Traseul turistic: Azuga – Valea Grecului – Muchia Lunga – Diham militar – Cabana Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un traseu prin zapezi, un decor natural de basm, o ocazie destul de rara…

Duminica, 27.01.2019.

Faptul ca te nasti si cresti la poalele unui munte, te ajuta sa intelegi niste lucruri poate un pic mai bine ca altii. Pentru ca tu te uiti la munte zilnic si iti cam dai seama de unele chestii. De multe ori ma uitam in ianuarie spre Poiana Izvoarelor-Saua Baiului si intr-o zi era de mers pe acolo, in alte trei nu prea. Adica, in ce sens era de mers?

Cand ai mai fost prin zona aceea de cine stie mai cate ori, te mai duci pe acolo in anumite conditii. In cazul de fata, sa fie senin dar nu prea cald, iar zapada sa stea pe copaci. Daca prinzi un moment din acesta chiar esti norocos.

Se face 9 dimineata, ma uit, toate conditiile erau intrunite, plus ca eram si liber… lucru uimitor 🙂

Astept un prieten sa-mi raspunda daca merge, el nu raspunde, dar raspunde altcineva. Plecam cu un tren regio particular la 10:50 in Busteni si peste 5 minute coboram in Azuga. Cumparam cate ceva de la o magazin, apoi mergem spre traseul marcat cu triunghi galben situat in apropierea garii.

Gara Azuga, pe fundal Caraimanul, Costila

Crucea

Prin padure. Zapada aproape de marcajul turistic…

Fereastra spre Releul Costila

Si acesta era taramul in care speram sa intram 🙂

Vreo 2 ore de poezie din aceasta…

Marcajul la nivel cu genunchiul

Se mergea perfect, poteca era batatorita.

Printr-o alta fereastra se vedeau niste persoane la Crucea din lemn de pe Vf. Grecului.

Cerdacul, Vf Obarsiei

Alta planeta 🙂

Langa Saua Grecului

Intinzi mana si atingi Moraru

Bucsoiu? Ornat cu totul…

Pe acolo am venit

Molizi specia zombi 😉

Grupul care era pe varf

Aproape de Dihamul militar

La relee, in Saua Baiului

Aici ne-am intalnit cu seful Salvamontului Busteni, d-l Gigel Haiduc si cu ajutorul sau, d-l Viorel. Stam un pic la povesti, eu eram mai dezbracat… geaca era prin rucsac. Ei pornesc apoi spre Muchia Lunga-Busteni, noi spre Poiana Izvoarelor.

Salvamontistii

Apoi, de pe aici nu am mai prins soare, ca sa ne mai bucuram de peisaje cum trebuie.

Aproape de cabana

Cum este in cabana am spus intr-un articol anterior…

Pe langa indicatoare, apoi pe la Gura Diham… sosire pe la ora 16 in Busteni.

Romania 100: Predealul si Azuga participand la sfintirea troitei eroilor din Muchia Lunga

Administratiile locale din Predeal si Azuga, vanatorii de munte din Batalionul 21 „General Leonard Mociulschi”, Salvamont si institutii silvice din zona Brasovului, preoti, jandarmi… s-au intalnit ieri, 26.06.2018, pe ultimul aliniament de aparare a Vaii Prahovei din anul 1916, in Muchia Lunga, loc in care a fost ridicata o cruce din lemn in amintirea eroilor cazuti prin acele locuri.

Un moment de exceptie as spune! Atunci cand mai multi se aduna pentru a-si aminti de cei care au murit pentru Romania Mare este o bucurie, aceasta pentru ca astfel de valori/atitudini nu trebuie sa moara odata cu aceste timpuri.

Administratia locala din Predeal s-a gandit sa mai realizeze o actiune in contextul Centenarului Marii Uniri si, astfel, Salvamontul, voluntari si personal din primarie, au lucrat mai multe zile in Muchia Lunga si acolo au amplasat o cruce din lemn. De la aceasta actiune nu puteau lipsi cei din Batalionul 21 vanatori de munte sau cei doi primari din Predeal si Azuga, oameni care pun suflet in tot ce fac.

Rand pe rand soseau participantii.

Vanatorii de munte

Garda drapelului. Ieri a fost si Ziua Drapelului.

Unul dintre cei mai mari patrioti din Valea Prahovei, d-l profesor Ioan Campan infasurand crucea cu banda tricolora…

…ajutat de viceprimarul Predealului.

Comandantul B 21 „General Leonard Mociulschi”, d-l colonel Cristescu si Primarul Predealului d-l Sebastian Flesieru

Intonarea Imnului National

Garda Forestiera Brasov, in stanga

Predeleni

Sfintirea crucii de catre preotul paroh al Predealului, d-l Lucian Vitan

Pe fundal Crucea de pe Caraiman

Pe fundal Coltii Morarului

Sarutand Crucea… apoi a urmat binecuvantarea participantilor.

Discursul comandantului a adus un moment de maxima constientizare in randul participantilor.

Evident, d-l profesor Campan, nu avea cum sa nu rascoleasca prin cuvintele sale sufletele participantilor. A prezentat diferite episoade de istorie locala dansul fiind un permanent cercetator, a prezentat documente… Istoria se transmite diferit atunci cand omul din fata ta simte si intelege sacrificiile inaintasilor. D-l Campan ramane peste timp, o personalitate a acestor vremuri, indiferent de cum va fi viitorul! Acest om a sadit in generatii de elevi, iubirea de tara si anumite valori. As putea enumera multi profesori din zona noastra care fac la fel. Insa, d-l Campan ramane liderul incontestabil datorita actiunilor sale si datorita zecilor de ani de activitate la catedra.

Prezentand un glont de la o mitraliera, glont gasit chiar pe Muchia Lunga.

Oriunde merge, acest domn poarta cu sine tot felul de elemente care-i amintesc de istoria locurilor si e mereu pregatit sa sustina o lectie de istorie. Are oriunde tot ce-i trebuie asupra lui. In mana tine un livret, un document din Primul Razboi Mondial… tot Campan il chema si pe posesor. Deci, d-l profesor vine cu o traditie in spate.

Reprezentantii Predealului. Cel cu ie este unul din artizanii ridicarii acelei cruci, un om special, d-l Turea Iliuta. El a transportat toate materialele pentru ridicarea crucii si, alaturi de d-na director a Casei de Cultura din Predeal plus Salvamont s-au preocupat de buna organizare la fata locului, a evenimentului.

Depunere coroane

Jandarmii

Politistii

Coroanele de flori

La final, cei doi primari, d-l Flesieru din Predeal si d-l Barbu din Azuga si-au strans mainile in fata simbolului de omagiere a eroilor.  Cum am mai zis, la Predeal, fosta localitate impartita in doua de frontiera, chestiunile cu cinstirea eroilor se simt un pic diferit fata de alte locuri. Curand, va urma si la Azuga un eveniment special.

As incheia cu dedicatia din cartea „Predealul prin ochii tai…”, aparuta in anul 2016:

„La 100 de ani distanta de luptele pentru apararea Predealului din Octombrie 1916, aducem, prin aceasta carte, un omagiu celor care prin sacrificiul lor au facut posibila desfiintarea granitei seculare si nedrepte de la Predeal!”

Candva, a fost granita chiar in inima tarii! Sa nu uitam!

La revedere, Lucian!

In urma cu vreo 10 ani, cu ocazia unor excursii pe munte, ne-am cunoscut mai multi. Mai exact, un domn profesor a avut initiativa de a ne strange la un loc. Asa am cunoscut si alti pasionati de munte din Valea Prahovei.

Unul dintre acestia a fost Lucian Stan, cunoscut in zona noastra de la tv. Pentru ca lucrase la statia din Sinaia a Antenei 1, acum nu stiu cat… vreo 15 ani sau mai bine.

Un baiat fain, care treptat ne-a invatat pe toti tainele fotografiei si care ne repara tuturor calculatoarele, laptopurile… Era sufletul oricarei excursii desi ii ziceam Micutul morocanos. Asta pentru ca fiind o fire introvertita, cateodata se retragea in lumea lui si iesea cand voia el. Ne obisnuisem cu felul acesta al lui de a fi si nu ne suparam niciunul. Nici nu cred ca putea cineva sa se supere pe el, fiindca era genul de baiat super bun, care nu deranja si nu a deranjat pe nimeni niciodata.

Era foarte analitic, simtea imediat oamenii, greu lasa pe cineva sa intre in lumea lui. Uneori urca singur pana la Cota 2000, sa prinda tot felul de peisaje pe care le astepta cine stie de cand.

Muchia Lunga

Anul trecut, a fost la un spital pentru ca avea niste probleme. Vestile au fost foarte proaste… avea cancer.

Si, de atunci, viata i s-a schimbat total. El ajungea la medic o data la 10 de ani… A urmat aceiasi pasi pe care ii face orice bolnav din tara asta, cunoscand umilintele si mizeria sistemului medical de la noi. L-au operat de cateva ori, slabise foarte mult, cand terminau o operatie, dupa un timp il chemau ca mai era ceva…

Bietul de el, ca de obicei, foarte rar spunea ce dureri are…

Inainte sa ajunga in Bucuresti, sa plece din Sinaia, imi spunea ca pe la 40-42 ani, incep multi sa se duca. Tot citise el pe net si asta era concluzia lui. Noi, prietenii, tot incercam sa-i formam alte concluzii, sa aiba o atitudine pozitiva. Unii oameni insa nu pot avea astfel de atitudini fiind mai sensibili. Dincolo de glume si de tacerea lui, era extrem de sensibil, usor de jignit.

Ma intreb ca prostul daca nu se opera si urma un tratament naturist, orice altceva decat mersul din spital in spital, oare era mai bine? Acum concluzia mea este ca aproape toti bolnavii operati de cancer, mor in perioada urmatoare.

Cu timpul, ne-am obisnuit sa-l stim la Bucuresti, alaturi de familia sa. Cand mama, matusa, sora, roiesc in preajma lui, tragi concluzia ca e pe maini bune. Doctorul spune ca se recupereaza in timp, el sustine ca-si vinde casa de la Sinaia pentru ca aici e prea frig si umezeala nu i-a facut bine si nici nu-i va face. Noi intelegem ca boala l-a obligat la alt drum.

Pe marginea lacului Bolboci

Acum imi dau seama ca povestea se derula pe niste coordonate gresite. El, ca de obicei, era un baiat cuminte care nu voia sa deranjeze pe nimeni. In general, stilul lui era de negare, de izolare, de asta este. Cred ca un astfel de bolnav trebuie adus in zona unde-i sunt cei mai multi prieteni, eliminata distanta. Niciun prieten sau ruda, nu poate veni zi de zi la el sa-l viziteze si sa-l incurajeze daca sunt distante mari. Cred ca astfel de persoane au nevoie zilnic de sustinerile prietenilor. Cred ca niciun bolnav nu trebuie crezut si, din acest motiv, trebuie adus acolo unde sunt mai multe cunostinte, astfel incat fiecare prieten sa-i ocupe periodic din timp. Stiind ca el a fost mereu singuratic, ne-am pacalit ca o sa fie bine.

Ultima oara am vorbit pe WhatsApp cu el, ii trimisesem niste poze, ii spuneam ca Rares si Andrei il iubesc, copiii fiind bucurosi ca mereu Lucică le-a reparat un laptop mai vechi plin cu jocuri. Erau poze cu cei mici la muzeul „Grigore Antipa”, de la ziua lui Rares din ianuarie etc. Alte poze erau cu peisaje recente si pe unde am mai fost…

Il urmaream insa pe WhatsApp, vazand cand intra. Ultima oara a fost pe 1.02. Intra zilnic pentru ca mai multi ii trimiteau poze de pe munte etc. Pe 2.02 nu a intrat, nici pe 3.02. Nu m-am gandit la ceva rau, am crezut ca este vreo toana sau se odihneste. Ieri, eram la intrarea in Brasov dinspre Predeal, telefonul a sunat de cateva ori dar fiind langa masini, nu l-am auzit. Pe la 10 si ceva, am citit un sms de la Dorin, un alt prieten: „Azi dimineata la 7 a murit Stanley”. Pe Facebook mai era un mesaj similar de la Emil. Mesajul l-am inteles dupa vreo 2 ore si acceptat abia pe la 1 noaptea. Uite asa, cei din jurul nostru pleaca usor-usor; nu e obligatoriu sa depasim 65 de ani pentru a incepe astfel de observatii.

Tot pe Muchia Lunga…

Viata, cu siguranta este nepretuita, o traiesti cum vrei si cred ca ti-o si hotarasti in proportie foarte mare. E important sa ai prieteni, sa-i lasi in viata ta pe cei care vor sa fie in viata ta, sa comunici, sa impartasesti, sa gasesti oameni care sa viseze cu tine si cu care sa faci planuri de lunga durata. E important sa nu te incarci cu ura, cu nemultumiri, sa speri ca maine poate fi mai bine, sa fii mereu prins in cotidian, sa-ti propui a face multe fapte bune. Sa-L asezi in centrul vietii tale pe Dumnezeu! Foarte posibil, cand esti descoperit cu asa ceva, nu mai poti constientiza toate acestea si cercul devine foarte restrans.

Haosul acesta pe care-l vedem in societate, ne-a departat unii de altii, viata te obliga la tot felul, facturile bat la usa, preturile cresc, parca totul in jur e foarte volatil si nu poti face o prognoza pe termen mediu. In mijlocul la toate acestea, abia te mai vezi pe tine cu problemele ce te inconjoara. Si uite asa ne rupem de traditii, de alti oameni, de o evolutie normala, manati azi la stanga, maine la dreapta, uitam de cei dragi, de cultura si de atatea altele. Chiar vorbeam ieri cu un prieten ca este o apatie totala cu acest Centenar. Spunea ca trebuie explicat ce s-a schimbat in noi, cum de aceia de acum 100 de ani simteau intr-un fel si cum de noi, azi, suntem atat de dezbinati si de plini de ura.

Acum, Lucian nu mai este decat in amintirile noastre si prin locuri ca Valea lui Bogdan, Cota 2000, Valea Pelesului, Poiana Stanei Regale, Muchia Lunga, Valea Gaura, Vf. Omu… locuri ce ne vor aminti mereu de rasul, glumele, ironiile cu care presara orele unui traseu turistic.

„Mai scrie ba’ si tu ceva pe blogul ala!”, era un indemn pe care-l auzeam des de la el. Na, uite ca am scris… trist este ca tu nu vei mai putea citi vreodata!!!  😦

Dumnezeu sa te odihneasca!

COMPLETARE: miercuri-07.02.2018. E bine sa ramana undeva si acest moment…

06.02.2018 – inmormantarea lui Lucică.

Am ajuns cu Dorin, despre care se poate spune ca i-a fost din copilarie cel mai apropiat prieten. La ora 1 incepea slujba religioasa. Pana atunci, am fost la capela sa-l vedem si sa-i aprindem o lumanare. E groaznic sa-ti vezi un prieten bun in asemenea loc. Era cum il stiam, mai slabut parca. L-am atins pe obraz si era atat de rece. Chiar daca l-am vazut si am asistat la inmormantare, tot mi-e greu sa cred ca nu mai este, ca nu ne mai sunam pentru excursii, povesti, calculatoare, ca nu ne mai vedem prin Sinaia. Ca totul e acum doar in sertarul cu amintiri; irepetabil.

Virgil s-a ocupat de aranjamentele cu masa dupa inmormantare si cine a vrut sa mai stea la o poveste, a mers dupa inmormantare la Izvorul Rece. Cei mai multi am plecat la serviciu etc…

Treptat, au inceput sa se adune aproape toti cei care-l cunosteau. Cei care nu au venit, erau la distanta sau prinsi prea tare la joburi si nu au putut scapa.

Am vazut-o pe d-na Carmen caruia Lucica ii spunea „Coana mare” si pe sora acesteia, pe d-nele Cristescu, toti colegii lui din televiziune: Adelina si Marian Negotei, Florin Ghiuta, Razvan Bunea, dar si alti prieteni buni… Emil si fratele lui Ovidiu, familia Curca – Dana si Iulian, Cezar Dobre-fotograful cunoscut mai bine de pe FB si mama lui, Catalin Neague-monitorul din Azuga, multi altii care aveau o legatura bine inchegata cu el, nevenindu-i nimanui sa creada ca participa la asemenea moment…

In biserica, a urmat slujba, cuvintele de final ale preotului-paroh, trecerea pe langa trupul lui Lucica sa ne luam la revedere…

Despre atmosfera, impresii si pareri…

Greu de auzit, de suportat, ce vorbea mama lui cu el. Se invinovatea de tot felul desi facuse orice era posibil… spunea ca nu a avut baiat in casa ci fata, ca el le facea pe toate: si mancare, curatenie, repara orice etc… Ceea ce stim si noi. Si mediul era unul diferit. Tatal lui a fost profesor de muzica, mama profesoara de geografie, el nu avea cum sa fie decat un baiat educat, manierat, cu mult bun simt… Bunul simt este cea mai importanta masura intre oameni.

Lucian a murit duminica, 04.02.2018, la ora 6:45 a.m., la spital, in urma unui stop cardio-respirator. Din cauza durerilor incepuse sa i se administreze in doze mici… morfina. Se crede ca inima lui slabita nu a rezistat la o doza. Mai urmase si un tratament impotriva unei bacterii, E.coli daca am inteles bine, cu care se capatuise prin spitale. Le mai avea si pe ale lui…

Spunea mama sa ca in urma cu o saptamana, cand il vizitase, el a reusit sa se ridice din pat si i-a zis sa-i dea pantofii, hainele, sa plece din spital, sa vina la Sinaia. Mama i-a zis ca saptamana viitoare, sa mai aiba putina rabdare. In alta zi, ne povestea ca i-a zis ca se ruga la Dumnezeu sa moara in somn… ceea ce s-a si intamplat.

Emil a pus pe niste dvd-uri niste poze cu Lucian, sa le aiba cat mai multi.

Lucica si Madi. Pe atunci era prietena lui Emil, azi sunt sot si sotie. Momentul este surprins pe Muchia Lunga… in 2012.

Azi, acel bustean nu mai exista… poate cine stie, vom face candva o banca in acest loc.

Comentarii diverse si pe pagina Comunitatii Bucegilor de pe Facebook: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=839698902868709&id=145785625593377

Multe alte poze cu Lucian sau facute de acesta, le gasiti pe profilul de FB al d-lui Emil Slavu din Sinaia.

„Nemaifiind” terenuri degradate, au ales sa impadureasca poienile din mijlocul padurii!

Mai bifam o „actiune de protectie a mediului” in zona Bucegilor. Stiti ca in Bucegi, ca de altfel in multe alte arii protejate din tara aceasta, lucrurile stau invers. Orice actiune negativa este de fapt una pozitiva dupa mintile unora, si orice minciuna este de fapt un lucru bun, doar ca unii cica nu-si dau seama.

Anul trecut, au plantat iubitori ai naturii, molizi pe marginea DJ 713, in special la gol alpin, in zona Vanturis si la Piatra Arsa. Si, din sute de puieti, unul singur nu s-a prins. Ce se deduce din aceasta? Ca si-a batut cineva joc de ei, invatandu-i alte reguli ale naturii. Sunt mii de locuri ce pot fi impadurite in tara aceasta si tu vii sa impaduresti in varful muntelui! Eu de ani de zile nu mai cred in actiunile acestea ale unor ONG-uri de mediu chipurile, si le abordez asa, circumspect. Sunt pline de tineri care iubesc natura la modul pueril, dezorganizat, usor de manipulat. Iei rucsacul in spate, o cazma in mana si gata ai plecat sa faci bine natura. Mai cotizezi cumparand un poster, un ursulet, un tricou si te-ai implicat 🙂 Cui ai facut bine, chiar nu stiu…

Pai, daca nu mai sunt copaci sa ne arati si noua, nu mai sunt nici paduri. Ce taieri ilegale sa mai raportezi? Cand pui un astfel de afis in garile din Valea Prahovei, mie mi se pare penibilul dus la extrem. Poate tu, autor de afis nu sti cum arata un copac, dar eu din orice gara de pe aici, vad mii si mii de copaci. Cum sa iei in serios, asemenea bufonarie…

Nu i-a amendat nimeni pe acei tineri care au impadurit pe langa DJ 713, cu toate ca era o actiune ilegala sa impaduresti pajisti montane. Niste copii adusi cine stie de unde, care credeau ca iubesc natura. Ce sa le faci?!

La fel ca si cu cainii care umbla prin padure si pe munte, fara stapan. Ce sa le faci? Daca-i impusti, cum spune legea, ei fiind in fondurile cinegetice, nu te mai spala nicio apa. O data se rascoala Facebook-ul si lumea iubitoare de caini incepe sa injure 🙂 Daca le arati ca au mancat o caprioara, nu e cine stie ce, sigur e vreun accident sau vreo inscenare. Si cu ursii la fel. Nu e deloc asa cum credem, ca noi avem ursi si alte tari europene nu mai au, deci ce binecuvantati suntem. Daca e sa te informezi, afli ca tarile acestea intentionat „i-au eradicat”, sa se plimbe omul linistit, sa creasca oi etc. De aceea nu vor sa le dam ursii nostri care sunt prea multi. Nu-i vor nici pe degeaba! Dar e foarte greu sa-i faci pe romanasii nostri cu mintea plina de superstitii si prostii seculare, sa inteleaga unele realitati.

Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi nu s-au confruntat deocamdata cu defrisarile de anvergura. S-au mai taiat evident arbori legal si ilegal, dar nu a taiat nimeni versanti intregi, sa zici ca gata, ai ditamai dezastrul ecologic. Dimpotriva, din Parcul Natural Bucegi, o mare pepiniera naturala, poti extrage anual 20.000 de puieti din diferite specii lemnoase, fara nicio problema. Cum sunt betele de chibrit intr-o cutie, asa cresc molizii, brazii, fagii. Daca ar fi rariti de mici, nu s-ar mai sufoca unul pe altul, si din cinci ar trai toti. Nu unul sau doi.

In fine, starea de prostie ecologica convine atator interese personale. Grav este ca aceste interese personale nu tin cont de faptul ca societatea evolueaza gresit. Gresit sau cum o fi nu conteaza, banul sa curga. Pot muri nu stiu cati oameni, nu conteaza pentru ca in calcul este luat doar profitul. Macar daca ar fi prostita lumea frumos, ca oamenii au nevoie sa creada in ceva mereu. Sa fie frumos, sa fie cel mai cel din lume, buricul pamantului…

Cum treceam eu prin Muchia Lunga-Saua Grecului, acum cateva zile, vad o actiune noua de „refacere a mediului”. Ma opresc si imi zic: „Dumnezeule Mare, astia au trecut si pe aici!” O aruncatura de bat mai incolo, cum te duci spre cabana Diham Phoenix, este o taiere la ras, despre care am mai scris. Si desi era obligatoriu, nu a facut nimeni impadurire. Acolo unde trebuia, nu s-a gandit nimeni sa impadureasca. Sa ne intrebam de ce oare se impadureste acolo unde nu trebuie, in loc sa se faca impadurirea terenurilor degradate?

De la distanta zici ca au ramat nu stiu ce animale. De fapt, a bagat omul cazmaua de vreo 4 ori, a dat pamantul la o parte si gata. A plantat un lastar si a lasat pamantul asa. Tot ce vedeti in imagine, ma refer la poiana, este plantat cu puieti de molid, lastari de fag, paltin. Prin poienile acestea mai ies caprioare, cerbi, ursi, tot felul de animale, fiind singurele pajisti ale zonei. Si cineva le-a impadurit.

Pana hat-departe

Toata poiana e plina de puieti si lastari

Adio priveliste spre Costila si Morar peste niste ani.

Gunoaie si sfori de la actiunea de salvare a naturii sunt peste tot.

Cam aceasta este zona care a fost impadurita, ce am vazut la prima vedere. Ca ma gandesc ca astia au plantat pana dincolo de Vf. Grecului. Asa cum se vede, in mijlocul padurii erau niste poieni si cineva le-a umplut cu puieti.

Multi veti zice ca e perfect. Ca la cat s-a taiat in tara asta, macar sa se si impadureasca. Sunt de acord si eu, dar doar acolo unde s-a taiat si se impune. Nu impaduresti unde nu trebuie. Sunt de impadurit margini de drumuri nationale, judetene ce traverseaza prin campie, atatia versanti dezgoliti, atatea terenuri degradate. Cand te bagi prin padure sa impaduresti, ceva nu e in regula pe multe planuri 😉

Actiunea aceasta s-a derulat pe raza judetelor Prahova si Brasov, pentru ca limita intre judete trece chiar prin Saua Grecului. Evident, stalpul cu indicatoare turistice din Sa nu mai exista.  Un turist care nu a mai fost pe acolo, habar nu are pe unde este traseul ce coboara spre Azuga. Dar, intr-o discutie cu d-l Daniel Banu, seful Salvamontului Prahova, dansul mi-a spus ca se va rezolva aceasta problema.

In mod sigur atat in cadrul sitului Natura 2000 Bucegi cat si la Registrul Agricol, acele poieni ce au fost impadurite, au un alt statut pe care nu-l schimbi asa, cand si cum vrei. Am anuntat administratiile locale din Predeal, Azuga si Busteni de aceasta actiune. Pentru ca nu este o actiune cu impact pozitiv asupra mediului cat am vrea sa credem. Pentru fauna si pentru comunitatile locale nu este. Conteaza pentru palmaresul cuiva, probabil!

De-ale Pastelui: vanatoarea de oua, excursii, stiri, filme…

Uite asa pierdem sirul zilelor si parca este tot o sarbatoare continua 🙂 Un ochi insa trebuie sa-l avem permanent deschis, ca sa vedem ce se mai intampla prin jurul nostru, sa nu ne ia valul, mielul chiar asa.

Deci, genocidul mieilor s-a incheiat… auzisem ca pe la un milion de miei au fost sacrificati pentru stomacurile „credinciosilor”. Ca in povestea cu sfintii mucenici, cu zecile de pahare. Este clar ca inventam pretexte, ca daca suntem multi, inseamna ca suntem in randul lumii. Numai ca impunand prostii, ne prostim in timp, de-a binelea.

Mai departe…

Ca in fiecare an, cei de la Muzeul National Peles au organizat pentru copii, un concurs, o vanatoare de oua. Copiii trebuiau sa caute ouale ascunse pe terasele castelului Peles. Asta este o idee foarte interesanta, sa folosesti obiectivul turistic si pentru altceva.

DSCF7699Castelul…

Bun…. si il inscriu pe Rares. Cu acordul lui, evident. Ca nu poti face nimic cu el, daca nu-l intrebi inainte. El zice da si mergem la Peles. Vanatoarea, nu mai scriu cu ghilimele, ca intelegeti, incepea la ora 10. Cand a vazut atata lume, Rares a prins a se razgandi… ca nu mai vrea, ca nu-i place numarul, ca nu merge fara mine…

DSCF7647„Merg cu tine sau nu merg”

DSCF7650

DSCF7651Organizatorii ascunzand ouale

DSCF7652

DSCF7653

DSCF7656

Se da startul si spectacolul incepe. Vreo 150-200 de copii alergand pe terase, scotocind arbustii ornamentali… fain de tot 🙂 Rares nedezlipit de tati, a strans si el … 4 oua 🙂

DSCF7669

DSCF7673Daca ar fi vazut Carol I toate acestea 🙂 Oricum, Rares stie inca de anul trecut pe cine reprezinta statuia.

DSCF7677

DSCF7679Copiii care nu au gasit oua, au primit de la organizatori…

DSCF7684

DSCF7703Pana la urma a iesit cum a vrut, parintii mai asculta si de copii 🙂

Nu stiu ce mi-a venit, nu am pe ce sa dau vina, pe prostie poate… dar ma trezesc de Paste cu noaptea in cap… ca sa vad meciul lui Bute. Cred ca din cauza muncii si a lipsei de somn, faceam exact invers lucrurile. Ma trezesc sa vad cum „Lucian Bute are din nou sansa sa devina campion”. Lupta omul prin America. Timp de 12 reprize nu am vazut nimic serios, nici un alt Bute sau ceva de un anumit nivel. Pana la urma meciul s-a terminat la egalitate, insemnand ca strainul si-a pastrat centura.

Bute a facut un meci foarte prost, nu a avut agresivitate, parca lovea in reluare… am constatat doar ca adversarul lui avea o parere apropiata de a mea. Arbitrii chiar au dat o decizie eronata, cu egalitatea… Bute a fost sub valoarea adversarului. Nici nu si-a luat cine stie ce bataie dar nici nu a facut mare lucru. Dupa meciul acesta, mi-e clar ca mafia pariurilor dicteaza in sportul asta, cei doi arbitri fiind cu siguranta compromisi. E parerea mea si nici nu mai doresc sa vad vreun meci de box cu Lucian Bute, cetateanul nostru de onoare! Bine, pe aici, prin tara, deja lumea spunea ca a facut un meci senzational. Cred ca s-au uitat la meciurile din anii trecuti…

Dar mi-am luat revansa si am plecat la iarba verde. Nu la pascut, ca postul trecuse ci la un gratar. A fost bine, ca am fost intelesi fara drob si altceva de miel. Dupa mirosul din piata Dacia, nu mai imi trebuie nici macar pastrama, luni bune de acum inainte. Dar nici cumpatat nu am fost… am pus in sacose claie peste gramada, carne de porc, pui, mici de la Matache macelarul si Selgros, de parca mergeam sa stam 2 zile pe acolo. Pentru ca doar eu am luat un gratar mic, ceilalti uitasera gratarul mare acasa, ore bune am facut gratar. M-am enervat un pic, dar nu mai zic nimic…

Si apoi daca m-am apucat de treaba pana nu am pus pe foc tot ce aveam nu m-am lasat 🙂 Asta parca era duminica, abia marti am mancat ultimele bucati de carne facute la gratar.

DSCF7709Noroc cu metoda asta invatata de mic, de la batrani, ca altfel ne prindea alt Paste.

DSCF7715Rares facea experimente cu focul… aprindea bete, apoi le stingea infigandu-le in pamant. Bineinteles, ca nici nu iau in seama sfaturile „nu-l lasa sa se joace cu focul”, ca se invata, ca nu stiu ce. In primul rand ca nu trebuie sa ne luam dupa invataturile astea babesti si prostesti, pe care le tot auzeam in comunism. Unii au ramas si in prezent indoctrinati astfel. Mai lipsea povestea cu „Fetita si chibriturile”… ca sa o punem pe foc, nu ca sa o citim. Cata vreme lucrurile sunt sub control, ma enerveaza sfaturile acestea. Nu stiu ce ar fi putut lua foc, iarba verde poate…

Tot de Paste, am primit un frumos mesaj, cel mai frumos. Saru-mana, d-na Alina. Nu e de la cine te astepti, ci de la cine nu te astepti. Am un respect deosebit pentru femeile inteligente, sigure pe ele, care nu au nevoie de un barbat pentru a reusi in viata, care stiu sa fie serioase, cerebrale, cu o anumita eleganta si delicatete in exprimare.

Dar Pastele nu a venit la pachet doar cu lucruri frumoase 😉 Am niste prieteni, doua familii din alt oras, cu care am mai fost eu in excursii. Si s-au dus astia de Paste, pe la Dunare, undeva pe langa Babadag parca. Voiau sa mearga in Delta, la Crisan, dar si-au schimbat planul. Au plecat oamenii la gratar, dar cum partea barbateasca era serios impartasita, au gasit lemne si au facut focul dupa vreo ora. Focul ardea, jar nu se facea. Si iau femeile initiativa, una ma suna, ca eu sunt „Adi de la Busteni” (cred ca trebuie sa compun cateva manele, ca nu mai tine!). Imi descrie lemnele, eu nu inteleg ce fel de arbori ar fi, ca pe acolo creste altceva… incerc sa fiu util si le spun sa nu stranga lemne putrezite sau cu miez la mijloc. Intelesesem ca barbatii doar din acestea adunasera. Nu stiu ce o fi fost, probabil lemn de soc 🙂 Peste vreo ora ma suna sotul ei si ma ia cu „vino, ba, tu, si fa focul… plus tot felul de injuraturi”. I-am promis o bataie cu proxima ocazie, ca barbatul treaz sau beat, cam totuna, cand e vorba de prostii 🙂 Ne-am impacat seara pe Facebook.

DSCF7722

DSCF7727Ne mai uitam la munte, Caraimanul si Valea Alba

Ma suna si Micutul morocanos. El nu suna sa faca urari niciodata, are mereu un scop serios. Era in Pestera Pustnicului. In sinea mea m-am mirat ca e acolo, ca nu pare genul de a intra intr-un astfel de loc. Imi zice ca este o cruce metalica la intrare, eu ii zic „Neofit, Teofil”… nu am mai apucat sa-i spun ca este ridicata in amintirea unor monahi de la manastirea din apropiere, pe unii i-am cunoscut si eu cand eram mai mic, ca imi rosteste numele si prenumele. Eu rad, aud in telefonul si rasul lui Cezar, care era cu Micutul… doar ca Micutul citea o inscriptie 🙂 Cand dormisem eu cu ani in urma in acea pestera. M-a urmarit chestia asta si a doua zi… „Al naibii” nu stiu cum a gasit-o! 🙂 Micutul acesta morocanos a avut mereu multa logica, si face repede tot felul de legaturi, e atent la detalii.

DSCF7728Valea Alba

DSCF7730Aspect Valea Seaca a Crucii

Am vazut si un film legat de Mantuitor, un film nou, pe care nu-l mai vazusem. Aici e link-ul:

http://www.filme-bune.net/risen-misterul-inaltarii-2016-filme-online-subtitrat-in-romana/

Filmul e nou, pentru ca este din 2016 🙂

Luni am plecat ca sa nu stam acasa. Vremea nu a mai fost ca in ziua precedenta dar traseul era destul de simplu: Busteni – Gura Diham – Saua Baiului – Dihamul Militar – Valea Iadului – Valea Leuca – unitatea vanatorilor de munte – Muchia Lunga – Gura Diham – Busteni. Ar trebui sa-l constitui intr-un articol separat dar nu are rost, ca nu este cine stie… si drumurile sunt pline de noroi, distruse de cei care taie padurea. Nu aveti ce face pe acolo… O sa descriu putin, totusi:

Am plecat la 9 de acasa si ne-am intors la 15:35.

DSCF7737Aici mi-am facut „selfie” 😉

DSCF7739Imi place cand vad poienile din Valea Cerbului pline de corturi si rulote. Mi se pare o atmosfera superba. Ar trebui luata o taxa cat mai modica, important este ca vin atatia oameni la munte, sa se simta bine.

Bine, parerile vor fi impartite mereu pe aceasta tema, important este ca autoritatile sa nu tina cont de cele cateva exprimate. Ca astea sunt facute de „telectuali” care fie au ceva cu primarul, fie nu inteleg bucuria celor de pe la orase care vin aici sa-si petreaca timpul liber. Oricum, nu ar fi in stare sa se mobilizeze si sa-si petreaca macar o noapte cu cortul. Tot felul de constipati care nu pot dormi de grija altora si vin cu tot felul de proiecte europene, modele austriece 🙂 Auzisem intr-o zi, ca au fost si pe la primar cu idei din acestea si ca ei au zis, ei au auzit. Trebuia sa-i fi scos pe iesirea de serviciu ca oricum era prea mult ca au intrat pe cea oficiala 😉

Nu e vorba ca tin la ideile mele, ma enerveaza arogantii astia cu nu stiu cate facultati, fie parveniti pe aici, fie cu ani de zile de bramburit prin strainatate. Vin ei sa ne invete turismul austriac sau nu stiu ce alt model. Ei nu au dormit o ora intr-un cort sau intr-o rulota si deja cunosc problemele. Imbecilii astia, comunisti au ramas in gandire, si tot vor sa aplice ce au invatat in trecut. Adica sa plece acei oameni de prin poienile Vaii Cerbului, ca sa fim europeni. Pe mine ma doare undeva de modele din acestea, europene… imi place ca acei oameni, majoritatea varstnici isi petrec batranetile in natura. Toalete ecologice le-a pus Primaria, pubelele pentru gunoi se golesc la timp, padurea cade pe ei, deci au de unde lua lemne, cumparaturile le fac din Busteni… oamenii au generatoare, panouri solare, fac tot felul de cosmetizari, se adapteaza…

In realitate, specimenele astea „telectuale” care vor gonirea rulotistilor si a celor cu corturi de pe Valea Cerbului, sunt comunisti indoctrinati pana in maduva oaselor, aroganti, tupeisti, oportunisti si mari nesimtiti. Oricine ii recunoaste, ca nu au cei 7 ani de acasa. Totul este copiat, imprumutat, nu au personalitate, fac doar ce fac si altii. Cand unul da tonul la tv cu ceva, fraierii astia preiau si fac aidoma. Citeaza prosteste, nu au idei originale si desi provin din sate sau din comunitati modeste, nu au caracterul cinstit al taranului… sunt doar caractere de Ion din Rebreanu…

DSCF7758Porcii de la cabana Gura Diham… Cum umblau prin padure am crezut initial ca or fi mistreti.

DSCF7768Coborarea de la Dihamul militar

DSCF7774

DSCF7778In drumul forestier de pe Valea Leucii. Noi am venit din stanga, pe langa cladirile acelea parasite.

DSCF7782Asa se merge pe 2-3 kilometri, deci nu aveti ce cauta pe aici. Pe drum, sumedenie de urme de animale salbatice, in special mistreti si ursi.

DSCF7788Utilajul acesta a transformat zona

DSCF7792Am trecut si pe langa tancul-tinta, relicva veche de pe acolo, ca sa nu fim nevoiti sa traversam apa pe langa podetul prabusit. Am gasit un vad mai bun…

DSCF7796Podetul distrus… este asa de cand il stiu, adica de cand nu l-au mai reparat benevol vanatorii de munte. Poate daca-l vad aici, cine stie, il refac tot ei.

DSCF7805Si traseul pe care ne-am intors spre Muchia Lunga, era arat pe vreo 2 km.

DSCF7813Predealul in urma noastra. Frumoase locurile acestea, dar din cauza degradarii traseelor turistice nu am intalnit pe nimeni… si era a doua zi de Paste.

DSCF7822Predealul ceva mai apropiat

DSCF7852Gata, am vazut Bucegii 🙂 Tinem Muchia Lunga prin padure, pentru scurt timp, apoi facem brusc dreapta ca sa iesim la Gura Diham, pe unde este micul orasel de corturi si rulote. Am coborat in circa 20 minute pana la drum si cam atat a fost.

Acasa, tot felul de stiri… cica serviciile germane supravegheaza cateva zeci de moschei. Imediat ma mir, de parca aia s-ar arunca in aer in moschei si nu in mijlocul „necredinciosilor”. Dar cine stie, urmareau poate cine intra si cine iese. Am rezerve ca astia pusi pe rele se expun prea mult.

Mai vazusem si stirea repetata a nu stiu cata oara, cum Kovesi de la DNA spunea ca nu a primit informatii in anchete de la SIE. Si o „mandrete” de la acel serviciu spunea ca nu au primit solicitari 🙂 Ca ei nu urmaresc cetateni romani ca fosta Securitate. De fapt, ii doare la basca. In schimb, serviciul de informatii german a fost capabil sa recruteze un functionar bancar strain, sa-i dea 4 milioane de euro pentru a primi un cd, cu nemtii care aveau averi ilicite in acel stat. Pai si asta face un serviciu de informatii externe, urmareste ca unii romani sa nu pagubeasca Romania, se implica in combaterea coruptiei si evaziunii. Ai nostri, somn pe toata linia frontului. Germanii si-au scos banii dati functionarului de zeci si zeci de ori.

In 2012, serviciile de informatii franceze predau Greciei un cd cu aproape 2000 de greci care aveau averi ilicite depozitate in strainatate. Ce au facut grecii? Nimic! 🙂 Cu siguranta, si ai nostri au primit dar nu i-a interesat! Ar trebui deschisa o ancheta, cerut prin reprezentantele diplomatice daca au existat astfel de schimburi de informatii, apoi inculpati „patriotii” astia de serviciu.

De aceea nu prea ma uit la teveu ca nu ai ce vedea sau auzi, nu are rost sa-ti incarci mintea cu toate prostiile si sa-ti pierzi timpul privind ce fac sau zic altii, cand ai propria viata de trait.

Bun, vine a treia zi de Paste… excursia la Cascadele Vanturisului. Oameni importanti, de! 😉 Printre ei si unul cu nu stiu ce Elbrus facuse el si enspe varfuri. Omului, lider de opinie, ii explic telefonic cu o zi inainte, ca nu facem nicio excursie daca ploua, pentru ca merg sa ma relaxez nu sa fiu atent la fiecare piatra, din miile pe care le-am fi calcat in picioare, prin acea zona… de altfel, destul de periculoasa pe ploaie.

El nu, ca mergem oricum. Eu i-am zis ca nu-mi stric ziua, avand grija de nu stiu cati pe care nici nu-i cunosc, si umbland brambura prin albie de parau vijelios pe timp de ploaie. Pe acolo trebuie sa sari din stanca in stanca, poti scapa in ochiuri de apa, iti poti rupe ceva si e greu sa te scoata cineva de pe acolo. Cand merg cu necunoscuti, nu merg pana nu sunt indeplinite niste conditii de siguranta. Nu merg asa, de dragul de a respecta ziua fixata. Mai cunosc cativa astfel de inconstienti, care anunta pe facebook, ca vor merge, ca vor face si apoi… ca sa nu rada lumea ei, adica prietenii virtuali, merg prin ploaie, prin apa, isi asuma niste riscuri inutile. Nu vreau sa fiu un astfel de om de munte. Pe munte nu mergi cand vrei tu ci, cand sunt niste conditii specifice intrunite.

Bine, e greu de inteles asta, cand le sti pe toate. Dimineata ploua, tot muntele era acoperit, excursia s-a amanat. Adica eu si prietenii mei nu am plecat. Cei cu Elbrusul s-au dus. Din Poiana Vanturisului s-au intors, ca parca prea ploua! Uite asa se mint unii singuri, si incearca sa convinga pe altii ca sunt niste valori 🙂 Cine stie ce or fi postat pe Facebook 🙂 Sa vada lumea ca sunt Cineva… nu as putea fi in asemenea hal de prostie!

Na, au trecut si sarbatorile acestea! 🙂

Decoruri…

1Stanci, conifere si ceaţă

2„Ganditorul” de pe Muchia Lunga

3„Cuibul salamandrelor”

4

5

6Vechi pastrat

7

8DN 1 la Predeal

9Nou in decor

10

11Decor verde… covor de leurda printre fagi

12

Piesa de final nu se putea numi decat… tot la fel 🙂

Semne de intrebare: Naturale, Sociale

Vad pe un site sau cont de Facebook o stire alarmista. Ceva de genul: „se taie si nu se mai opresc”. Ma uit si eu unde se taie 🙂 Pe Valea Seaca langa Gura Diham. Ma uit la poze si nu era… NIMIC! Adica nu taia nimeni. Se pozase urmele pe unde, candva, prin primavara lui 2015 a tras vreun exploatator lemne. In mijlocul drumului inchis de „hoti” cu bariera… ce credeti ca era? :)) Un bustean! Asta da lovitura! 🙂 Deci hotii au fost dovediti, au fost prinsi.

Ideea este ca se mai trezeste cate unul nascut si crescut printre blocuri sa se dea aparator al padurii, fara sa priceapa ca astfel discrediteaza pe toti ecologistii care incearca sa schimbe cate ceva. Iar busteanul acela din drum nu l-a luat nimeni pentru ca… era putrezit! Dar pozatorul nu s-a mai uitat si la asta. Na, mai trebuie sa si cunosti…

Nu zic cine, unii isi dau seama, pentru ca el asa posteaza… dar din o 100 de locuri, nimereste vreo 20. Tot e bine ca mai face atmosfera… dar asta e prea gogonata. I-a prins! 🙂

Stiti, este ca in comunicatele de presa date de niste institutii ale statului… apare o tanti si spune telegrafic… „lucratorii nostri au executat misiuni specifice de combatere, blabla, si au depistat 2 cetateni care sustrageau material lemnos, apoi niste accente despre profesionalism si datorie… contravenientii au fost sanctionati si condusi la cea mai apropiata sectie de politie in vederea continuarii cercetarilor… ” Si cand vezi imaginile, apar 2 terminati, vai mama lor, ultimii amarati care trag dupa ei cate o creanga sa se incalzeasca acasa 🙂 Mi se par niste chestii absurde. Care naiba „continuarea cercetarilor”? :)))

De acasa, doar ma uit prin binoclu si vad oameni din acestia, amarati, ca merg dupa lemne in padure, si au vreo 50-60 de ani. Pe multi ii si vad prin padure cand mai merg. Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa sun dupa nu stiu cine si sa faca nu stiu ce. Mi se pare natural ca oamenii astia simpli iau crengi din padure… Pacat ca Administratia Parcului, Ocoalele Silvice, Primariile, nu identifica astfel de cazuri sociale si nu le duc ei lemne, ce ramane de la diferite exploatari.

Tot naturala mi se pare si ideea urmatoare: se spune ca se taie in zona Valea Cerbului, langa oras, pe Muchia Lunga. Corect, asa este, se taie. Un om caruia ii pasa de padurile Busteniului a chemat Garda Forestiera Ploiesti pe teren, sa vada ce si cum. Bravo lui, toate felicitarile. S-a implicat, a intrebat autoritatile, nu a scris din capul lui vreo prostie cum fac atatia.

fbSursa Facebook si http://planteazainromania.ro/

Ce a zis Garda Forestiera? Ca se exploateaza legal! Foarte bine, cu siguranta nu ar fi mintit.

Ce a mai zis Garda Forestiera? Ca se taie un nr. de …246 de arbori! Asadar, sa dam startul iubitorilor naturii si padurii de care este plina lumea virtuala, neaparat Facebook-ul, sa se implice si in realitate. Nu distribuind povesti in care singura chestie reala este clicul mouse-ului 🙂

Bun, deci dragi prieteni ai padurii, purcedeti spre Muchia Lunga si… numarati copacii, buturugile, ce a ramas. Ies la socoteala 246 sau nu? Este foarte simplu!

Cautati 246 de buturugi, proaspat taiate, cu marca rosie (stampila). Nu aveti cum sa va inselati. Pe acolo nu s-a taiat in ultimii ani, deci este usor de distins vechiul de nou. Gasiti o buturuga fara stampila, poza cu ea, luati cu un GPS coordonatele si saltati-le pe Google sa vedem cum taie „hotii” 🙂 Apoi pozele si coordonatele trimise Garzii Forestiere, Ministerului Mediului, cui vreti voi…

Sunt mai mult de 246 de buturugi, i-ai prins! Asa trebuie facut in fiecare parcela…

Altceva,

Am zis ca mor de ras cand am vazut proiectul unui parlamentar PSD. Nu zic ca este rau, poate ca trebuie un pic umblat la el. Nu as dori sa vorbesc prea mult si neadecvat, ca de obicei, ca sa nu sune a discriminare, rasism, alte „fleacuri”. Am ras cu gandul la niste cunostinte care erau alarmate de cresterea alocatiilor, spuneau acestea la un articol din decembrie 2014 ca se fac copii pentru alocatie. Mie imi va fi peste putinta de crezut ca se intalnesc doi si stand ei de vorba, pun la cale sa faca un copil ca sa mai ia o alocatie :))) Nu pot sa cred ca poate fi cineva atat de stupid. Cum stau ei asa, isi propun sa faca un copil ca sa ia 80 de lei :))

Cred ca apar multi copii in unele familii pentru ca nu exista educatie, daca fac copii e bine, daca nu fac e tot la fel. Nu conteaza… eu asa zic, ca apar copiii acestia in unele familii, de anumite etnii… accidental, intamplator, ca nu se pune problema contraceptiei, ca oare ce o fi aia. Nu se gandesc astia la planuri financiare aplicabile peste 9 luni, lor le este foame acum, le este sete acum… si tot asa. Asta cu copii ce se fac pentru alocatie, in opinia mea, o spun doar oamenii invatati sa traiasca pentru sine, pentru propriul confort.

Deci proiectul acesta prevede o pensie pentru mamele care au de la 3 copii minim. Parlamentarul vorbeste de mame-eroine, titluri, bani lunar, pensie speciala spune el 🙂 Aici e articolul:

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-20798387-proiect-lege-mamele-mai-multi-copii-putea-primi-pensie-speciala-intre-600-1000-lei-medalia-mama-eroina.htm

Acum, astia care nu au familie vor spune, ce nenorocire, o masura electorala, nu sunt bani, va dati seama ce efort bugetar…

Cei care au familie si atatia copii, nu vor zice nu, dimpotriva, este o masura super 🙂

As spune ca intr-adevar femeile care se sacrifica pe ele, avand si crescand 3-5 copii merita o atentie speciala. Dar la acest proiect de lege trebuie introdus criteriul alfabetizarii. Adica ai 5 copii, sa fie toti la scoala, nu sunt, la revedere. Nu-i mai duci, la revedere pensie sau ce nume va purta. Cred ca astfel nu va fi o masura populista. Altfel, daca toate femeile din Romania cu 3-5 copii, vor beneficia de legea asta, explodam demografic 🙂 Nu este rau asta, dar o societate de viitor este una educata… si ar trebui stimulati oamenii normali sa aiba copii. Ma gandeam sa nu fie deschisa poarta chiar asa de larg, sa nu invadam mapamondul cu hoti de buzunare, alte categorii…