acest eveniment nu a participat primarul. Bun sau mai putin bun este primarul. Nu a participat cu siguranta pentru ca a fost sfatuit sa nu fie prezent. Din cauza celor care spuneau ca este un eveniment pentru acesta 🙂 pentru folosul sau 🙂 Si dumnealui cred ca a crezut ca se va intoarce impotriva sa. Mi se pare absurd! Sau poate nu era voie, cine stie ce prevede legea asta electorala pe care nu am studiat-o ca nu m-a interesat… sincer! Nu am avut pentru ce!

Nu stiu ce folos ar fi avut primarul dintr-un eveniment pentru copii. Bine, Predealul mereu a fost sfasiat de lupte pe plan local, mult mai rau ca in orice alt oras de pe Valea Prahovei. De aceea a si fost intrecut de Sinaia si Busteni, ca acestia de la putere tot se cearta, nu se inteleg, nu stiu sa-si vorbeasca, fiecare stie cel mai bine ce are de facut. Si nu-i asa! O comunitate ca sa functioneze are nevoie de cat mai multe voci…

Asta cu neparticiparea primarului la un eveniment pentru tineri, mi se pare exagerata. Arata cat rau pot face niste oameni prin cuvintele si atitudinile lor. E clar, primarul nu a venit pentru ca ar fi dat motiv altora sa spuna tot felul de aberatii, ca se foloseste de copii, de-astea 🙂 Mi se pare aiurea sa gandesti ca participand la un eveniment pentru copii, castigi nu stiu ce 🙂 Se spune ca ar fi fost observat fugitiv prin Piata Garii la un concurs pe acolo… Ar trebui cunoscut faptul ca oamenii nu te aleg pentru ca ai fost bun si frumos intr-un moment de dinaintea alegerilor ci pentru ce ai facut in 4 ani!

Daca s-ar lasa la latitudinea cetateanului alegator, adica daca ar fi acesta respectat, si nu pistonat continuu ca ala nu e bun de primar, celalalt nu a facut nimic, cred am atinge un echilibru, o normalitate. Orice om intelege ce se intampla, are ochi, opinie, pacat ca din orgoliile unora, cetatenii ajung sa se imparta in tot felul de tabere, fiecare cautand sa-si impuna punctul de vedere… deci nu avem cum sa vorbim de un progres.

….

Despre ce se intampla in statiunile din Valea Prahovei…

Sa stiti ca in general, oamenii nu prea sunt atat de entuziasmati, de interesati de alegeri. Cei care vor sa fie alesi cred asta. Am inteles ca nici legea electorala nu este prea permisiva, nu se mai face campanie ca altadata.

La Azuga, ca sa vin asa la vale 🙂 e rasu’-plansu’. Primarul in functie, dl. Samson sustinut de PSD, este ceva incredibil. Are postari pe Facebook in care isi denigreaza adversarii, i-a terminat, i-a facut varza 🙂 Privesc stupefiat! Cei care au cu dansul o problema isi facusera conturi false si se rafuiau cu el, dumnealui le-a promis o razbunare ca in filme. Daca as fi azugean, l-as vota pe acel Barbu de la PNL, (nici nu stiu cine este si cred ca nu l-am vazut vreodata!) doar pentru cat l-a balacarit d-l primar si pentru insinuarile ca vine la primarie, sa-si plateasca impozitele cu banii cetatenilor.

Asta e o campanie de nivel 2008, cand poate tineau mizeriile acestea! Putea acest domn Barbu sa fie cel mai nenorocit dintre oameni, tu daca esti primar, ai 4 ani in spate, ai cu ce sa te prezinti. Te iei de adversar cand nu ai cu ce sa vii in fata cetatenilor. Nu stiu daca e cazul sau nu e cazul pentru d-l Samson, dar astfel de atitudini decid alegatorii. Eu asa mi-as pune problema tot auzind de „Barbu in sus, Barbu in jos, Barbu nu stiu ce a mai facut” 🙂 as zice astfel: „Ba’, dar da-l naibii pe Barbu asta, ca l-a nenorocit in toate postarile. Ma duc si-l votez, numai asa!” 🙂 Pe de alta parte sunt oameni care sustin ca tipul este cam la locul lui, politicos, intre niste limite.

Personal nu cred ca dl. Samson pierde functia, dar garantat ca daca o tine cu acest domn Barbu pana la final, nu mai iese primar. O sa vorbim cum Samson l-a facut primar pe Barbu! 🙂

La Busteni, nimic nou sub soare. Chestia cu ruperea afiselor este doar pura golanie, imaturitate. Cred ca educatia, limbajul normal, buna cuviinta, ar trebui sa fie niste atuuri pentru candidati, nu niste deziderate. Pronosticul meu la alegeri nu este diferit mult de cel precedent si reflecta strict opinia mea: 2 consilieri locali PER, 1 PNL, 1 ALDE, posibil 1 PMP sau candidatul independent. Restul plus primar… PSD!

La Sinaia, eternul conflict, cu Papadopol care ne ia instalatiile, a devalizat nu stiu mai ce, nu are par in cap 🙂 Deja este cu mult sub asteptari. Nu exista niciun fel de respect, in fiecare tabara sunt tot felul de denigratori care fac ce faceau si in 2012, neintelegand ca in 4 ani oamenii evolueaza. Nu mai merge cu primarul care nu a facut decat pentru el, ca vezi Sinaia moderna, o telegondola noua, muzeu, reabilitari. Nu tine ca nu a facut nimic! 🙂 Dupa cum nu tine nici alaturarea, confuzia, Papadopol e Adrian Sarbu, nenoroceste Sinaia 🙂 Cand spui „Papadopol si Sarbu ne vor lua telegondolele” inseamna frica. Exista un Consiliu Local, Sinaia este o diversitate de opinii, mult diferita de alte orase. Nu are cum sa se intample asa ceva!

Nu se respecta alegatorul, nu suntem invatati sa o facem, vrem sa-i aratam noi cum e bine… Cred ca la Sinaia in ultima saptamana va fi o campanie extrem de urata, va fi o lupta pentru fiecare vot!

Sunt multe de spus, poate mai pe larg intr-un articol viitor. Tinand cont ca de curand „am stat” pe langa cel care a fost Samuel Schiel, fondatorul Fabricii de Hartie din Busteni, de urmele sale si de ce a fost al lui, palpabile, sau de cel care a avut celebrul han de la Ruia, si multe alte asemenea, poate intelegeti ca nu am ce cauta prea mult in miezul unor astfel de probleme cand traiesti asa ceva 🙂 Nu este o aroganta, este o alegere! Deci nu stiu cat de curand va fi un articol cu bataia pe functii locale dar va mai fi!

Insa cu lucruri deosebit de frumoase, unice in istoria, turismul, cultura si religia acestei zone de care vorbesc, ne vom auzi curand. Nu se poate imediat ca nu se face nimic peste noapte! Dar se lucreaza zi de zi in parteneriat cu diverse institutii!

Pentru cei cu comentarii deplasate, va obositi inutil 🙂 Dupa aproape 7 ani de mediu virtual dar si mai multi de presa scrisa, ma lasa rece poeziile cu libera exprimare. Dintotdeauna aici s-a scris dupa niste reguli, nu s-au confundat injuriile si denigrarile cu libera exprimare. Comentariile decente si care nu dirijau subversiv, au fost mereu publicate… sunt vreo 20.000 cred. De asemenea, si cele care imi atrageau atentia unde sunt eroare. Nu-i bai, cui nu-i convine, nu citeste! Nu caut cititori, trafic, publicitate, scriu ca am ceva de spus. Si cand am ceva de spus… am ceva de spus 🙂 🙂 🙂

Uitasem piesa de final, toate sunt frumoase, piesa nr. 7 in mod special. Cu dedicatie 🙂

De-ale Pastelui: vanatoarea de oua, excursii, stiri, filme…

Uite asa pierdem sirul zilelor si parca este tot o sarbatoare continua 🙂 Un ochi insa trebuie sa-l avem permanent deschis, ca sa vedem ce se mai intampla prin jurul nostru, sa nu ne ia valul, mielul chiar asa.

Deci, genocidul mieilor s-a incheiat… auzisem ca pe la un milion de miei au fost sacrificati pentru stomacurile „credinciosilor”. Ca in povestea cu sfintii mucenici, cu zecile de pahare. Este clar ca inventam pretexte, ca daca suntem multi, inseamna ca suntem in randul lumii. Numai ca impunand prostii, ne prostim in timp, de-a binelea.

Mai departe…

Ca in fiecare an, cei de la Muzeul National Peles au organizat pentru copii, un concurs, o vanatoare de oua. Copiii trebuiau sa caute ouale ascunse pe terasele castelului Peles. Asta este o idee foarte interesanta, sa folosesti obiectivul turistic si pentru altceva.

DSCF7699Castelul…

Bun…. si il inscriu pe Rares. Cu acordul lui, evident. Ca nu poti face nimic cu el, daca nu-l intrebi inainte. El zice da si mergem la Peles. Vanatoarea, nu mai scriu cu ghilimele, ca intelegeti, incepea la ora 10. Cand a vazut atata lume, Rares a prins a se razgandi… ca nu mai vrea, ca nu-i place numarul, ca nu merge fara mine…

DSCF7647„Merg cu tine sau nu merg”

DSCF7650

DSCF7651Organizatorii ascunzand ouale

DSCF7652

DSCF7653

DSCF7656

Se da startul si spectacolul incepe. Vreo 150-200 de copii alergand pe terase, scotocind arbustii ornamentali… fain de tot 🙂 Rares nedezlipit de tati, a strans si el … 4 oua 🙂

DSCF7669

DSCF7673Daca ar fi vazut Carol I toate acestea 🙂 Oricum, Rares stie inca de anul trecut pe cine reprezinta statuia.

DSCF7677

DSCF7679Copiii care nu au gasit oua, au primit de la organizatori…

DSCF7684

DSCF7703Pana la urma a iesit cum a vrut, parintii mai asculta si de copii 🙂

Nu stiu ce mi-a venit, nu am pe ce sa dau vina, pe prostie poate… dar ma trezesc de Paste cu noaptea in cap… ca sa vad meciul lui Bute. Cred ca din cauza muncii si a lipsei de somn, faceam exact invers lucrurile. Ma trezesc sa vad cum „Lucian Bute are din nou sansa sa devina campion”. Lupta omul prin America. Timp de 12 reprize nu am vazut nimic serios, nici un alt Bute sau ceva de un anumit nivel. Pana la urma meciul s-a terminat la egalitate, insemnand ca strainul si-a pastrat centura.

Bute a facut un meci foarte prost, nu a avut agresivitate, parca lovea in reluare… am constatat doar ca adversarul lui avea o parere apropiata de a mea. Arbitrii chiar au dat o decizie eronata, cu egalitatea… Bute a fost sub valoarea adversarului. Nici nu si-a luat cine stie ce bataie dar nici nu a facut mare lucru. Dupa meciul acesta, mi-e clar ca mafia pariurilor dicteaza in sportul asta, cei doi arbitri fiind cu siguranta compromisi. E parerea mea si nici nu mai doresc sa vad vreun meci de box cu Lucian Bute, cetateanul nostru de onoare! Bine, pe aici, prin tara, deja lumea spunea ca a facut un meci senzational. Cred ca s-au uitat la meciurile din anii trecuti…

Dar mi-am luat revansa si am plecat la iarba verde. Nu la pascut, ca postul trecuse ci la un gratar. A fost bine, ca am fost intelesi fara drob si altceva de miel. Dupa mirosul din piata Dacia, nu mai imi trebuie nici macar pastrama, luni bune de acum inainte. Dar nici cumpatat nu am fost… am pus in sacose claie peste gramada, carne de porc, pui, mici de la Matache macelarul si Selgros, de parca mergeam sa stam 2 zile pe acolo. Pentru ca doar eu am luat un gratar mic, ceilalti uitasera gratarul mare acasa, ore bune am facut gratar. M-am enervat un pic, dar nu mai zic nimic…

Si apoi daca m-am apucat de treaba pana nu am pus pe foc tot ce aveam nu m-am lasat 🙂 Asta parca era duminica, abia marti am mancat ultimele bucati de carne facute la gratar.

DSCF7709Noroc cu metoda asta invatata de mic, de la batrani, ca altfel ne prindea alt Paste.

DSCF7715Rares facea experimente cu focul… aprindea bete, apoi le stingea infigandu-le in pamant. Bineinteles, ca nici nu iau in seama sfaturile „nu-l lasa sa se joace cu focul”, ca se invata, ca nu stiu ce. In primul rand ca nu trebuie sa ne luam dupa invataturile astea babesti si prostesti, pe care le tot auzeam in comunism. Unii au ramas si in prezent indoctrinati astfel. Mai lipsea povestea cu „Fetita si chibriturile”… ca sa o punem pe foc, nu ca sa o citim. Cata vreme lucrurile sunt sub control, ma enerveaza sfaturile acestea. Nu stiu ce ar fi putut lua foc, iarba verde poate…

Tot de Paste, am primit un frumos mesaj, cel mai frumos. Saru-mana, d-na Alina. Nu e de la cine te astepti, ci de la cine nu te astepti. Am un respect deosebit pentru femeile inteligente, sigure pe ele, care nu au nevoie de un barbat pentru a reusi in viata, care stiu sa fie serioase, cerebrale, cu o anumita eleganta si delicatete in exprimare.

Dar Pastele nu a venit la pachet doar cu lucruri frumoase 😉 Am niste prieteni, doua familii din alt oras, cu care am mai fost eu in excursii. Si s-au dus astia de Paste, pe la Dunare, undeva pe langa Babadag parca. Voiau sa mearga in Delta, la Crisan, dar si-au schimbat planul. Au plecat oamenii la gratar, dar cum partea barbateasca era serios impartasita, au gasit lemne si au facut focul dupa vreo ora. Focul ardea, jar nu se facea. Si iau femeile initiativa, una ma suna, ca eu sunt „Adi de la Busteni” (cred ca trebuie sa compun cateva manele, ca nu mai tine!). Imi descrie lemnele, eu nu inteleg ce fel de arbori ar fi, ca pe acolo creste altceva… incerc sa fiu util si le spun sa nu stranga lemne putrezite sau cu miez la mijloc. Intelesesem ca barbatii doar din acestea adunasera. Nu stiu ce o fi fost, probabil lemn de soc 🙂 Peste vreo ora ma suna sotul ei si ma ia cu „vino, ba, tu, si fa focul… plus tot felul de injuraturi”. I-am promis o bataie cu proxima ocazie, ca barbatul treaz sau beat, cam totuna, cand e vorba de prostii 🙂 Ne-am impacat seara pe Facebook.

DSCF7722

DSCF7727Ne mai uitam la munte, Caraimanul si Valea Alba

Ma suna si Micutul morocanos. El nu suna sa faca urari niciodata, are mereu un scop serios. Era in Pestera Pustnicului. In sinea mea m-am mirat ca e acolo, ca nu pare genul de a intra intr-un astfel de loc. Imi zice ca este o cruce metalica la intrare, eu ii zic „Neofit, Teofil”… nu am mai apucat sa-i spun ca este ridicata in amintirea unor monahi de la manastirea din apropiere, pe unii i-am cunoscut si eu cand eram mai mic, ca imi rosteste numele si prenumele. Eu rad, aud in telefonul si rasul lui Cezar, care era cu Micutul… doar ca Micutul citea o inscriptie 🙂 Cand dormisem eu cu ani in urma in acea pestera. M-a urmarit chestia asta si a doua zi… „Al naibii” nu stiu cum a gasit-o! 🙂 Micutul acesta morocanos a avut mereu multa logica, si face repede tot felul de legaturi, e atent la detalii.

DSCF7728Valea Alba

DSCF7730Aspect Valea Seaca a Crucii

Am vazut si un film legat de Mantuitor, un film nou, pe care nu-l mai vazusem. Aici e link-ul:

http://www.filme-bune.net/risen-misterul-inaltarii-2016-filme-online-subtitrat-in-romana/

Filmul e nou, pentru ca este din 2016 🙂

Luni am plecat ca sa nu stam acasa. Vremea nu a mai fost ca in ziua precedenta dar traseul era destul de simplu: Busteni – Gura Diham – Saua Baiului – Dihamul Militar – Valea Iadului – Valea Leuca – unitatea vanatorilor de munte – Muchia Lunga – Gura Diham – Busteni. Ar trebui sa-l constitui intr-un articol separat dar nu are rost, ca nu este cine stie… si drumurile sunt pline de noroi, distruse de cei care taie padurea. Nu aveti ce face pe acolo… O sa descriu putin, totusi:

Am plecat la 9 de acasa si ne-am intors la 15:35.

DSCF7737Aici mi-am facut „selfie” 😉

DSCF7739Imi place cand vad poienile din Valea Cerbului pline de corturi si rulote. Mi se pare o atmosfera superba. Ar trebui luata o taxa cat mai modica, important este ca vin atatia oameni la munte, sa se simta bine.

Bine, parerile vor fi impartite mereu pe aceasta tema, important este ca autoritatile sa nu tina cont de cele cateva exprimate. Ca astea sunt facute de „telectuali” care fie au ceva cu primarul, fie nu inteleg bucuria celor de pe la orase care vin aici sa-si petreaca timpul liber. Oricum, nu ar fi in stare sa se mobilizeze si sa-si petreaca macar o noapte cu cortul. Tot felul de constipati care nu pot dormi de grija altora si vin cu tot felul de proiecte europene, modele austriece 🙂 Auzisem intr-o zi, ca au fost si pe la primar cu idei din acestea si ca ei au zis, ei au auzit. Trebuia sa-i fi scos pe iesirea de serviciu ca oricum era prea mult ca au intrat pe cea oficiala 😉

Nu e vorba ca tin la ideile mele, ma enerveaza arogantii astia cu nu stiu cate facultati, fie parveniti pe aici, fie cu ani de zile de bramburit prin strainatate. Vin ei sa ne invete turismul austriac sau nu stiu ce alt model. Ei nu au dormit o ora intr-un cort sau intr-o rulota si deja cunosc problemele. Imbecilii astia, comunisti au ramas in gandire, si tot vor sa aplice ce au invatat in trecut. Adica sa plece acei oameni de prin poienile Vaii Cerbului, ca sa fim europeni. Pe mine ma doare undeva de modele din acestea, europene… imi place ca acei oameni, majoritatea varstnici isi petrec batranetile in natura. Toalete ecologice le-a pus Primaria, pubelele pentru gunoi se golesc la timp, padurea cade pe ei, deci au de unde lua lemne, cumparaturile le fac din Busteni… oamenii au generatoare, panouri solare, fac tot felul de cosmetizari, se adapteaza…

In realitate, specimenele astea „telectuale” care vor gonirea rulotistilor si a celor cu corturi de pe Valea Cerbului, sunt comunisti indoctrinati pana in maduva oaselor, aroganti, tupeisti, oportunisti si mari nesimtiti. Oricine ii recunoaste, ca nu au cei 7 ani de acasa. Totul este copiat, imprumutat, nu au personalitate, fac doar ce fac si altii. Cand unul da tonul la tv cu ceva, fraierii astia preiau si fac aidoma. Citeaza prosteste, nu au idei originale si desi provin din sate sau din comunitati modeste, nu au caracterul cinstit al taranului… sunt doar caractere de Ion din Rebreanu…

DSCF7758Porcii de la cabana Gura Diham… Cum umblau prin padure am crezut initial ca or fi mistreti.

DSCF7768Coborarea de la Dihamul militar

DSCF7774

DSCF7778In drumul forestier de pe Valea Leucii. Noi am venit din stanga, pe langa cladirile acelea parasite.

DSCF7782Asa se merge pe 2-3 kilometri, deci nu aveti ce cauta pe aici. Pe drum, sumedenie de urme de animale salbatice, in special mistreti si ursi.

DSCF7788Utilajul acesta a transformat zona

DSCF7792Am trecut si pe langa tancul-tinta, relicva veche de pe acolo, ca sa nu fim nevoiti sa traversam apa pe langa podetul prabusit. Am gasit un vad mai bun…

DSCF7796Podetul distrus… este asa de cand il stiu, adica de cand nu l-au mai reparat benevol vanatorii de munte. Poate daca-l vad aici, cine stie, il refac tot ei.

DSCF7805Si traseul pe care ne-am intors spre Muchia Lunga, era arat pe vreo 2 km.

DSCF7813Predealul in urma noastra. Frumoase locurile acestea, dar din cauza degradarii traseelor turistice nu am intalnit pe nimeni… si era a doua zi de Paste.

DSCF7822Predealul ceva mai apropiat

DSCF7852Gata, am vazut Bucegii 🙂 Tinem Muchia Lunga prin padure, pentru scurt timp, apoi facem brusc dreapta ca sa iesim la Gura Diham, pe unde este micul orasel de corturi si rulote. Am coborat in circa 20 minute pana la drum si cam atat a fost.

Acasa, tot felul de stiri… cica serviciile germane supravegheaza cateva zeci de moschei. Imediat ma mir, de parca aia s-ar arunca in aer in moschei si nu in mijlocul „necredinciosilor”. Dar cine stie, urmareau poate cine intra si cine iese. Am rezerve ca astia pusi pe rele se expun prea mult.

Mai vazusem si stirea repetata a nu stiu cata oara, cum Kovesi de la DNA spunea ca nu a primit informatii in anchete de la SIE. Si o „mandrete” de la acel serviciu spunea ca nu au primit solicitari 🙂 Ca ei nu urmaresc cetateni romani ca fosta Securitate. De fapt, ii doare la basca. In schimb, serviciul de informatii german a fost capabil sa recruteze un functionar bancar strain, sa-i dea 4 milioane de euro pentru a primi un cd, cu nemtii care aveau averi ilicite in acel stat. Pai si asta face un serviciu de informatii externe, urmareste ca unii romani sa nu pagubeasca Romania, se implica in combaterea coruptiei si evaziunii. Ai nostri, somn pe toata linia frontului. Germanii si-au scos banii dati functionarului de zeci si zeci de ori.

In 2012, serviciile de informatii franceze predau Greciei un cd cu aproape 2000 de greci care aveau averi ilicite depozitate in strainatate. Ce au facut grecii? Nimic! 🙂 Cu siguranta, si ai nostri au primit dar nu i-a interesat! Ar trebui deschisa o ancheta, cerut prin reprezentantele diplomatice daca au existat astfel de schimburi de informatii, apoi inculpati „patriotii” astia de serviciu.

De aceea nu prea ma uit la teveu ca nu ai ce vedea sau auzi, nu are rost sa-ti incarci mintea cu toate prostiile si sa-ti pierzi timpul privind ce fac sau zic altii, cand ai propria viata de trait.

Bun, vine a treia zi de Paste… excursia la Cascadele Vanturisului. Oameni importanti, de! 😉 Printre ei si unul cu nu stiu ce Elbrus facuse el si enspe varfuri. Omului, lider de opinie, ii explic telefonic cu o zi inainte, ca nu facem nicio excursie daca ploua, pentru ca merg sa ma relaxez nu sa fiu atent la fiecare piatra, din miile pe care le-am fi calcat in picioare, prin acea zona… de altfel, destul de periculoasa pe ploaie.

El nu, ca mergem oricum. Eu i-am zis ca nu-mi stric ziua, avand grija de nu stiu cati pe care nici nu-i cunosc, si umbland brambura prin albie de parau vijelios pe timp de ploaie. Pe acolo trebuie sa sari din stanca in stanca, poti scapa in ochiuri de apa, iti poti rupe ceva si e greu sa te scoata cineva de pe acolo. Cand merg cu necunoscuti, nu merg pana nu sunt indeplinite niste conditii de siguranta. Nu merg asa, de dragul de a respecta ziua fixata. Mai cunosc cativa astfel de inconstienti, care anunta pe facebook, ca vor merge, ca vor face si apoi… ca sa nu rada lumea ei, adica prietenii virtuali, merg prin ploaie, prin apa, isi asuma niste riscuri inutile. Nu vreau sa fiu un astfel de om de munte. Pe munte nu mergi cand vrei tu ci, cand sunt niste conditii specifice intrunite.

Bine, e greu de inteles asta, cand le sti pe toate. Dimineata ploua, tot muntele era acoperit, excursia s-a amanat. Adica eu si prietenii mei nu am plecat. Cei cu Elbrusul s-au dus. Din Poiana Vanturisului s-au intors, ca parca prea ploua! Uite asa se mint unii singuri, si incearca sa convinga pe altii ca sunt niste valori 🙂 Cine stie ce or fi postat pe Facebook 🙂 Sa vada lumea ca sunt Cineva… nu as putea fi in asemenea hal de prostie!

Na, au trecut si sarbatorile acestea! 🙂

Atractia Cantonului Schiel

Ieri, pentru ca deja este trecut de miezul noptii, am realizat un traseu din Busteni peste muntii Dichiu, Podu cu Florile, pana la extrema sudica a Bucegilor, muntele Lespezi. Am plecat pe la 7 dimineata si la ora 18 eram acasa. Zic sa aleg din poze si sa le pun pe blog intrucat a fost o zi splendida.

Doar ca… s-a intamplat ceva. Intreb unde este juniorul. Cica la un meci de fotbal, printr-un parc. Cum mi se paruse ca dura de ceva vreme acel meci, ii spun sotiei sa-l cheme acasa… era plecat de pe la ora 14, ceasul arata ora 19. Si nu mai venea!

Pana la urma de voie, de nevoie, a spus copilul adevarul. El si alti trei prieteni au plecat sa vada Cantonul Schiel si i-a prins noaptea pe drumul de intoarcere… adica pe Jepii Mari.

cantonCantonul Schiel, imagine realizata luna trecuta

Nu stiu pentru altii din Busteni, dar pentru cei din cartierele Poiana Tapului sau Zamora, acea constructie asezata pe marginea muntelui, atrage ca un magnet. Dupa ce te-ai nascut, trec un an, doi, trei si intr-o zi cand privesti spre munte vezi Schielul. In mod inconstient iti doresti sa ajungi acolo, gandul lucreaza. Vin sute de dimineti si de cate ori te trezesti si iesi in curte sau la geam, privesti spre munte. Cantonul efectiv te provoaca, te atrage… deja ai in minte tot felul de interpretari si planuri.

Iata ce spune scriitorul Gheorghe Niculescu, in cartea sa „Valea Prahovei”, aparuta in anul 1984:

„Imi amintesc cu nostalgie de verile anilor 1935-1938, cand, de la fereastra unei casute pitulate la poalele Zamorei, priveam cu ochi de copil pantele stancoase ale Bucegilor, iar prin binoclu urmaream bustenii ce coborau piezis abruptul pe linia funicularului Schiel, azi disparut, sau minuscula casuta de pe Jepi, azi Casa naturalistilor. De la aceeasi fereastra priveam muntii semeti pe care nu o data i-am desenat stangaci, cu creioane colorate, in micul caiet adus de acasa.”

Acestea cred ca sunt gandurile multor persoane care au copilarit la poalele Bucegilor. Multi au desenat muntii, multi au dorit sa le cerceteze misterele…

Pe d-l Niculescu am avut onoarea sa-l cunosc in acest an, discutand pe marginea cartii mele, care a fost dusa de dansul peste ocean, la o comunitate romaneasca… loc in care se afla si dumnealui acum.

dlNCu d-l Niculescu la o discutie. Cu 40 de ani de experienta in domeniul scrisului… este un interlocutor captivant.

Si in cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi” este o referire la Cantonul Schiel:

„Imaginea cu muntele vazut de la fereastra camerei parintilor este prima pe care o am in minte, atunci cand ma gandesc la Bucegi. Prima oara cand am vazut Cantonul Schiel, am crezut ca pe acolo merg masinile, intrucat mie cantonul imi semana cu un camion. Am si intrebat ce este cu acel camion pe munte, dar desi mi se spunea ca este o cabana, eu pastram ideea ca este un camion. Credeam ca actuala anexa a cantonului este cabina soferului.”

Revenind…

Copiii au plecat la un meci de fotbal. Acolo s-au organizat, si-au cumparat mancare si cu ce aveau pe ei au plecat sa vada Cantonul Schiel. Au urmat traseul turistic spre Cascada Urlatoarea si mai departe triunghiul albastru ce suie muntele Jepii Mari. Apoi au depasit toate obstacolele, vaile mici cu zapada, zona abrupta „La Scari”, au ajuns la canton, au intrat prin el…

Apoi au coborat… Cum plecasera pe la ora 15, la intoarcere i-a prins intunericul. Un timp au mers cu lanternele la telefoane, apoi s-au panicat, s-au inzapezit, au facut niste traversari ce s-au contabilizat cu julituri… dupa care si-au sunat parintii, parintii au sunat la 112 si la Salvamont. Initial am inteles ca pleaca din Parcul Schiel din Busteni spre casa, numai ca pustii veneau „pe Schiel” spre casa.

Toti parintii erau agitati, copiii la telefon nu puteau furniza detalii exacte, vreun reper in teren. Le spun sa ramana pe loc cand intalnesc o traversare pe zapada, pentru ca fiind noapte, ei in adidasi, pot aluneca in vreo vale. Salvamontistii le dau si ei tot felul de sfaturi…

Ma imbrac repede, iau diverse la mine, doua perechi de incaltaminte, haine mai groase, ciocolata, apa, trusa de prim ajutor… Sun un prieten sa ia o coarda si lanterne. Era si un pic de lumina de la Luna, prin padure, pana la Cascada Urlatoarea nu am avut nevoie de lanterna. Din ce am reusit sa intelegem de la ei, erau in zona „La Scari”.

Cei patru copii cu varste in jur de 12 ani au fost recuperati destul de repede… parinti si salvamontisti, plus protagonistii acestei aventuri incheiate cu bine, ne-am indreptat in miez de noapte spre case.

Echipa Salvamont a fost compusa din George Cotinghiu, seful echipei Salvamont Busteni ce tine de Consiliul Judetean si de un alt salvamontist cu experienta, Claudiu Vasilescu. Ambii locuiesc in Poiana Tapului. Claudiu Vasilescu este mentionat si in cartea „100 de pasi in timp” cu o acvila pitica salvata, mentiune intalnita la capitolul cu „Intoarcerea vulturului in Parcul Natural Bucegi”.

Pe drum, copiii povesteau cum au inceput sa planga toti 🙂 apoi s-au incurajat si urmand marcajul, au coborat incet-incet. De la Cascada Urlatoarea, salvamontistii i-au coborat pe copii cu ATV-ul si i-au dus acasa.

Inca o data ma conving de faptul ca totul in viata copiilor trebuie sa vina cu un echilibru… nu il tii de o parte de tehnologie, nici nu il lasi excesiv, sa si invete dar sa si-l apropii de natura. Oricum, noi i-am gasit dupa ce depasisera toate obstacolele de pe traseu, aproape de Valea Urlatorii Mici. Mergeau din marcaj in marcaj… este un avantaj sa te nasti langa munte. Oameni in toata firea ar fi ramas pe loc, pana ar fi fost recuperati, copiii acestia au avut un pic de… atitudine 🙂

Nu prea imi vine sa cred ca patru copii de 12 ani au urcat pe munte sa vada Cantonul Schiel… dar uite ca s-a intamplat!

Vrand-nevrand am fost intr-o zi de doua ori pe munte! 🙂 Urmeaza sa prezint maine traseul spre Lespezi.

Hramul Manastirii Caraiman din Busteni si deschiderea anului scolar la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia

De Ziua Crucii, zi de post, s-au sarbatorit 87 de ani de la ridicarea/inaugurarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. Tot in aceasta sfanta zi este si hramul Manastirii Caraiman din Busteni, in opinia mea, cel mai cautat si vizitat asezamant religios al Vaii Prahovei.

Asteptam de mult timp sa spun niste lucruri despre acest loc. Lucruri bune, evident! Pentru ca prea este la moda scandalul, derizoriul, facilul si alte chestii de nimic, care ne preocupa viata si timpul.

Toata vara la aceasta manastire au fost sute si sute de copii in tabara. Toata vara au alergat copii fericiti prin curtea manastirii, au participat la focuri de tabara, au cantat, au invatat. Am vazut deseori o atmosfera impresionanta. Ce pacat ca astfel de lucruri nu sunt mai mult prezentate opiniei publice, ca sa se vada si rolul Bisericii in societate. Multe-multe lucruri frumoase s-au intamplat in aceasta vara la manastire, dar, din modestie, personalul monahal nu s-a falit cu acestea. Inteleg ca nu este bine a vorbi, ca nu cumva sa sune a lauda si sa nu-i placa Lui. Insa, pe fondul unor consideratii despre Biserica, multe din asemenea lucruri trebuie, poate, devoalate.

La aceasta sarbatoare au fost prezenti stareti si starete din Arhiepiscopia Bucurestilor, iar din partea Patriarhiei a fost staretul Manastirii Radu-Voda, parintele arhimandrit Nectarie.

11Cuvantul rostit de Staretul de la Manastirea Radu-Voda

12Parintele Staret David al Manastirii Caraiman

14

15

17Reprezentantii Politiei Statiunii Busteni

18Aici, cand vorbea Parintele Staret David… acesta are o voce care rascoleste, cuvintele sale vin cu o anumita evlavie, este ceva aparte si multi care l-au auzit inteleg la ce ma refer.

Nu puteau lipsi Staretul Manastirii Sinaia si Parintele Protopop Costica Dumitru. Pe acesta din urma, l-am surprins de mai multe ori, in timp ce vorbea Staretul David, privind concentrat spre Crucea de pe muntele Caraiman:

19

20Printre cei prezenti l-am remarcat si pe city-managerul orasului Busteni, d-l Marian Ilie

21Staretul David prezinta Primarului realizarile copiilor care au stat la manastire

22Arhimandritul alege o lucrare facuta de mainile nevinovate ale unui copil

23Pentru a putea participa la hramul manastirii, oficialitatile locale au deschis anul scolar mai devreme decat in alti ani.

24Si d-l Primar alege tot o cruce

25D-l Viceprimar, tot o cruce

Iata si ce frumuseti au realizat acei copii:

26

27Bisericuta din lemn… Staretul David a multumit tuturor acelora care au contribuit de-a lungul anilor la construirea manastirii

28Un alt parinte din obstea Manastirii Caraiman impartea iconite celor prezenti

29

30

31

32Cam asta s-a intamplat toata vara la manastire. Ce au facut cei de aici pentru sute de copii este un lucru atat de minunat. Acesta nu poate fi deslusit si inteles decat atunci cand vezi si simti bucuria sufletelor celor mici.

Chiar sunt o multime de lucruri pe care le putem face pentru cei din jurul nostru. Daca am fi atenti si la altceva, nu doar la tendinte si realitati false, cu care suntem intoxicati zilnic, am vedea ce se intampla de fapt cu oamenii, cu lumea asta. Din cate s-au spus, mi-au ramas mai pregnant in minte, si nu doar, cateva cuvinte: „Daca pe aproapele nu reusim sa-l vedem, sa-l iubim, cum oare putem spune ca-L iubim pe Dumnezeu cel nevazut?”

33

34

Acum despre inceperea anului scolar si cum a fost la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia:

25 clase de „boboci” de clasa a IX-a

3Slujba tinuta de preotii de la Parohia 2 Sinaia, adica de la biserica din cartierul Platou Izvor

4Profesorii

5Reprezentantii Politiei, Colegiului, Primariei

6Clopotelul

7D-l Codrut Telegescu de la Politia Sinaia

8D-na directoare… a prezentat foarte frumos colegiul, a vorbit de exigente, de faptul ca aceasta unitate de invatamant a avut un procent de promovabilitate la BAC de 84%… aici a inmanat clopotelul pentru a suna inceperea anului scolar unui baiat, daca am inteles bine… pe nume Victor Ghioca. Posibil sa fie ruda cu marele matematician Adrian Ghioca, fost director al colegiului, in memoria caruia Primaria organizeaza, an de an, un cros al orasului.

9O sala de clasa… acum 20 de ani incepeam si eu cursurile liceale. Nici nu stiu cand au trecut 20 de ani… aceia au fost cu siguranta cei mai frumosi ani de scoala, sunt niste ani in care se leaga cele mai frumoase si mai durabile prietenii.

10Nu, nu este un orar scris pe o pagina dintr-un caiet. Asa se scrie acum la tabla, adica la tabla se scrie cu un marker. Nu mai exista tabla de altadata si nu se mai scrie cu creta… viata curge, noi ramanem cu amintiri care nu peste mult timp vor parea niste ciudatenii…