Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Complex Piatra Arsa – Babele din Plaiul lui Pacala – Babele – Cascada Doamnei – Manastirea si Pestera Ialomitei – Hotel Pestera – Padurea Cocora – Complex Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Castelul Peles – Sinaia

Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.

Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.

Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.

Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂

Refugiul Salvamont de la Cota 2000

Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…

In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.

Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.

Zona Babele, departe Vf. Omu…

Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.

Spre Piatra Arsa

Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:

Cateva masini, era cam 09:40.

Primii spre Babele

Branduse la apa

Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:

Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:

Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.

Podet

Inscriptii „turistice”

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.

Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…

Si gata, in Valea Ialomitei…

Cascada Doamnei

Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:

Cascada Obarsiei

Langa raul Ialomita

Spre Cascada Doamnei:

O brandusa alba

Covoras de viorele

Peisaj in muntele Doamnele

La Cascada Doamnei:

In spatele cascadei

O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.

Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.

Brebenei

Statia de telecabina de la Pestera

Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:

Mai departe pe langa cladirile Manastirii:

Cea mai veche constructie a zonei.

Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.

Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.

Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…

Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.

Despre ursi

Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera

Hotelul Pestera

Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.

Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.

Pe un stalp altii au „inaltat” numele.

Caldura era atenuata de padurea de molid.

Adaptare la conditiile montane

Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.

Inca putin pana la Piatra Arsa

La bariera de la capatul DJ 713

Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.

Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.

La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.

Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.

Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.

Sfinxul din Piatra Arsa

Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.

Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.

Oameni la Stana Regala

Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.

In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.

Dimineata la Busteni, la pranz pe Vf. Moldoveanu, seara pe acasa

Trebuie sa notez si ziua aceasta undeva. Aici 🙂 Pe 12 noiembrie am plecat in muntii Fagaras, sa urc pe Vf. Moldoveanu si sa ma intorc seara acasa. Cum a fost? Cam asa…

Intai am stabilit cu Razvan, prietenul meu de alergat pe munte, ca e timpul sa mai ajungem si noi pe Vf. Moldoveanu. Eu nu am mai fost de prin 2007… Traseul? Pe la Sambata de Sus. Intrebam pe unul, pe altul, ne uitam pe net si concluzia a fost ca ne descurcam noi, totul este sa fie timp frumos.

Mai vorbim in cursul zilei de 11 despre prognoza meteo si asta a fost. A ramas sa ne vedem intr-o parcare la gara din Brasov, la 7:15. Urmand sa lipsesc toata ziua de joi, a trebuit sa lucrez pana pe la 1 noaptea si in final sa adorm pe la 2. Pun ceasul la 5 sa sune, ca sa-mi pregatesc un pic rucsacul… si ce sa vezi? Ceasul nu suna, dar cumva ma trezesc si vad ca este 5:43. Ma imbrac cu viteza supersonica, indes in rucsac mancare, haine, aparat foto si fuga la gara. Imi iau si bilet, prind si trenul de 6:05 si iata-ma la drum.

Pana la Brasov imi dau seama ca am uitat o gramada de lucruri, trusa de ajutor/supravietuire, paine, bonul cu codul de reincarcare a cartelei telefonice, ceva de aprins focul, servetele nazale… Stateam si ma gandeam asa: uite cum plecam in teren necunoscut, fara sa stim traseul, fara tot ce aveam de obicei in rucsac, doar bazandu-ne pe noi. Noroc ca m-a sunat Razvan, ca altfel ar mai fi asteptat putin pana imi luam eu alta cartela. In gara Brasov iau repede bricheta, servetele, paine, alta cartela si purced in parcare. Ne suim in masina si plecam spre cartierul Bartolomeu, de unde trebuia sa mai luam pe cineva… pe Teo Spiru de la CPNT. Pana la locul de intalnire, il vedem pe Cornelus de la CPNT intr-o statie, ii facem semn, claxonam, dar cu masini pe benzile din preajma noastra, nu ne vede.

Oprim in alta parcare, apare Teo, ies repede sa iau ceva de la o patiserie. Ma asez la rand si ma hotarasc ce sa iau atunci cand sunt aproape de vanzatoare. Numai ce aud ca tipul din fata mea cere strudele cu mere, si vanzatoarea il intreaba daca le incalzeste, ca o si intind de acolo. Pai daca la 7 dimineata nu ai strudele proaspete inseamna ca le ai de cine stie cand. Mai era o patiseria acolo, la gara Bartolomeu. Ma duc si la aceea, ma asez la alta coada. Imi dau seama ca deja le scot peri albi celor care ma asteapta in masina, dar na, ce sa fac… Stau la rand fara sa stiu ce sa iau… cand o vad pe o tanti ca arata spre niste placinte cu branza dulce si stafide. Cum le vad, gata, vreau si eu. Pana i le da d-nei dinaintea mea, eu ma uit… si constat ca vanzatoarea ii pune fiecare placinta intr-o punga mica de hartie. Daca ar fi comandat 20 de placinte, iar fi trebuit 20 de pungi 🙂 Jale mare, o mie de ani!

Ii cer 3 placinte vanzatoarei, ea se uita la mine si ma intreaba: „Impreuna?” Ma uit si eu la ea si o intreb: „Impreuna cu ce?” Ma lamureste ca este vorba de placinte. Ii spun ca da, si ea incearca sa bage 2 intr-o punga mica, ii iese treaba si uite-ma cu 2 placinte intr-o punga mica si cu inca una intr-o punga la fel de mica. Noroc ca au fost foarte bune placintele si ca am un reper cand mai trec pe acolo.

Plecam si noi in final din Brasov. Pe drum, pentru ca doar mergeam pe Moldoveanu, am dat drumul la muzica. De-astea:

Nu mai ajungem la nicio Sambata de Sus, pentru ca tatal Teodorei ii spusese acesteia de un traseu direct spre varf. Mie nu-mi suna bine, pentru ca un urcus direct inseamna o panta foarte inclinata. Dar pana la urma, toti fiind destul de priceputi in a merge pe munte, am luat-o in alta directie, ca sa abordam acel traseu. Ce mai conta pe unde urma sa ajungem pe varf? Este munte, este perfect. O luam spre orasul Victoria, apoi spre satul Vistisoara. Drumul dintre cele doua localitati este praf. Ajungem pana la marginea padurii si lasam masina. Marcajul nostru il zarisem pe un copac… triunghi rosu. La 9:35 plecam, dupa ce imi iau in rucsac haina cea mai groasa. Mai bine sa o car dupa mine decat sa-mi fie frig si haina sa stea in masina. Cred ca as fi aruncat-o ulterior 🙂

1Parcam si plecam

Deci urcam pe valea Vistea Mare, urmam un forestier, nu dam de niciun marcaj la inceput, dar cum curgea apa pe langa noi, deducem ca acela este paraul Vistea, care nu avea de unde sa izvorasca decat din muntele Vistea…

2

3

4

5Un alt indicator

Pana la urma descoperim un reper si apoi marcaje mai dese. Ma gandeam asa: „sa vezi vale, sa vezi drum fara sfarsit”. Intalnim un indicator care ne linisteste… pana la Moldoveanu: 6 ore si jumatate 🙂 Clar ca noi aveam sa facem 4 ore. Incepem sa mergem sustinut, intr-un ritm cam alert, dupa cum mi se pare mie, asa ca raman in urma, ocazie cu care mai fac si niste poze. Se termina forestierul chiar la indicatoarele din imaginea de mai sus, cred ca are vreo 4-5 kilometri si poteca urca pe langa parau, pe care il traverseaza de 3 ori pana la iesirea din padure. Evident, pe niste podete tare alunecoase.

6Tot felul de urme pe o suprafata mica

7

8

9

10

12Splendid!

13Dupa o ora si 30 de minute de la intrarea in traseu, iesim din padure, nu inainte de a trece pe langa un refugiu:

14Refugiul Izvorul Vistei

15La traversarea unui podet, pozez pleiada de picaturi de apa si iata-ne pe pajistile vaii…

16

17Trecem si pe langa un adapost improvizat

18Un fel de bordei, pe la care am vazut ca nu trece ursul sau vreun animal. Erau urme de animale la vreo 300 metri, dar niciunul nu s-a apropiat de adapostul acesta… Concluzie desprinsa, pentru ca era mancare mai veche risipita pe jos, in fata intrarii si in interior.

19

20

21Vanatori, cel mai probabil, pe un versant

22Si cam de pe aici, incepe un urcus accentuat spre creasta, iesind in aceasta prin Portita Vistei.

23

24Acolo este Portita si langa ea varful Vistea Mare

26Aici eram in creasta… am facut 2 ore de la iesirea din padure

27Un refugiu alpin se afla la 10 minute de Portita, pe creasta, pe traseul cu banda rosie… daca veneam de la Sambata, am fi trecut pe langa acesta.

28Urcare pe varful Vistea Mare… aici ne-am intersectat cu 4 polonezi

29Varful Moldoveanu… ne-am dat seama imediat ca va fi greu de ajuns, din cauza mantiei albe

30Varful Vistea Mare, aflat la 2527 m altitudine… am ajuns destul de repede si pe el. Al treilea varf din tara.

31Segmentul dintre cele doua varfuri, aveam sa constatam ca are mai multe portiuni periculoase. Vazand zapada, m-a luat frigul si mi-am luat geaca pe mine. Pana atunci mersesem atat de bine intr-o bluza cu maneci lungi…

32Peisaje superbe… ne-am uitat si noi, dar in afara de Moldoveanu, niciun munte/varf nu mai prezenta gheata/zapada 🙂

33Se poate spune ca era mortal de frumos. Precum caprele, am mers din piatra in piatra, evitand sa calcam gheata. Cine vrea sa mearga pe acest varf in aceasta perioada… ii trebuie neaparat o coarda/cordelina si coltari. Ne-a dat cateva emotii si varful asta 🙂 Vara este mult mai usor.

Si am ajuns pe varf pe vreme buna. In 2007, cand am fost ultima oara, era ceata:

34M-am uitat la ceas, era 13:43… am urcat in 4 ore si 8 minute de la marginea padurii.

35Aici gasim cartea varfului Moldoveanu. O idee exceptionala… cineva a carat o cutie metalica si o carte groasa, unde sa-ti treci gandurile/impresiile. Pe cutie mai scrie „cine a ajuns aici, este un invingator”… dar intr-un elan de modestie, am zis ca probabil se refera si la altii, noi am fost mereu asa ceva :))

36Vanatorii de munte au fost pe 3 noiembrie a.c., chiar de ziua lor 🙂

37Ne uitam la plafonul de nori, parca venea cam repede spre munte

38Cartea este cat Evanghelia de la biserica, am scris si noi in ea, pentru ca se impunea si am pus-o la loc intr-o punga si in cutie.

39

40Teo si Razvan

41

42Ce repede au sosit norii 🙂 Bine, plafonul era sub noi.

43Dupa sedinta foto am plecat… pozand un pic si zona din apropiere, ca sa se vada ca este periculos in aceasta perioada. Ai alunecat, ai zburat in vale… Oricum, in poza pare mai plat decat este in realitate, dar nu este asa. Noi am mers din piatra in piatra, a fost si fain, dar ne-au mai tremurat si „stiksurile” 🙂

44Inca o privire spre „Acoperisul Romaniei”, care in acest an ne-a asteptat cu un covor alb, nu cu unul rosu 🙂

45

4647Lacul de sub varful Moldoveanu, mai exact din Valea Rea, pe acolo continua traseul nostru initial, marcat cu triunghi rosu. Poza aceasta am facut-o cand ne-am intors iar la Portita Vistei. Am mers pe 3 marcaje: din marginea padurii si pana in creasta Fagarasilor pe triunghi rosu, din creasta si pana la varful Vistea Mare pe banda rosie, de la acest varf si pana pe Moldoveanu pe marcaj punct rosu.

La 14:47 am inceput coborarea tot pe unde venisem.

48

49Privire inapoi spre podetul de la marginea padurii, situat la cateva minute de refugiul Izvorul Vistei.

Pe un astfel de traseu, pe care nu ai mai fost, trebuie sa-ti iei niste repere, sa te poti orienta… niciodata nu stii cand poate aparea ceva neprevazut. Cum pleci din marginea padurii, dupa vreo 2 km cel mult, este o captare de apa si sunt cateva cladiri, drumul forestier este marginit si de o padure de amestec, in care gasesti mult fag uscat pentru foc, apa curge pe langa drum si pe langa poteca. Sunt trei podete in padure si unul la iesire. Exista un refugiu bun aproape de limita superioara a padurii. Un bordei situat la circa 35 de minute (in urcare) de refugiu, un refugiu situat la 10 minute de Portita Vistei. Important este sa stapanesti asezarea in teren 🙂 Deci… repere cate vrei!

La 15:45 intram in padure, depasindu-i pe polonezi, mai inainte de bordeiul cu acoperis albastru, si gasindu-i pe vanatori la refugiul Izvorul Vistei, acestia din urma destul de surprinsi, spunand ca am mers foarte bine… Desi masinile lor, si ale polonezilor si ale vanatorilor, erau la capatul drumului forestier, nu ne-au mai ajuns din urma…

50De aici incepe drumul forestier. Pentru cei obositi, daca sunt atenti, vor observa pe marginea drumului o scandura pe care este scris un nr. de taxi. Ca atare, poate veni cineva sa-i ia de acolo, ca sa nu mai mearga si pe acel drum forestier.

51Pe la 17:08 eram pe la masina, deci nu se lasase intunericul, „facand” Moldoveanu intr-o zi scurta de toamna, pe lumina.

Ne-am urcat in masina, tot cu muzica data tare, era ceva cu „return to inocence”, tot o piesa mai veche. Teodora ne povestise ca prin Victoria este un restaurant cu o ciorba sau supa excelenta din ciuperci. Trecem prin Victoria, nu prea hotarati sa oprim, in principal cred ca din cauza mea, ca eu nu mananc ciorbe si supe si continuam spre Brasov. De altfel, pe tot traseul din Fagaras, am mancat 2 placinte cu branza dulce si am baut 0,5 litri de Pepsi 🙂 Nu mi-a fost foame 🙂

Din Victoria si pana in Brasov sunt 92 km, mai punem si distanta de la Vistisoara si cred ca sunt 100 km. Asa ca fara graba, ajungem la gara Brasov la 19:20, ma sui in trenul ce pleca la 19:35 spre Busteni si pana in ora 21 eram acasa… La ora 6 plecasem, la ora 21 eram inapoi, am fost asadar un pic pana pe Moldoveanu 🙂

Traseul turistic: Sinaia – cabana Cuibul Dorului – cabana Dichiu – 7 Izvoare-lacul Scropoasa – Cheile Zanoagei – campingul si baza Salvamont Zanoaga – cabana Dichiu – Sinaia

De curand, am facut o excursie frumoasa… am avut si vreme buna, si traseul a fost interesant.

Am plecat din Sinaia, cartierul Malul Spitalului… spre Scropoasa, cu trecere pe la 7 Izvoare. Unii cand au auzit unde mergem, si pe jos, s-au speriat. Lor li se parea greu si lung drumul cu masina… ce sa mai vorbim de a merge pe jos. Cineva spunea ca sa nu-l sunam sa vina sa ne ia, ca nu va veni 🙂 Mda! Nu-mi amintesc vreodata sa ma fi luat cineva, ca am mers prea mult. Mereu stiu ca merg atat cat pot, nici mai mult si nici mai putin. In cele din urma, am plecat doar trei persoane.

La 7:40 plecam din Sinaia pe DN 71, am depasit intersectia cu drumul forestier Calea Codrului si am inceput sa urcam serpentinele spre Cuibul Dorului:

cascada inghetataCascada Vanturis inghetata

cruce

La un moment dat, am intrat pe drumul vechi spre Cuibul Dorului si am scurtat astfel vreo 3-4 kilometri:

cuibul doruluiCabana Cuibul Dorului, unde eram la ora 8:50

Drumul din apropierea cabanei, DJ 713, era deschis, se vedeau urme ca au urcat masini, cineva aruncase si cu nisip… cert este ca trebuie sa fii putin inconstient ca sa te aventurezi pe acel drum plin de gheata. De altfel, asa cum aveam sa constatam, temerarii au ajuns la 200 metri distanta de cabana Dichiu si s-au oprit. Ce deznadejde i-o fi cuprins!! Sa vezi cabana la doi pasi si sa nu poti ajunge din cauza unor nameti.dj 713Pe la curbe nu ajunge soarele, parapetii lipsesc, pentru ca acest drum nu va fi gata niciodata… de aceea este si inchis oficial. Ar fi trist sa mai devina si mormant de oameni, dupa ce este unul al milioanelor de euro.

urcusNici pe drum nu am stat prea mult, preferand totusi urcusul, mult mai frumos. Dupa noi se tineau si doi caini de la cabana, unul insa a cedat si a ramas la cabana Dichiu, celalalt, desi l-am imprietenit putin cu piciorul, a mai venit dupa noi pana la Scropoasa si s-a pierdut pe acolo. Na, daca nu a vrut sa asculte!

limita judeteSi iar pe drum, iesind la un punct panoramic, situat la limita dintre judetele Prahova si Dambovita. Mare parte din aceasta drumetie a fost pe drum, pentru ca prin padure era zapada prea mare, stabilisem sa mergem pe unde este mai accesibil.

peisaj

molidUn molid mic

pauzaO pauza la soare

la umbraSi o alta, la umbra

nametiAsa arata drumul cand am ajuns la cabana Dichiu, cea din imagine. Cine a incercat sa ajunga cu masina, trecand peste multe pericole, aici s-a oprit.

cabana dichiuLa cabana Dichiu iesise un domn pe la fereastra, surprins de aparitia noastra. Ne-am dat buna ziua, dar daca-i spuneam ca venim inapoi dupa o „trecere” pe la Scropoasa, probabil i-am fi stricat ziua 🙂

dj 714Am inceput coborarea spre Valea Ialomitei, trecusem ramura estica a Bucegilor

intersectie dj 714Destul de repede am ajuns la intersectia spre Moroeni-Scropoasa si Zanoaga-Bolboci. Era 11:00 si un pic. Continuam pe drum, vreme buna, cald si nu mai intram prin padurea Dichiului ca sa scurtam… aveam timp destul la dispozitie. Trecem si de cantonul Administratiei Parcului, de o troita, si intram pe drumul auto spre Scropoasa… unde ne intalnim cu un utilaj de deszapezire. Tocmai curatase drumul. Perfect!

Uite asa, ajungem la 7 Izvoare, sursa unor povesti incredibile. Eu mai trebuia sa verific niste aspecte, informatii, sa nu le redau in carte fara acoperire… acesta a fost, de fapt, scopul excursiei. Dar cum unii voiau sa se plimbe, am zis sa leg problema mea de timpul lor liber 🙂 Ei voiau un traseu lung si fain, eu sa ajung la 7 Izvoare, asa ca le-am facut ciorba pe toate.

7 izvoare

Am revenit la drum si, dupa cateva curbe, am ajuns la lacul Scropoasa si la constructiile din acest loc:

drum scropoasa

casa scropoasaO casa veche la Scropoasa

De cand s-a inchis cabana de aici, nu este aceasta din imagine, totul pare incremenit in tacere. Nu am stat mult, lacul era partial inghetat, vreo 20 de rate erau undeva pe langa un mal… poezie…

poteca prin cheiAm inceput sa urcam pe traseul ce strabate Cheile Zanoagei, un traseu destul de lejer, marcaj cruce albastra, timp, cam o ora

peisaj cu gheata

raul ialomita

aspect traseuTot sectorul acesta am mers singur, ramaneam mereu in urma, la poze, mergeam foarte incet

peisaj 2

covoare de zapada

podetS-au pastrat foarte bine podetele facute acum cativa ani de catre Salvamont Dambovita

panou apnbLa fel si toate panourile Administratiei Parcului amplasate intre Scropoasa si Zanoaga

muschi

perete zanoagaAm stabilit sa facem un popas pentru masa pe langa acest versant… am urcat putin, dar a meritat efortul, peisajul era de vis 🙂 Dar mai era pana acolo…

podet 2Al doilea podet peste Ialomita

podetdoi

camping zanoagaCampingul Zanoaga… ma intreb daca s-a cazat cineva in acest loc vreodata? Mereu mi s-a parut lipsit de logica, dar mai ales ilegal, sa construiesti ceva pe langa barajul de la Bolboci. Bine, campingul este la vreo 500-800 metri distanta, dar nu este niciun obstacol natural intre cele doua obiective… si apoi, se afla la vreo 3 metri distanta de albia raului Ialomita. Dar poate altora li s-a parut legal… in Legea Apelor scria ca nu se pot amplasa decat constructii provizorii in astfel de zone, sau temporare. Acum, daca nu sta nimeni iarna la camping, poate fi considerat si asezare temporara 🙂 Uite asa, acolo sunt ingropati vreun milion de euro 🙂 Cred ca nu face totul nici o suta de mii, dar este alta poveste…

baza salvamont zanoagaBaza de la Zanoaga… aici eram la 14:10

Tot pe drum am ajuns si la intersectia pe langa care mai trecusem, inchideam asadar bucla din Valea Ialomitei si reluam urcusul spre cabana Dichiu:

intersectie 2Prima oara am fost aici pe la ora 11. A doua oara eram la 14:30… deci trei ore si jumatate plimbatul prin Valea Ialomitei

panou cu reguli de accesIncepea intoarcerea pe acelasi drum… orice alta varianta, pe vreun traseu turistic, ar fi fost dificila din cauza zapezii

saua dichiuluiNe apropiam de cabana… vedem ca soarele a topit zapada pe drum, este o poza pentru comparatie ceva mai sus

Aproape de cabana, la care am ajuns la 15:05, ne-am intalnit cu acelasi utilaj de deszapezire pe care-l mai zarisem si spre Scropoasa. Va imaginati expresia feţei soferului cand ne-a vazut  si pe acolo 🙂  El deszapezise si partea aceea dinspre DJ 713, inlaturand nametii:

dj 713

drum deszapezitTotusi, ramane o cale dificila, riscanta, din cauza ghetii de mai jos

limita judeteanaLa 9:50 eram prima oara in acest loc, apoi la 15:40

La intersectia cu Calea Codrului, am vazut ca a fost distrus un panou nou al Administratiei Parcului Natural Bucegi:

panou distrus

A fost floare la ureche sa ajungem apoi in Sinaia, sosind pe Malul Spitalului la 17:15… si, gata excursia 🙂

Traseu pe Bucegi: Busteni – Stana Regala – Piciorul Pietrei Arse – Complexul Piatra Arsa – Padurea Cocora – Telecabina Pestera – Cascada Doamnei – Lacurile de langa Cheile Ursilor – Cheile Ursilor – Manastirea si Pestera Ialomitei – Pestera Pustnicului – Cabana Padina – Izbucul Coteanu – Turbaria Laptici – Drum Bolboci Mal Stang – Lacul Bolboci – Padurea Nucet – DJ 713 – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cabana La Sami – Castel Peles – Sinaia

Am ales si parcurs acest traseu a doua zi de Pasti. Cum bine spunea cineva care citeste acest blog de mult timp, a fost al treilea an consecutiv cand am ajuns la Manastirea Pestera Ialomitei, a doua zi de Pasti. Adica am trecut muntii Bucegi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei, si inapoi 😉

Prima zi de Pasti nu mi-a placut. Pentru mine a fost o zi foarte aiurea. Astfel ca, pentru a doua zi aveam nevoie de un traseu lung si frumos. Nu am luat cu mine decat pe cine stiam ca poate parcurge acest traseu. Am mai zis, cu unii prieteni merg in drumetii scurte si fac gratare, cu altii alerg zeci de kilometri pe Bucegi, si o alta categorie sunt cei care merg cu mine oriunde, prin orice loc posibil sau mai putin posibil.

Abia ieri m-am gandit sa deschid telefoanele, multumesc tuturor pentru mesaje sau comentarii pe blog. Cand nu vreau sa stric buna-dispozitie a altora, imi vad de ale mele, nu deranjez pe nimeni, nu raspund la nimeni.

O sa ma lungesc putin cu aceasta introducere, desi articolul va fi el destul de lung, cu zeci de poze. Trebuie sa explic niste lucruri cu un astfel de traseu. Prin Bucegi, stiu cam orice  coltisor de munte, mereu am variante de retragere din traseu, mereu stiu distantele exacte intre locul in care ma aflu si cel mai apropiat loc de adapost. Mai toate excursiile organizate de mine ies bine pentru ca in spatele lor, sunt o multime de solutii si calcule. Poate ca pare, dar niciodata nu plec undeva sa ma plimb, doar asa.

Nu-mi place superficialitatea. Am in rucsac haine de schimb, chiar daca vremea pare buna, am trusa de prim ajutor, stiu ce trebuie sa mananc si cat, stiu de unde sa beau apa si de unde nu, etc. Intotdeauna trebuie sa ai toate datele problemei. Pe munte daca gresesti consecintele pot fi destul de neplacute. Nu pleci la drum, cu gandul ca „vedem noi acolo ce facem!”.

In Parcul Natural Bucegi, si o spun din experienta mea de localnic, sunt vreo 20 de ani de cand merg pe munte, trebuie sa ai incredere in tine, sa te cunosti, sa te gandesti ce faci daca ramai singur intr-un anumit loc. Opreste-te intr-un loc si intreaba-te: „daca as fi aici singur, ce as face?”

Nu acordati importanta sfaturilor date de salvamontisti. Ascultati-le cu o ureche. Ce spun ei sunt sabloane clasice, spuse in special ca sa nu faca nimic, sa stea la televizor si la alte prostii. Daca-i pui sa urce un traseu turistic de genul Valea Caraimanului sau Abruptul Bucsoiului, nu doar ca ajungi inaintea lor la destinatie, dar mai si dormi o ora-doua pana ajung si ei. Asta daca mai ajung si nu se intorc inapoi. Ma refer indeosebi la echipa din Busteni, astia au nevoie de un ATV sa se deplaseze pe o distanta de 800 m, cat este intre statia de telecabina si baza salvamont. Scoateti-va din minte ca vine Salvamontul sa va scoata din ce stie ce cotloane. Pana vin, s-ar putea sa fie cam tarziu. Va dau exemplu si o stire recenta. Nu trebuie sa mergi pe munte ca sa-ti dai seama de niste lucruri: lenea si incompetenta sunt la ele acasa. Ce au recomandat ei? Sa nu urcati pe munte, de Paste, ca puteti provoca avalanse sau va puteti rataci! De ce sa mai ajungi atunci la munte, daca te poti rataci? Unde sunt marcajele turistice? Poate ar trebui dati afara pe motiv de prostie continua…

Cand merg pe munte, ma opresc sa mananc cand am pofta, sa ma odihnesc atunci cand vreau. Acesta este un lucru important: sa faci ce simti, cand simti. Nu la comanda cuiva, ca nu functionam toti la fel. Dar totul trebuie facut cu atentie si moderatie. Nu dai ospat daca urci pana la 2500 m altitudine. Nu bei 1 litru de apa la fiecare popas.

Nu te urci pe stanci, nu te duci pe margini de prapastii sa faci poze, nu faci nimic din ce ar presupune un risc inutil. Te gandesti inainte, de ce sa fac asta? Daca esti la Cerdac si vezi fulgere la Vf. Omu, nu continui pe ideea ca acolo este cabana si te adapostesti, ci te intorci repejor spre Babele. Mai bine ocolesti turmele de oi ce au caini multi sau ai petarde la tine, decat sa te lasi in baza ciobanului.  Nu fugi incolo si incoace pe un traseu lung, iti conservi fortele.

Acasa cand ajungi nu te repezi dupa mancare si apa. Organismului ii trebuie cel putin 30 minute sa intre in alt tempo. In acest interval de timp, te speli pe maini, faci un dus, bagi la spalat tot ce ai avut pe tine, de la rucsac la adidasi, tot ce inseamna accesorii vestimentare. Iti pui ordine in idei, recapitulezi drumetia, initiezi discutii cu familia, apoi te asezi la masa. Exact acum este 12 noaptea, am facut o ora baie, mi-am spalat tot, am baut 3 cani de ceai din 15 plante indulcit cu miere, am mancat salata de boeuf, niste kiwi si sunt ca nou, nu ma doare nimic si am mers peste 50 km.

Cam atat! Restul data viitoare! 🙂 Acum, desfasurarea excursiei:

DE CE AM ALES ACEST TRASEU?

Nu am postat pe blog niciodata imagini cu Izbucul Coteanu sau Cascada Doamnei. Acesta a fost un alt motiv. Pozele fie au fost mai putin reusite, fie cascada avea apa putina. Azi le-am prins cum am vrut!

2In urcare spre Stana Regala

1Poiana Stanii

3Iesirea din padure, pe Piciorul Pietrei Arse

4Aproape de Complexul Piatra Arsa, pe Platoul Bucegilor… la 2 ore si 20 minute de la plecarea din oras

5Drumul spre Babele mai are zapada 😉

6Au si rupt panoul 🙂 Nu avea cine sa o faca decat soferii de jeepuri din Busteni sau vreun salvamontist, tot din Busteni.

7

8Covoare intregi de branduse. Acum ies ele pe Bucegi

9Crucea unei eleve, stiti, aici se simte ceva de cate ori treci. Este un loc sinistru, pe cruce era o poezie de acelasi gen. Numai ca, a rezistat zeci de ani aici. Cineva nu a mai vrut sa fie nimic, care sa aminteasca de intamplarea si persoana decedata in acest loc. Asa ca, atunci cand am trecut nu mai era decat crucea…orice altceva disparuse. Au mai ramas pozele publicate pe blog, in anii trecuti.

10Asa sunt adaptati molizii la altitudine

11Vedere din Padurea Cocora spre Cascada Doamnei

12Telecabina Pestera si postul Jandarmeriei Montane (cu albastru)

13Functiona telecabina, de regula este pornita dupa 15 iunie

14Langa telecabina

15Spre cascada

16Podet improvizat peste raul Ialomita

17Raul Ialomita la circa 2 km de izvoarele sale. Ceva mai sus se observa Cascada Obarsia Ialomitei

18Un rai al florilor am intalnit mai sus de Cheile Ursilor

19Stana de sub Piciorul muntelui Doamnele

20Aproape am ajuns 🙂

21Peisaj, muntele Doamnele. Mergeam spre o grota vazuta de la distanta.

22O grota cu doi ochi 😉

23Superba aceasta grota

24In interior

28

30Mi-a placut mult aici, pana la urma in acest loc am si facut popas

31Am dat si cojile pe jos… acesta este primul ou de Pasti si singurul, anul trecut nu am mancat niciunul. Nu stiu de ce, dar nu prea pot sa mananc oua de Pasti, nu am pofta 🙂

32Cascada fiind cam aproape, am mai si ajuns 🙂

33Poti sta destul de bine in spatele cascadei

34

35Este si o mica grota in spatele caderii de apa

36Imagine din spatele cascadei

37O ultima privire spre acea grota interesanta. Si prin 2011, daca nu ma insel, am avut o discutie pe marginea unei pesteri, cu o anume persoana, aici pe blog. Gasisem o mica pestera cu o vulpe strivita in ea de caderi de bolovani. Si din vorba in vorba am ajuns la o concluzie. Urmatoarea cavitate in munte va avea numele acelei persoane. Intrucat nu am mai gasit ceva interesant, nu am reusit sa pun acea denumire. Dar eu cand zic ceva, mai si fac, mai devreme sau mai tarziu. Astfel ca, adunand toate detaliile, cautand, intreband, stiind acum tot ce inseamna acea grota, am aflat ca nu are nume si ca, de acum inainte, trebuie sa se stie ca acea grota se va numi: Grota Cameliei!

Sunt multe argumente, dar nu le insir acum 🙂

38Tot pe langa Cheile Ursilor, un lac frumos, acum, primavara

39Toate aceste lacuri, servesc… la adapatul animalelor: oi, cai

40Oua de broasca pe pamant… nasteri in afara „spitalului”

41Prin Cheile Ursilor, peste acel copac am trecut

42Privire in urma

43Raul Ialomita in Cheile Ursilor

45In fata Pesterii Ialomitei

44Biserica din pestera

46In Pestera Pustnicului

48Atingerea unui alt obiectiv

49Un suvoi de apa curat iese din aceasta pestera

50Turbaria Laptici, traseu de vizitare amenajat de Administratia Parcului Natural Bucegi. Trebuie insa un panou montat, sa stie turistul rostul acelor podete, ce semnifica.

51Acest panou este insuficient

52Lacul Bolboci

53Cabana Bolboci vazuta de la intrarea in traseul marcat cu cruce galbena, ce urca prin padurea Nucet

54Am iesit din padure in circa 20 minute

56DJ 713, ce strabate Platoul Bucegilor, o alta lovitura data bugetului statului

55Cantonul Pajistea Alpina si covoare de branduse

57Valea Soarelui, Valea Dorului, trebuia sa trecem peste muntele din fata pentru a cobori spre Cota 1400

58Vedere de la Cota 1500 spre Cota 1400

59Peste 45 de minute de la Cota 1500 eram in curtea Pelesului. Ora corecta, asa cum v-ati obisnuit 🙂 este 19:43

Cand faci cate o astfel de iesire in natura, chiar ai ce spune zile in sir. Au ramas multe altele nescrise. Mai revin eu! 😉

Filmari, la Cascada Doamnei si in Cheile Ursilor: