Traseu cu bicicleta: Comarnic – Posada – drumul forestier Floreiu – Secaria – Vistieru – Sotrile – Muscel (Campina) – Cornu – Crucea din Cornu – drumul de pamant Frasinet – Nistoresti – Comarnic

…fericirea de a te bucura de orice lucru. De un copac, de adierea vantului, mirosul de conifere, de iarba verde, de casele risipite, de gura de cola… De a trece dintr-un peisaj in altul. Orice chestie motorizata este prea rapida pentru a te introduce intr-un peisaj unde trebuie o privire mai de detaliu.

Stabilim patru acest traseu, pana la urma plecam doi. Traseul destul de dificil…pana la urma chiar l-am parcurs aproape integral 🙂

Sosim la Comarnic pe la 8:20 cu un regio particular, ne apucam sa cumparam ce ne mai trebuia… si pana la urma plecam doi cum spuneam. Traseul avea de toate si ne-am trezit in si mai multe. Cum acest regio nu oprea in Posada, ne-am intors pe sosea pana la drumul forestier Floreiu. Acest drum trebuia sa lege Secaria de DN1, s-a lucrat mult la el, s-au investit multi bani insa… lucrarea nu s-a finalizat. Azi circula pe acest drum doar masini cu lemne pe primii 3-4 km. Drumul iese in poienile Secariei dupa vreo 5,5 km. La ora actuala, nu mai poti trece nici macar cu atv sau caruta, pentru ca s-au produs in toamna niste alunecari de teren masive.

De aici drumul trece pe celalalt versant.

Poezia se termina si circa 1 km mergem pe gheata pe langa biciclete.

Dar nu peste mult timp, iesim la liman.

Drumul ce coboara spre Secaria.

Parleazul clasic

Desi am pozat drumul de coborare, optam pentru un altul, pe niste ulite. La scurt timp apar si noroaiele… asa ca, ba sus pe biciclete, ba jos sa ocolim… O alegere neinspirata 🙂

Iesim la asfalt.

Pe acolo am coborat.

Asfaltul

Traversam soseaua ce duce in dreapta la Comarnic, la stanga spre Valea Doftanei… mergem drept inainte. Vazusem de departe ca o sa intram iar prin noroaie dar na, traseu sa fie…

Ne bucuram insa de punctele panoramice:

Secaria si muntii Baiului

Barajul Paltinu, o parte infima…

Vreo 45 de minute ocolim noroaie sau intram prin ele. Cand gaseam zapada bicicletele se curatau… dupa 5-10 minute iar se murdareau si tot asa :))

Mici popasuri prin astfel de locuri pentru cornuri, ciocolata, poze, discutii…

Continuam spre Sotrile, pe un drum de pamant pe care nu cred ca mai revenim 🙂 Desi, cea a doua jumatate a acestuia a fost chiar faina, cu coborari prin padure, poieni…

Pozele urmatoare sunt din a doua jumatate evident 🙂

Acolo era comuna Sotrile.

Prin frunze. Aici m-am murdarit mai rau decat prin noroaie. Frunzele erau pline de praf…

Hai ca nu-i rau.

Numai ca… aici o comitem si jalonand printre arbori ne tot ducem. Aproape convinsi ca „aia e”, mai continuam. Cand ne uitam pe gps, mai aveam putin si ne trezeam printr-un cartier al Comarnicului: Podul Lung 🙂

Ne orientam pe alte drumuri de pamant, iar urcam, trecem printr-o poiana cu o stana… si in sfarsit Sotrile. Asta ca sa ne tinem de traseul propus.

Numai ca nu era Sotrile unde trebuia sa ajungem fiindca pierdusem drumul ci, satul Vistieru al comunei Sotrile… adica am ocolit vreo 45 de minute.

Si ne tot ducem prin satul asta si prin toata comuna…

Urcand spre un punct panoramic. Anul trecut nu era nimic pe el, acum este un releu.

Sotrile si barajul Paltinu

Paltinu

De pe acolo de undeva am venit dinspre Secaria. Cred ca din Secaria si pana aici la punctul panoramic cel vestit… am facut 2 ore sigur 🙂

Releul Costila si Crucea de pe Caraiman, ultima se observa un pic mai greu.

Bucegii

Talea in stanga departe, Leaota si Gurguiatu in dreapta

Niste coborari pe sosea spre Campina ne pozitioneaza in spatele unor masini. Fiind ridicol sa te ajunga niste biciclete fie si la vale, astia au apasat pedalele si dusi au fost…

Dincolo de lacuri este Brebu…

1839

Vin apoi Plaiul Campinei, spitalul Voila… pe langa care trecem razand 🙂 ca niste „glumeti” veritabili ce ne simteam :)) Tot hlizindu-ne asa, ne trezim cu o masina in spatele nostru care statea dupa noi. Cum noi mergeam pe mijlocul soselei, soferul, un tanar educat nu ne deranja. In mod sigur, apropierea de spitalul respectiv crease in mintea omului niste justificari 🙂 Ma si gandeam sa-i strig cand trece, ca „ne-au lasat astia de aici, un pic pe afara!” :)) dar sigur ieseam pe undeva in decor.

Undeva pe coborarea de la spital spre Muscel este un loc de recreere, cu banci si multe gratare. Cum era multa animatie, gratare fumegand, ma trezesc strigand spre colegul de bicicleala: „care zici ca e al nostru?” Imediat, aproape toti de la gratare s-au uitat spre noi :))

In fine, iata-ne pe Muscel, unde este alt loc fain de recreere:

Facem dreapta spre Cornu, coboram niste serpentine, trecem un pod metalic pe care incape doar o masina si gata, hop in Cornu. Fiind panta mare, cobor de pe bicicleta si ma apuc de mancat o rulada. Pana la loc drept am mancat o rulada intreaga 🙂

Urcam spre manastirea Cornu dar nu pentru a o vizita… desi este un urcus solicitant, din directia noastra era calea cea mai scurta spre Crucea din Cornu. Urcusul e rau-rau si a durat vreo 10-15 minute. Dincolo de manastire surpriza… au asfaltat pana la Cruce. Si ce noroaie, si ce salbaticie erau anul trecut pe acolo…

De acolo am venit, un pic mai jos este manastirea.

Crucea de la Cornu

Mai facem un popas si aici… dupa care urmam un drum de pamant ce trebuia sa ne scoata in cartierul Frasinet ce tine de Breaza.

Drumul urca un timp dar apoi numai coboara….

Exista si un marcaj punct rosu dar nu stiu de unde vine si unde duce… ca nu are relevanta pentru mine zona in cauza 🙂

La un moment dat, o muzica data la maximum ne anunta ca ne apropiem de cartier. Vine si o intersectie de drumuri de pamant, ne oprim sa consultam gps-ul… parca ocolea ceva dar tot in Frasinet ajungea. Ce zicem noi? Hai pe aici, la vale…

Se vedea o ditamai casa, cu aspect de ferma…un gard dat intr-o parte… Cum era vale, ne tot ducem din inertie. Primul caine observat stationa linistit pe stanga, cred ca surprins. Din dreapta vad niste ciobanesti, unii legati, vreo 2-3 liberi, niste oameni prin curte… Era clar, noi treceam binemersi prin curtea unor bastinasi :)) Acestia au potolit cainii insa nu pe toti si ne trezim cu patrupezi pe langa biciclete. La mintea mea… iau mana de pe frana in ideea de a intra cu viteza intr-unul. Si asa erau hopuri, denivelari… abia a scapat cainele. Treaba este ca daca il buseam zburam cu bicicleta cu tot peste colegul din fata. Cainele poate scapa el dar noi pe panta aceea sigur ne rupeam ceva. Noroc ca a fost cainele mai destept…

Am iesit la asfalt si tot coborare pana la DN 1, iesind langa halta Nistoresti. Consultand mersul trenurilor am vazut ca aveam un tren peste 2 ore. Prin urmare, am mai facut 3 kilometri pe sosea pana in Comarnic ca sa ne oprim la o terasa….

Doua cafele Julius Meinl, o limonada, o pizza mare…. partea mea :))

Ne suim in tren, la casa de bilete ne-au spus ca nu aveau vagon de biciclete, chestia asta apare si pe site deci… nu ne-au dat bilete de bicicleta. Vine trenul si vedem ca exista un astfel de vagon, pentru biciclete 🙂 Oricum nu a venit controlorul si nu i-am dat niciun ban.

De-ale Pastelui: vanatoarea de oua, excursii, stiri, filme…

Uite asa pierdem sirul zilelor si parca este tot o sarbatoare continua 🙂 Un ochi insa trebuie sa-l avem permanent deschis, ca sa vedem ce se mai intampla prin jurul nostru, sa nu ne ia valul, mielul chiar asa.

Deci, genocidul mieilor s-a incheiat… auzisem ca pe la un milion de miei au fost sacrificati pentru stomacurile „credinciosilor”. Ca in povestea cu sfintii mucenici, cu zecile de pahare. Este clar ca inventam pretexte, ca daca suntem multi, inseamna ca suntem in randul lumii. Numai ca impunand prostii, ne prostim in timp, de-a binelea.

Mai departe…

Ca in fiecare an, cei de la Muzeul National Peles au organizat pentru copii, un concurs, o vanatoare de oua. Copiii trebuiau sa caute ouale ascunse pe terasele castelului Peles. Asta este o idee foarte interesanta, sa folosesti obiectivul turistic si pentru altceva.

DSCF7699Castelul…

Bun…. si il inscriu pe Rares. Cu acordul lui, evident. Ca nu poti face nimic cu el, daca nu-l intrebi inainte. El zice da si mergem la Peles. Vanatoarea, nu mai scriu cu ghilimele, ca intelegeti, incepea la ora 10. Cand a vazut atata lume, Rares a prins a se razgandi… ca nu mai vrea, ca nu-i place numarul, ca nu merge fara mine…

DSCF7647„Merg cu tine sau nu merg”

DSCF7650

DSCF7651Organizatorii ascunzand ouale

DSCF7652

DSCF7653

DSCF7656

Se da startul si spectacolul incepe. Vreo 150-200 de copii alergand pe terase, scotocind arbustii ornamentali… fain de tot 🙂 Rares nedezlipit de tati, a strans si el … 4 oua 🙂

DSCF7669

DSCF7673Daca ar fi vazut Carol I toate acestea 🙂 Oricum, Rares stie inca de anul trecut pe cine reprezinta statuia.

DSCF7677

DSCF7679Copiii care nu au gasit oua, au primit de la organizatori…

DSCF7684

DSCF7703Pana la urma a iesit cum a vrut, parintii mai asculta si de copii 🙂

Nu stiu ce mi-a venit, nu am pe ce sa dau vina, pe prostie poate… dar ma trezesc de Paste cu noaptea in cap… ca sa vad meciul lui Bute. Cred ca din cauza muncii si a lipsei de somn, faceam exact invers lucrurile. Ma trezesc sa vad cum „Lucian Bute are din nou sansa sa devina campion”. Lupta omul prin America. Timp de 12 reprize nu am vazut nimic serios, nici un alt Bute sau ceva de un anumit nivel. Pana la urma meciul s-a terminat la egalitate, insemnand ca strainul si-a pastrat centura.

Bute a facut un meci foarte prost, nu a avut agresivitate, parca lovea in reluare… am constatat doar ca adversarul lui avea o parere apropiata de a mea. Arbitrii chiar au dat o decizie eronata, cu egalitatea… Bute a fost sub valoarea adversarului. Nici nu si-a luat cine stie ce bataie dar nici nu a facut mare lucru. Dupa meciul acesta, mi-e clar ca mafia pariurilor dicteaza in sportul asta, cei doi arbitri fiind cu siguranta compromisi. E parerea mea si nici nu mai doresc sa vad vreun meci de box cu Lucian Bute, cetateanul nostru de onoare! Bine, pe aici, prin tara, deja lumea spunea ca a facut un meci senzational. Cred ca s-au uitat la meciurile din anii trecuti…

Dar mi-am luat revansa si am plecat la iarba verde. Nu la pascut, ca postul trecuse ci la un gratar. A fost bine, ca am fost intelesi fara drob si altceva de miel. Dupa mirosul din piata Dacia, nu mai imi trebuie nici macar pastrama, luni bune de acum inainte. Dar nici cumpatat nu am fost… am pus in sacose claie peste gramada, carne de porc, pui, mici de la Matache macelarul si Selgros, de parca mergeam sa stam 2 zile pe acolo. Pentru ca doar eu am luat un gratar mic, ceilalti uitasera gratarul mare acasa, ore bune am facut gratar. M-am enervat un pic, dar nu mai zic nimic…

Si apoi daca m-am apucat de treaba pana nu am pus pe foc tot ce aveam nu m-am lasat 🙂 Asta parca era duminica, abia marti am mancat ultimele bucati de carne facute la gratar.

DSCF7709Noroc cu metoda asta invatata de mic, de la batrani, ca altfel ne prindea alt Paste.

DSCF7715Rares facea experimente cu focul… aprindea bete, apoi le stingea infigandu-le in pamant. Bineinteles, ca nici nu iau in seama sfaturile „nu-l lasa sa se joace cu focul”, ca se invata, ca nu stiu ce. In primul rand ca nu trebuie sa ne luam dupa invataturile astea babesti si prostesti, pe care le tot auzeam in comunism. Unii au ramas si in prezent indoctrinati astfel. Mai lipsea povestea cu „Fetita si chibriturile”… ca sa o punem pe foc, nu ca sa o citim. Cata vreme lucrurile sunt sub control, ma enerveaza sfaturile acestea. Nu stiu ce ar fi putut lua foc, iarba verde poate…

Tot de Paste, am primit un frumos mesaj, cel mai frumos. Saru-mana, d-na Alina. Nu e de la cine te astepti, ci de la cine nu te astepti. Am un respect deosebit pentru femeile inteligente, sigure pe ele, care nu au nevoie de un barbat pentru a reusi in viata, care stiu sa fie serioase, cerebrale, cu o anumita eleganta si delicatete in exprimare.

Dar Pastele nu a venit la pachet doar cu lucruri frumoase 😉 Am niste prieteni, doua familii din alt oras, cu care am mai fost eu in excursii. Si s-au dus astia de Paste, pe la Dunare, undeva pe langa Babadag parca. Voiau sa mearga in Delta, la Crisan, dar si-au schimbat planul. Au plecat oamenii la gratar, dar cum partea barbateasca era serios impartasita, au gasit lemne si au facut focul dupa vreo ora. Focul ardea, jar nu se facea. Si iau femeile initiativa, una ma suna, ca eu sunt „Adi de la Busteni” (cred ca trebuie sa compun cateva manele, ca nu mai tine!). Imi descrie lemnele, eu nu inteleg ce fel de arbori ar fi, ca pe acolo creste altceva… incerc sa fiu util si le spun sa nu stranga lemne putrezite sau cu miez la mijloc. Intelesesem ca barbatii doar din acestea adunasera. Nu stiu ce o fi fost, probabil lemn de soc 🙂 Peste vreo ora ma suna sotul ei si ma ia cu „vino, ba, tu, si fa focul… plus tot felul de injuraturi”. I-am promis o bataie cu proxima ocazie, ca barbatul treaz sau beat, cam totuna, cand e vorba de prostii 🙂 Ne-am impacat seara pe Facebook.

DSCF7722

DSCF7727Ne mai uitam la munte, Caraimanul si Valea Alba

Ma suna si Micutul morocanos. El nu suna sa faca urari niciodata, are mereu un scop serios. Era in Pestera Pustnicului. In sinea mea m-am mirat ca e acolo, ca nu pare genul de a intra intr-un astfel de loc. Imi zice ca este o cruce metalica la intrare, eu ii zic „Neofit, Teofil”… nu am mai apucat sa-i spun ca este ridicata in amintirea unor monahi de la manastirea din apropiere, pe unii i-am cunoscut si eu cand eram mai mic, ca imi rosteste numele si prenumele. Eu rad, aud in telefonul si rasul lui Cezar, care era cu Micutul… doar ca Micutul citea o inscriptie 🙂 Cand dormisem eu cu ani in urma in acea pestera. M-a urmarit chestia asta si a doua zi… „Al naibii” nu stiu cum a gasit-o! 🙂 Micutul acesta morocanos a avut mereu multa logica, si face repede tot felul de legaturi, e atent la detalii.

DSCF7728Valea Alba

DSCF7730Aspect Valea Seaca a Crucii

Am vazut si un film legat de Mantuitor, un film nou, pe care nu-l mai vazusem. Aici e link-ul:

http://www.filme-bune.net/risen-misterul-inaltarii-2016-filme-online-subtitrat-in-romana/

Filmul e nou, pentru ca este din 2016 🙂

Luni am plecat ca sa nu stam acasa. Vremea nu a mai fost ca in ziua precedenta dar traseul era destul de simplu: Busteni – Gura Diham – Saua Baiului – Dihamul Militar – Valea Iadului – Valea Leuca – unitatea vanatorilor de munte – Muchia Lunga – Gura Diham – Busteni. Ar trebui sa-l constitui intr-un articol separat dar nu are rost, ca nu este cine stie… si drumurile sunt pline de noroi, distruse de cei care taie padurea. Nu aveti ce face pe acolo… O sa descriu putin, totusi:

Am plecat la 9 de acasa si ne-am intors la 15:35.

DSCF7737Aici mi-am facut „selfie” 😉

DSCF7739Imi place cand vad poienile din Valea Cerbului pline de corturi si rulote. Mi se pare o atmosfera superba. Ar trebui luata o taxa cat mai modica, important este ca vin atatia oameni la munte, sa se simta bine.

Bine, parerile vor fi impartite mereu pe aceasta tema, important este ca autoritatile sa nu tina cont de cele cateva exprimate. Ca astea sunt facute de „telectuali” care fie au ceva cu primarul, fie nu inteleg bucuria celor de pe la orase care vin aici sa-si petreaca timpul liber. Oricum, nu ar fi in stare sa se mobilizeze si sa-si petreaca macar o noapte cu cortul. Tot felul de constipati care nu pot dormi de grija altora si vin cu tot felul de proiecte europene, modele austriece 🙂 Auzisem intr-o zi, ca au fost si pe la primar cu idei din acestea si ca ei au zis, ei au auzit. Trebuia sa-i fi scos pe iesirea de serviciu ca oricum era prea mult ca au intrat pe cea oficiala 😉

Nu e vorba ca tin la ideile mele, ma enerveaza arogantii astia cu nu stiu cate facultati, fie parveniti pe aici, fie cu ani de zile de bramburit prin strainatate. Vin ei sa ne invete turismul austriac sau nu stiu ce alt model. Ei nu au dormit o ora intr-un cort sau intr-o rulota si deja cunosc problemele. Imbecilii astia, comunisti au ramas in gandire, si tot vor sa aplice ce au invatat in trecut. Adica sa plece acei oameni de prin poienile Vaii Cerbului, ca sa fim europeni. Pe mine ma doare undeva de modele din acestea, europene… imi place ca acei oameni, majoritatea varstnici isi petrec batranetile in natura. Toalete ecologice le-a pus Primaria, pubelele pentru gunoi se golesc la timp, padurea cade pe ei, deci au de unde lua lemne, cumparaturile le fac din Busteni… oamenii au generatoare, panouri solare, fac tot felul de cosmetizari, se adapteaza…

In realitate, specimenele astea „telectuale” care vor gonirea rulotistilor si a celor cu corturi de pe Valea Cerbului, sunt comunisti indoctrinati pana in maduva oaselor, aroganti, tupeisti, oportunisti si mari nesimtiti. Oricine ii recunoaste, ca nu au cei 7 ani de acasa. Totul este copiat, imprumutat, nu au personalitate, fac doar ce fac si altii. Cand unul da tonul la tv cu ceva, fraierii astia preiau si fac aidoma. Citeaza prosteste, nu au idei originale si desi provin din sate sau din comunitati modeste, nu au caracterul cinstit al taranului… sunt doar caractere de Ion din Rebreanu…

DSCF7758Porcii de la cabana Gura Diham… Cum umblau prin padure am crezut initial ca or fi mistreti.

DSCF7768Coborarea de la Dihamul militar

DSCF7774

DSCF7778In drumul forestier de pe Valea Leucii. Noi am venit din stanga, pe langa cladirile acelea parasite.

DSCF7782Asa se merge pe 2-3 kilometri, deci nu aveti ce cauta pe aici. Pe drum, sumedenie de urme de animale salbatice, in special mistreti si ursi.

DSCF7788Utilajul acesta a transformat zona

DSCF7792Am trecut si pe langa tancul-tinta, relicva veche de pe acolo, ca sa nu fim nevoiti sa traversam apa pe langa podetul prabusit. Am gasit un vad mai bun…

DSCF7796Podetul distrus… este asa de cand il stiu, adica de cand nu l-au mai reparat benevol vanatorii de munte. Poate daca-l vad aici, cine stie, il refac tot ei.

DSCF7805Si traseul pe care ne-am intors spre Muchia Lunga, era arat pe vreo 2 km.

DSCF7813Predealul in urma noastra. Frumoase locurile acestea, dar din cauza degradarii traseelor turistice nu am intalnit pe nimeni… si era a doua zi de Paste.

DSCF7822Predealul ceva mai apropiat

DSCF7852Gata, am vazut Bucegii 🙂 Tinem Muchia Lunga prin padure, pentru scurt timp, apoi facem brusc dreapta ca sa iesim la Gura Diham, pe unde este micul orasel de corturi si rulote. Am coborat in circa 20 minute pana la drum si cam atat a fost.

Acasa, tot felul de stiri… cica serviciile germane supravegheaza cateva zeci de moschei. Imediat ma mir, de parca aia s-ar arunca in aer in moschei si nu in mijlocul „necredinciosilor”. Dar cine stie, urmareau poate cine intra si cine iese. Am rezerve ca astia pusi pe rele se expun prea mult.

Mai vazusem si stirea repetata a nu stiu cata oara, cum Kovesi de la DNA spunea ca nu a primit informatii in anchete de la SIE. Si o „mandrete” de la acel serviciu spunea ca nu au primit solicitari 🙂 Ca ei nu urmaresc cetateni romani ca fosta Securitate. De fapt, ii doare la basca. In schimb, serviciul de informatii german a fost capabil sa recruteze un functionar bancar strain, sa-i dea 4 milioane de euro pentru a primi un cd, cu nemtii care aveau averi ilicite in acel stat. Pai si asta face un serviciu de informatii externe, urmareste ca unii romani sa nu pagubeasca Romania, se implica in combaterea coruptiei si evaziunii. Ai nostri, somn pe toata linia frontului. Germanii si-au scos banii dati functionarului de zeci si zeci de ori.

In 2012, serviciile de informatii franceze predau Greciei un cd cu aproape 2000 de greci care aveau averi ilicite depozitate in strainatate. Ce au facut grecii? Nimic! 🙂 Cu siguranta, si ai nostri au primit dar nu i-a interesat! Ar trebui deschisa o ancheta, cerut prin reprezentantele diplomatice daca au existat astfel de schimburi de informatii, apoi inculpati „patriotii” astia de serviciu.

De aceea nu prea ma uit la teveu ca nu ai ce vedea sau auzi, nu are rost sa-ti incarci mintea cu toate prostiile si sa-ti pierzi timpul privind ce fac sau zic altii, cand ai propria viata de trait.

Bun, vine a treia zi de Paste… excursia la Cascadele Vanturisului. Oameni importanti, de! 😉 Printre ei si unul cu nu stiu ce Elbrus facuse el si enspe varfuri. Omului, lider de opinie, ii explic telefonic cu o zi inainte, ca nu facem nicio excursie daca ploua, pentru ca merg sa ma relaxez nu sa fiu atent la fiecare piatra, din miile pe care le-am fi calcat in picioare, prin acea zona… de altfel, destul de periculoasa pe ploaie.

El nu, ca mergem oricum. Eu i-am zis ca nu-mi stric ziua, avand grija de nu stiu cati pe care nici nu-i cunosc, si umbland brambura prin albie de parau vijelios pe timp de ploaie. Pe acolo trebuie sa sari din stanca in stanca, poti scapa in ochiuri de apa, iti poti rupe ceva si e greu sa te scoata cineva de pe acolo. Cand merg cu necunoscuti, nu merg pana nu sunt indeplinite niste conditii de siguranta. Nu merg asa, de dragul de a respecta ziua fixata. Mai cunosc cativa astfel de inconstienti, care anunta pe facebook, ca vor merge, ca vor face si apoi… ca sa nu rada lumea ei, adica prietenii virtuali, merg prin ploaie, prin apa, isi asuma niste riscuri inutile. Nu vreau sa fiu un astfel de om de munte. Pe munte nu mergi cand vrei tu ci, cand sunt niste conditii specifice intrunite.

Bine, e greu de inteles asta, cand le sti pe toate. Dimineata ploua, tot muntele era acoperit, excursia s-a amanat. Adica eu si prietenii mei nu am plecat. Cei cu Elbrusul s-au dus. Din Poiana Vanturisului s-au intors, ca parca prea ploua! Uite asa se mint unii singuri, si incearca sa convinga pe altii ca sunt niste valori 🙂 Cine stie ce or fi postat pe Facebook 🙂 Sa vada lumea ca sunt Cineva… nu as putea fi in asemenea hal de prostie!

Na, au trecut si sarbatorile acestea! 🙂

Doua proiecte. Astazi primul: Asociatia Inima Copiilor

Intai, sa va spun ca m-am binedispus putin acum de dimineata citind cum se spalau bani la o manastire. Geniala metoda :))  Este vorba de o manastire din Oradea, prin contul careia au trecut 1 milion de lei. Nu pare cine stie ce la cate se fac prin Romania, ma intreb cum au prins de veste autoritatile? Ce tare este chestia asta! Sa speli bani printr-o manastire. Nu te prinde nimeni. Asa pare. Cred ca era vreunul dintre cei acuzati, supravegheat, si tot intra pe la banca. Si oamenii legii s-au interesat la banca si au vazut contul manastirii. Si ce legatura poate avea unul ce are „coada” cu o manastire? Decat una necurata 🙂 Apoi nu a mai fost greu. Foarte tare, sa speli bani printr-o manastire. Nu ar trebui pedepsit prea tare cine a gandit asta :)) Un milion de lei a costat prapaditul de camping de la Zanoaga din Bucegi, unde nu sta si nu va sta nimeni. Ar trebui sa cautati si sa cititi stirea! Da’ nu va mai obositi:

http://www.digi24.ro/stire/Perchezitii-la-manastirea-Sfintei-Cruci-din-Oradea-intr-un-dosar-de-spalare-de-bani_93231

….

Dar nu acesta este subiectul. Sunt doua proiecte mari. Unul il voi descrie astazi, pe celalalt maine. Primul este o actiune de alergare pentru niste copii, al doilea este ceva ce multi asteptau de mult. O metoda eficienta de a proteja Bucegii, in comun…adica implicandu-ne mai multi. Sa vedeti ce simplu este 🙂 Maine o sa aflati!

Asa cum suna si in titlu, Asociatia Inima Copiilor se preocupa de copii, actiuni caritabile, etc, ceva frumos. M-am gandit sa le dau si eu o mana de ajutor afland de la prietenii de pe maraton.info.ro, ce ii am la Blogroll.

Care este miza?

ING Asigurari de Viata da acestei asociatii cate 2 euro pentru fiecare kilometru alergat in perioada 7-13 aprilie 2013. Poate oricine sa participe. Si m-am gandit eu:

Ia sa alergam putin, eu si cativa prieteni, cam 20 km si uite asa de fiecare, se aduna pentru acei copii, cate 40 de euro. ING a pus la bataie 20.000  euro deci trebuie alergat :)) O vor face si altii prin toata tara. Nu conteaza cat alergi, orice kilometru este important.

74

M-am gandit la un traseu simplu. De la o borna din Poiana Tapului si pana la Biserica din centrul Predealului sunt cam 20 km, pe DN1, traseul fiind: Poiana Tapului-Busteni-Azuga-Predeal. O sa caut si un tren de intoarcere, astfel incat sa fim cat mai motivati, sa ajutam si copiii, sa prindem si trenul de intoarcere :))

Cine vrea sa citeasca despre campanie, am selectat doua pasaje:

„Dupa ce-ai facut tura, trimite-ne un mail la paul@inpascupaul.ro (cu nume, varsta, distanta cu care contribui si locul in care ai parcurs-o): la finalul zilei vom pune pe pagina fiecarei etape o lista cu participanti si distanta adunata. (Primim cu bucurie si fotografii sau filme din timpul alergarii, bineinteles.)

ING Asigurari de Viata va rasplati fiecare kilometru din cei adunati intre 7 si 13 aprilie cu o donatie de 2 Euro catre Inima Copiilor. In total ING Asigurari de Viata pune la bataie 20.000 de Euro, kilometru cu kilometru, 2 Euro cu 2 Euro, haideti sa ii obtinem pe toti!”

http://www.inpascupaul.ro/