Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Complex Piatra Arsa – Babele din Plaiul lui Pacala – Babele – Cascada Doamnei – Manastirea si Pestera Ialomitei – Hotel Pestera – Padurea Cocora – Complex Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Castelul Peles – Sinaia

Duminica pe Bucegi. O zi de munte fara ploaie. O zi in care multi au facut insolatie iar noi ne-am intors cu fetele rosii… dar si multumiti de un traseu atat de frumos.

Am plecat ca niste turisti obisnuiti dar cu solutii pentru diferite situatii, de la pelerine de ploaie la variante de traseu, de intoarcere. Ca de obicei, adica. Cum cred ca se merge pe munte.

Am plecat in adidasi si blugi ca la o plimbare prin oras, traseul nefiind problematic ci doar lung.

Din Sinaia am luat prima telecabina spre Cota 1400 si de acolo la Cota 2000. O revedere cu angajatii de la Teleferic si… aproape de ora 9:00 ieseam din statie, pe Bucegi. Incepea ziua 🙂

Refugiul Salvamont de la Cota 2000

Ne-am indreptat spre Vf. Furnica pentru a vedea Platoul si nu numai…

In prim plan, Podul cu Florile, azi doar un peisaj selenar, florile disparand prin anii ’80. Cand s-au apucat de exploatare.

Mai e ceva zapada pe Platoul Bucegilor.

Zona Babele, departe Vf. Omu…

Coboram de la Vf. Furnica, ocolind portiunile mari de zapada.

Spre Piatra Arsa

Continuam spre intersectia DJ 713 cu drumul de pamant ce urca la Babele:

Cateva masini, era cam 09:40.

Primii spre Babele

Branduse la apa

Iesim din drum si urcam spre Babele din Plaiul lui Pacala:

Iar de aici niste imagini spre Valea Ialomitei:

Mergem mai departe spre telecabina Babele, care nu functioneaza in aceasta perioada.

Podet

Inscriptii „turistice”

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei. Imagine din Piciorul Babelor.

Zona telecabinei Pestera. Nici pe aceasta nu am vazut-o miscandu-se…

Si gata, in Valea Ialomitei…

Cascada Doamnei

Aruncam o privire si spre Obarsia Ialomitei:

Cascada Obarsiei

Langa raul Ialomita

Spre Cascada Doamnei:

O brandusa alba

Covoras de viorele

Peisaj in muntele Doamnele

La Cascada Doamnei:

In spatele cascadei

O privire spre Grota Cameliei. Apropo de aceasta denumire, parca nu-mi vine sa cred ca a murit acea mare maestra a cuvintelor… Intr-o zi de iarna, acum vreo 4-5 ani, ne-am intalnit mai multi, ea, Radu-Un Bolovan si celalalt autor de carti „Pasi in Timp” la cofetaria de la Silva-Busteni. Am stiu de atunci, pentru ca unele lucruri cat de neverosimil pare, se simt… si le-am si zis atunci, ca noi intr-o astfel de formula nu ne vom mai intalni niciodata.

Un podet realizat foarte bine peste raul Ialomita, de catre Salvamontul dambovitean. Exista si un avertisment, sa nu fie pe pod 5 persoane in acelasi timp.

Brebenei

Statia de telecabina de la Pestera

Mergand spre Pestera Ialomitei am surprins actiunea de ecologizare a celor de la Hotelul Pestera:

Mai departe pe langa cladirile Manastirii:

Cea mai veche constructie a zonei.

Din nou langa raul Ialomita, admirand aceasta forta a naturii.

Dupa circa 5 ore de mers, am ajuns in fata Pesterii Ialomitei.

Nu am intrat in pestera deoarece o mai vizitasem de mai multe ori. Am luat niste biscuiti de casa, mici suveniruri, am mai stat de vorba pe acolo, am intrat in biserica, apoi pe marginea raului…

Da, aici eram, o statiune turistica la inceputuri.

Despre ursi

Statie de incarcare masini electrice in parcarea hotelului Pestera

Hotelul Pestera

Coboram pe niste scari, trecem apa Cocorei si intram in padure pe traseul turistic marcat cu banda albastra. Acesta ne va duce peste Platoul Bucegi in Sinaia.

Din padurea Cocora poza spre Cascada Doamnei.

Pe un stalp altii au „inaltat” numele.

Caldura era atenuata de padurea de molid.

Adaptare la conditiile montane

Aproape de DJ 713, drumul asfaltat de pe Platoul Bucegilor.

Inca putin pana la Piatra Arsa

La bariera de la capatul DJ 713

Avertisment sa nu mergi mai departe cu masina.

Vreo 80 de masini parcate iar oamenii mergeau pe jos spre Babele si Sfinx. Evident doar sa vada aceste formatiuni, ca nu e nimic deschis pe acolo.

La Piatra Arsa facem stanga pe unde venisem, pentru circa 200-300 m.

Si urmam traseul cu banda albastra, stabilind ca durata traseului arata cam ciudat. Trei ore pana la Sinaia este un timp real. Daca de la Piatra Arsa la Sinaia, unde traseul inseamna in proportie de 90% coborare, faci 5 ore, cat faci din Sinaia la Piatra Arsa? 🙂 Eu cred ca timpii de pe panou sunt de fapt timpii de urcare… chiar si la urcare mi se pare mult de tot sa faci 5 ore si jumatate.

Pentru mine 5 ore inseamna sa ajungi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei peste Platoul Bucegilor. Adica Sinaia-Padina, Sinaia-Pestera, Busteni-Piatra Arsa-Pestera, Busteni-Babele-Pestera. Traseele acestea sunt de parere ca pot fi parcurse de oricine merge pe munte de ceva timp, in circa 5 ore.

Sfinxul din Piatra Arsa

Sinaia vazuta din Piciorul Pietrei Arse… unde am facut penultimul popas.

Softrans-ul intre Casa Memoriala „George Enescu” si bisericuta de pe Cumpatu – Sinaia.

Oameni la Stana Regala

Loc de popas pe Piciorul Pietrei Arse la intrarea in padure, cum cobori.

In Poiana Stanei era prea frumos ca sa nu ramanem o jumatate de ora. Dupa care, pe vechile alei regale am iesit la Castelul Peles. Deci Sinaia… dupa un traseu de circa 8-9 ore.

O minune a naturii…

…ca multe altele!

Pe marginea Ialomitei, pe o piatra:

Ganditi-va ca exista o vietate care iese din apa si construieste chestiile acestea. In interior, este o alta vietate. Pentru a fi protejata, mama aduna pietricica dupa pietricica si ii construieste o casuta.

„Incubatoare”

Cam 2 cm are fiecare casuta.

Traseul turistic: Sinaia – cabana Cuibul Dorului – cabana Dichiu – 7 Izvoare-lacul Scropoasa – Cheile Zanoagei – campingul si baza Salvamont Zanoaga – cabana Dichiu – Sinaia

De curand, am facut o excursie frumoasa… am avut si vreme buna, si traseul a fost interesant.

Am plecat din Sinaia, cartierul Malul Spitalului… spre Scropoasa, cu trecere pe la 7 Izvoare. Unii cand au auzit unde mergem, si pe jos, s-au speriat. Lor li se parea greu si lung drumul cu masina… ce sa mai vorbim de a merge pe jos. Cineva spunea ca sa nu-l sunam sa vina sa ne ia, ca nu va veni 🙂 Mda! Nu-mi amintesc vreodata sa ma fi luat cineva, ca am mers prea mult. Mereu stiu ca merg atat cat pot, nici mai mult si nici mai putin. In cele din urma, am plecat doar trei persoane.

La 7:40 plecam din Sinaia pe DN 71, am depasit intersectia cu drumul forestier Calea Codrului si am inceput sa urcam serpentinele spre Cuibul Dorului:

cascada inghetataCascada Vanturis inghetata

cruce

La un moment dat, am intrat pe drumul vechi spre Cuibul Dorului si am scurtat astfel vreo 3-4 kilometri:

cuibul doruluiCabana Cuibul Dorului, unde eram la ora 8:50

Drumul din apropierea cabanei, DJ 713, era deschis, se vedeau urme ca au urcat masini, cineva aruncase si cu nisip… cert este ca trebuie sa fii putin inconstient ca sa te aventurezi pe acel drum plin de gheata. De altfel, asa cum aveam sa constatam, temerarii au ajuns la 200 metri distanta de cabana Dichiu si s-au oprit. Ce deznadejde i-o fi cuprins!! Sa vezi cabana la doi pasi si sa nu poti ajunge din cauza unor nameti.dj 713Pe la curbe nu ajunge soarele, parapetii lipsesc, pentru ca acest drum nu va fi gata niciodata… de aceea este si inchis oficial. Ar fi trist sa mai devina si mormant de oameni, dupa ce este unul al milioanelor de euro.

urcusNici pe drum nu am stat prea mult, preferand totusi urcusul, mult mai frumos. Dupa noi se tineau si doi caini de la cabana, unul insa a cedat si a ramas la cabana Dichiu, celalalt, desi l-am imprietenit putin cu piciorul, a mai venit dupa noi pana la Scropoasa si s-a pierdut pe acolo. Na, daca nu a vrut sa asculte!

limita judeteSi iar pe drum, iesind la un punct panoramic, situat la limita dintre judetele Prahova si Dambovita. Mare parte din aceasta drumetie a fost pe drum, pentru ca prin padure era zapada prea mare, stabilisem sa mergem pe unde este mai accesibil.

peisaj

molidUn molid mic

pauzaO pauza la soare

la umbraSi o alta, la umbra

nametiAsa arata drumul cand am ajuns la cabana Dichiu, cea din imagine. Cine a incercat sa ajunga cu masina, trecand peste multe pericole, aici s-a oprit.

cabana dichiuLa cabana Dichiu iesise un domn pe la fereastra, surprins de aparitia noastra. Ne-am dat buna ziua, dar daca-i spuneam ca venim inapoi dupa o „trecere” pe la Scropoasa, probabil i-am fi stricat ziua 🙂

dj 714Am inceput coborarea spre Valea Ialomitei, trecusem ramura estica a Bucegilor

intersectie dj 714Destul de repede am ajuns la intersectia spre Moroeni-Scropoasa si Zanoaga-Bolboci. Era 11:00 si un pic. Continuam pe drum, vreme buna, cald si nu mai intram prin padurea Dichiului ca sa scurtam… aveam timp destul la dispozitie. Trecem si de cantonul Administratiei Parcului, de o troita, si intram pe drumul auto spre Scropoasa… unde ne intalnim cu un utilaj de deszapezire. Tocmai curatase drumul. Perfect!

Uite asa, ajungem la 7 Izvoare, sursa unor povesti incredibile. Eu mai trebuia sa verific niste aspecte, informatii, sa nu le redau in carte fara acoperire… acesta a fost, de fapt, scopul excursiei. Dar cum unii voiau sa se plimbe, am zis sa leg problema mea de timpul lor liber 🙂 Ei voiau un traseu lung si fain, eu sa ajung la 7 Izvoare, asa ca le-am facut ciorba pe toate.

7 izvoare

Am revenit la drum si, dupa cateva curbe, am ajuns la lacul Scropoasa si la constructiile din acest loc:

drum scropoasa

casa scropoasaO casa veche la Scropoasa

De cand s-a inchis cabana de aici, nu este aceasta din imagine, totul pare incremenit in tacere. Nu am stat mult, lacul era partial inghetat, vreo 20 de rate erau undeva pe langa un mal… poezie…

poteca prin cheiAm inceput sa urcam pe traseul ce strabate Cheile Zanoagei, un traseu destul de lejer, marcaj cruce albastra, timp, cam o ora

peisaj cu gheata

raul ialomita

aspect traseuTot sectorul acesta am mers singur, ramaneam mereu in urma, la poze, mergeam foarte incet

peisaj 2

covoare de zapada

podetS-au pastrat foarte bine podetele facute acum cativa ani de catre Salvamont Dambovita

panou apnbLa fel si toate panourile Administratiei Parcului amplasate intre Scropoasa si Zanoaga

muschi

perete zanoagaAm stabilit sa facem un popas pentru masa pe langa acest versant… am urcat putin, dar a meritat efortul, peisajul era de vis 🙂 Dar mai era pana acolo…

podet 2Al doilea podet peste Ialomita

podetdoi

camping zanoagaCampingul Zanoaga… ma intreb daca s-a cazat cineva in acest loc vreodata? Mereu mi s-a parut lipsit de logica, dar mai ales ilegal, sa construiesti ceva pe langa barajul de la Bolboci. Bine, campingul este la vreo 500-800 metri distanta, dar nu este niciun obstacol natural intre cele doua obiective… si apoi, se afla la vreo 3 metri distanta de albia raului Ialomita. Dar poate altora li s-a parut legal… in Legea Apelor scria ca nu se pot amplasa decat constructii provizorii in astfel de zone, sau temporare. Acum, daca nu sta nimeni iarna la camping, poate fi considerat si asezare temporara 🙂 Uite asa, acolo sunt ingropati vreun milion de euro 🙂 Cred ca nu face totul nici o suta de mii, dar este alta poveste…

baza salvamont zanoagaBaza de la Zanoaga… aici eram la 14:10

Tot pe drum am ajuns si la intersectia pe langa care mai trecusem, inchideam asadar bucla din Valea Ialomitei si reluam urcusul spre cabana Dichiu:

intersectie 2Prima oara am fost aici pe la ora 11. A doua oara eram la 14:30… deci trei ore si jumatate plimbatul prin Valea Ialomitei

panou cu reguli de accesIncepea intoarcerea pe acelasi drum… orice alta varianta, pe vreun traseu turistic, ar fi fost dificila din cauza zapezii

saua dichiuluiNe apropiam de cabana… vedem ca soarele a topit zapada pe drum, este o poza pentru comparatie ceva mai sus

Aproape de cabana, la care am ajuns la 15:05, ne-am intalnit cu acelasi utilaj de deszapezire pe care-l mai zarisem si spre Scropoasa. Va imaginati expresia feţei soferului cand ne-a vazut  si pe acolo 🙂  El deszapezise si partea aceea dinspre DJ 713, inlaturand nametii:

dj 713

drum deszapezitTotusi, ramane o cale dificila, riscanta, din cauza ghetii de mai jos

limita judeteanaLa 9:50 eram prima oara in acest loc, apoi la 15:40

La intersectia cu Calea Codrului, am vazut ca a fost distrus un panou nou al Administratiei Parcului Natural Bucegi:

panou distrus

A fost floare la ureche sa ajungem apoi in Sinaia, sosind pe Malul Spitalului la 17:15… si, gata excursia 🙂

Lostrita…un „nou” monument al naturii in Parcul Natural Bucegi?

Aseara, intr-un comentariu postat pe blog, faceam schimb de impresii cu George, prietenul aflat de partea cealalta a Bucegilor. Vorbeam de pastravi, pescuit, lacuri.

Si imi aduc eu dintr-o data aminte ca la postul „Vipere berus in muntii Baiului” publicat prin 2010, un impatimit al pescuitului postase o filmare cu o captura impresionanta. Filmarea nu-i apartinea ci era si este vizibila pe Youtube. De atunci, de multe ori m-am tot gandit eu: „Ce mama naibii pesti la un metru sunt pe la noi pe munte?”.

In timp, am aflat ca prin tot felul de smecherii cei care au in grija barajele de la Bolboci si Scropoasa prind astfel de pesti mari. Sa zicem ca este doar un zvon, devreme ce nimeni nu i-a prins. Probabil nimeni nu-i va prinde. Sa va spun de ce: pentru ca daca este adevarat ,ca astfel de pesti exista in cele doua lacuri din Parcul Natural Bucegi, atunci sunt mai multi reprezentanti ai statului care braconeaza…nu este cineva care pescuieste individual.

Chiar scriam ca este un fix de-al meu sa vad un pastrav atat de mare, cum se spunea. Adica ar avea un metru si vreo 5 kg. M-am documentat eu in timp, am citit articole…pana la urma mi-am spus asa: „Incompetentii astia, habar nu au ce vietuieste si ce nu vietuieste prin Bucegi”. Sunt specii de flora si fauna in Parcul Natural care nu apar in evidente, pe motiv ca nu exista, desi ele sunt in Bucegi de cand lumea.

Am urmarit filmarea si…concluzia mea este, comparand caracteristicile pastravului cu ale lostritei, ca de fapt asa numitii pastravi de un metru sunt de fapt LOSTRITE. Deci astia prind un peste pe cale de disparitie, declarat monument al naturii.

Desi in filmare nu se spune despre ce lac este vorba, eu care cunosc mai tot Parcul Natural Bucegi as paria pe orice, ca este vorba despre lacul Bolboci. Mai mult de atat, stiu exact unde este acel loc. Sunt atat de sigur cum sunt de numele meu.

Ce face intamplarea asta!!!

Mai mult de atat, filmarea m-a dus cu gandul la ceva, mi-a oferit un raspuns la care nu ma asteptam, conectand filmarea cu altceva…am sa spun la momentul potrivit. Oricum, ideea este ca daca specialistii Ministerului Mediului vor arata ca este o lostrita in acele imagini, pescuitul in lacul Bolboci va trebui interzis.

Este evident ca lostritele au fost prezente in apa Ialomitei dinainte de a se construi barajul, finalizat in 1988. Daca „pastravii mari de un metru” sunt lostrite atunci inseamna multe alte lucruri…

lac bolbociLacul Bolboci

O supozitie: Ce ar fi ca in Bucegi sa existe „ceva” … de origine vulcanica?

Pare o prostie si de obicei eu ma feresc pe cat posibil sa scriu lucruri fara acoperire. Chiar si atunci cand nu pare, sa stiti ca exista totusi un fundament. De data aceasta, se pot face unele presupuneri pornind de la lucruri certe, care exista.

Mai intai o melodie, fara cuvinte 🙂 …ca uneori ni le pierdem 😉

….

Sunt trei lucruri care imi dau de gandit si ma fac sa scriu acestea, poate simple teorii si speculatii…sau poate o baza, de plecare :))) Pe undeva… :))

1. Avem in centrul Bucegilor izvoare minerale feruginoase. Ceea ce presupune existenta unor roci bogate in Fe. Apa „spala” aceste roci si izvorul aparut la zi, este feruginos. Ideea este ca, mai ales rocile vulcanice au Fe. Daca acest izvor aparea in Carpatii Orientali nu era ceva neobisnuit, ca sa atraga foarte mult atentia. Dar el este in Bucegi…si Carpatii Meridionali nu prea au izvoare minerale feruginoase.

2. In ultimele luni am facut mai multe excursii pe Bucegi prin zone cu o pronuntata eroziune. De ce m-am dus pe acolo?! Pentru ca mie daca imi intra in cap o idee greu mai iese…si pana iese, presupunand ca mai iese, este intoarsa pe o mie de feţe. Am gasit niste roci prin primavara, eu stiam din ce invatasem, ca nu prea au ce cauta pe Bucegi. Am studiat orice martor de eroziune, am consultat carti, si nu in ultimul rand specialisti. Apoi spre toamna, am reluat activitatea aceasta si am postat si pe blog zeci de pietre. Eu nu aveam cum sa spun ca o anume roca este vulcanica pentru ca s-ar fi crezut ca bat campii. Acum pot spune ca este vulcanica pentru ca exista pareri ale unor specialisti in domeniu. Deci, ce cauta roci vulcanice pe Bucegi?

3. In anul 1993 in luna august, in Bucegi s-au intamplat niste lucruri fara explicatii. Iata ce spunea in media, un meteorolog de la statia Vf. Omu: „Au fost cateva sute de cutremure atunci. Erau si cate 10 miscari telurice intr-o zi, de intensitate mica. Cel mult 5 grade pe scara Richter. Devenisera o obisnuinta, zilnic se cutremurau Bucegii. Aici, la statia meteo, la 2505 m altitudine, simteam mai tare cutremurele decat la baza muntelui. Au fost doar niste crapaturi in peretii refugiului salvamont de la Omu. Apoi cutremurele au incetat brusc. De atunci nu au mai fost.”

Ce spune un cunoscut geolog din Busteni, Traian Trufin: „Cutremurele au fost ciudate. Si asta pentru ca muntii Bucegi au in structura lor calcare si conglomerate. Este o zona stabila din punct de vedere geologic. De aceea este anormal sa avem aici cutremure”.

Iata si cum descria acele momente: „Se auzea mai intai o bubuitura sub pamant, apoi simteai cutremurul. Parca s-ar fi surpat ceva in adancuri. Am lucrat in mina si acolo se auzeau asemenea bubuituri. Aceeasi miscare haotica a pamantului, care nu are nicio legatura cu o miscare seismica”.

Un aspect interesant este precizat tot de catre geolog: „Eu cunosc vreo 50 de oameni care au avut insomnii atunci. Se simtea in aer un miros ciudat, parca era gaz. E posibil ca acea emanatie de gaze sa fi provocat insomnii”.

Sa citez si opinia directorului Institutului National de Fizica a Pamantului, Mircea Radulian:

„Este posibil ca aceste cutremure sa fi aparut tocmai din cauza faptului ca Muntii Bucegi se afla in apropierea Vrancei, o cunoscuta zona seismica. Dar este greu de explicat de ce in ultimii zece ani in Bucegi nu a mai fost nici o miscare seismica. Secventa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unica pe teritoriul Romaniei”, ne-a spus seismologul. Important este ca s-au facut studii in Bucegi, dupa acea lunga serie de cutremure, dar ramane inca un mister in privinta cauzelor pentru care un intreg masiv muntos s-a clatinat timp de o luna. „Se incearca o interpretare a studiilor facute in zona. Dar problemele nu sunt inca elucidate”, a admis omul de stiinta.

Se mai spune ca acele cutremure au fost crustale, adica de mica adancime, la maximum 15 kilometri.

Articolul complet poate fi citit pe:

http://esoterism.ro/ro/ciudbucegi.php

Atentie insa sa nu cadeti in capcanele imaginatiei, ale scenariilor SF, de genul „specii extraterestre ce sapau tunele prin Bucegi”. Subiectul cutremurelor este asociat pe multe site-uri cu civilizatii extraterestre.

Asadar,

Avem trei premise, poate relationeaza 3 cu 2 si 1 este un efect, s.a.m.d. Cum determini adevarul? Niciodata pe baza unor articole. Acestea pot constitui doar idei de abordare a unei probleme. Fara o cercetare in teren vorbim degeaba.

Sa va prezint teorii personale. Masivul Bucegi are forma de potcoava, pare o cetate. Pe laturile est, nord si vest sunt abrupturi impozante. In centrul acestei potcoave exista Platoul Bucegilor si principalul curs al masivului, raul Ialomita, ce izvoreste nu departe de Mecetul Turcesc. In niciun caz nu izvoreste de sub Vf. Omu cum sunt invatati cate unii. Pana la acel varf sunt mai multe bazine hidrografice. Avem in centrul Bucegilor, Platoul si Valea Ialomitei. Cele doua evident se invecineaza. Se poate spune si ca Platoul este „prins” doar de ramura estica a masivului, nu si de cea vestica.

Din zona Babele porneste insa un alt sir de munti, de mai joasa inaltime, inierbati sau acoperiti de jnepeni, ori cu padure de molid in amestec cu larice. Acesti munti (Cocora, Laptici, Nucet, Oboarele, Dichiu etc.) reprezinta partea pe care se sprijina Platoul Bucegi inspre Valea Ialomitei. In multe locuri din acest sector se poate observa dispunerea si alcatuirea stratelor. Eu am colindat in special vaile. Acolo am gasit roci vulcanice, nu multe, una azi, alta peste un timp. Probabilitatea de a gasi o astfel de roca pe o vale pe care curge apa de ploaie primavara, vara, toamna, avalanse iarna si printre zeci de mii de alte pietre este una extrem de redusa.

Multitudinea de roci metamorfice intalnite este de asemenea de luat in seama. Procentul de astfel de roci este minor la scara Bucegilor…asa se spune. Toti stim inca de la scoala generala, ca o roca metamorfica este de fapt o roca obisnuita care a fost transformata la temperaturi sau presiuni foarte ridicate. Ce presiuni sa existe in Bucegi de se intalnesc aceste roci?!

Totusi, aceasta transformare se produce la anumite adancimi in cele mai multe cazuri. Poate ca mai trebuie un capitol scris referitor la alcatuirea geologica a Bucegilor.

Posibil ca in componenta Platoului Bucegi sa existe ceva de origine vulcanica. Sunt roci vulcanice la zi, metamorfice si izvoare minerale. Au fost miscari puternice in anul 1993. Toti stiu ca acestea au avut loc, generic vorbind, „sub Bucegi”. Geologul Traian Trufin spunea ceva de un gaz, un miros in aer. Daca sub Platoul Bucegi aveau loc anumite miscari si se eliberau astfel de gaze?

Poate este totul o supozitie. Poate nu este! Cata vreme exista acele izvoare si roci, se poate discuta pe marginea acestui subiect. Cutremurele au existat de asemenea.

Imagini:

Roca vulcanica pe Bucegi

Roca metamorfica

Izvor mineral feruginos…va trebui data viitoare sa verific daca este cald sau rece

Personal as fi interesat de un prim lucru: de niste cifre sigure. Ma refer la masuratori exacte in diferite puncte ale Bucegilor, oficiale, efectuate in perioada comunista si pana in 1993. Apoi cu un gps performant facute din nou masuratori in acele puncte, acum dupa 19 ani…ca informatie paralela. Niciodata ipoteza „vulcanica” nu a fost adusa in discutie, cand s-a facut referire la cutremurele din Bucegi. Teoretic nici nu ai ce sa spui, nimeni nu a gasit sau scris ceva pentru a asocia termenii „vulcanic” si „Bucegi”.

Ma intreb asa, mai in gluma, mai in serios, daca aceasta ar fi o explicatie pentru acele cutremure…de acum 19 ani?

Din Busteni la Pestera Ialomitei…cu bicicleta

De 15 minute m-am intors de la o plimbare, acum pe la ora 23 :)) A fost frumos, muntii si padurea in ceata, picaturi rare de ploaie, liniste…vecinii se uitau mirati cum ne plimbam pe o astfel de vreme :))

Ieri spuneam ca o sa postez si imagini de pe traseul realizat prin Valea Ialomitei.

Fiind sarbatoare mare am plecat din Busteni pe biciclete spre Pestera Ialomitei, initial ne-am oprit prin Sinaia sa cumparam cele necesare, apoi am pornit spre cabana Cuibul Dorului.

Din DN 71 am facut dreapta pe drumul vechi spre aceasta locatie, destul de accidentat, si mai pe bicicleta, mai pe langa ea, am ajuns si la DJ 713, langa cabana amintita.

Panourile sunt doar de decor, este un du-te vino continuu pe acest drum

La cabana Dichiu a Consiliului Judetean Dambovita a fost montat si un urias rezervor de apa. Proiectele CJ au printre altele, o caracteristica aparte…nu sunt estetice, in armonie cu natura locului, locatiile sunt rau alese…

Daca cabana Dichiu are o pozitie strategica nu la fel se poate vorbi de baza salvamont Zanoaga care va fi afecatata la prima rupere de nori de paraul din apropiere, sau de cabana Podu cu Florile bagata sub un mal de pamant…

Iar la cabana Dichiu…nu asezi rezervorul acela mare si inestetic la marginea drumului, el trebuia undeva montat in spatele cabanei.

Cabana Bolboci

Lacul Bolboci vazut din fata cabanei

Acelasi lac Bolboci dar vazut de pe drumul forestier Bolboci Mal Stang, am inconjurat lacul…

Mai intai am trecut prin Cheile Tatarului, apoi de cabanele Padina si Diana, am ajuns la manastirea Pestera Ialomitei, am intrat prin pestera, ne-am intors pe langa cabana Horoabele apoi pe drumul forestier amintit, pe care nu-l recomand decat soferilor foarte buni si care au masini de teren. Drumul arata foarte nasol…

Daca de la cabana Cuibul Dorului pana in Saua Dichiului am facut cu bicicletele circa o ora, sunt cam 3 km de pietris deloc usor de parcurs, la intoarcere am realizat 17 minute…

Iata insa si niste poze cu lucrarile si ce se mai intampla prin zona parcursa de noi:

Aspect de la lucrarile de edificare a cabanei Dichiu. Nu stiu de ce sau poate ca stiu, dar cred ca intr-o zi va lua cineva acel panou de protectia mediului pe care il vedeti in imagine…face nota discordanta cu imprejurimile, chiar daca de fapt lucrurile sunt invers 🙂

In imagine vedeti niste gramezi uscate. Daca veti trece pe acolo, cu toate ca eu cred ca zilele acestea le vor ascunde, veti avea ocazia sa vedeti cum arata un genocid verde. Cineva, a taiat sute de copaci mici, din specia molid, pentru a elibera terenul. O actiune de distrugere intr-un sit european comisa cu aprobarea tacita a institutiilor de mediu cu atributii in zona. Acest dezastru poate fi vazut si de langa cabana Dichiu de pe DJ 713.

Lucrari si la viitoarea baza salvamont Zanoaga

Au fost demarate si alte lucrari noi…se pare ca pe marginea raului Ialomita va prinde contur un proiect CJDB…daca nu ma insel, acesta ar trebui sa fie viitorul Camping Zanoaga.

O pestera necunoscuta cu un aven…si vulpea moarta din acesta!

Sunt cu siguranta o persoana dificila, greu de inteles…am obiceiuri culinare ciudate, as da oricand orice fel de ciorba pe o portie de coliva, sau orice mancare pe o prajitura, sunt abonat la un magazin unde patronul aduce niste borcane de ciocolata de prin Germania de vreo doi ani, ciocolata este fara zahar asta o spun ca am vazut pe eticheta nu ca ar conta prea mult, pe bon cand platesc nu scrie niciodata ciocolata ci mereu altceva, cica mezeluri :))))

Iubesc muntii, Bucegii in special, au o atractie irezistibila…si anul acesta am o lista mare de locuri de explorat, re-explorat.

Pe la 12-13 ani am fugit de acasa cu un prieten si am pus un cort exact in Cheile Ursilor, atunci nu era decat statia de telecabina pe acolo, dar noi am luat distanta, ne-am dus pe la marginea Ialomitei, mare mirare ca nu a dat ursul peste noi…la 11 noaptea noi faceam mici :))) A doua zi ne-au prins si ne-au adus acasa.

De atunci merg prin fiecare colt al Bucegilor, unde mi se pare ca este ceva interesant ma si duc imediat cum se iveste ocazia. Sunt atat de multe lucruri putin stiute din acest munte, dar nu este bine sa le publice cineva…astia care au interese prin Bucegi ar fi in stare sa vanda si bolovani nu mai sa scoata bani.

Si acum cateva zile umblam printr-o zona cu mai multe scopuri. Printre altele, lucrez la o lucrare de licenta a unei cunostinte, si reprezinta o cercetare a reliefului ramurei rasaritene a Bucegilor, morfologie, martori de eroziune, este ceva foarte interesant ce ma preocupa. Intr-o vale este ceva, in alta alte roci, izvoarele ies de la anume altitudine din munte…

Umblam asa cu doi prieteni, pe o panta inclinata acoperita cu arbori si stanci de tot felul. La un moment dat de undeva de sus s-au rostogolit niste pietre, cum capre negre nu aveau cum sa fie am presupus ca este un urs. Am pregatit aparatul si am incercat sa ma apropii…ceva biped fugea undeva la cateva sute de metri distanta. Ce era nu am reusit sa aflam, desi ne-am uitat dupa urme…daca era zapada ar fi fost simplu, dar pe grohotis nu raman urme.

Nu am mai urcat si am mers pe o asa-zisa curba de nivel, evident noi eram in zona Bucegilor ce tine de Sinaia, vad un pinten stancos destul departe de noi, si ma gandesc ca este aceiasi prelungire cu strate permeabile ca si la Cariera Piatra Arsa apoi i conving pe prieteni sa mergem pana acolo.

Uneori pare ca sunt temerar, poate ca asa si este, dar pe munte sunt o persoana foarte prudenta, abandonez un traseu chiar daca mai sunt cateva sute de metri pana la capat daca vreun fenomen atmosferic sau altceva ar pune in pericol vreo persoana ce este cu mine. Niciodata nu imi iau riscuri inutile…daca insa trebuie ca eu sa ajung la ora 1 noaptea la Vf. Omu si exista un motiv temeinic atunci poate sa fie orice ca tot plec la drum.

Am ajuns in 20 minute si la acea stanca uriasa cu gandul sa o inconjuram si apoi sa urcam deasupra ei. Pe una din parti se vedea o deschizatura :))) si unul din prieteni comentase inainte „ca cine stie ce mai gasim pe acolo”. Bietul de el este resemnat, a vazut atatea chestii incat tine niste evidente, nu stiu ce vrea sa demonstreze, dar eu i-am mai zis de multe ori ca asa trebuie sa fie…

Deschizatura in stanca este destul de ingusta, daca esti solid nu poti intra, nu ca eu sunt solid, dar la cele aproape 80 kg ale mele m-am chinuit putin. Dupa circa doi metri este spatiu suficient pentru ca trei persoane sa stea lejer. Inainte era o grota de circa 8 metri lungime, 2-3 m inaltime cu multi bolovani suspendati. Am avut o stare de nesiguranta imediat cum am vazut acei bolovani, presupunerea corecta era ca dincolo de ei grota continua. Ne-am intors spre iesire si in dreapta era un aven de cel putin 10 metri, in care se putea cobori chiar si fara o coarda. Am analizat tavanul, de undeva de sus cazusera multi bolovani, era foarte interesant cum stateau prinsi unul de altul.

Totul era ok cat timp nu i atingi, nu-i misti…dar vroiam sa coboram in aven. Am privit peste tot sa gasesc vreo vietate pentru a face cateva poze dar nu era nimic…pentru ca nu poate trai ceva acolo…totul este intr-o continua transformare, din cauza bolovanilor ce alcatuiesc un asa-zis tavan.

Toate teoriile mele s-au adeverit la o distanta de cateva minute. Pentru ca am dorit sa coboram in acel aven pentru a vedea daca continua, am ales o suprafata alcatuita din stanca compacta. Pana la ea trebuiau mutati 2-3 bolovani ca sa nu vina peste noi accidental in timp ce ne aflam si mai jos. Si am inceput mutarea acestora…

Sub bolovani am dat de fostul locatar, o vulpe. Doar oasele i mai ramasesera, a murit acoperita de pietrele cazute din tavan. Cateva fotografii apoi am mai coborat cativa metri si am dat de o stanca uriasa tot intr-un echilibru precar, am mai privit spre fundul avenului, am aruncat o piatra mica si se pare ca acesta continua inca cel putin 10 metri de unde nu mai puteam vedea noi cu lanterna…si ne-am intors. Explorarea este deosebit de periculoasa, un singur bolovan de cade nu ai spatiu ca sa-l eviti.

Conform legii daca gasesti orice cavitate de acest gen trebuie sa-i anunti pe cei abilitati. Cum nu stiu cine sunt cei abilitati nu am anuntat pe nimeni, si nici nu o sa anunt. Am gasit si pretextul potrivit: nu m-ai stiu sa ajung in acel loc 😉 batranetea, cei 18 ani de scoala…se aduna.

Am zis ultima propozitie cu voce tare, am un microfon prin care mai vorbesc cu anumiti prieteni pe net, am si niste casti pe la urechi, (Starship-Nothing’s gonna stop us now) si se pare ca vorbesc prea tare. Sotia mi-a spus ca ma aude cel cu care vorbesc nu e cazul sa zbier asa :))). Ideea este ca vorbesc tare nu ca sa ma auda el ci ca sa ma aud eu 😉

Sa revin si sa inchei, de fapt, cand vine vorba de a anunta pe cei abilitati nu stiu de ce 🙂 dar mintea mea i asociaza pe majoritatea dintre acestia cu alte lucruri. Poate asta inseamna definitia abilitarii !?

Ce a mai ramas din locatarul ghinionist, cateva coaste, o parte din craniu

Colectia de bolovani suspendati

Cred ca in Bucegi, in ultimii ani am gasit cam 8-9 astfel de cavitati, trag speranta sa le trec pe ceva inainte de a fi prea batran 🙂 … categoric pentru a-i anunta pe abilitati :))))