A fost marcata o premiera si pentru mine si pentru elevi. Eu ca am avut curaj sa facem un astfel de traseu, ei ca au reusit performanta de a-l parcurge.

Daca am fost ani de zile pe Bucegi, pe la 6 ani mergeam cu parintii pe brana mare a Caraimanului, nu am avut indrazneala sa abordez cu elevi trasee de genul acesta. In general, am mers pe trasee din care te puteai retrage rapid in caz de schimbare a vremii, fara grad prea mare de dificultate… Ideea era ca daca incepi cu un traseu greu sunt toate sansele ca elevul sa nu inteleaga ce este muntele. Pana acum am reusit sa-i invat unele lucruri…

In luna mai, un elev de clasa a 12-a mi-a zis daca as vrea sa urcam pe Jepii Mici. Nu mi-am propus niciodata sa merg cu elevi pe un astfel de traseu :))) Cu timpul, am format un grupulet cu elevi care au pregatire fizica, fac sport, le place natura, diferit de cel cu care mergeam pana atunci. Si mi-am zis, pe copiii acestia trebuie sa-i duca cineva pe un astfel de traseu, sa le explice, sa le arate pericolele, sa nu le descopere pe pielea lor.

As putea spune ca mai mult mi-a fost mie teama decat lor, chiar daca nici nu mai stiu de cate zeci de ori am facut acel traseu… Poate tocmai de aceea :))

Prin urmare am plecat cu cei 4 muschetari de care, si acum, la circa o saptamana, sunt foarte mandru pentru ce au demonstrat.

Le-am impartit traseul pe sectiuni, le-am explicat, aratat, am comunicat si ne-am ajutat.

Popas langa apa vaii Jepilor, finalul primei etape.

Dincolo de grupul de turisti, aveam stabilit popasul pentru masa.

Cei 4 muschetari: Gabi, Robert, Mario, Luca

Traversarea podurilor de zapada si explicarea unor potentiale pericole. La 10 minute de la discutia despre pericole, asistau la asa ceva. Din fericire, eram toti de fata cand o persoana din alt grup era pe cale sa demonstreze ce spuneam, si a fost sesizata la timp de eroare.

Parca eram eu si prietenii mei din liceu… la fel eram si noi acum vreo 25 de ani.

Cascada Caraiman, Vanturisul Caraimanului etc. Are cateva denumiri.

Moment de hidratare

Dincolo de horn, portiunea cu lanturi.

Se vede cabana Caraiman.

Prima oara cand vad rododendronul…

Popas la cabana.

Traseul avea ca timp de parcurgere maxim 4 ore si jumatate. Cu tot cu pauze, pornind de la ora 8 din marginea padurii, am iesit din vale, la cabana, la 11:20. Mai o cafea, mai un sandwich, si pe la 11:50 am pornit pe brana mare a Caraimanului spre Cruce.

Spre Cruce

Intram si in monument.

Se mai poate urca inca un etaj.

Spre Sfinx si Babele…

La ora 14 cei 4 curajosi erau la telecabina… coborand in siguranta spre Busteni. Pentru mine, care trebuia sa ajung la Sinaia, a mai durat un pic.

Stadionul a ramas asa.

Plaja de Bucegi

Lume la rododendron

Grupuri mari de turisti

Pe Drumul de Vara

Asa va arata noul hotel de la Cota 1400.

Tarife si program la instalatiile pe cablu din Sinaia.