Antologie: Poiana Braşov, turist atacat de caini in Bucegi, expoziţie şi zmeură

Dupa excursia de vis din Postavaru cand nu am avut niciun obiectiv serios, poate ca trebuia sa postez ceva mai serios, macar indicatoarele cu trasee turistice. Poate cine stie, interesa pe cineva. Poate!

Insa mai am si alte poze:

casa postavaruO casa superba langa cabana Postavaru

biserica poianaBiserica Sf. Ioan Botezatorul din Poiana Brasov

interior restaurantInteriorul unui restaurant din Poiana Brasov

Adevarul de Targoviste scrie ca un turist a fost muscat de caini pe muntele Dichiu in Bucegi si ca a fost salvat de jandarmii montani.

http://adevarul.ro/locale/targoviste/turist-maghiar-atacat-caini-muntii-bucegi-1_55b9aa35f5eaafab2c150d06/index.html?ref=yfp

Cand mai spun eu ca in Bucegi primul pericol sunt cainii de la stana, la multi nu le vine sa creada 😉 Ursul chiar este cu totul altceva, o chestie mult mai inteligenta care nu ataca omul din senin, cand il vede. Dar, indiferent de animal, siguranta omului trebuie sa fie prioritara.

Practic, turistul se plimba, facea poze si de pe langa o stana au tabarat cainii pe el. Nu pot posta astfel de imagini, este de ajuns link-ul. Dar cine nu stie ce pericole poate ascunde un munte superb, sa stea acasa, muntele este altceva… este forta bruta. Nu face el ca tine, tu te dai dupa el. Ca mai sunt cate unii care merg pe munte doar pentru ca si altii merg. Deci nu este cine stie, daca mai merg si altii 🙂 🙂

O expozitie interesanta va asteapta la Sinaia:

afis expozitiePacat ca este doar in cursul saptamanii.

Daca vedeti pe calea ferata, masinaria de mai jos, pozati-o pentru eternitate, zilele-i sunt sigur numarate:

utilaj de intretinere

Iata si 2 imagini cu dulceata mea de zmeura. Nu inainte de a povesti un pic. Merg sa adun zmeura cand am timp. Nu prea am dar mai reusesc sa rup vreo 2-3 ore, dupa amiaza, cand si riscul este pe masura. Deoarece nu adun de pe la marginea padurii. Ma duc acolo unde intra mai intai ursul ca sa faca poteca prin vegetatie, altfel greu razbesti prin tufisuri 🙂

Intr-o zi am vazut ca a facut ursul poteca 🙂 Ursul mananca si el, si tot colinda zmeurisul de jos pana in varful versantului. Nu mananca nici macar 0,5% din zmeura 🙂 dar face poteca. In alta zi am fost sa adun. Strangeam si aud mai sus de mine, dar prin padure, trosnete de crengi. Cum gasisem zmeura foarte multa si cum zgomotele se tot mutau cand in dreapta cand in stanga mea, mi-am zis ca ursul dadea tarcoale. De cand l-am auzit aveam timp sa plec dar nu am vrut. Si m-am apucat sa-i strig: „Ba’ du-te de aici, mai sus, ca eu nu plec”. Buuun! Si peste cateva minute se aud zgomotele din ce in ce mai sus. Atunci m-am simtit foarte bucuros. M-am uitat eu sa vad animalul dar ce sa vezi, era jungla, nu se vedea nimic. Partea interesanta stiti care este???

Putin mai sus s-a pornit ursul sa fluiere o melodie lautareasca 🙂 Deci mai avea unul curaj sa se bage pe acolo, prin vegetatie 🙂

Tot vorbeam cu cineva despre culesul zmeurei. Evident i s-a parut ceva lesne de facut 🙂 Cand auzi asa ceva mori de ras. Orice este foarte simplu. Adica nu trebuie sa faci cine stie ce, stai si culegi. Daca ar fi atat de simplu… a, daca vrei doar sa aduni 2-3 pumni ca sa mananci nu este greu. Dar sa asezi cateva kilograme, implica si altele. Zmeura cu bob mic, o fi ea cu bob mic, dar fiind la soare este mai dulce decat aceea de la umbra, care uneori are bob mare. Of, tot felul de chestii plictisitoare. Ca si retetele, plin netul, nu? Insa este foarte important in ce recipient pregatesti zmeura. Altfel nu iese asa:

zmeura 1Nu as putea spune cat de buna poate fi… 🙂

Cu atentie, si la cules si acasa la pregatirea ei, iese ceva ca lumea. Noi, pe aici pe la munte, culegem zmeura de mici copii, asistam de o jumatate de viata la pregatirea dulcetei si vin cate unii care nu au cules in viata lor zmeura, sa spuna ca totul este foarte simplu. Ca si mersul pe munte… ca mai merg si altii 🙂

La zmeura te uiti unde calci pentru ca deseori poti pune piciorul pe cate un musuroi de furnici rosii, mari, care pisca bine 🙂 urzicile sunt cat tine de mari, deci cand te atinge una pe la obraz nu stiu cat de placut este, sa nu mai punem tantarii care stau cu duiumul la umbra, printre frunzele de zmeur… te duci cu un anumit recipient, nu cu punga. Daca iei dupa tine un astfel de om care le stie pe toate, este un dezastru. Nu va strange nimic pentru ca nu a ascultat ce i-ai zis si se va supara ca tu ai strans si el nu 🙂

Apoi mai este o chestie, zmeura nu se spala. Unii o spala ca nu o aduna ei. O aduna tot felul de persoane. Dar, pe aici este regula ancestrala, zmeura nu se spala!

zmeuraAm pozat dintr-o parte ca sa se vada ca dulceata are o crusta, luceste… asta depinde in ce o faci, cat de mult ai atins-o, la ce foc o tii, cat zahar adaugi… Mai avem prieteni, vecini care vin la noi sa le facem dulceata asta, ca nu le iese, din diferite motive. Bine, este si o mica satisfactie cand vezi dulceata unei gospodine trecuta de 55 de ani, in care indoi lingurita 🙂 De regula nu prea sunt cooperant din lipsa de timp si-i pasez sotiei. Ca la inceput nici ea nu stia „mecanismul”,  dar se invata. Bine, eu am invatat de la mama si de alte femei care aveau barbatii mari iubitori de munte. Astia chiar erau oameni harnici, adunau intr-o zi pe la 15 kg 🙂 🙂 Ceva astronomic pentru mine si acum… le lua toata ziua, se intelege…

Si, mai este ceva, cica am promis unei fete aici pe blog ca merg sa adun zmeura cu ea, sau merg sa-i adun zmeura. I-auzi! Asa de nebun sa fi fost? 🙂 Chestia ar fi veche de cativa ani. Cred ca a uitat si ea si eu. Dar nu au uitat altii 🙂