Traseul turistic: Sinaia – cabana Cuibul Dorului – cabana Dichiu – 7 Izvoare-lacul Scropoasa – Cheile Zanoagei – campingul si baza Salvamont Zanoaga – cabana Dichiu – Sinaia

De curand, am facut o excursie frumoasa… am avut si vreme buna, si traseul a fost interesant.

Am plecat din Sinaia, cartierul Malul Spitalului… spre Scropoasa, cu trecere pe la 7 Izvoare. Unii cand au auzit unde mergem, si pe jos, s-au speriat. Lor li se parea greu si lung drumul cu masina… ce sa mai vorbim de a merge pe jos. Cineva spunea ca sa nu-l sunam sa vina sa ne ia, ca nu va veni 🙂 Mda! Nu-mi amintesc vreodata sa ma fi luat cineva, ca am mers prea mult. Mereu stiu ca merg atat cat pot, nici mai mult si nici mai putin. In cele din urma, am plecat doar trei persoane.

La 7:40 plecam din Sinaia pe DN 71, am depasit intersectia cu drumul forestier Calea Codrului si am inceput sa urcam serpentinele spre Cuibul Dorului:

cascada inghetataCascada Vanturis inghetata

cruce

La un moment dat, am intrat pe drumul vechi spre Cuibul Dorului si am scurtat astfel vreo 3-4 kilometri:

cuibul doruluiCabana Cuibul Dorului, unde eram la ora 8:50

Drumul din apropierea cabanei, DJ 713, era deschis, se vedeau urme ca au urcat masini, cineva aruncase si cu nisip… cert este ca trebuie sa fii putin inconstient ca sa te aventurezi pe acel drum plin de gheata. De altfel, asa cum aveam sa constatam, temerarii au ajuns la 200 metri distanta de cabana Dichiu si s-au oprit. Ce deznadejde i-o fi cuprins!! Sa vezi cabana la doi pasi si sa nu poti ajunge din cauza unor nameti.dj 713Pe la curbe nu ajunge soarele, parapetii lipsesc, pentru ca acest drum nu va fi gata niciodata… de aceea este si inchis oficial. Ar fi trist sa mai devina si mormant de oameni, dupa ce este unul al milioanelor de euro.

urcusNici pe drum nu am stat prea mult, preferand totusi urcusul, mult mai frumos. Dupa noi se tineau si doi caini de la cabana, unul insa a cedat si a ramas la cabana Dichiu, celalalt, desi l-am imprietenit putin cu piciorul, a mai venit dupa noi pana la Scropoasa si s-a pierdut pe acolo. Na, daca nu a vrut sa asculte!

limita judeteSi iar pe drum, iesind la un punct panoramic, situat la limita dintre judetele Prahova si Dambovita. Mare parte din aceasta drumetie a fost pe drum, pentru ca prin padure era zapada prea mare, stabilisem sa mergem pe unde este mai accesibil.

peisaj

molidUn molid mic

pauzaO pauza la soare

la umbraSi o alta, la umbra

nametiAsa arata drumul cand am ajuns la cabana Dichiu, cea din imagine. Cine a incercat sa ajunga cu masina, trecand peste multe pericole, aici s-a oprit.

cabana dichiuLa cabana Dichiu iesise un domn pe la fereastra, surprins de aparitia noastra. Ne-am dat buna ziua, dar daca-i spuneam ca venim inapoi dupa o „trecere” pe la Scropoasa, probabil i-am fi stricat ziua 🙂

dj 714Am inceput coborarea spre Valea Ialomitei, trecusem ramura estica a Bucegilor

intersectie dj 714Destul de repede am ajuns la intersectia spre Moroeni-Scropoasa si Zanoaga-Bolboci. Era 11:00 si un pic. Continuam pe drum, vreme buna, cald si nu mai intram prin padurea Dichiului ca sa scurtam… aveam timp destul la dispozitie. Trecem si de cantonul Administratiei Parcului, de o troita, si intram pe drumul auto spre Scropoasa… unde ne intalnim cu un utilaj de deszapezire. Tocmai curatase drumul. Perfect!

Uite asa, ajungem la 7 Izvoare, sursa unor povesti incredibile. Eu mai trebuia sa verific niste aspecte, informatii, sa nu le redau in carte fara acoperire… acesta a fost, de fapt, scopul excursiei. Dar cum unii voiau sa se plimbe, am zis sa leg problema mea de timpul lor liber 🙂 Ei voiau un traseu lung si fain, eu sa ajung la 7 Izvoare, asa ca le-am facut ciorba pe toate.

7 izvoare

Am revenit la drum si, dupa cateva curbe, am ajuns la lacul Scropoasa si la constructiile din acest loc:

drum scropoasa

casa scropoasaO casa veche la Scropoasa

De cand s-a inchis cabana de aici, nu este aceasta din imagine, totul pare incremenit in tacere. Nu am stat mult, lacul era partial inghetat, vreo 20 de rate erau undeva pe langa un mal… poezie…

poteca prin cheiAm inceput sa urcam pe traseul ce strabate Cheile Zanoagei, un traseu destul de lejer, marcaj cruce albastra, timp, cam o ora

peisaj cu gheata

raul ialomita

aspect traseuTot sectorul acesta am mers singur, ramaneam mereu in urma, la poze, mergeam foarte incet

peisaj 2

covoare de zapada

podetS-au pastrat foarte bine podetele facute acum cativa ani de catre Salvamont Dambovita

panou apnbLa fel si toate panourile Administratiei Parcului amplasate intre Scropoasa si Zanoaga

muschi

perete zanoagaAm stabilit sa facem un popas pentru masa pe langa acest versant… am urcat putin, dar a meritat efortul, peisajul era de vis 🙂 Dar mai era pana acolo…

podet 2Al doilea podet peste Ialomita

podetdoi

camping zanoagaCampingul Zanoaga… ma intreb daca s-a cazat cineva in acest loc vreodata? Mereu mi s-a parut lipsit de logica, dar mai ales ilegal, sa construiesti ceva pe langa barajul de la Bolboci. Bine, campingul este la vreo 500-800 metri distanta, dar nu este niciun obstacol natural intre cele doua obiective… si apoi, se afla la vreo 3 metri distanta de albia raului Ialomita. Dar poate altora li s-a parut legal… in Legea Apelor scria ca nu se pot amplasa decat constructii provizorii in astfel de zone, sau temporare. Acum, daca nu sta nimeni iarna la camping, poate fi considerat si asezare temporara 🙂 Uite asa, acolo sunt ingropati vreun milion de euro 🙂 Cred ca nu face totul nici o suta de mii, dar este alta poveste…

baza salvamont zanoagaBaza de la Zanoaga… aici eram la 14:10

Tot pe drum am ajuns si la intersectia pe langa care mai trecusem, inchideam asadar bucla din Valea Ialomitei si reluam urcusul spre cabana Dichiu:

intersectie 2Prima oara am fost aici pe la ora 11. A doua oara eram la 14:30… deci trei ore si jumatate plimbatul prin Valea Ialomitei

panou cu reguli de accesIncepea intoarcerea pe acelasi drum… orice alta varianta, pe vreun traseu turistic, ar fi fost dificila din cauza zapezii

saua dichiuluiNe apropiam de cabana… vedem ca soarele a topit zapada pe drum, este o poza pentru comparatie ceva mai sus

Aproape de cabana, la care am ajuns la 15:05, ne-am intalnit cu acelasi utilaj de deszapezire pe care-l mai zarisem si spre Scropoasa. Va imaginati expresia feţei soferului cand ne-a vazut  si pe acolo 🙂  El deszapezise si partea aceea dinspre DJ 713, inlaturand nametii:

dj 713

drum deszapezitTotusi, ramane o cale dificila, riscanta, din cauza ghetii de mai jos

limita judeteanaLa 9:50 eram prima oara in acest loc, apoi la 15:40

La intersectia cu Calea Codrului, am vazut ca a fost distrus un panou nou al Administratiei Parcului Natural Bucegi:

panou distrus

A fost floare la ureche sa ajungem apoi in Sinaia, sosind pe Malul Spitalului la 17:15… si, gata excursia 🙂

Cautari…

A te plimba cautand 🙂

1

2Varful unei cruci vechi de piatra, prin padurea de la Peles

3Pictura neclara a unui sfant… nu prea iti mai poti da seama cine este reprezentat

4

5Preotul Brebenaru Cornelie, nascut in anul in care a avut loc inaugurarea bisericii… al carei paroh a devenit mai tarziu

6Cum urci de la gara Sinaia spre centrul orasului

7 Despre Fabrica de Hartie Busteni

8

9

10Monument in curtea unei scoli din Busteni

11Mormant

12

13De data aceasta au ramas fotografiile si s-a deteriorat inscriptia cu numele

14Loc de popas

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – Valea Gaura – Bran

Motto : „Dar cine a avut pretentia ca este om de munte…?!”

Categoric ca nu veti gasi astfel de descrieri peste tot, eu le fac mai mult la modul subiectiv 😉 Sunt cateva prezentari de trasee pe acest blog, se mai aduna…in timp si altele.

Nu doresc sa fac vreo lucrare profi, prezint un traseu turistic in care presar generalitati, anumite pareri, precum si starile mele de spirit de atunci. Nu consider necesar sa scriu telegrafic, nu vreau sa prezint informatii, detalii nenumarate…am mers sa ma plimb, nu sa fac cine stie ce…stiintific. Apoi, cine mai stie de cate ori am fost pe Valea Gaura??? De multe, multe ori…

In primul rand, parcurg un traseu turistic pentru ca imi place, pentru ca ma simt in putere, ma simt bine si as fugi continuu pe unde vad cu ochii :)) …aceasta fiind o paralela, cam asa este cand ajungi pe varfurile muntelui.

1Dimineata privind spre Bucegi

Intai, ca sa castigi timp, mergi cu telecabina. Daca o prinzi pe prima, este si mai bine. La 8:45 esti sus pe Platoul Bucegilor. Oricum, nu mai sunt cozile de altadata la telecabina. Pe Valea Jepilor nici urma de turisti. Imediat ce am iesit din statia de la Babele, am fost foarte sigur ca vremea nu mai avea cum sa se schimbe. Ma mai gandeam eu ca daca sufla vantul, mai vin norii…dar era perfect!

Motiv pentru care am intrat la o cafea/suc/ceva…in cabana Babele, ocazie cu care am pozat si preturile la cazare:

2

Pornim mai departe spre baza salvamont de la Baba Mare, trecem si ne oprim putin la bolovanul lui UnBolovan. Ne-a zis el ca aici fumeaza o tigara. UnBolovan, adica Radu, este un om deosebit, ca multi altii ce scriu pe aici, dar nu asta ii face deosebiti, ci altceva…ne leaga acesti fascinanti Bucegi 🙂

3

Curand mai gasim un bolovan, tocmai bun de inventariat 🙂

4Are deja nume, o sa vorbesc cu Radu sa-l noteze

Uite asa, am ajuns la Cerdac, locul de unde se vad foarte bine Acele Morarului si Creasta acestui munte:

5

Dar nu v-am zis ceva. Bine, sa scriu repede, pana la Omu marcajul este banda galbena, se fac cam 2 ore, mai mult sau mai putin, depinde cum mergi. Ei bine, ce voiam sa zic este ca eu cand merg uneori pe munte, mi se pare ceva simplu. Astfel ca, m-am gandit eu asa: „Unde merg, pana la Bran?”, „A, nu-i mare lucru!”. Cunosteam traseul ca strazile din Busteni :), deci nu era nimic la care sa nu am o solutie. Mi-am luat un rucsac mai mare, cu diverse, deoarece o excursie trebuie sa fie in primul rand sigura pentru participanti. Si m-am imbracat foarte lejer, adidasi si blugi, un tricou si un hanorac…mergeam parca la un chef la Bran :)) Dintre cunoscuti nu mi-a zis nimeni nimic, fiecare si-o fi spus in gand: „cand il doare capul, se cheama ca il doare capul si atat!”.

6Varful Costila si releul de pe acesta

7Poteca de sub Cerdac, pe aici nu se merge iarna. Dar oare era iarna? Cu siguranta, nu! Totusi, recomand sa ocoliti pe deasupra Cerdacului, pe traseul de vara…chiar daca si acolo este ceva zapada.

Dupa cum vedeti mai jos, am ales sa mergem mai departe… 🙂 Dupa poze, chiar am pornit pe acea poteca, pe care se vedeau urme…deci, nu am fost noi deschizatorii

8Daca esti atent, se poate…dar daca ti-e teama si nu esti echipat, nu ai ce cauta pe acolo. Bine, eu am ce cauta, ca sunt pe la mine pe acasa…mai in gluma, mai in serios. Important este sa cunosti ceea ce poti, sa nu risti inutil…din punctul meu de vedere, nu era un risc pentru noi, cei prezenti

9Ultima portiune spre cabana si varful Omu, era zapada si pe acolo 🙂

10Iar am trecut pe langa stanca denumita Saturn

11Tineri coborand de la Omu spre Pestera…au dormit la cabana Omu. Ora de pe poze este de fapt cea veche. Normal era 10:48.

12

Si daca doriti sa vedeti cum am fost eu echipat 🙂

14Aici ma uitam la rucsac, oare de ce l-am mai luat dupa mine 🙂 Nu mai bine il las acolo? Initial am vrut sa scriu ca l-am gasit pe acolo, ca gluma, dar poate se trezeste vreunul si zice ca era al lui :)) Deci am plecat pe munte ca prin oras. Nu mi s-a parut mie ca este ceva dificil…mare lucru nu este, treci din Busteni muntele si ajungi la Bran.

13Si uitasem ceva pentru poza, pet-ul de cola, ca sa indemn si mai mult la o viata nesanatoasa 🙂 De regula, prefer Pepsi, pentru ca atunci cand eram mic, tata urca la Stana Regala si cumpara de acolo…

Dar este mai rar si cu sucurile carbogazoase, nu fac abuz. In aceasta imagine trebuia insa sa fie tabloul perfect, un orasean nimerit prin Bucegi cu cola dupa el…am mai dat si 6 lei pe 0,5 litri. In oras am uitat sa cumpar, asa ca la Babele, platesti ca la Babele. Mai conteaza insa pretul? Important este ca esti acolo…

15Si cate o floricica ici-colo

16Trecem pe sub Varful Bucura

17Varful Bucura, mereu imi amintesc momentul de anul trecut, il am in minte proaspat…deseori, ce se vede nu este si ceea ce pare a fi

18Cabana de la Vf. Omu

19Aici parleau gunoaiele 🙂 Ilegal, evident, in Parc nu ai voie sa aprinzi focul decat in locuri speciale…dar unde sa duca si omul asta gunoaiele, bine ca macar nu le arunca pe vreo panta

20Valea Gaura…cea mai lunga vale din Bucegi si cea mai pitoreasca

21Vedeti cum se coboara de la Omu pe traseele spre Bran…sa va fac o scurta descriere. Am ales traseul spre Bran prin Valea Gaura, pentru ca acum este perioada cea mai buna, din multe puncte de vedere…ceea ce explica si lejeritatea mea. Deci, vremea nu se schimba atat de repede toamna, turmele de animale sunt coborate, astfel ca nu ai probleme cu cainii, ciobanii sau cu animalele salbatice ce stau prin apropierea stanelor. Toamna este lunga, bogata in jir, si ursii au coborat altitudinal, in padurile de fag. Zapada nu avea cum sa se pastreze pe terasele glaciare si pantele expuse din aceasta vale…asadar din start nu te mai gandesti la unele lucruri, si doar te plimbi!

In schimb, este periculos sa coborati pe traseul de pe Clincea, in horn, imediat de la Vf. Scara, este gheata, zapada, acolo nu bate soarele, cablul este sub zapada, de asemenea si pe Hornul Mare al Malaiestilor sau pe poteca de vara spre Malaiesti.

22Valea Gaura, mai aproape

23Cum nu mi-am pozat umbra, am zis sa o fac si pe aceasta…vazusem eu undeva un trucaj cum ca umbra lui Obama nu aducea a om :))

24Uitati cum a cazut…”si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu”, ceva de genul acesta descria un cronicar moartea unui voievod pe la 1601 😉

25Mai sunt doar 3 indicatoare, a disparut al 4-lea. Cel spre Bran prin Valea Ciubotea, marcaj triunghi galben. Nicio paguba, oricum avea pe el timpi eronati. Adica, dupa ce coborai 1 ora, intalneai un alt indicator pe care scria acelasi timp ca la Omu 🙂 Bine ca l-a aruncat cineva, acum poate se va monta unul corect.

26Baza salvamont de la Omu…bati 5 scanduri, 10 cuie, pui o usa si iei un sac de bani. Sau mai bine zis, luai, ca pe timpurile acestea nu mai poti trage astfel de tunuri

27Lacul Tiganesti

28Pe acolo este traseul marcat cu banda rosie pe muntele Clincea. In umbra este hornul cu gheata

29Valea Malaiesti si cabana cu acoperis verde

30Am ajuns coborand pe marcaj cruce rosie in Valea Gaura

31Privire inapoi spre Vf. Omu…ziua era perfecta

32Si inca una de mai departe

33Anotimpul toamna-iarna

Pana in acest loc, mai faceam poze la un nivel acceptabil. De aici, aparatul s-a indragostit de peisaj, incat a facut sute de poze…

34

35

36

37Jos de tot este poiana de langa stana Gaura

38

39In aceasta coborare consta problematica acestui traseu, in rest mi se pare extrem de accesibil…celor care au mai fost pe munte

40Deja am si vazut locul unde sa facem popas 🙂 Sa vedeti ce popas am facut…

41Nu ai cum sa mai pui gand rau Bucegilor dupa ce vezi asa ceva…

42

43Poteca pe aceasta portiune are destule lanturi

Locul de mai jos l-am denumit Patul lui Procust din Valea Gaura. Mereu aici unii au probleme, trebuie sa te faci mai subtirel, sa te aduni putin, sa te sucesti pe o parte. Exact la timp ne-am intersectat cu o doamna si sotul sau ce urcau. Noi am coborat, apoi am pozat cum treceau printre cei doi pereti de stanca:

44

45Trebuie putin efort

46Ne apropiam din ce in ce mai repede de poiana aceasta superba, unde timpul imparateste parca mai mult

47Pe acolo se mai coboara…dar sunt multe lanturi

48In acel loc se termina portiunile mai problematice

49

50Nu am mai mers de vreo 4-5 ani pe acea vale…poate intr-o zi o sa alerg de la Babele spre Omu, apoi in 40 de minute ajung la baza acestui fir si urc linistit, ma incadrez in timp :)) Urc inapoi, dar dupa un mic ocol…

51Ce a fost inainte? Copacul, stanca sau marcajul? :))

52Superb asortat acest costum al muntelui

In sfarsit, am ajuns si la un subiect la fel de frumos, popasul pentru mancare in natura:

53Mancam cu servetele, ca acasa :)) In acea zi, aveam in meniu printre branzeturi, deserturi, fructe, etc, si „Sandwich la firul ierbii” 😉  Cu cascaval si sunca taraneasca…

54Nu mai esti sigur de nimic pe lumea aceasta :)) Traficantii astia de ciocolata au masluit ambalajele. Chestiile acelea nu sunt deloc razuibile…cat ai incerca de usor, nu reusesti decat sa rupi ambalajul…e bine, este si asta o cale de a ajunge la ciocolata. La prima ciocolata am zis ca sunt eu mai de prin Bucegi 😉 , dar la a doua? Singura explicatie, dupa toate calculele mele, a fost ca este o inselatorie…

55Corbii, din nou

56Cum se cheama corbii la mancare? In mintea mea era ceva cu „Gâri-gâri” …rad si acum, ce are?

57:)) In week-end era alarma pe munte, ca vin unii sa impuste…intamplarea a facut sa ne intersectam. Chiar ghinion, sa nu gasesti pe 300 kmp un loc in care sa nu te vad eu…

58Mic defileu spre cascada Moara Dracului

59

60Cascada

61

62Si poiana din preajma stanei Gaura, intersectia cea mai importanta din zona Branului

63

64Iarba de un verde intens, la circa 200 metri de stana amintita

65

66Intersectia de care spuneam, pe aici este si postul de control la Marathon 7500. Logic ca dupa 3 editii incheiate de Marathon 7500, mi se par unele trasee destul de accesibile.

67Evident, indicatorul spre Bran are timpi eronati. Nu ai cum sa faci 4 ore, faci vreo 2 ore, fara graba…

68

69In Saua La Polite…de aici se face cam o ora si 20 minute pana la marginea Branului

70Intunericul se lasa destul de repede…inca nu era deplin cand noi ne urcam intr-un taxi. Ca sa nu mai traversezi tot cartierul Poarta al Branului, lung de vreo 4 km cel putin, mai bine suni dupa un taxi. L-am gasit pe Facebook, eu plec mereu pregatit. Am sunat la KimTaxi-0745.104.735, a venit si pana in centru am platit 10 lei.

In centrul Branului, am aflat ca soferul cursei de ora 19, Moeciu-Bran-Brasov,  i s-a spus sau a luat el initiativa de a nu mai efectua cursa conform programului. Si toata lumea din statie s-a urcat intr-un autobuz pentru orasul Zarnesti, care avea statie si la gara orasului. Asa ca in loc sa plecam la ora 19 spre Brasov din Bran, plecam cu trenul de ora 19 spre Brasov, dar din Zarnesti 🙂

Pretul unui bilet Bran-Zarnesti este de 3 lei si la trenul  Zarnesti-Brasov este de 4,5 lei. Trenul a facut…50 minute 🙂 A parcurs 27 km in 50 minute…

71Mersul trenurilor din Zarnesti, cine stie cand voi mai ajunge pe aici 🙂

Din Brasov ne-am intors cu un microbuz, o cursa pana in Bucuresti. Pana in Busteni, un bilet este 10 lei, pana in Bucuresti costa 41 lei. Am venit eu recent din Bucuresti pana in Busteni cu un Interregio si a costat 41 lei…pare mai bine cu masina, dar raman la gusturile mele: cu trenul este mai frumos si mai sigur!

Cam asa a aratat excursia, eu m-am integrat la intoarcere rapid in peisajul urban, avand in vedere costumatia de „montaniard”. Era o ocazie sa incerc bocancii cei noi, dar o sa-i port toata iarna, si am timp sa ma vait atunci, imi place sa umblu lejer, sa ma misc repede…oricum era un traseu safe…

Superba vremea, superb traseul…dar trebuie analizat bine inainte, nu pleci asa, ca vedem la fata locului ce va fi 🙂

Pe traseu am mai intalnit si alti turisti, unii se uitau cam mirati la mine, cu adidasi albi, tricou alb si blugi…eram o aparitie, bine ca nu am mers in costum national, ca nu aveam sandale, opinci. Imi si place sa vad cum ma sfatuiesc turistii sa nu abordez unele trasee, multi dintre ei erau oameni care nu aveau ce face acasa si daca merg pana la marginea padurii, isi iau bocancii de munte sau tot echipamentul…cand umbli asa speriat, iti scapa multe lucruri. Bine, nici nu poti suplini niste chestii, cand te nasti si cresti pe aici, esti putin mai adaptat 🙂

Daca aveti ocazia sa parcurgeti acest traseu, cea mai buna varianta este sa coborati de la Vf. Omu, nu sa urcati Valea Gaura 🙂 Eu am mai scris intr-un anume fel si m-am prezentat cu haine de oras, doar-doar mai ofensez pe cate un om experimentat de munte…cum au fost aceia care iubeau natura pe moment si plangeau dupa bietul ursulet. Fiecare face ce poate, unii merg inconstienti pe munte, altii plang din taste dupa te miri ce…aleg sa merg asa, inconstient! Nu sunt niciun exemplu, eu merg sa ma simt in largul meu, si duminica m-am simtit bine asa; data viitoare, adica peste cateva ore…ca la 5 dimineata plec la evaluare de capre negre, ma imbrac altfel…vad eu cum, important este sa raman eu!

Pe muntii Baiului, prin Poiana Narciselor

O excursie de poveste, o alta poveste. Sunt atat de frumoase unele drumetii incat par desprinse din cartile de basme.

Mereu imi aduc aminte de prima intrare in contact cu acest loc. Eram copil, auzisem de „Narcisele de la Valea Rea” de la vecini. Nu stiam insa cum se ajungea acolo. Intr-un an, tot primavara, am undeva notat :), urcam la Stana Regala, muntii Bucegi. Traversam Poiana Stanii, cand intr-o groapa zaresc o revista deschisa. Privesc mai atent si revista era deschisa la un articol despre narcisele din Valea Rea 🙂 Si acum am acel articol decupat din acea revista.

Acolo era scris cum ajungi si cum te intorci, perioada de inflorire. Anul urmator eram in Valea Rea 🙂 Autorul era o doamna ce am intalnit-o apoi dupa ani de zile, tot aproape de Stana Regala. O vreme a lucrat la revista Avantaje.

11.05.20133 037La plecarea de acasa, pe drum, am zarit un mar salbatic, inflorit

11.05.20133 047Am plecat cu 3 masini, de taxi 🙂

11.05.20133 051Pe deasupra unei captari de apa

11.05.20133 053Am sa va arat imagini de la o organizare in vederea exploatarii padurii

11.05.20133 054O piesa aproape frumoasa

11.05.20133 055O privire prin acel plastic 🙂

11.05.20133 057Aici tin animalele, caii

11.05.20133 059Gunoiul din interior, de la animale, se aduna in acea cutie

Asa ar trebui sa vedem si in Bucegi, cu atat mai mult ca este arie protejata. Dar pe aici sunt majoritatea ghiolbani si semianalfabeti, si exploatatori si silvicultori. Distrug padurea, mananca pe jos sau in ploaie, in mizerie, sau ii bat pe muncitori, exploatatorii de padure.

11.05.20133 060Si nu am vazut nicio urma de funicular 🙂

11.05.20133 061Un observator pentru animale. Chiar bine facut, frumoasa constructie.

11.05.20133 065Grau pe jos

11.05.20133 066De la observator se vad animalele mancand.

M-am uitat (normal, nu?)  si eu in troaca asta, ce le-au dat la animale.

11.05.20133 068Cereale, oare mananca ursul asa ceva? Cred ca nu! Poate mistretii???

11.05.20133 077Masina unora de la ocolul silvic, erau dupa ciuperci

11.05.20133 081Urcare prin albia Vaii Rele

11.05.20133 082Pietre aduse de viituri

11.05.20133 084Se vad oamenii pe pantele cu zeci de mii de narcise

11.05.20133 085In linie dreapta. In fata noastra un alt grup de persoane pe care l-am depasit

11.05.20133 090Se merge destul de greu printre acesti bolovani :)) Ca sa-l citez pe un prieten „mergi printre pietrele acestea, ca pe Drumul Crucii”.

11.05.20133 096

11.05.20133 097La baza pantelor cu narcise. Urmeaza o urcare accentuata

11.05.20133 098Plin de narcise si de oameni. Acela era alt grup de persoane 🙂

11.05.20133 101

11.05.20133 102

11.05.20133 103Paducel sau gherghin

11.05.20133 105Eroziune

11.05.20133 106

11.05.20133 107

11.05.20133 114Pante ce trebuie urcate

11.05.20133 116

11.05.20133 118Busteniul si Bucegii

11.05.20133 121In fata, Cariera Piatra Arsa

11.05.20133 124

11.05.20133 129In Sinaia, ma suna Oana, sa cumpar lapte praf. Pentru ca o zi, Rares bea lapte de vaca, o zi lapte praf, seara, dimineata. Asa ca, nestiind cand voi cobori si anticipand ca nu voi mai ajunge in oras, am cumparat de dimineata. Prin urmare, am purtat cutia toata ziua in rucsac, pe tot muntele :)) Asta reclama :))

Micutzul, care azi nu a fost deloc morocanos, m-a luat repede cum m-a vazut, „Ce faci, Adisoane, vrei sa bei lapte pe aici?”

11.05.20133 154Ramura rasariteana a Bucegilor

11.05.20133 155Peisaje superbe, in orice directie priveai

11.05.20133 160Un nor de polen, de la viitoarele conuri de brad sau molid

11.05.20133 156

11.05.20133 165Sinaia, in special cartierul Furnica

11.05.20133 172Spre stana unde aveam sa facem popasul clasic

11.05.20133 173

11.05.20133 174

11.05.20133 175

Acum sa va prezint putin ceva: Aprinderea focului. Eu pot aprinde focul cam oriunde. Daca stii unele lucruri nu sunt probleme niciodata. Am facut cel putin o mie de focuri pana acum 🙂 De mic copil ma luau unii mai batrani cu ei si m-au lasat sa invat, dupa care numai eu aprindeam focul. Evident tot eu aduceam si lemne. Invatam pana la capat 🙂

Nu exista concurs de alergare montana sau drumetie, sa nu am la mine, ceva de aprins focul. Este cheia supravietuirii pe munte. Pe aici, pe blog, am mai publicat imagini cu focuri aprinse in zapada sau pe ploaie. Important este sa analizezi niste lucruri. Intai sa te intrebi de utilitatea aprinderii unui foc. Apoi daca sunt lemne in apropiere si daca exista pericol sa dai foc la ceva. De luat in calcul este si varianta cum il stingi la final.

11.05.20133 179Locul era bun, desi nu era ideal. Totusi nu puteau lua foc vecinatatile din cauza covorului verde. Suplimentar, neexistand pietre, am curatat terenul in jurul locului de facut focul, pe mai multi metri patrati, indepartand frunzele uscate.

11.05.20133 181

11.05.20133 183Nu eram langa stana, dar nici departe de ea. Orice foc trebuie tinut sub control, nu pui nici prea multe lemne ca nu te poti apropia de el, dar nici prea putine ca astfel nu se mai face jar

11.05.20133 186Faci o analiza cat jar iti trebuie. Aici adusese cineva niste pietre de la distanta. Daca nu poti face o apreciere, dai intr-o parte ce mai arde cu flacara, si tragi jarul in alta parte sa faci gratarul. In acest interval de timp, ard restul lemnelor, tu faci gratarul, tragand doar cat jar iti trebuie, nu te arzi la maini. Devine ceva usor sa faci gratar.

11.05.20133 189Pe masura ce jarul de sub gratar constati ca nu mai are putere, tragi alt jar din locul cu flacara. Nu trebuie sa vanturi cu ceva, sa te obosesti astfel

11.05.20133 190

Dupa ce termini treburile, constatam ca nu este apa, deoarece nu se gaseste prin apropiere. Problema stingerii focului nu este ceva de nerezolvat, sa trebuiasca sa cari peturi cu apa dupa tine. Focul se poate stinge in multe feluri. Daca nu ai ce face, stai langa el pana se stinge 🙂 Poate fi stins cu pamant, cu nisip, pietris, verdeata, pietre…

11.05.20133 191Aici, am adunat tot jarul, bucata cu bucata, l-am incadrat de pietre, si o parte l-am acoperit cu pamant. Cealalta parte a ramas aprins pentru a arde hartiile ramase.

11.05.20133 192

11.05.20133 193Nu a ramas jar, totul a fost adunat la un loc si acoperit cu pamant

11.05.20133 194Pentru a proba eficienta acestei masuri, se pune mana pe pamantul de peste jar. Daca se simte cald, trebuie adaugat un strat si mai gros de pamant. Bine, este foarte putin probabil sa se mai intample ceva, dar doua masuri sunt mai sigure decat una. Si gata! 🙂 Acum, poate intelegeti de ce spun, sigur pe mine, ca exista cineva care pune foc intentionat in Bucegi. Pentru ca eu stiu unde poate fi facut focul, ce poate face fulgerul, detalii din acestea. Incendiile din Bucegi au fost declansate de oameni, premeditat. Autoritatile fiind incompetente pe anumite segmente, piromanii sunt greu de depistat. Dar nu se stie niciodata…

11.05.20133 197Rasuciri, poza in timpul coborarii

11.05.20133 198In civilizatie, la ora fixa.

De incheiere: doar nu va asteptati ca ocolul silvic sa fi pus panouri de avertisment in zona narciselor, cum au declarat acum doi ani. Au uitat instantaneu, dar poate am sa le reamintesc.

Pentru ca s-au obisnuit asa!

UPDATE:

Traseul in imagini si cuvinte, descriere:

Se pleaca din centrul localitatii Sinaia, de langa Primarie. Se coboara strada ce duce la Piata, pana cand aceasta intalneste soseaua. Se merge pe partea dreapta circa 100 metri dupa care se traverseaza pe partea stanga, in dreptul unui pod feroviar pe sub care se trece. Se urmareste mai departe drumul. Peste 10 minute de la pod se trece pe langa un baraj aflat pe raul Prahova. De aici se observa cum drumul intra in padure, in dreapta, precum si un parau in apropiere. Acel parau se numeste Valea Rea. Un panou ne arata ca drumul acesta a fost reabilitat din fonduri europene acum ceva ani. Mergem pe acest drum circa 6 kilometri, vom trece si de un observator aflat pe partea stanga. Intotdeauna se tine partea stanga, Mai sunt si alte drumuri ce se desprind si care au fost folosite la exploatarea padurii.

La un moment dat drumul trece apa prin albie si continua prin padure de anin si mai departe printre bolovani pana la baza rezervatiei de narcise.

aBazinul Vaii Rele, cu verde, zona narciselor

bPrima sageata este aproximativ vizavi de gara Sinaia, la mica distanta de podul feroviar. Sagetile arata ca drumul forestier urmeaza paralel, cursul apei, tot spre stanga. Cu rosu sunt trasate variantele de intoarcere pe muntele Cumpatu. La un moment dat, dupa ce se intra in padure, se desfac potecile. Daca nu ati mai fost pe acolo nu veti nimeri poteca din muchea apropiata vaii, dar tot in cartierul Cumpatu din Sinaia ajungeti.

Pareri despre si pe langa stiri, cat si o plimbare de cateva ore prin muntii Baiului

Sa vorbim putin, inainte de a prezenta poze specifice blogului, despre ce se mai intampla prin lumea noastra 🙂

Diplomatul care a spulberat o tanara in Bucuresti se pare ca era seful spionajului rus in Romania. Cand sa o stearga el din Romania, instalat confortabil in avion…a trebuit sa coboare :)) Chipurile avionul avea o bomba la bord. Ce emotii i-au dat :))) Mi-a placut asta :)) Oare era prieten si cu rusii din Busteni ce simuleaza dezvoltarea turistica pe banii romanilor, printr-un parteneriat strategic cu administratia locala condusa de un roman, ruda cu ei? Ca se spune ca opt din zece rusi bogati, aflati pe teritoriul UE sunt ofiteri SVR 🙂

Tot serviciile rusesti declarau la inceputul lunii octombrie ca incendiile de padure din Europa au fost provocate de membri Al Qaeda, care si-au schimbat strategia. Dand foc ar provoca pagube mai mari decat daca ar pune o bomba. Nu-i asa ca nu suna deloc credibil? :)) Adica renunta la bomba fanaticul care crede ca omorand cat mai multi oameni ajunge in bratele lui Allah? Nu cred! Ar insemna si ca incendiile din Bucegi si Baiului au fost provocate de astfel de persoane…desi este clar ca incendiile din Bucegi au avut drept autori oameni si nu cauze naturale, o asemenea ipoteza cu arabi dand foc este neverosimila. Nu cred ca exista arab nesupravegheat pe aici, in conditiile in care sunt hoteluri si interese evreiesti…

Pe de alta parte am vazut ca SUA isi va dota armata in doi ani cu arme laser, capabile sa distruga o nava, un avion, in cateva secunde…bine, asta este ceea ce se declara. Realitatea este cu siguranta alta…nimeni nu isi declara intentiile si potentialul militar decat pana la un anumit punct. Probabil s-au creat arme si lucruri pe care noi doar ni le imaginam, probabil s-au gasit solutii la multe dintre problemele omenirii, probabil viata este si altfel…

Mi-a placut actiunea procurorilor la CFR. Trebuie cumva sa se termine cu furtul si coruptia si in acest domeniu. Erau titluri cu „100 de nasi” retinuti. Nu este frumos? Sa-i vezi pe toti in duba Politiei? Nasi, directori din ministerul Transporturilor. Este chiar frumos sa vezi cum marilor directori, plini de fitze, li se sfarama universul, cum li se duce puterea si orgoliul…cum pe neasteptate viata le da o palma binemeritata. Pentru ca acesti talhari nu se pot opri din furat niciodata…

O alta declaratie interesanta este a ambasadorului SUA in Romania facuta ieri: „Evaziunea fiscala este atat de larg raspandita aici in Romania incat marimea acestei evaziuni ar putea depasi nivelul bugetului de stat”. Va dati seama ca asa si este…cat mai ales ce inseamna acest lucru?! Omul acesta stie cel mai bine ce este la noi in tara 🙂 Mai bine decat noi, pentru ca ne-am obisnuit cu situatia. In Valea Prahovei cea mai mare evaziune se face pe piata lemnului… Intai insa trebuie schimbat cadrul legal pentru ca sunt portite prin care se legalizeaza anumite lucruri…tot datorita legii oarbe pe alocuri, oamenii sunt invatati sa fenteze statul…care ia pielea de pe ei, uneori-deseori 🙂

Despre meciuri de fotbal nu prea vorbesc ca nu ma intereseaza. Am vazut o stire in presa judeteana, cu un interlop retinut de politisti in Campina. Acesta se batea cu oamenii legii, facea scandal prin locurile publice. L-au prins intr-un bar pe cand se batea pe acolo. Am vazut o filmare…dar nu cu el cand se batea cu cineva :)) Ci cu el cand era batut de politisti. L-au culcat si bateau politistii la el cum vedeti in filme. Minute in sir. Mare mirare daca mai este zdravan dupa asta. Si in duba la fel, il snopeau in bataie. Seful IPJ Prahova spunea ca ii va sanctiona pe politisti daca au depasit limitele…mai bine ar fi sa le dea o prima, sa-i felicite. O mare bila alba pentru Politie 🙂

Dupa atata vorbarie sa va prezint si traseul de ieri. Am plecat pe la ora 13 din Sinaia…dupa ce am vorbit cu un doctor. A scapat, pentru ca nu m-a speriat pe mine, prea tare 🙂 El a spus mai mult repaos…eu primul lucru pe care l-am facut, adica la vreo doua ore distanta, a fost total opus.

Ma enerveaza doctorii astia care isi dau cu presupusul „vom vedea, ar fi bine, ar fi indicat”… Mi-a recomandat niste „medicamente”. Le-a scris el, dar prima grija a mea a fost ca la iesire sa arunc hartia in cel mai apropiat cos de gunoi.  Bine, trebuie sa-l sun, sa-i spun ca ma odihnesc 🙂 …mergand!

Asa ca, pentru a nu pierde ziua, am dat un telefon si am fixat un traseu prin muntii Baiului…plecare din Sinaia-Piscul Cainelui-drumul de pe culmea Baiului-coborare pe Muchea Vaii Rele- drumul forestier Valea Rea – Sinaia.

Mai sus de fosta cabana Piscul Cainelui

Iasca pe fag…crestea ciudat si asta deoarece copacul cazuse 🙂 Se pare ca o astfel de ciuperca poate trai vreo 20 de ani

O iasca crescuta in acest an

Bureti negri…asa erau toti, destul de mici, insirati pe trunchiul cazut. I-am lasat acolo…daca-i gaseste cineva bine daca nu iar bine. Asa mici cum sunt, in total, daca sunt adunati ajung la cateva kilograme…pe care eu nu aveam chef sa le iau dupa mine pe traseul stabilit.

Dupa succesiunea de pante inclinate am ajuns aproape de golul alpin…pe aici am ramas singur pozand diverse

Am iesit pana la urma din padure si la masa aceasta ne-am oprit pentru un mic popas

Fiecare copac de langa golul alpin reprezinta o poveste despre vant, iarna, intemperii

Inainte

Inapoi

Ne apropiam de o alta panta pe care nici nu am simtit-o …asa de frumos era peisajul

Bucegii, vazuti peste padurile muntilor Baiului

Veneam de undeva din stanga, de la capatul acelei paduri

Sa te opresti si sa privesti este tot ce iti doresti…fara ganduri, fara nimic…am facut zeci de poze 🙂

Pe la 15:20 eram in drumul de pe culmea Baiului. Am auzit niste zgomote, bine eu aud tot felul de chestii 😉 🙂 , dar nu se vedea nimic. Mai mergem putin si iar ma opresc, de ce oare le auzeam doar eu?? :))) In sfarsit, elucidez cauza, nu era interioara…undeva departe, atat de departe incat cu ochiul liber abia puteai vedea, zbura ceva. De acolo, de la cine stie ce altitudine veneau zgomotele. A trebuit sa apropii de 10 ori ca sa vedeti imaginea de mai jos. Erau gaste salbatice! Bineinteles ca am fost felicitat pentru observatie 😉

Mai spre seara, daca nu imi este somn, am sa le numar si va spun exact cate sunt. Daca le numara cineva, le mai numar si eu o data 🙂 Si totusi, nu este cam tarzie plecarea asta a lor? Vine iarna… 🙂

Prin padurea de conifere urma sa coboram

Frumoasa si ceata asta ce se ridica din Valea Prahovei

Stana de la Valea Rea, de aici urma o coborare prin padure de foioase

Ne-am oprit pentru un nou popas, la fel de scurt, cam 15 minute, dupa care am inceput sa coboram…aici intrasem in padure

Asa arata o poteca de animale, am trasat marginile cu rosu pentru o mai buna observare. Se vad frunzele deranjate…aceasta este o poteca facuta mai ales de caprioare

Am ajuns repede in albia unui afluent al Vaii Rele…pentru ca panta era asa de inclinata incat a trebuit sa fugim…se putea merge si cum trebuie dar ma plictisisem sa cobor asa intr-una, in o mie de ani. Am si filmat cum fugeam, poate incarc filmarea mai pe seara, ca sa va minunati putin de cati umbla in libertate :)) Dar as mai cobori pe acolo la fel, a fost frumos 🙂

In drumul forestier, pe la km 4 al drumului…si daca am plecat de la marginea padurii la 16:17, aici am ajuns cam in 20 minute. Este buna si fuga asta la ceva 🙂

Exact aici sunt 20 minute…de acolo de sus, de unde se vad pajistile alpine. Si asta a fost…deci 5 ore de umblet pe munte si padure 🙂

Am uitat sa adaug sus la stiri, ca un alt cetatean rus a fost prins tot la aeroport acum vreo 5-6 zile, in timp ce vroia sa plece…cu o multime de informatii clasificate, despre zacaminte de cupru si de metale rare, documente si harti ale statului roman, date de…unii care s-au vandut pe niste bani. Ca la Busteni…

In Poiana Narciselor din muntii Baiului

Programata de cateva saptamani, aceasta iesire in natura, ne-a adunat aproape pe toti cei care mergem de obicei in drumetii montane.

Este impropriu spus Poiana Narciselor intrucat la fata locului, nu este doar o poiana ci versanti intregi acoperiti de pete albe…dar asa s-a impamantenit denumirea.

O masina rezervata din timp ne astepta sa ne duca cat mai sus. Din pricina unor prieteni de familie sositi pe la mine nu am mai ajuns in timp util la locul de intalnire, am urmat un drum recent facut prin cartierul Piatra Arsa, apoi prin cartierul Cumpatu din Sinaia am iesit la intrarea de pe drumul forestier Valea Rea…evident in alergare 🙂 O ocazie tocmai buna pentru un mic antrenament…

Dupa circa 100 metri, in timp ce ma strecuram printre un grup de cel putin 50 de persoane, toti cu rucsaci in spate, pregatiti de drumetie, am vazut si masina, dar degeaba…eu daca pornisem sa alerg, atunci zarurile erau aruncate. Le-am facut semn ca ne intalnim mai sus…si pana s-a reintors masina, am depasit pe putin 200 persoane.

Toti acesti oameni urcau intr-un singur loc…spre Poiana Narciselor. Nu am vazut in niciun an atata lume pe acel drum forestier. Cu toate ca drumul forestier este accesibil pe circa 5-6 km si apoi urmeaza urcus printre pietrele paraului, am reusit sa-mi ajung prietenii dupa circa 35 de minute de la intrarea pe drumul forestier. Oricum un prieten credea ca abia in capatul vaii o sa-i ajung 🙂 sau sus in culmea montana.

Langa paraul Sipa din Piatra Arsa, pana in cartierul Cumpatu…se taiau vreo 30 de arini, asa se intampla periodic, de cand cu lucrarile de reabilitare a caii ferate. Chiar daca linia este ceva mai departe, astia taie pe unde vor…

Si apropierea de prietenii, aflati acum pe jos…

Sosirea noastra in capatul vaii…deja pe versantii din stanga se vad oameni la cules sau pozat, sau doar admirat, am vazut in cursul zilei toate aceste categorii de persoane

Stanjenelul de munte, o specie endemica pentru Carpatii Sudici am regasit-o si in muntii Baiului

Narcise cat vezi cu ochii…si am inceput sa urcam tot versantul spre poteca din muchea Cumpatului

Dupa cateva popasuri timp in care admiram imprejurimile si oamenii risipiti in evantai de-a lungul pantelor lungi si inclinate, am iesit sus in culme unde am dat „buna ziua” unui vant destul de intensificat…care de altfel ne-a si zorit coborarea. Cand urcam nu prea il simteam insa sus devenise agasant.

Orasul Busteni si muntii Bucegi

Pe un versant in fata se vede Stana din Valea Rea

Si una din stanele de pe Cumpatu…locul de popas principal al unei astfel de excursii

Pregatirea locului de popas…

Povesti si discutii la foc…am plecat tarziu spre Sinaia, ne-am oprit prin parcul orasului sa vedem masinile de epoca aflate intr-o defilare, apoi pe la o terasa…

Am vazut cum spuneam si mai sus, tot felul de persoane astazi, de la batrani la mici copii, si multe cunostinte…este frumos sa vezi atatia oameni umbland prin natura. Cel mai bine ar fi daca vreo institutie responsabila ar monta un panou, ar face niste reguli de vizitare a acelor versanti cu narcise.

Adica sa se permita ca fiecare persoana sa culeaga doar 10-15 flori, sa fie cineva pe teren sa verifice sa nu se mai culeaga buchete cu sute de narcise…in sfarsit, desi este greu de crezut ca oamenii pot distruge total zecile de mii de narcise din Valea Rea, totusi le limiteaza extinderea. Cine a fost pe acolo an de an poate a observat ca acestea se intind in lateral si urca treptat si altitudinal.

Cei care urca acei versanti fie coboara pe muchea Cumpatului in Sinaia, fie se duc pe drumul de creasta spre Azuga, ori coboara in Busteni pe alte culmi…

Cum noi aveam locul de popas la 5o de metri de poteca observam pe toti cei care treceau…un grup de elevi fiecare cu cateva narcise prinse de rucsac, o doamna pe la 50 de ani, cand a intrebat-o unul dintre noi de narcise spunea ca le are in rucsac pentru ca: „am auzit ca sunt jos si ne asteapta”.

In mintea multora care realizeaza ceva negativ, se produc astfel de situatii, daca nu e cineva pe un versant opus care sa-i filmeze atunci e cineva care i asteapta jos sa le ia narcisele si sa-i amendeze :)))

Evident ca nu era nimeni pe nicaieri si au stat cu frica in san pana acasa, ca vine cineva, ca-i prinde 🙂 Ani de zile, eu cel putin nu am vazut pe nimeni niciodata efectuand vreun control sau luand vreo masura de protejare a narciselor din Valea Rea. Se va intampla si asta dar in zilele urmatoare…

Ideea nu este de a-i alunga pe turisti, localnici, impunandu-le ceva…ci desfasurarea unui turism bazat pe niste reguli generale, nu proprii 😉