Azi: Manastirea Cetatuia Negru Voda si intoarcerea la Busteni. Daca ati avut rabdare pana acum, atunci merita sa vedeti si aceasta ultima parte. Multumesc! 🙂

In jurul orei 8 a.m. am parasit locul de campare indreptandu-ne spre manastirea care constituia punctul final al excursiei noastre.

Se anunta o zi frumoasa. Dupa un indicator pe care scria Schitul Negru Voda, am facut stanga.

Prin zona aceasta trebuie sa fie o comunitate de rudari, nu stiu daca aceste case le apartineau, dar in niciun caz nu sunt bordeie si ce mai auzisem. Studiasem traseul in detaliu, stiam pe unde trebuia sa trecem, citisem comentarii diverse, ca fura astia tot ce le cade in mana, ca nu trebuie sa lasi masina prin apropiere, sa nu le dai nimic…

Ei bine, nu am avut nicio problema cu ei, dimpotriva chiar am vorbit de mai multe ori, ne spuneau ca au o viata grea si ca acum ca s-a facut zmeura mai scot niste bani. De altfel, stateau insirati pe marginea soselei pana la Cetateni. Surpriza a fost ca toata lumea intalnita, fie in drum spre manastire, fie in drum spre statia de maxi-taxi stia ca venim de la Busteni. Explicatia nu putea fi alta decat ca noi am vorbit cu o seara inainte la o terasa cu localnicii.

Am inceput sa urcam spre manastire, pe o poteca fara marcaj, fara indicator. Pur si simplu te duci asa printre stanci si padure. Cred ca trebuia pus un indicator la intrarea in acest traseu ca sa nu se duca lumea prin micul cartier al rudarilor. Deci sa nu va imaginati ca in doi timpi si trei miscari esti la manastire. Nici pomeneala! 🙂 Urci bine, sunt o multime de serpentine, cred ca prin padure si stanci, urci cam 30 minute.

Evident ca pentru cine vine cu anumite ganduri si intelege sa se mai bucure si de cele de prin preajma, timpul trece imediat. O multime de chestii interesante sunt spre si in aceasta manastire ridicata in varful unei stanci colosale. Am selectat cateva poze din cele peste 250 facute pe aici. Daca mai merg inca o data pe acolo, voi face tot atatea, este mult prea frumos ca sa cuprinzi totul deodata!

„Coltu’ cu trepte”… abia se mai vede si probabil inscriptia este foarte rar observata

Pana sus, poteca este presarata cu cruci si icoane cu scene din „Drumul Crucii”. De asemenea, sunt si banci pentru popas

Trecem pe langa unul dintre reperele zonei: Crucea lui Mihai Viteazul

Crucea a fost ridicata de un preot, in 1920, cel care a si restaurat schitul, in amintirea marelui domnitor care s-a adapostit la schitul ridicat de Negru Voda dupa lupta de la Calugareni. Stim bine ca Mihai i-a invins pe turci la Calugareni, dar nu a fost o batalie decisiva. I-a pus pe fuga si aia cand s-au intors dupa o zi, doua, a fost randul romanilor sa o ia la sanatoasa in asteptarea ajutorului transilvanean.

Pe dealul opus se vedea insa o alta manastire, nu stiu despre ce manastire e vorba, dar noi o vazusem cu o zi inainte, din poienile acelea frumoase, pe cand coboram din Leaota.

Putin mai jos de schit, cimitirul

Pestera Mosului, o grota in care a locuit un sihastru

Interior grota

Cu alb, cariera de la Campulung

La poarta manastirii, desi mie tot imi vine sa-i zic schit pentru ca este destul de mic

Clopotul vechi

Acolo este sapata in stanca o biserica, din vremuri seculare. Imaginile de mai sus sunt din interiorul ei.

Am continuat pe langa biserica noua, din lemn, spre un perete cu picturi si alte mici obiective:

Biserica noua si un perete pictat

Clopotnita

Un nuc in dreapta, plantat de calugari, si mai departe „Crucea Dorintelor”

Vedere spre Valea Dambovitei de la Crucea Dorintelor. Splendid! Dupa curba este statia de maxi-taxi, in centrul comunei

Urmele de pasi sau celebrele urme de pasi de la Cetatuia. Pe un pliant al manastirii am citit ca legenda le atribuie lui Negru Voda si familiei sale. Ca ei se rugau… si ca semn ca rugaciunea le-a fost ascultata au ramas intiparite aceste urme. O legenda frumoasa, ce mai!

Varianta a doua cu aceste urme, ar fi ca sunt vechi de 100.000 de ani. Tot la manastire am citit… si dupa aceasta lectura m-a luat un somn 🙂 Va dati seama ca nu este adevarat din multe, multe motive.

Eu as inclina mai degraba spre teoria ca niste monahi au sapat acele urme, in care se asezau ei pentru rugaciune… din anumite considerente. Ar trebui incercat sa vedem ce se intampla daca pui picioarele goale in acele scobituri. Poate unii simt cine stie ce. Deci eu cred ca nu are nicio treaba cu legenda si cu 100.000 de ani. Pentru cei care au trait prin acele locuri acele urme simbolizau ceva, faceau parte dintr-un ritual zilnic.

La Crucea Dorintelor… unde gasesti diverse obiecte personale

Privire inapoi, de la Crucea Dorintelor spre platforma stancoasa pe care se afla manastirea

Da, trebuia sa fie si ctitorul pictat. In biserica noua sunt pictati staretul Modest Ghinea si episcopul Argesului, Calinic Argatu

Mai privim o data spre biserica sapata in piatra, dupa ce am intrat in biserica exact cand se incepea citirea Evangheliei, acatiste, rugaciuni si am plecat:

Scrisoarea staretului afisata pe peretele schitului. Nu prea am inteles aceasta initiativa, comunitatea de rudari nu va pleca doar pentru ca le dai un alt teren. Si-au facut case pe acolo… nu vad o solutie. Si eu sunt pasionat de istoria neamului (ma refer la istoria reala, nu la aceea inventata cu voievozii romani mari zmei, ca adunau ei o mie de oameni si bateau vreo 20.000, sau ca aici este leaganul civilizatiei, ca romanii au fost si ei tot traci 🙂 dar daca i-au tolerat pe acei rudari din 1989, daca i-au lasat sa ocupe situl, sa toarne betoane, sa sape si sa ridice, asta este, acum ii tolerezi. Ca sa-i muti de acolo, trebuie sa le dai alte locuinte, nu un teren gol. Este logic ca nu vor pleca ca le dai un teren. Da, este trist ce se intampla, ca peste vestigii si-au facut unii case… dar si solutiile ar trebui mai mult cautate.

In fata bisericii noi sta si o cruce din lemn in memoria luptatorilor anticomunisti… si am coborat de la manastire. Nu am putut cuprinde chiar toate din cele vazute pe acolo…

Manastirea vazuta din DN

Peisaje spectaculoase oriunde priveai

Si am ajuns la casele locuitorilor din Cetateni:

Arhitectura, gardurile, atrag imediat privirile

Monumentul Eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Monument situat in curtea Caminului Cultural Cetateni

Sediul Politiei este peste drum de statia de maxi-taxi Cetateni-Targoviste. Tot pe partea aceasta sunt 2 terase, un magazin. Microbuzele pleaca din ora in ora, pana la Targoviste, pretul unui bilet este de 10 lei. Am stat la o terasa, la inghetata, suc si dulciuri, pana a plecat microbuzul.

Soferul avea 4 roti pe spate, doua si doua. Una dintre ele avea cauciucul dezumflat, asa cam pe jumatate. Baietii astia i-au zis soferului de roata cu problema, dar acesta nu a parut prea interesat 🙂

„Si mergi asa?” … „Poate ajungem in Targoviste!”. Soferul s-a intors si baietii mureau de ras, ca este nebun 🙂 Apoi cand au vazut unde trebuie sa asezam rucsacii, unul i-a zis: „Sa dea naiba, daca tu ai curatat pe aici, de cand ai masina asta!” 🙂 Deci dupa ce ne-am pus „bine” cu soferul, ala nu a mai vrut sa discute cu noi. Oricum, ceva nu era in regula cu el, pentru ca in timp ce mergea a vazut in fata ca stationa o duba. Din fata venea un tir, deci el avand banda ocupata trebuia sa se opreasca. Dar a incetinit atat cat sa-si dea seama ca incape intre masina si tir. Si a mers mai departe, in treacat zburandu-i oglinda celui cu duba 🙂 Sa te tii rasete prin microbuz. Probabil din cauza galagiei, nu s-a mai putut concentra si prin localitatea Malu cu Flori i-a mai luat la unul oglinda :)) Era de belea, omul asta 🙂

Am ajuns in Targoviste si am luat-o spre Autogara Mondotrans. Pana acolo am traversat o zona cu pepeni si nu mai stiu ce, ca ne-am dus inainte… bine, nu toti. Doi au ramas mai in urma sa parlamenteze cu femeile de pe acolo, intrecandu-se in glume, alea ca vin si ele cu cortul, astia ca sunt binevenite ca au probleme la genunchi, masaje, prostii d-astea.

Biletele pentru Busteni costau 17 lei/persoana si autobuzul a plecat la 14:45. Pe la ora 16:30 eram prin Busteni, incheind excursia aceasta frumoasa.

Ma gandisem la o evaluare, cum ar fi sa alergi de la Busteni la Cetateni. Cred ca daca pleci in alergare la 5 dimineata esti in Cetateni pana sa se intunece, pe la orele 20-21. Apoi iti ia o saptamana sa te recuperezi 😉 🙂

Mai avem in plan pentru sfarsitul lunii august o alta traversare: Busteni peste muntii Baiului-Grohotis-Ciucas- Tabla Butii, iesire prin zona Buzaului.