De curand, am facut o excursie frumoasa… am avut si vreme buna, si traseul a fost interesant.
Am plecat din Sinaia, cartierul Malul Spitalului… spre Scropoasa, cu trecere pe la 7 Izvoare. Unii cand au auzit unde mergem, si pe jos, s-au speriat. Lor li se parea greu si lung drumul cu masina… ce sa mai vorbim de a merge pe jos. Cineva spunea ca sa nu-l sunam sa vina sa ne ia, ca nu va veni 🙂 Mda! Nu-mi amintesc vreodata sa ma fi luat cineva, ca am mers prea mult. Mereu stiu ca merg atat cat pot, nici mai mult si nici mai putin. In cele din urma, am plecat doar trei persoane.
La 7:40 plecam din Sinaia pe DN 71, am depasit intersectia cu drumul forestier Calea Codrului si am inceput sa urcam serpentinele spre Cuibul Dorului:
Cascada Vanturis inghetata
La un moment dat, am intrat pe drumul vechi spre Cuibul Dorului si am scurtat astfel vreo 3-4 kilometri:
Cabana Cuibul Dorului, unde eram la ora 8:50
Drumul din apropierea cabanei, DJ 713, era deschis, se vedeau urme ca au urcat masini, cineva aruncase si cu nisip… cert este ca trebuie sa fii putin inconstient ca sa te aventurezi pe acel drum plin de gheata. De altfel, asa cum aveam sa constatam, temerarii au ajuns la 200 metri distanta de cabana Dichiu si s-au oprit. Ce deznadejde i-o fi cuprins!! Sa vezi cabana la doi pasi si sa nu poti ajunge din cauza unor nameti.
Pe la curbe nu ajunge soarele, parapetii lipsesc, pentru ca acest drum nu va fi gata niciodata… de aceea este si inchis oficial. Ar fi trist sa mai devina si mormant de oameni, dupa ce este unul al milioanelor de euro.
Nici pe drum nu am stat prea mult, preferand totusi urcusul, mult mai frumos. Dupa noi se tineau si doi caini de la cabana, unul insa a cedat si a ramas la cabana Dichiu, celalalt, desi l-am imprietenit putin cu piciorul, a mai venit dupa noi pana la Scropoasa si s-a pierdut pe acolo. Na, daca nu a vrut sa asculte!
Si iar pe drum, iesind la un punct panoramic, situat la limita dintre judetele Prahova si Dambovita. Mare parte din aceasta drumetie a fost pe drum, pentru ca prin padure era zapada prea mare, stabilisem sa mergem pe unde este mai accesibil.
Un molid mic
O pauza la soare
Si o alta, la umbra
Asa arata drumul cand am ajuns la cabana Dichiu, cea din imagine. Cine a incercat sa ajunga cu masina, trecand peste multe pericole, aici s-a oprit.
La cabana Dichiu iesise un domn pe la fereastra, surprins de aparitia noastra. Ne-am dat buna ziua, dar daca-i spuneam ca venim inapoi dupa o „trecere” pe la Scropoasa, probabil i-am fi stricat ziua 🙂
Am inceput coborarea spre Valea Ialomitei, trecusem ramura estica a Bucegilor
Destul de repede am ajuns la intersectia spre Moroeni-Scropoasa si Zanoaga-Bolboci. Era 11:00 si un pic. Continuam pe drum, vreme buna, cald si nu mai intram prin padurea Dichiului ca sa scurtam… aveam timp destul la dispozitie. Trecem si de cantonul Administratiei Parcului, de o troita, si intram pe drumul auto spre Scropoasa… unde ne intalnim cu un utilaj de deszapezire. Tocmai curatase drumul. Perfect!
Uite asa, ajungem la 7 Izvoare, sursa unor povesti incredibile. Eu mai trebuia sa verific niste aspecte, informatii, sa nu le redau in carte fara acoperire… acesta a fost, de fapt, scopul excursiei. Dar cum unii voiau sa se plimbe, am zis sa leg problema mea de timpul lor liber 🙂 Ei voiau un traseu lung si fain, eu sa ajung la 7 Izvoare, asa ca le-am facut ciorba pe toate.
Am revenit la drum si, dupa cateva curbe, am ajuns la lacul Scropoasa si la constructiile din acest loc:
O casa veche la Scropoasa
De cand s-a inchis cabana de aici, nu este aceasta din imagine, totul pare incremenit in tacere. Nu am stat mult, lacul era partial inghetat, vreo 20 de rate erau undeva pe langa un mal… poezie…
Am inceput sa urcam pe traseul ce strabate Cheile Zanoagei, un traseu destul de lejer, marcaj cruce albastra, timp, cam o ora
Tot sectorul acesta am mers singur, ramaneam mereu in urma, la poze, mergeam foarte incet
S-au pastrat foarte bine podetele facute acum cativa ani de catre Salvamont Dambovita
La fel si toate panourile Administratiei Parcului amplasate intre Scropoasa si Zanoaga
Am stabilit sa facem un popas pentru masa pe langa acest versant… am urcat putin, dar a meritat efortul, peisajul era de vis 🙂 Dar mai era pana acolo…
Al doilea podet peste Ialomita
Campingul Zanoaga… ma intreb daca s-a cazat cineva in acest loc vreodata? Mereu mi s-a parut lipsit de logica, dar mai ales ilegal, sa construiesti ceva pe langa barajul de la Bolboci. Bine, campingul este la vreo 500-800 metri distanta, dar nu este niciun obstacol natural intre cele doua obiective… si apoi, se afla la vreo 3 metri distanta de albia raului Ialomita. Dar poate altora li s-a parut legal… in Legea Apelor scria ca nu se pot amplasa decat constructii provizorii in astfel de zone, sau temporare. Acum, daca nu sta nimeni iarna la camping, poate fi considerat si asezare temporara 🙂 Uite asa, acolo sunt ingropati vreun milion de euro 🙂 Cred ca nu face totul nici o suta de mii, dar este alta poveste…
Baza de la Zanoaga… aici eram la 14:10
Tot pe drum am ajuns si la intersectia pe langa care mai trecusem, inchideam asadar bucla din Valea Ialomitei si reluam urcusul spre cabana Dichiu:
Prima oara am fost aici pe la ora 11. A doua oara eram la 14:30… deci trei ore si jumatate plimbatul prin Valea Ialomitei
Incepea intoarcerea pe acelasi drum… orice alta varianta, pe vreun traseu turistic, ar fi fost dificila din cauza zapezii
Ne apropiam de cabana… vedem ca soarele a topit zapada pe drum, este o poza pentru comparatie ceva mai sus
Aproape de cabana, la care am ajuns la 15:05, ne-am intalnit cu acelasi utilaj de deszapezire pe care-l mai zarisem si spre Scropoasa. Va imaginati expresia feţei soferului cand ne-a vazut si pe acolo 🙂 El deszapezise si partea aceea dinspre DJ 713, inlaturand nametii:
Totusi, ramane o cale dificila, riscanta, din cauza ghetii de mai jos
La 9:50 eram prima oara in acest loc, apoi la 15:40
La intersectia cu Calea Codrului, am vazut ca a fost distrus un panou nou al Administratiei Parcului Natural Bucegi:
A fost floare la ureche sa ajungem apoi in Sinaia, sosind pe Malul Spitalului la 17:15… si, gata excursia 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Am vazut ca este o moda acum cu distrugerea panourilor parcului. Si la intrarea in Valea Cerbului panoul a fost distrus… Daca ne gandim cati bani costa un panou…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt in niciun caz turisti, autorii. Mai degraba sunt unii de alta etnie sau care lucreaza la padure. Oricum, au o problema cu mediul, cu Parcul, cu oamenii de la Parc. Trebuie pus panoul la loc, supravegheata zona, prinsi autorii, amendati bine si batuti apoi zdravan pe un motiv inventat: ca au vrut sa fuga, ca au opus rezistenta, au sarit la bataie cand au vazut amenda, d-astea. Asa, cu frumosul si sa nu mai faci, nu se rezolva treburile. Cei care rup panourile, au o educatie precara, stiu de ciomag si de amenda, nu de altceva. Dar, zic eu, o masura completeaza pe cealalta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Desi mi-as fi dorit foarte mult ,nu am mai ajuns la munte in iarna asta,dar pozele postate de tine imi mai alina dorul de aerul curat si mirosul inconfundabil al padurii,multumesc !!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Saru-mana si bine ne-am regasit. Sa stiti ca nu au fost prea multe zile frumoase pe la munte. Dar nu este timpul pierdut, zapada mai sta pe aici pana prin aprilie-mai. Pe acolo, prin Cheile Zanoagei am simtit ca fac un traseu de iarna. Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasa tura: deschiderile de pe pantele Vanturisului si Dichiului, dar mai ales Cheile Mari ale Zanoagei. Ati ales un moment potrivit si ati tras cu spor: zi-lumina! Felicitari! Succes la pregatirea cartii! Sunt convins ca va cuprinde multe lucruri interesante, inedite. Eu, ca spectator, imi manifest nerabdarea, dar n-as vrea sa ti-o transmit; va trebui sa fii rabdator si meticulos, sa duci metodic lucrurile pana la capat. (S-a trezit bunicul din mine. Iertare! ) S-auzim de bine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, Crisan, a fost un traseu frumos. Daca nu ar fi fost zapada, as fi urmat linia directa Dichiu-Scropoasa, mult mai scurta. Seara plouase si ma gandeam ca va fi o zi urata… daca era ceata, nu am fi facut tot traseul pentru ca nu am fi vazut nimic. Da, cartea va fi ceva deosebit… eu sunt o persoana care cauta in multe cusururi, dar am facut ceva special cu aceasta carte. Deocamdata nimeni nu-si poate da seama ce va cuprinde, doar se banuieste… si nu este nimic din ce se banuieste! Asa si sunt, Crisan… nu o scriu singur, mai este cineva, mai atent si mai riguros ca mine 🙂 Este un cititor de pe aici cu care tu te aveai foarte bine. Iti placeau tresaririle si vorbele deosebite cu care ne incanta, alaturi de Camelia. Imi plac sfaturile si mi le insusesc… cand sunt ale unor persoane care stiu ce vorbesc, cum esti tu. Multumesc. Numai bine, Crisan, prietene.
ApreciazăApreciază
Ca sa visez frumos, am mai parcurs o data traseul.Noapte buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am avut starea potrivita sa scriu mai frumos, au fost multe alte lucruri vazute… a fost o drumetie reusita. Eu iti dau Buna Ziua 🙂 Sa ai o zi cat mai buna 🙂
ApreciazăApreciază
Ce peisaje frumoase! Cred ca a fost o plimbare minunata prin acele locuri atat de faine. N-am mai fost de multi, multi ani pe munte iarna…
Numai bine!
ApreciazăApreciază
Aveam nevoie de o astfel de excursie, sa merg mult. Nu prea eram eu in apele mele… dar a fost perfect. Sincer, pe mine nu ma atrag asa de mult excursiile prin zapada, dar in lipsa de teren uscat, iarba si floricele… 🙂 Toate cele bune si tie.
ApreciazăApreciază
Foarte frumos traseul. Nu am fost prin acele locuri.
M-a amuzat foarte tare asta cu „…le-am facut ciorba pe toate.” 🙂
Toate cele bune.
ApreciazăApreciază
Minunat traseul 🙂 Nu foarte spectaculos, dar am avut ce vedea, m-a relaxat in mare parte. Chiar a fost o ciorba din multe puncte de vedere. Am mai sarit totusi niste aspecte… luam si niste pastile, dupa care m-am enervat si le-am abandonat pe acolo, i-am lasat pe baietii astia in fata, ca sa fac eu poze, m-au asteptat destul… am vazut intr-o grota mica prin Chei niste lilieci, o specie rara, nu am scris ce animale am vazut, am uitat sa postez poza cu lacul Scropoasa… Deci sa stii ca, uneori, numele ne caracterizeaza foarte bine. Cred ca acestei „ciorbe” ii mai trebuia putina sare.
Ironia este ca mananc rar ciorbe, la vreo doua saptamani… anul asta nu cred ca am mancat vreuna, nu-mi amintesc 🙂 Nu mi se pare o mancare dupa care sa ma dau peste cap. Uite, acum, de dimineata am mancat mamaliga cu smantana, deci fiecare are pasarelele lui ce zboara pe langa urechi, mai repede sau mai incet 🙂
Treaba este ca daca vrei sa mergi acolo, este bine vara… si pe directia Bolboci-Scropoasa apoi retur tot prin Chei. Multumesc si iti doresc numai bine 🙂
ApreciazăApreciază
Din imagini traseul nu pare unul solicitant, insa este lung si probabil relaxant. Inteleg ca o buna parte din el este pe sosea sau cel putin asa am dedus eu din imagini. Nu am fost niciodata in acele locuri. Oricum o sa tin minte traseul si o sa iau in calcul si varianta Bolboci – Scropoasa pe care mi-ai recomandat-o.
Stiam ca mananci rar ciorba. Ai mai scris asta intr-un articol. 🙂
Fiecare cu gustul si poftele lui. Nu mi se pare ceva iesit din comun sa mananci dimineata mamaliga cu smantana. Poate doar unora. Si eu am diverse chestii de genul asta. Spre exemplu de curand mai multe persoane se mirau cum pot manca pastele cu paine. Pur si simplu pot si imi place. Nu erau nici paste simple. Aveau si un sos si ciuperci. Asa ca eu doar cu paine le pot manca. 🙂
O zi excelenta iti doresc.
ApreciazăApreciază
Asa este! Traseul este mai mult pe drum… nu am avut incotro fiind zapada mare prin padure. Pe drum mergi asa, tu cu drumul, cu gandurile, peisaje… este relaxant. Am plecat fara timp, veneam noi acasa 🙂 A, da, cu siguranta despre ciorba, acest preparat special 🙂 am mai scris eu, nu doar de doua ori 🙂 Am o mare problema cu mancarea, nu mi se pare important, iar cand mi-e foame nu prea am idei ce as vrea. Este trist 🙂 Bine sunt situatii, intamplari fericite cand langa prieteni, persoane cu care ma simt in largul meu, am o pofta teribila 🙂 Si mie imi plac pastele dar nu cu sos, ci cu branza dulce, bagate pe la cuptor. Dar daca stau sa ma gandesc, cred ca pastele cu sos nu pot fi mancate asa simple. Dimineata asta nu am nicio idee ce sa mananc, poate imi vine vreo idee, o sa mananc 2 mere pana atunci 🙂 De regula, nu respect mesele, mananc cand mi-e foame… nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea ne-am trezit-mancam, apoi nu mai stiu ce facem si iar mancam 🙂 🙂 Mancam cand ne este foame, nu o sa aloc acum nu stiu cat timp mancarii, o chestie asa, secundara.
Multumesc, Vali… si tu sa ai o zi perfecta.
ApreciazăApreciază